Minoritatea crestina ortodoxa romana
 

Deşi statistic ar putea să pară că românii creştini ortodocşi ar reprezenta o majoritate în rândul românilor, adevărul este acela că românii creştini ortodocşi reprezintă o minoritate în rândul românilor. Iar această evidenţă primează şi este dovedită de practica vieţii de zi cu zi. Evident este vorba nu doar despre românii din România, ci şi despre cei din Basarabia şi despre cei plecaţi în diferite ţări străine. Minoritatea creştină ortodoxă română este marginalizată şi ţinută de marginală şi nesemnificativă în general pentru români (cei desacralizaţi), şi în special pentru autorităţile statului, şi asta s-a văzut din dispreţul total pe care preşedintele azi în funcţie, traian b. , (şi nu doar el, ci şi întreaga clasă politică românească) l-a manifestat faţă de iniţiativele unor grupări ortodoxe pentru un referendum cu privire la actele cu cipuri, precum şi pentru acordarea unor alternative la cardurile cu cipuri care vor fi introduse în sistemul public de sănătate. S-a observat dispreţul total, profund şi evident pe care toţi factorii politici din România l-au manifestat faţă de sensibilităţile religioase ale creştinilor ortodocşi români. Iar dacă azi această minoritate este tratată cu atâta dispreţ şi indiferenţă, ne putem aştepta ca mâine să fie tratată cu prigoană şi ucidere, deşi prigoana este evident că a şi început doar că încă nu a luat forma unei politici oficiale.

De ce, în condiţiile minorităţii creştine ortodoxe, Biserica şi slujbaşii ei le acordă servicii religioase, şi mă refer în primul rând la botezuri, cununii, înmormântări multor oameni care nu fac parte din această minoritate şi care în viaţa lor prin faptele şi gândirea lor nu manifestă deloc valenţele care caracterizează creştinismul ? Ştie multă lume de tot felul de mondeni care fac publice trecerile lor "pe la biserică" pentru a îndeplini formalităţile religioase, pentru că pentru ei sunt nişte simple formalităţi spectaculare şi care dau bine la public, însă în viaţa lor Hristos şi Biserica nu au de fapt nici o valoare sau doar o valoare marginală, lipsită de prezenţă. Iar "mondenii" nu reprezintă decât vărful aisbergului. De ce Biserica şi slujbaşii ei nu se rezumă la minoritatea pe care de facto o reprezintă şi îşi consumă atâtea resurse, şi în primul rând de timp, pentru a se pune la dispoziţia majorităţii neortodoxe (dar formal ortodoxe) ? Bineînţeles, nu mă refer aici la misiune, pe care dar-ar Dumnezeu să o mai şi facă preoţii şi episcopii BOR !!! (evident că nu mă refer la excepţiile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit), ci la riturile pe care indiferenţii le tratează ca pe nişte simple formalităţi cerute de uzanţă, de cutuma socială, şi în nici un caz, în ceea ce îi priveşte, de Dumnezeu. De ce se tolerează de către slujbaşii principali ai Bisericii această stare de lucruri infectă şi nefericită şi până unde va mai merge această nefericită de toleranţă, pentru Dumnezeu ?!? Cât cred cei de pe scaune că va mai răbda Dumnezeu această nefericită toleranţă în Sfânta Biserică ? De ce minoritatea creştină ortodoxă este marginalizată şi desconsiderată chiar în lăuntrul Bisericii şi de către unii dintre slujbaşii acesteia ?

Dacă în ziua de astăzi în ţara noastră "faci greşeala" să fii şi să te comporţi creştineşte, să fii iubitor al adevărului şi nu al compromisurilor, minciunii şi laşităţii, imediat eşti izolat şi tratat discriminatoriu, pe baza convingerilor religioase şi morale, de către majoritatea neortodoxă (dar formal ortodoxă, şi care culmea îşi mai face încă botezurile şi cununiile, câte mai sunt, la biserică) deşi bineînţeles nu ţi se spune niciodată care este adevăratul motiv al discriminării, marginalizării şi dispreţului şi desconsiderării. Motivul însă este apartenenţa de facto la creştinism, aderenţa de facto la Hristos şi la Evanghelie, şi acest motiv este ţinut tăinuit de discriminatorii care permanent îşi văd privilegiile puse în pericol de verticalitatea şi puterea creştină, şi nu doar privilegiile ci şi tradiţiie şi concepţiile lipsite de Viaţă, cu care se identifică şi care le garantează un anume succes social şi o recunoaştere lumească, fără de care aceştia nu ar putea trăi pentru că nu îşi găsesc sensul în Dumnezeu. De ce în această situaţie Biserica nu adoptă o măsură de apărare, la nivel general şi nu doar la nivelul acelor nuclee de rezistenţă, faţă de lumea formalistă dar care este de fapt necreştină sau fals creştină, şi de ce se tolerează în continuare această stare de lucruri cvasi-adulteră în relaţia cu Dumnezeul Cel Viu ? De ce Sfânta Biserică nu discriminează, în lăuntrul graniţelor sale ecleziale şi nu în afara acestora, lumea formalistă şi necreştină sau fals creştină dar care marginalizează şi discriminează sistematic prezenţa şi rezistenţa creştină pentru că nu pot să suporte adevărul şi adevăratele cerinţe ale lui Dumnezeu (dar în schimb pretind ritualuri pentru ca să îi vadă lumea) ?

Eu cred ca starea aceasta este dorita si intretinuta de actuala ierarhie a bisericii. Nici nu se pune problema sa-si doreasca sa se schimbe ceva. Dar e doar parerea mea.

"Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă."
Biserica e spital duhovnicesc si e foarte normala aceasta atitudine.
Si zice la slujba Sfantului Maslu:
http://www.crestinortodox.ro/slujbe-...slu-72914.html
"Ca de vei intra in judecata cu robii Tai, nimeni nu va fi aflat curat de intinaciune, ci va amuti toata gura, neavand ce raspunde, pentru ca toata dreptatea noastra este inaintea Ta ca o carpa lepadata. "

Adica mai frate daca pacatosii ar fi alungati din Biserica,atunci cum ar mai respecta biserica ce zice Dumnezeu Iisus Hristos:
"Pe cel ce vine la mine nu-l voi scoate afara"?
Lasa absurditatile de il inselau dracii pe Savonarola sa le zica si vezi ce zice Sfantul Siluan Athonitul,sau vezi ce scrie parintele Sofronie Saharov si asa mai departe.
Daca zici ca ai citit la Sfintii Parinti,apoi ti-a scapat aceasta de la Sfantul Sinod Ecumenic al VI-lea,referitor la cum se dau Sfintele Taine:
"Trebuie dar cei ce au luat de la Dumnezeu stăpânire a dezlega, şi a lega, să ia aminte felurimea păcatului, şi gătirea către întoarcerea celui ce a păcătuit, şi aşa potrivită boalei pe vindecare să o aducă. Ca nu pe ne măsurarea întru amândouă întrebuinţându-o să greşească către mântuirea celui ce boleşte. Că nu simplă (proastă) este boala păcatului, ci de multe feluri, şi multe odrasle de vătămare odrăsleşte, din care răul mult se revarsă, şi înainte sporeşte, până să stea împotriva puterii celui ce vindecă. Drept aceea cel ce se arată ştiutor de doftoria cea întru duhul, mai întâi se cade a cerceta dispoziţia (aşezarea sufletească) celui ce a păcătuit, şi de se înduplecă spre sănătate, sau dimpotrivă prin chipurile sale cheamă asuprăşi pe boală, să privească în ce chip poartă grijă de întoarcerea sa în vremea pocăinţei; şi de nu stă împotriva doftorului, şi de nu creşte rana sufletului prin aducerea leacurilor celor ce se pun asupra ei, şi aşa milostivirea să o măsoare după vrednicie. Că tot cuvântul lui Dumnezeu şi celui ce i s-a încredinţat păstoreasca ighemonie, este, a întoarce pe oaia cea rătăcită, şi de şarpe rănită a o tămădui. Şi nici către prăpastia deznădăjduirii a o împinge, nici frâiele a le slăbi spre abaterea şi defăimarea vieţii. Ci cu un chip numaidecât, ori prin doftoriile cele mai aspre şi mai pietroase, ori prin cele mai moi şi mai blânde, să stea împotriva patimii, şi să se nevoiască spre închiderea rănii, ispitind rodurile pocăinţei, şi înţelepţeşte iconomisind pe omul cel chemat către strălucirea cea de sus. Deci amândouă se cuvine a le şti noi, şi cele ale scumpătăţii, şi cele ale obiceiului. Şi a urma, la cei ce nu primesc mărginirea, cu chipul cel predat, precum ne învaţă pe noi Sfinţitul Vasilie."
Adica ce te inseala dracii pe fratia ta sa zici,ca aceia dupa ce ca vin asa rar pe la Sfanta Biserica si atunci cand vin,sa fie alungati de acolo?

@Savanarola: inteleg ca spectacolul dezolant contemporan a starnit in tine patimi negre, insa daca nu opui agresiunii ganduri pozitive, doar intregesti acest spectacol trist.

Din ce ai scris rezulta ca iti doresti:
1. o biserica exclusivista, un club in care sa se intre pe baza de invitatie, insa Biserica nu e clubul credinciosilor indumnezeiti, ci e un mediu de indumnezeire a omului, e casa Lui Dumnezeu, e stalpul si temelia adevarului, Adevar ce e insusi Hristos. El a adunat oamenii printr-o invitatie colectiva, n-a triat persoanele inainte de Judecata, ci le da sansa tuturor.
2. o biserica ipocrita, care teoretic sa-L marturiseasca sacramental si doctrinal pe Hristos, insa practic sa se abata de la invatatura Sa, cultivand discriminarea, nedreptatea, nepasarea, ura.
3. o biserica vindicativa care sa se conduca dupa principiul: “ochi pentru ochi si dintre pentru dinte”: suntem dispretuiti de unii, ii dispretuim la randul nostru, ii alungam, ne baricadam in “biserica noastra”.

Spui ca majoritatea “formal ortodoxa” isi face (inca) botezul, cununia si inmormantarea la Biserica , dar cum ai putea sa le negi asta, cum ai putea sa savarsesti o crima duhovniceasca lasand un copilas nebotezat, pedepsindu-l pentru pacatele parintilor? sau propui modelul neoprotestant- botez la maturitate? Din moment ce oamenii isi doresc oficierea tainelor in cele mai importante momente ale vietii lor, inseamna ca ei au constiinta religioasa si chiar daca e mult slabita, nu e cu totul stinsa. Tu vrei sa le-o stingi definitiv.

Poate vei reflecta mai mult asupra celor spuse, nu atat analiza situatiei existente, cat mijloacele de “corijare” propuse si vei veni cu o alta solutie, benefica pentru toti, una care sa respecte valorile crestine, pe care doresti sa le aperi.

Corect si de bunsimt! Nu va smintiti, domnule, de faptul ca va ataca tocmai acea majoritate care doreste sa-L coboare pe Hristos pentru a-L face partas mizeriilor de care ei nu se pot rupe. Adevarat ca unii din Biserica, cu pozitie de decizie, sprijina gresit, in numele Iubirii, aceasta stare. Iubirea, daca ar cunoaste-o, i-ar indemna sa-i ajute pe acestia ca pe cei cazuti intre talhari (indemn spre pocainta si reechilibrare duhovniceasca) nu ca pe cei sanatosi, mai ales sa-i mai si aseze in capul Mesei celei de Cinste! Cu toate acestea, la Masa aceasta multe locuri sunt! Raman destule pentru oricine este chemat sa se aseze la ea.

Pericolul pentru dumneavoastra si pentru toti cei care observa si lupta cu aceasta anormalitate este sa piarda pozitia de echilibru si sa alunece spre o forma oarecare de extremism. Luptatorul poate castiga chiar si mucenicia, extremistul doar iadul.

Nici nu intelegi despre ce se vorbeste nici nu reusesti sa zidesti; asa ca mai bine taci, crestino! Crezi ca asta ne-a lasat Iisus Hristos mostenire, blasfemia si lepadarea. Baga la cap si ia aminte: iubirea nu este acelasi lucru cu ingaduinta! Daca ai copii, vai de capul lor, probabil esti gata sa le ingadui sa "fumeze iarba" si ai zice: vai, ce va mai iubeste mama!

Nu trebuie sa ne facem griji asupra faptului ca suntem "turma mica", cat mai ales ca nu mai suntem "putinul aluat care dospeste intreaga framantatura".

Este o problema mai degraba calitativa decat cantitativa. Putini, cum suntem, ne mai putem noi numi "sarea pamantului si lumina lumii"?

Marius, nu suntem noi, cei de pe acest forum, "putinul aluat care dospeste intreaga framantatura", dar aluatul acesta exista. Sper ca nu ai indoieli in aceasta privinta. Dar ne putem dori sa ne alaturam celor, care sunt cu adevarat "putinul aluat care dospeste intreaga framantatura".

Poate nu ştiaţi dar Biserica a fost întotdeauna un club exclusivist, evident nu al creştinilor îndumnezeiţi, ci al creştinilor care au responsabilitatea pentru viaţa lor de creştini şi angajamentele pe care şi le-au luat când au încheiat legământul cu Iisus Hristos. Ceea ce s-a practicat şi se practică în Bisericile Răsăritene, şi nu numai ci şi la latinii apuseni, privitor la botez sunt nişte simple inovaţii care nu prea au nici o susţinere în Revelaţie, ca să nu spun că nu o au deloc. Evident că în Biserică mai intrau şi oameni mai puţin pregătiţi însă aceştia nu prea aveau cum să reziste ritmului şi mentalităţii Bisericii. În Biserica lui Hristos ori te adaptezi pneumei creştine, ori dispari din peisaj, din club. Nu de alta dar pentru a nu compromite misiunea şi imaginea Bisericii lui Hristos. Cred că mă înţelegeţi, este un lucru de bun-simţ. Biserica este comunitatea care trăieşte sau trebuie să trăiască în Duhul Sfânt, nu în duhul lumii, care trebuie să se ghideze după legea Duhului, a harului şi a adevărului, şi nu după legile lumescului lipsit de revelaţie, lipsit de Dumnezeu, lipsit de mântuire, lipsit de Sfintele Taine. Cei care nu trăiesc astfel de viaţă pe care Hristos a venit să o aducă nu fac parte de facto din Biserică. De ce atunci să mistificăm, să ne acoperim cu statistici false şi cu tot felul de privilegii absolut nemeritate şi prin care să ascundem nişte realităţi triste care sunt de natură să compromită nu doar misiunea apostolică, kerygmatică şi mântuitoare a Bisericii, ci şi imaginea Bisericii printre cei din afara acesteia?

Da, Biserica a fost, este şi va fi mereu exclusivistă şi extrem de pretenţioasă iar acest exclusivism vine tocmai din imboldul şi chemarea Duhului lui Dumnezeu. Este vorba despre Duhul adevărului care îşi cere drepturile. De ce nu vor unii pretinşi creştini să i le acorde?

Despre care ipocrizie vorbiţi? Cred că vă înşelaţi, şi cu bună ştiinţă, dar de fapt Biserica în actuala stare de lucruri este într-o stare de ipocrizie absolut lamentabilă şi înjositoare pentru statutul pe care ar trebuie să îl aibă de fapt. Discriminarea de care vorbeam este una absolut naturală şi de bun simţ raportată la cei care pur şi simplu nu se adaptează pneumei creştine. Este absolut natural ca trupul Bisericii să rejecteze, să discrimineze, să excludă mădularele bolnave (din voia lor), persoanele care nu trăiesc în duhul bisericii, şi care, mai mult, discriminează ei înşişi pe cei care sunt sau se străduiesc să fie creştini autentici. Prin diverse metode. Nu înţeleg de ce vă încăpăţânaţi să apăraţi din start o poziţie pierzătoare şi mincinoasă?

După cum am spus este o reacţie absolut firească, naturală şi necesară luarea revanşei. Nu este vorba despre nici un fel de dispreţ, ci de pura responsabilitate pe care creştinii o au pentru misiunea şi imaginea Bisericii. Cei care nu trăiesc după Duhul lui Dumnezeu nu au ce căuta în Sfânta Biserică. Eventual pot fi primiţi în grădina Bisericii dacă vor să se convertească la credinţa mântuitoare şi să primească harul mântuirii. În rest în Biserică îşi au locul doar aceia botezaţi, şi care poartă în mod serios şi inspirat responsabilitatea botezului în numele Sfintei Treimi. Cei care nu poartă această responsabilitate, ba mai mult trăiesc tocmai în neconformitate şi în opoziţie cu trăirea inspirată de Pneuma Divină, pur şi simplu nu au ce căuta în Biserica lui Hristos. De facto, ei nici nu fac parte din Biserică. Iar apartenenţa formală nu lucrează mântuirea. Dimpotrivă, lucrează condamnarea.

În cazul majorităţii formal ortodoxe (observaţi că eu nu pun între ghilimele şi asta pentru că lucrurile într-adevăr aşa stau, majoritatea este ortodoxă, iar în alte părţi "catolică" sau protestantă, doar printr-o formalitate lipsită de conţinut) nu cred că putem vorbi despre Sfinte Taine. Cred că este suficient să vorbim despre nişte ritualuri. Pentru ca să participi cu adevărat la Sfintele Mistere ale Bisericii Creştine este nevoie de mult mai mult decât adeziunea formală, formalistă, financiară la Biserică. Cei care nu participă în modul corespunzător, inspirat de Penuma Dumnezeiască, iau parte doar la nişte rituri şi ratează grav experienţa Sfintelor Mistere. Pe de altă parte, chiar nu văd de ce ar trebui ca Biserica să săvârşească tot felul de ritualuri, irosind timp preţios care ar putea fi folosit în scopuri cu adevărat mântuitoare, pentru nişte oameni care nu doresc cu adevărat să facă parte din Trupul lui Hristos, ci vor în continuare să fie nişte oameni lumeşti, ignoranţi la responsabilităţile faţă de Pneuma Divină, să fie dintre "neamuri", iar nu din "Israelul lui Dumnezeu". Impertinenţa şi nesimţirea acestor ignari, acestor barbari lipsiţi de Lumină mi se pare maximă. Ei în primul rând ar trebui să îşi implore de la Dumnezeu luminarea, iar după ce vor fi intrat în viaţa luminată a Bisericii, în viaţa pneumatică, să vină şi să emită pretenţii.

Pentru mine normalitatea ar insemna ca Biserica sa-si vindece madularele bolnave, la toate nivelele (clerici, mireni) incepand de sus, prin diverse metode, nu sa le excluda. Biserica ar trebui sa fie ferma, insa in acelasi timp iubitoare, nu sa se transforme intr-o institutie de tip inchizitoriu, doar Capul ei e insusi Hristos, care n-a discriminat si n-a rejectat persoanele, ci a condamnat unele atitudini. O Biserica cladita pe nedreptate, care inevitabil va interveni in acest proces de triere, nu rezista mult.

p.s esti cumva student la teologie? vad ca si preotul Gheorghe (neica_nimeni) te-a sustinut. Inainte de a propune excluderi din Biserica, pe principiul e "prea arogant, nesimtit, superficial, indiferent" poate ar trebui sa cercetezi cazurile in care acestea se pot face ,daca esti indreptatit sa o faci. Scuza-ma, dar si postarea ta respira aroganta, ar trebui sa fii exclus din Biserica?
Transformarea acestor oameni e adevaratul scop mantuitor. Problema ta e ca ii consideri pe toti cauze pierdute. Ce bine ca Hristos n-a avut gandirea asta si a crezut in oameni, a crezut ca exista lumina in fiecare dintre noi, dandu-ne timp sa ne-o descoperim. Bisericii ii trebuie mai multa fermitate, mai multa ordine interioara in cadrul fiecarei parohii, mai multa curatenie, insa nu prin maturare si aruncare pe faras, ci purificare. Ar trebui sa tina legatura cu enoriasii inscrisi in arhiva lor.

Savonarola, eşti sigur că faci parte din Biserica Ortodoxă? Că ce susţii d-ta mai sus e gândire sectară neoprotestantă combinată cu maximalism pietist paraeclezial şi ideologie catolică medievală.
Ai dumneata criteriile după care Domnul îi cercetează pe oameni sau cunoşti timpul când se întâmplă aceasta?
Eu am văzut oameni care au toropit în Biserică zeci de ani până să-i atingă harul cu o forţă extraordinară, pe care n-am regăsit-o la pietiştii exclusivişti care confundă mântuirea cu practicarea unor figuri impuse (şi neînţelese) plus adeziunea strict mentală la un set de valori cu totul exterioare fiinţei lor.
Poţi să să te întorci cu faţa spre Împărăţie la 20 de ani, la 30 la 70 sau cu foarte puţin timp înaintea morţii. Biserica, ca o mamă care nu-şi abandonează pruncii pentru se îmbolnăvesc des sau asimilează mai greu educaţia părintească, aşteaptă cu răbdare plinirea vremii fiecăruia dintre fii săi, fără să se isterizeze că unii întârzie la cină, sau sunt prinşi în alte capcane ale vieţii acesteia.

Căci împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa.
Şi învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa.
Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi ce va fi cu dreptul, vă voi da.
Iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa.
Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii, stând fără lucru, şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru?
Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul veţi lua.
Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi.
Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar.
Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar.
Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arşiţa.
Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar?
Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie.
Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun?
Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 20; 1- 16)

Ce faci tu Savonarola, seamănă perfect cu atitudinea slujbaşului cârtitor, doar că tu îţi anticipezi plata şi faci o mare greşeală. S-ar putea ca ăia pe care-i judeci tu cu atâta asprime şi fără vreo delegare din partea autorităţii ecleziale, să ţi-o ia înainte şi tu să rămâi pe dinafară cu toate meritele tale fariseice în braţe. (nu mai postez aici şi pilda vameşului şi a fariseului, mă gândesc că la nivelul tău superduhovnicesc ar trebui să-o cunoşti).

S-a creat o confuzie, era de fapt "neica-nimeni". Userul "neica_nimeni" era un alt user, care sustinea geocentismul, de exemplu.

La neica-nimeni m-am referit, nu la neica_nimeni_altul. In fine, nu mai conteaza.

@savanarola: cu ce-ti afecteaza tie “mantuirea” faptul ca preotul oficiaza botezul, casatoria si inmormantarea unor ortodocsi pe care tu ii consideri superficiali/formali? Spune-mi sincer,tu te-ai simti bine daca ar veni parintele la tine si ti-ar spune: “trebuia sa-l inmormantez pe unul, insa am venit sa discut cu tine”. Nu i-ai spune: “parinte, du-te si fa-i o slujba omului, doar problemele mele suporta amanare?”. Tot nu mi-ai raspuns :ce se intampla cu botezul copiilor, cum poti sa refuzi sa-l oficiezi, doar pentru ca parintii il fac mai mult de dragul obiceiului nu pentru ca ar crede cu adevarat in taina botezului? Botezul il faci pentru copil sau pentru parinti?

Odata cu secularizarea s-a ajuns in unele cazuri la pierderea intelegerii exacte a ce inseamna credinta. Astfel pentru unii a ramas doar un fel de traditie, specifica unui popor, cum ar fi cultura, de exemplu.
In timpul Sfintei Liturghii exista ceva ramas din trecut, nu stiam nici eu explicatia la inceput pana nu am citit pe net. Spune preotul: "Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi. Cei chemaţi ieşiţi. Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi". Catehumenii trebuiau sa plece din biserica, nu puteau sta in continuare la slujba. Catehumenii nu erau admisi doar pentru ca doreau si ei sa fie crestini, urmau o perioada de catehumizare si de proba in acelasi timp.

Sfantul Botez trebuie sa-l primeasca toti copii, dar Sfanta Impartasanie oricum nu se da tuturor. De caeea mai intai ne spovedim si dupa aceea preotul poate sa ne opreasca de la Sfanta Impartasanie, nu e un drept, e o obligatie. Sfanta Impartasanie inseamna legatura cu Biserica, de aceea pedeapsa care se da de Biserica este oprirea de la Impartasanie, de la comuniune.
Spuneau chiar duhovnici sau parinti ca inainte de spovedanie ar trebui intrebat credinciosul daca el crede in invataturile Bisericii, ca pacatele obisnuite vin dupa, daca nu credem invatatura Bisericii nu facem parte din Biserica. Putem fi ajutati si apoi sa primim si Impartasania.
Restul e corect, si la sfarsit putem veni la adevar, nu conteaza cand.

Da mai frate,mai vezi in Sfanta Scriptura cam cat de "mult" erau pregatiti cei care erau botezati,spre exemplu la Faptele Sfintilor Apostoli:
"25.Iar la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu în cântări, iar cei ce erau în temniţă îi ascultau.
26.Şi deodată s-a făcut cutremur mare, încât s-au zguduit temeliile temniţei şi îndată s-au deschis toate uşile şi legăturile tuturor s-au dezlegat.
27.Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind că cei închişi au fugit.
28.Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici.
29.Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila;
30.Şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc?
31.Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta.
32.Şi i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu şi tuturor celor din casa lui.
33.Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.
34.Şi ducându-i în casă, a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu."
Aci se vede ca putin ca timp s-au catehizat aceia care sa primeasca Sfantul Botez.
Si se mai vede ca agapa (masa ) de se organizeaza dupa Sfantul Botez la care lumea se veseleste nu e obicei ne-crestin ci obicei crestin.
Tot aci se vede din expresia "tu si casa ta" ca pot primii altii Sfantul Botez precum copii mici,daca cer parinti lor,sau sotia ca ii zice sotul ei,sau invers sotul ca ii zice sotia etc.
Deci fratia ta esti inselat de draci si ce propovaduiesti aci nu are sustinere de la Sfintii Apostoli,adica de la Duhul Sfant,ca Sfintii Apostoli erau sub insuflarea Duhului Sfant,ca doar se pogorase Duhul Sfant peste dansii la cincizecime.

Fratia ta esti iar inselat de draci,pai ce e aceea mai frate "imaginea Bisericii"?
Adica sa umble dupa slava desarta Biserica?
Cam cat de mult ii pasa lui Dumnezeu Iisus Hristos despre acest fel de imagine rigorista si nemiloasa se vede de la Sfanta Scriptura:
"2.Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.
3.Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură.
4.Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.
5.Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.
6.Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se.
7.Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos.
8.Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.
9.Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.
10.Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut."
Biserica lui Dumnezeu Iisus Hristos e prea-miloasa cum si Dumnezeu Iisus Hristos e prea-milos.

Botezul copiilor e contestat doar de neoprotestanti.
In legatura cu acel temnicer, el insusi spune ca e pregatit: " Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc?" Asadar a vazut minunea si a crezut ca ei sunt sfinti.
Apoi el crede ce ii spun Apostolii, nu se indoieste. Iar Apostolii ii spun cea mai de baza dogma: sa creada ca Iisus este Domnul, Dumnezeu.

Dar uite si mai elocvent la botezarea sf. sutas Corneliu.
Mai inainte scrie: "Şi îngerul i-a zis: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu."
Deci Dumnezeu l-a vazut si a hotarat sa-l aduca la lumina cunostintei.
Apoi vine Sf. Petru si tine o catehizare si inainte sa ii boteze primesc harul.

Si ce mai frate Catalin nasii care vin la Sfanta Biserica pentru Sfantul Botez nu cred ca Iisus Hristos e Dumnezeu?
Acolo se arata ca se poate boteza cineva,chiar daca a crezut altcineva din familia sa si l-a indemnat sa se boteze.

E de discutat ce credinta mai au unii nasi in ziua de azi, dar eu nu contest deloc botezul copiilor. Oricum daca cineva e botezat nu e neaparat si mantuit.

Si sutasului Corneliu i-a fost putin propovaduit si apoi a fost botezat.
A se vedea la Sfanta Scriptura - Faptele Sfintilor Apostoli,capitolul 10.
Deci nu stiu ce il inseala dracii pe fratele Savonarola sa zica ca nu e din revelatie in BO sau in BC,referitor la practicarea botezului la copii si la ne-acceptarea unora ca nasi.

Adica cum e de discutat credinta nasilor,biserica e cumva Inchizitie sau spital duhovnicesc?
Ce Sfantul Apostol Pavel l-a luat la intrebari dogmatice pe acel temnicer de hotarase sa primeasca Sfantul Botez?

Da mai frate Catalin si frate Savonarola,niciunul din acesti nasi discutati aci nu indrazneste sa se apuce sa comenteze vreun ierarh al BOR,sau altele din BOR,cum fac unii de pe aci (incluzandu-ma pe mine,ca ma ocup foarte mult cu aceasta).

Adica unii nasi nu stiu ei mai nimic despre credinta si vin la biserica doar la evenimente gen botez, cununie, inmormantare. De fapt nasul e cel ce trebuie sa fie sprijin spiritual, nu de putine ori nasii sunt pe post de sponsori.

Asa e, tocmai ce am fost, acum cateva saptamani, invitat la o nunta. Nu suport atmosfera lautareasca, obsesia pentru nas in cantecele acelea ridicole si balcanice (tocmai pentru ca e sponsor), manelele si muzica de pahar de pe vremea cand Gica Petrescu era neonat, etc.
Iertare!
P. S. Fii pe pace, daca as vedea si la o nunta catolica, sau protestanta, din Romania aceleasi apucaturi (n-am fost vreodata la asa ceva, inca), le-as sanctiona la fel de prompt. Balcanimul tiganizat NU este indentificabil, by no means, cu ortodoxia si romanismul!!

Pentru mine normalitatea ar fi fost aceea ca mulţi care sunt azi false mădulare ale Bisericii să nu fi fost introduşi în Sfânta Biserică prin tot felul de "botezuri" (a nu se înţelege că aş tăgădui sfânta taină a botezului, ci felul în care de foarte multe ori, din nefericire, a fost aplicată). Deci normal era ca Biserica să fie mai restrânsă, iar dacă s-ar fi extins să o facă pe baza convertirilor ca urmare a misiunilor, şi nu pe bază de "botezuri de familie", ale căror rezultate dezastruoase se văd cu ochiul liber. Iar în cazul acestor rezultate dezastruoase este evidentă necesitatea unei purificări şi a unei întoarceri la doctrinele autentice biblice, apostolice şi patristice, ceea ce va face necesară schimbarea Bisericii din interiorul ei. Orice ezitare şi întârziere nu va duce decât la o şi mai mare compromitere a misiunii apostolice şi mântuitoare a Bisericii Ortodoxe, precum şi a imaginii acesteia în general. Cu astfel de mentalităţi slugarnice şi eronate precum a dvs s-a dus Biserica de râpă şi în derizoriu aşa cum constatăm în ziua de azi. Aşa că nu ştiu cine sunteţi voi şi ce autoritate aveţi sau pretindeţi că aveţi ca să mai daţi lecţii altora şi să susţineţi un sistem de privilegii nemeritate generator de eşec spiritual şi moral, şi nu numai, lamentabil vizibil cu ochiul liber. Închistarea voastră rigidă în această paradigmă a eşecului lamentabil nu doar că va duce BOR la dezastru, dar vă va duce şi pe voi la dezastru odată cu ea!! Eu spun să vă treziţi la realitate cât încă vă mai dă Dumnezeu oportunităţi!!

Eu sunt sigur că fac parte din BOR. Însă cred că sunt foarte mulţi dintre "ortodocşi" (aşa-zişii "creştini" ortodocşi) care chiar nu fac parte din Biserica Ortodoxă. Şi sunt mulţi. Şi nu ştiu cine le-a făcut propovăduire, dacă le-a făcut, nu ştiu cine le-a făcut cateheză, dacă le-a făcut (mie spre exemplu nu mi-a făcut nici un preot din parohia mea cateheză, în afară de predicile de la slujbe, altfel nimic) şi nu ştiu multe alte lucruri. Dar văd rezultatele dezastruoase. Prin urmare v-am mai spus o dată şi vă repet, poate veţi înţelege, încercaţi să săpaţi fântâna mai la adânc şi să vă aplicaţi criteriile de discernământ acolo unde trebuie şi cu cine trebuie!! Iar după ce terminaţi, dacă veţi termina într-o viaţă (eu nu cred), atunci să veniţi să vă luaţi de mine. Până atunci căutaţi răul mai de la rădăcină.

Oamenii aceia pe care i-aţi văzut trebuiau să se toropească nu în Biserică, ci undeva prin afara, prin grădina Bisericii, acolo unde le şi era locul de fapt şi de drept. Iar acea parabolă de la evanghelia după Matei o interpretaţi şi o utilizaţi greşit; cred că nici nu are rost să comentez. Interpretarea acelei parabole este tocmai de natură să susţină poziţia pe care o am eu.

Bun. Să zicem că peste partea cu asprimea aş putea să mai trec, aş putea să mai fac concesii din acest punct de vedere. Este un defect al meu că judec prea aspru, dar mă mir că aceia pe care îi judec nu se uită la defectele lor şi mai mari şi se uită tot la mine şi la asprimea mea în judecată. Ceva aici nu este clar. Nu înţeleg de ce unii nu se revoltă de propriile lor fapte, în schimb se revoltă că sunt luaţi la rost, şi pe drept, de către alţii.

În schimb la partea cu delegarea din partea autorităţii ecleziale, vă comportaţi de parcă aţi fi mic copil şi nu aţi fi citit Biblia niciodată. Eu, din întâmplare, am citit odată Biblia în întregime. Ce delegare au avut profeţii vechiului testament? Ce delegare de la "autorităţi" a avut sfântul Ioan botezătorul? Dar Iisus Hristos ce delegare a avut de la arhiereii şi cărturarii iudei? Dacă stăteau după delegările altora, astăzi nu se mai mântuia nimeni. Şi chiar nu înţeleg de ce vă prefaceţi că nu înţelegeţi că şi autorităţile ecleziale pot face astfel de delegări exclusiv pentru a adormi conştiinţele şi pentru a îşi păstra pivilegiile nemeritate, chiar şi dacă ar face aceste lucruri împotriva adevărului. Nu vă supăraţi, dar chiar credeţi că sunt imbecil?? Nu doar că nu sufăr de imbecilitate, şi cu atât mai puţin de imbecilitate profundă, ba mai mult mi-a dat Dumnezeu o minte luminată şi ascuţită. Că nu mi-am folosit-o eu la capacitate maximă asta mă priveşte pe mine, şi nu dărnicia lui Dumnezeu în ceea ce mă priveşte.

Citat:

Eu, din întâmplare, am citit odată Biblia în întregime.

@Savonarola: Ma bucur ca ati citit Sfanta Scriptura macar o data in intregime, fie si dintr-o intamplare! Totusi, din moment ce unele ideile ale d-voastra legate de biserica si oameni sunt necrestinesti,(ex: Discriminarea de care vorbeam este una absolut naturală şi de bun simţ raportată la cei care pur şi simplu nu se adaptează pneumei creştine. Este absolut natural ca trupul Bisericii să rejecteze, să discrimineze, să excludă mădularele bolnave...), contrare invataturii Lui Hristos, poate ar fi bine sa o reluati, sa patrundeti in profunzimea ei. Dumnezeu sa va ajute!

Citat:

Cu astfel de mentalităţi slugarnice şi eronate precum a dvs s-a dus Biserica de râpă şi în derizoriu aşa cum constatăm în ziua de azi

Citat:

Nu doar că nu sufăr de imbecilitate, şi cu atât mai puţin de imbecilitate profundă, ba mai mult mi-a dat Dumnezeu o minte luminată şi ascuţită.

Astept sa vad cum o sa va folositi mintea luminata pentru a scoate biserica din rapa, daca sunteti in stare de ceva concret, nu doar vorbe goale. Succes!

Savonarola: Cu ultimele fărâme de energie de care mai dispun la ora asta târzie, mă nevoiesc să fac câteva observaţii la cele două postări ale tale de mai sus.
În primul rând, e de apreciat scopul pentru care te zbaţi să faci muncă de convingere pe forum: îmi place să cred că acela este binele Bisericii. Alminteri, nu eşti singurul militant proeclezial de aici, mai sunt mulţi alţii deşi aceştia propun soluţii diverse şi uneori chiar divergente de ieşire din criză. Nici eu nu cred că Biserica noastră ar fi, în timpul de acum, într-o perioadă înfloritoare (ne putem întreba cu această ocazie: a fost vreodată?), dar nici nu-mi pot imagina că, pentru a se autoigieniza, trebuie numaidecât să se transforme într-o sectă exclusivistă, să nu mai acorde Sfintele Taine decât unor persoane selectate pe criterii arbitrare, neecleziale.
Dacă în scopul tău am identificat ceva bun, în mijloace propuse pentru atingerea scopului găsesc erori uriaşe pe care le-ai afla şi singur alocând timp unui studiu aprofundat al eclezilogiei ortodoxe. Iar soluţiile propuse de tine, nu numai că denotă lipsă de iubire fie şi în varianta formală, adică falsificată, dar ignoră o mare parte din învăţăturile de bază ale creştinismului curat, dreptmăritor şi scopul Bisericii în această lume (şi nu numai). Nu e nevoie de o închiziţie zelotistă pentru a repara fisurile identificate stâlpul şi temelia adevărului. Despre care ar fi soluţiile posibile, poate vorbim în zi.

Cateheza e importanta dar cunostintele se pot dobandi si pe parcurs ,mergand la biserica ,purtand discutii cu crestini practicanti ,citind sf.Evanghelie dar si carti duhovnicesti
Scopul nostru ,al crestinilor este sa avem tot timpul gandul la Hristos ,cum spune la sf.Liturghie:
"Si viata noastra ,lui Hristos sa o dam"
Important este sa avem traire si asta depinde de fiecare ,deci nu putem sti ce e in sufletul fiecaruia ca sa judecam.
Si chiar daca am sti ,cred ca ar fi un impediment pt.mantuire.

Omul e o persoana care se poate dezvolta din punct de vedere spiritual.
De aceea Dumnezeu ne adauga ani ca sa ne venim in fire ,cum a facut Fiul Risipitor.

Ar trebui sa va bucurati ca vi s-a atras atentia ,dar nu treceti cu vederea prea usor acest defect.
E foarte greu sa scapi de judecarea aproapelui ,care la multi este o patima.
Nu cred ca este cazul d-voastra ,dar nu trebuie neglijat acest aspect.
Chiar daca observatia vine din partea unor persoane care poate se fac vinovate de acelasi defect.
Doamne ajuta !

Botezul se acorda tuturor pruncilor care au un nas credincios, ce marturiseste dreapta credinta. Aici nu e exclusivitate, dar in rest este exclusivitate. Spovedania este reinnoirea Botezului, iar Impartasania este reinnoirea Mirungeri, a primirii harului. Acestea se acorda in primul rand doar ortodocsilor, adica cei ce fac parte din BO.
Dar si aici nu oricui, doar celor ce le merita prin credinta dreapta si fapte. De aceea preotul opreste cateodata de la Impartasanie. In primul rand trebuie sa aiba credinta ortodoxa, sa creada in ea (spunea un duhovnic ca preotul ar trebui sa intrebe inainte daca el crede ce spune BO in totalitate) iar in al doilea rand trebuie sa aiba si fapte, adica fara pacate mari. Si e oprit pana isi revine si se pocaieste de fapta/faptele facute.

Sfanta Imparatasanie este leac duhovnicesc,asa ca se adreseaza mai intai celor bolnavi,adica celor pacatosi,nu se da ca premiu.
La fel si Sfantul Botez,nu se da ca premiu ci e baie sfanta pentru reinnoirea omului.
Spre a se vedea aceasta cu Sfanta Impartasanie,care nu se da numai celor care "cred cu totul drept" se poate vedea alt exemplu din Pateric,cum un batran pustnic sfant ii era data Sfanta Impartasanie,desi atunci acesta nu credea ca Sfanta Impartasanie este trupul si sangele lui Dumnezeu Iisus Hristos si cum Dumnezeu pana la urma ii descopera aceasta:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/slovad.htm
"
7) A povestit avva Daniil faranitul, ca a zis parintele nostru avva Arsenie pentru un schitiot, ca era mare cu faptele, dar prost la credinta si gresea pentru prostimea lui si zicea ca nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, painea care o luam, ci inchipuire. ( 1 )
Si au auzit doi batrani, ca zisese acest cuvant si stiindu-l ca este mare la viata, au socotit ca din nerautate si prostime zice. Si au venit la el si i-au zis lui : avvo, cuvant de necrezut am auzit pentru oarecare, cum ca zice ca painea cu care ne impartasim, nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, ci este in- chipuire. Zis-a batranul : eu sunt cel ce am zis aceasta. Iar ei il rugau, zicand : nu tine asa, avvo, ci precum a invatat Biserica cea soborniceasca. Caci noi credem ca painea aceasta este Trupul lui Hristos cu adevarat si paharul este insusi Sangele lui Hristos cu adevarat si nu e inchipuire. Ci precum intru inceput tarana luand din pamant, a zidit pe om dupa chipul Sau si nimeni nu poate zice ca nu este chip al lui Dumnezeu, desi este neinteles chipul, asa si painea, pentru care a zis, ca Trupul Meu este, asa credem ca este cu adevarat Trupul lui Hristos. Iar batranul a zis : de nu ma voi incredinta din lucru, nu am vestire in chip desavirsit.Iar ei au raspuns: sa ne rugam lui Dumnezeu toata saptamana pentru taina aceasta si credem ca Dumnezeu ne va descoperi noua. Iar batranul cu bucurie a primit cuvantul si se ruga lui Dumnezeu si el zicind : Doamne. Tu stii ca nu din rautate sunt necredincios, ci ca sa nu ma insel intru nestiinta. Descopere-mi, Doamne Iisuse Hristoase ! Mergand inca si batranii la chiliile lor, se rugau lui Dumnezeu si ei zicand : Doamne Iisuse Hristoase, descopere baranului taina aceasta, ca sa creada si sa nu-si piarda osteneala sa ! Si Dumnezeu a ascultat amandoua partile. Si implinindu-se saptamana, au venit ei duminica la biserica si au stat impreuna numai ei catestrei pe o rogojina, iar in mijloc era baranul. Si li s-au deschis lor ochii cei intelegatori.Iar cand s-a pus painea pe Sfanta Masa se arata numai la catesitrei ca un prunc si cand intindea mana preotul sa franga painea, iata ingerul Domnului s-a pogorat din cer, avand cutit si a jertfit pe Prunc si a turnat sangele Lui in pahar. Iar cand a frant preotul painea in bucati mici si ingerul taia din Prunc bucatile mici. Si cand s-a apropiat sa ia din cele sfinte, i s-a dat batranului carne cu sange. Si vazind, s-a infricosat si a strigat zicand : cred Doamne, ca painea este Trupul Tau si paharul este Sangele Tau ! Si indata s-a facut carnea cea din mana lui paine dupa taina. Si s-a impartasit, multumind lui Dumnezeu. Si i-au zis lui batranii : Dumnezeu stie firea omeneasca, ca nu poate sa manance carne cruda si pentru aceasta a prefacut Trupul Sau in paine si Sangele Sau in vin, la cei ce primesc cu credinta. Si au multumit ei lui Dumnezeu pentru batranul, ca nu a lasat sa se piarda ostenelile lui. Si s-au dus catestrei cu bucurie la chiliile lor.
"

Toti pruncii e bine sa fie botezati,ca Dumnezeu pe toti i-a prestiut spre mantuire,iar nasul se gaseste.

Asa de pilda in statele crestin ortodoxe,cred ca pruncii care sunt ai nimanui si sunt la casa de copii,sunt botezati si se gaseste nas pentru dansii.
(probabil asa s-o fi facand si prin statele catolice si prin statele protestante).

N-ar fi totusi mai corect ca oamenii sa-si poata alege liber religia?

Un om credincios stie sigur care e calea buna si-si doreste acelasi lucru si pentru copilul sau, de aceea il boteaza, pentru ca el intr-adevar crede si-i vrea binele propriului copil, e responsabilitatea lui sa-l educe.

As face o mica mentiune, daca mi-e permis: oprirea de la impartasanie nu se face pe baza "meritelor", ci datorita curatiei. Stim foarte clar ca toate sunt "in dar", nu ca obiect al vreunei vrednicii. Singura problema - pentru care este si oprirea - este necuratia vasului, adica a noastra. In momentul in care vasul e cat de cat curatit, abia atunci se toarna vinul cel nou.

Este deci doar o oprire terapeutica, iar nu juridica.

Exact, eu nu alesesem cuvantul corect, chiar ma gandisem ca ar trebui un alt cuvant.

Daca e botezat nu inseamna ca nu mai poate alege ce vrea dupa.

Adevarat este leac la fel ca si spovedania si maslul, Sfanta Impartasanie se da cand vasul e curat, de aceea se face mai intai spovedania. Sfanta Impartasanie este primirea harului, unirea cu Dumnezeu. Dar doar daca e luata cu vrednicie.

Corinteni I, capitolul 11:
"27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit."

In acea pilda vedem ca batranul avand parte de minune a crezut, dupa aceea a luat si Sfanta Impartasanie.

Nu este asa.
A se vedea rugaciunile dinainte de Sfanta Impartasanie (cele sapte),care zic clar ca nimeni nu e vrednic de Sfanta Impartasanie.
http://www.crestinortodox.ro/rugaciu...nii-72546.html

Cele sapte rugaciuni de la urma,acelea zic aceasta.
Acolo Sfantul Ioan Gura de Aur zice asa:
" Si precum nu Te-ai scarbit de intinata si necurata ei gura, ce Te-a sarutat, asa nu te scarbi nici de intinata si mai necurata mea gura, nici de buzele mele cele necurate si pangarite, si de limba mea cea cu totul necurata."

Acela care a clevetit are gura mai necurata decat cel/cea care a facut gomorie,precum se vede de aci.De aceea zice aceasta Sfantul Ioan Gura de Aur,nu ca ar fi clevetit Sfantul ci pentru noi cei care clevetim sa vedem aceasta.
Dar Dumnezeu si pe clevetitori ii cheama la pocainta.


Curentul care zice sa nu dai Sfanta Impartasanie multi ani nu e in duhul Sfintilor Parinti,e inovatie neortodoxa,a se vedea numai la viata Sfantului Vasile cel Mare ca Sfantul Vasile cel Mare a impartasit pe tanarul care se lepadase in scris de Dumnezeu Iisus Hristos dupa 40 de zile de pocainta.
"
Eladie, fostul ucenic al marelui Vasile, însuşi văzător şi urmaş al minunilor lui la moştenirea scaunului său, bărbat îmbunătăţit şi sfînt, a spus un lucru nemincinos ca acesta: "Un boier drept- credincios, anume Proterie, cercetînd Locurile Sfinte, a gîndit să dea pe fiica sa într-una din mănăstiri, să slujească lui Dumnezeu. Dar diavolul, care de la început urăşte binele, a împins pe o slugă a lui Proterie spre dorirea fiicei stăpînului său. Văzînd sluga că acest lucru este greu, spre care nici nu îndrăznea, simţindu-se ne-vrednic, a mers la un vrăjitor care locuia în acea cetate, căruia i-a spus toată dorinţa sa, şi i-a făgăduit să-i dea mult aur dacă va face cu farmecele sale să ia de soţie pe fiica stăpînului său.
La început vrăjitorul n-a voit, apoi mai pe urmă a zis: "De vei voi, te voi trimite la stăpînul meu, diavolul, şi el îţi va ajuta la aceasta, dacă vei face şi tu voia lui"; iar acel ticălos rob a zis: "Făgăduiesc că voi face tot ce-mi va porunci". Fermecătorul a zis: "Te vei lepăda de Hristos al tău şi vei da scrisoare pentru aceasta?". Iar el a zis: "Gata sînt, numai să-mi cîştig dorinţa mea". Vrăjitorul a răspuns: "De făgăduieşti aşa, apoi şi eu îţi voi fi de ajutor".
Luînd o hîrtie, a scris diavolului astfel: "De vreme ce mi se cade a mă sîrgui, stăpîne al meu, ca să mă lepăd de creştineasca credinţă şi să vin spre a ta stăpînire, întru înmulţirea părţii tale, iată trimit la tine acum pe tînărul care va aduce scrisoarea mea, fiindcă este aprins de dor către o fecioară; şi te rog să-i dai ajutor să-şi cîştige dorinţa sa, ca şi eu întru aceasta să mă preamăresc şi cu mai mare sîrguinţă să cîştig pe mulţi care îţi vor fi plăcuţi".
O scrisoare ca aceasta scriind către diavol, a dat-o acelui tînăr şi l-a trimis, zicîndu-i: "Să mergi în această oră a nopţii şi să stai la mormintele păgîne, să ridici hîrtia în văzduh şi-ţi vor sta de faţă cei ce te vor duce la diavolul". Iar el, ticălosul, degrabă s-a dus şi ajungînd la morminte, a început a chema pe diavoli în ajutor. De îndată duhurile viclene s-au arătat în faţa lui şi cu bucurie au dus pe cel înşelat la stăpînul lor; apoi văzîndu-l că şedea pe scaun înalt şi înconjurat de duhuri viclene, i-a dat scrisoarea de la vrăjitor şi, luînd-o, diavolul a zis către tînăr: "Crezi în mine?". Iar el a zis: "Cred". Şi diavolul i-a zis: "Te lepezi de Hristos al tău?".
Iar ticălosul a zis: "Mă lepăd". Satana i-a zis: "De multe ori mă înşelaţi voi creştinii; cînd vă trebuie ajutorul meu, veniţi la mine, iar după ce vă împliniţi dorinţa voastră, iarăşi vă lepădaţi de mine şi vă apropiaţi de Hristos al vostru; iar El, ca un bun şi iubitor de oameni, vă primeşte. Voiesc să-mi faci zapis, cum că te lepezi de bunăvoie de Hristos şi de Botez şi făgăduieşti ca să fii al meu în veci, să rabzi cu mine veşnica muncă în ziua judecăţii; şi aşa eu îndată voi împlini dorinţa ta". Iar tînărul a scris precum diavolul a voit.
Atunci balaurul pierzător de suflete a trimis pe diavolul desfrînării şi a aprins pe fecioara aceea de nesăţioasa dragoste către acest tînăr, încît neputînd răbda patima trupească, a căzut la pămînt, rugîndu-se de tatăl său: "Miluieşte-mă, miluieşte-mă pe mine, fiica ta, şi mă dă ca soţie acelui tînăr al nostru, pe care l-am iubit foarte mult; iar de nu vei face aceasta unicei tale fiice, în scurt timp mă voi omorî şi vei da seamă pentru mine în ziua judecăţii".
Auzind aceasta tatăl, s-a înspăimîntat şi se tînguia, zicînd: "Vai mie păcătosul, cum s-a întîmplat aceasta fiicei mele? Cine mi-a furat comoara? Cine a amăgit pe fiica mea? Cine mi-a întunecat lumina ochilor mei? Eu pe tine, fiica mea, voiam să te logodesc cu Mirele ceresc, ca să fii vieţuitoare împreună cu îngerii, şi ca totdeauna să preamăreşti pe Dumnezeu în psalmi şi în cîntări duhovniceşti, şi prin tine nădăjduiam ca şi eu să fiu mîntuit. Iar tu fără ruşine îmi vorbeşti pentru unirea nunţii. Să nu mă pogori cu mîhnire în iad, să nu-ţi ruşinezi neamul tău cel bun, însoţindu-te cu o slugă". Iar ea întru nimic nu socotea cuvintele tatălui său, zicînd într-una: "De nu vei face după dorinţa mea, atunci singură mă voi ucide".
Tatăl ei, nepricepînd ce să facă, după sfatul rudelor şi al prietenilor săi, a lăsat ca mai bine să fie voia ei, decît să o piardă; deci chemînd pe sluga lui, i-a dat de soţie pe fiica sa şi avere multă; apoi a zis către dînsa: "Mergi, fiică ticăloasă şi pătimaşă după bărbat; însă mi se pare că mult te vei căi pe urmă şi nu-ţi va fi de nici un folos".