Multa lume pur si simplu nu vor sa stea conectati la tot felul de tuburi si fire sau tinuti in stare drogata numai pentru ca medicina a avansat asa de mult. Am auzit multa lume, si sunt de acord cu ei, ca vor sa fie lasati in pace sa moara linistiti in casa lor, asta in cazul in care nu se mai poate face nimic altceva decit transformarea lor intr-o leguma in vre-un spital pe timp nelimitat.

Sper ca nimeni sa nu ajunga in situatia asta
Doamne fereste, iar cind o fi sa fie, ( ca o sa fie) sa dea Dumnezeu sa fie scurt si fara prea multa suferinta, ....inima

Asa este, poate da Dumnezeu sa avem sfarsit in pace!

Stiu un caz real,al sotului profesoarei mele de franceza din liceu,ce a murit pe strada.Profesoara ne-a povestit ca insusi el isi dorea o astfel de moarte,sa nu stie cei apropiati,probabil pentru a-i scuti de suferinta.Noi eram apropiati de aceasta femeie profesoara,in special eu,ne intelegeam bine,si am fost afectati cand am primit vestea,inaintea orei cu dansa,iar ea a inteles ca nu eram indiferenti la durerea ei...o simteam si noi...asa de apropiati eram...

Medicina e evoluat. Insa suntem muritori. Cred ca moartea ar trebuie sa fi cat se poate de usoara. Familia si "acasa" pot insemna foarte mult.

Poate gresesc. Dar de ce TREBUIE moarte sa fie cat se poate de usoara? Nu vedeti ca toti cei care sunt catdecat credinciosi si merg la biserica mor de cate o boala. Da prin suferinta indusa de boala aia ei se purifica. Crezi ca Dumnezeu ne-ar suporta acolo in iad? mai bine ne da o boala si sa murim suferind si scapandu-ne de pacate. Nush daca am explicat destul de clar sau daca ati inteles ce am vrut sa zic. da asta ii parerea mea. pace!

Deci in conceptia ta, Dumnezeu trebuie sa ne chinuie cat mai mult pentru a ne ierta pacatele. De ce?

Da dar trebuie sa ne gandim ca au fost cazuri in care oamenii si-au revenit dupa nu stiu cati ani..unii sunt mentinuti cu tuburi din speranta celor apropiati ca intr-o zi se vor trezi...asta nu inseamna ca sunt de acord cu asta,eu cel putin as vrea sa mor acasa.Iar in legatura cu moartea celor credinciosi,crede-ma tudor ca cei pacatosi mor in chinuri mult mai groaznice,unii,altii mor linistiti impacati aca au murit cu stomacul si buzunarul plin,iar chinurile le suporta dupa moarte...

dragul meu, ar fi ideal...dar uite ca nu intodeauna ceea ce credem noi ca e bine si este bine..de multe ori o boala, o suferinta, curata pacatele, aduce mantuirea..eu spun Doamne cum vrei Tu dar sa nu ma desparti de Tine.....

Dumnezeu nu chinuie pe nimeni. Chinul , tortura si toate cele indreptate impotriva trupului , suferinta fizica este apanajul nostru al oamenilor. Am ajuns in asa hal de inconstienta, de ne chinuim si ne batem joc , de noi insine. Este o blastfemie sa-i arogi Lui DUMNEZEU chinul in general cu toate relele ce deriva. Un om necumpatat, plin de vicii si pacate trupesti nu va avea o moarte usoara. Vei spune ca mor copiii si oameni in chinuri care nu au nici o vina ! Ei poate nu au, dar ceilalti oameni care au scapat de sub control poloare, radiatile, au distrus mediul inconjurator, avind efect direct asupra noastra. Leucemia, cancerul sint boli necrutatoare .Sa chibzuim inainte de a face afirmatii ! Am distrus planeta si avem pretentia sa fim sanatosi si sa avem un sfirsit usor ? !

Dumnezeu nu chinuie pe nimeni. Chinul , tortura si toate cele indreptate impotriva trupului , suferinta fizica este apanajul nostru al oamenilor. Am ajuns in asa hal de inconstienta, de ne chinuim si ne batem joc , de noi insine. Este o blastfemie sa-i arogi Lui DUMNEZEU chinul in general cu toate relele ce deriva. Un om necumpatat, plin de vicii si pacate trupesti nu va avea o moarte usoara. Vei spune ca mor copiii si oameni in chinuri care nu au nici o vina ! Ei poate nu au, dar ceilalti oameni care au scapat de sub control poloare, radiatile, au distrus mediul inconjurator, avind efect direct asupra noastra. Leucemia, cancerul sint boli necrutatoare .Sa chibzuim inainte de a face afirmatii ! Am distrus planeta si avem pretentia sa fim sanatosi si sa avem un sfirsit usor ? !

si totusi de ce ai citat-o pe erzbet? pentru ca ce ai zis n-are nici o legatura cu ce a zis ea :)

Pina la urma nu in acest amanunt trebuie sa ne opintim, in a vedea pe cine am citat, ci in folosirea unor termeni ce le folosim inadecvat in necunostinta de cauza, cum este termenul de chin , suferinta etc. Problema era alta nu in citarea cuiva, cin in explicatia in sine. Dar daca atita s-a inteles, imi pare rau.... !

Toate cele rele de pe aceasta lume trecatoare, ni le-am cladit singuri, in libertatea lasata de Dumnezeu . Multe din nenorocirile care ne apasa trupul si sufletul sint consecinta iresponsabilitatii si pacatelor noastre. Pamintul cu toate cele ce sint ce ne-a fost lasat in "administrare", a devenit incetul cu incetul arma sinuciderii noastre, din cauza nesabuintei si teribilismului nostru dus pina la extrem. Nici moartea in contextul actual nu mai este usoara ci un chin pentru foarte multi, un chin inspaimintator a unui trup otravit in timp de proprile miini cu buna stinta sau nu.

Toate cele rele de pe aceasta lume trecatoare, ni le-am cladit singuri, in libertatea lasata de Dumnezeu . Multe din nenorocirile care ne apasa trupul si sufletul sint consecinta iresponsabilitatii si pacatelor noastre. Pamintul cu toate cele ce sint ce ne-a fost lasat in "administrare", a devenit incetul cu incetul arma sinuciderii noastre, din cauza nesabuintei si teribilismului nostru dus pina la extrem. Nici moartea in contextul actual nu mai este usoara ci un chin pentru foarte multi, un chin inspaimintator a unui trup otravit in timp de proprile miini cu buna stinta sau nu.

Pai si de ce ar trebui noua sa ne pese cum murim? Daca noi viata asta am ales-o asa cum am vrut noi, macar la sfarsitul ei sa il lasam pe Domnul sa aiba grija de noi, cum stie el ca e mai bine.

da tudor faca-se voia Lui..dar stii mai avem si Constiinta...cred eu ca trebuie sa o si folosim, nu? jenica

Din pacate Andrei, omul se agata si de ultima farama de viata. Ne este f. greu sa ne despartim de cei dragi de aceea cautam sa ii oprim cat mai mult langa noi desi de multe ori asta inseamna suferinta ptr ei. Oricum nu cred pur si simplu refuz sa cred ca ne-ar lasa Dzeu in viata daca nu ne-ar fi de folos, chiar bolnavi in coma fiind. Si pentru noi cei suferinzi si pentru cei de langa noi..

Dreptii nu ar avea nevoie de suferinta pentru a ajunge in rai! Dar din cate stim si sfintii facatori de minuni au suferit de boli! Si daca si sfintii sufera de boli, atunci cum sa am eu pretentia sa merg in rai fara sa sufar...
NU vreau sa te supar cu ceea ce vreau sa-ti zic...!!! Tinand cont ca in functie de vointa noastra ne umplem (ca o sticla goala)cu cel bun ori cu cel rau, iti raspund tie, caci la ideia ta e nevoie de replica...
Maniera ta de a gandi, nu e a "sticlei" umpluta cu cel bun!
Tu poate nu-ti dai seama dar altii pot!
Am urmarit cateva postari/replici deale tale si mai toate sunt din categoria de sus.... Adevaruri strambate de "al stramb"! Oare dece o fi atata lume care te combate, nu te intrebi?
Dumnezeu sa ne lumineze!

Asa este Jenica cum spui tu, si toti asa vom face, ne vom tine de orice fir cit de subtire ca sa traim cit mai mult sau sa-i tinem pe cei dragi in viata.

Si asa cum ai mai spus tu in alte postari trebuie sa multumim lui Dumnezeu pentru Mila lui de a ne da o sansa sa ne mintuim prin suferinta si boala. Daca nu am fost ascultatori si nu ne putem mintui cind ne este bine, Dumnezeu ne vede, Jenica, si stie ne intinde o mina in infinita Milostivire a lui, sa ne curatim de pacate prin suferinta bolii,...si sa ne bucuram de aceste incercari, cind ne bucuram de acest gest Dumnezeiesc TOTUL se schimba, TOTUL! si ne schimbam,... si nu ne mai tinem cu disperare de fire si cabluri, ci vrem acasa, cu cei dragi, vrem iubire si iertare de la Dumnezeu!

Un Duhovnic spunea:
-In vremurile din urma, marea majoritate se vor mintui numai prin suferinta durere si boala
...si s-a pus intrbarea:
-De ce Parinte, de ce altfel nu se poate decit numai prin suferinta si boala?
- Deoarece in vremurile de pe urma omul va fi foarte mindru si trufas.

Dumnezeu sa ne miluiasca cu Mila lui si sa ne ajute sa ne vedem mindria care ne omoara trupul si sufletul si sa cadem, in pocainta si sa-L chemam din toata inima si sa-I cerem iertare!
Doamne Ajuta!

Daca planul lui Dumnezeu este ca noi sa mai traim asa va fi, dar noi trebuie sa facem ce ne sta in puteri sa ne pastram viata pe placul lui. Inutil cand doctorul spune ca mai ai cateva zileore de trait sa te trezesti ca e prea tarziu sa mai faci ceva...toata viata trebuie traita dupa voia Lui. Cert este ca nu suntem noi cei care trebuie sa decidem daca sa continuam viata sau nu, trebuie insa sa facem ce ne este in putinta sa o mentinem, chiar si prin medicina, altfel nu ne-ar fi dar Dumnezeu intelepciunea cu care ne-a inzestrat pana acum.

Mentinerea in viata prin aparaturi,deci prin metoda pur tehnologica,nu mi se pare a mai fi vorba de Voia Lui Dumnezeu,aici este vorba de o atitudine si o alegere pur umana,sau profesionala,sa-i spunem asa.
Cat despre cei care traiesc in agonia unor boli incurabile,insa tarate de pe o zi pe alta cu tot felul de mijloace medicale,ramane la latitudinea lor daca vor sa treaca prin aceste procedee,sau sa stea acasa linistiti pana cand Dumnezeu ingaduie sa le i-a sufletul.Intr-un fel,suferinzii se pierd in acest hazard de "prelungire a vietii".intrun mod mecanic,omitand sa se pregateasca pentru trecerea in lumea cea de dincolo,pregatire fata de familie,fata de lucrurile inconjuratoare,si fata de datoria pentru sufletul,sufletul care ramane singurul cert intr-o astfel de situatie.
Noua ne este usor sa ne exprimam opiniile,insa,probabil asa cum viata trebuie sa fie o permanenta speranta,asa si acesti oamenii se agata de i-a prin speranta pana la ultimul moment,de aceia apeleaza la tot felul de atribute menite sa le dea nadejdea supravietuirii,sau macar a prelungirii zilelor.

Da, e usor sa vorbim si sa ne dam cu pererea cand e vorba de altii. Si sa va dau exemplu: bunica mea a murit in urma cu un an. A stat doar 4 zile in spital de cand a facut acel atatc cerebral pana s-a stins. Imi doream din tota inima sa mai ramana cu mine, chiar daca era o dorinta egoista, sa ramana cu mine, indiferent ce ar fi presupus asta. Nu eram deloc pregatita sa raman fara ea... Dar indiferent de voia mea, sa- facut voia lui Dumnezeu. In urma cu 2 saptamani,a murit bunicul sotului, care a intrat in agonie cu ceva timp inainte. El a refuzat sa fie dus la spital si a vrut sa moara acasa. A trebuit sa aduc multe argumente familiei lui sa il duca la tara, sa il lase sa moara impacat, desi ei ar fi vrut, la fel ca mine in urma cu un an, sa-i prelungeasca cu orice pret viata, fie ea si cu o clipa.

Marta draga, clipa despartirii de cei dragi noua este extrem de grea, dar sa avem nadejde ca odata si odata ne vom reantalni cu sufletele lor . Tot ce este in asta lume este trecator. Tot timpul sa avem in minte acest lucru, al nimicimii noastre aici si astfel mandria, invidia, lacomia si alte cele vor pali in fata vesniciei ce ne asteapta, a unui nou inceput far de sfarsit in imparatia lui DUMNEZEU. Sa ne preocupe mult mai mult sufletul nostru, pe care il amaram cu pacatele noastre. Asa ca, draga Marta sa avem nadejde !

Sf. Ierarh Nifon:

"- Parinte, a continuat fratele, fiindca Dumnezeu va lumineaza mintea cea preainteleapta ca sa-mi spuneti cele ce trebuie, va rog spuneti-mi, are durere si sila sufletul cand se desparte de trup sau poate iesi linistit si usor?

- De vreme ce n-am murit, nu stiu bine, ii raspunse Cuviosul, zambind. Dar fii atent, sunt drepti care au moarte amara si pacatosi care au moarte placuta. Dar moartea amara a celui drept ii spala pacatele pe care, ca om, le-a facut in viata, de vreme ce nimeni nu este fara de pacat, fara numai Dumnezeu; pe cand moartea placuta a pacatosului ii aduce o mica si cuvenita rasplata pentru vre-un bine pe care l-a facut. Si astfel, cel drept devine cu totul curat, iar cel pacatos cu totul necurat.

De aceea, s-o stii bine, fiule, chiar daca moartea dreptului pare amara, ea este temporara, pentru ca de aici inainte se bucura si se veseleste de-a pururi; pe cand pacatosul, daca temporar are o moarte placuta, totusi, vesnic va arde si se va chinui in focul cel nestins. Exista desigur si pacatosi care au o moarte amara si sunt trimisi direct in iad, precum sunt si drepti care au o moarte placuta si merg direct in fericire.

Vezi, ca sunt deosebite judecatile lui Dumnezeu. Randuieste fiecaruia moarte potrivita cu viata lui. Totusi, moartea nu este atat de infricosata cum este judecata care are loc in acel ceas; deoarece, cand iese sufletul din trup, il intampina multime de ingeri, dar se aduna si multime de demoni; ingerii ii arata faptele lui cele bune, iar diavolii pe cele rele. Si totusi, asteapta sa vina din cer hotararea osandirii lui si totusi, nadajduieste la mantuire. Sufera, isi ridica mainile la cer, se roaga sa nu fie predat intunecatilor diavoli. Dar si ingerii au atunci lupta mare si se bucura cand aud hotararea mantuirii lui. Dimpotriva, duhurile cele rele asteapta si doresc sa auda hotararea de osanda. Si sufletul este predat unde hotaraste Dreptul Judecator, fie ingerilor, la fericirea cea vesnica, fie diavolilor, la osanda si munca vesnica.

Aceasta este, fiul meu, teama si cutremurul, ca nu cumva sa fie osandit omul la pieire. De altfel, moartea este ceva firesc, care ne asteapta pe toti. Deci, ca sa raspund la intrebarea ta de la inceput, sufletul este cuprins de spaima si de cutremur in asteptarea hotararii lui Dumnezeu, ca nu cumva sa fie osandit."

Eutanasia ar trebui sa fie legala,in cazul bolilor grave unde nu exista sanse de supravietuire.Acum,cei credinciosi daca nu vor,nu vor apela la acest procedeu,dar mi se pare nedrept sa condamni un om la o moarte plina de suferinta,cand el/ea ar vrea sa apeleze la aceasta ultima sansa de a scapa de durere si umilinta.

Chiar eram curios cand ti-am vazut numele , sa vad daca ai postat ceva pana la urma , intru credinta. Exact ce banuiam ! Esti venita pe forum intru sminteala si dizpret. Vrei sa fi "Gica contra" in toate postarile tale. Deci cu mare rugaminte si respect, vorba unora, lasa-ne , cauta ceva pentru tine, orice , dar nu legat de orientarea crestina a acestui forum. SUCCES ! ! !

Nu,sincer,doar imi exprimam parerea(bine,acum,trebuie sa recunosc,nu sunt nici pe departe crestina),dar de ce sa nu fie eutanasia legala?O metoda ptr cei ce nu au curajul sau nu vor sa riste sa se sinucida(hmmm......sinuciderea poate esua,si te trezesti si cu mai multe probleme).Daca o persoana este religioasa,dreptul ei sa nu apeleze la asa ceva,dar poate sunt si oameni care ar vrea,in cazuri grave.

Pentru ca nu trebuie sa stabilim noi, oamenii, cand sa moara cineva sau nu, ci Dumnezeu.
Nici macar cand sa murim noi.

Off-topic: Cred ca ar fi bine pentru tine sa-ti schimbi username-ul (fa-ti alt cont). Nu pentru ca ne-ar deranja pe noi, ci pentru ca iti face rau tie.
Am citit undeva ca o actrita dupa ce a jucat rolul unei calugarite, atat de mult a marcat-o ca s-a hotarat sa ramana calugarita.
Vreau sa spun ca lasa o urma asupra ta personajul in pielea caruia intri. Chiar si prin simpla alegere a unui username. Dumnezeu sa-ti ajute.

Username-ul meu nu provine de la faptul ca as practica vrajitoria(sunt o persoana ffff sceptica),ci de la cartea "harry potter"(dap,stiu nu prea mai am varsta ptr povesti de genul acesta,dar harry potter e o exceptie).

Oamenii deja au metode de a incheia viata,deci oricum,legal sau nu,se practica(si ce e mai grav e ca de multe ori se sinucid oameni dintr-o prostie,sau o problema careia i-ar fi gasit rezolvare).Ideea era ca pentru cei f bolnavi sa existe o sansa legala si sigura(ps:din cate stiu,in tarile unde e legala eutanasia f putini apeleaza la ea oricum)

N-am spus ca ai practica vrajitoria ci ca te influenteaza, chiar si fara sa-ti dai seama. Daca eu m-as fi denumit de exemplu "ucigasul", chiar si fara sa vreau dupa un timp m-as fi obisnuit cu aceasta porecla si apoi chiar ar fi inceput sa mi se para simpatica, si tot asa.
Crede-ma, e spre binele tau.
Nu mai insist. "Cine are urechi de auzit sa auda".

On-topic: Boala este de la Dumnezeu, indiferent cat de grea e. Daca ne da boala ne da si puterea de a o purta. Tot El decide cand sa ne elibereze de ea.

Majoritatea bolilor trupesti sunt datorate patimilor noastre. Imbuibarea, alcoolul, tutunul, poluarea si alte cele sunt ale noastre greseli si pacate. Atata timp cat ne imbacsim sufletul si trupul, boala si moartea crunta nu va cruta pe nimeni, inclusiv pe cei mici care duc tarele si fara de legile parintilor, a omului in general.

este o modă, cel putin în vest
 

Din păcate când ajungi în situatia asta nu mai poti lua o decizie, si hotărăsc altii pentru tine. Am văzut cazuri când din egoism pe care îl numesc iubire cei apropiati îsi condamnă consoartele la luni si ani de zile în spital, refuzând să accepte realitatea că aceea persoană este mentinută artificial în viată, care numai viată nu este...

Este o diferenta morala intre "a nu pune pe aparate" si "a decupla de la aparate pe cineva, odata pus". Pe scurt, e diferenta dintre o neinterventie si o actiune: oprirea interventiei.
Desi nici prima, nici cea de a doua nu reprezinta eutanasie, totusi cea de a doua impune, dupa parerea mea, un mult mai mare grad de dificultate morala.

Diferentierea aceasta are mare importanta practica, fiindca, in iuresul dat de agravarea starii de sanatate a cuiva, prea adesea cineva care ar fi dorit sa moara acasa, intre ai lui, este luat pe sus de medici, ambulantieri, asistenti, paramedici, pompieri si dus la spital "pentru investigatii", pentru "stabilizare" sau pentru "supraveghere medicala continua". Nimeni dintre acestia nu iti spune "Domnule/domnisoara/doamna, il ducem la spital ca sa-l punem pe aparate, sa-l zapacim de cap, sa moara acolo". Ca, daca ti-ar spune, ai pricepe mult mai devreme despre ce ei vorba si ai putea sa te opui eficient. Ajuns acolo, o echipa il intubeaza, alta il sondeaza, altii instaleaza linii venoase, monitoare, ventilatie asistata, etc. Dupa o ora, daca nu cumva dupa o jumatate de zi, familia obtine dreptul la vizita. Si vede cum, deja, victima este intubata, sondata, sedata, etc. Ruda lor devine "pacientul 52 748". Bun. Ce faci ? Mai este usor sa te zbati sa-l scoti de acolo ? Daca perseverezi, esti pus in fata unui teanc de hartii de semnat. Trebuie sa semnezi acolo, ca TU ceri ca pacientul sa fie externat in ciuda recomandarilor corpului medical. Ca ai luat cunostinta ca ar putea muri in ambulanta, in drum spre casa. Ca totul este pe raspunderea TA. Intrebare: mai iti este usor sa faci asta in buna constiinta ? Daca inca nu iti tremura pixul in mana, te gandesti ca nu esti singura ruda. Mai este X, care e de parere ca sa ramana la spital. "Unde ar fi mai bine ingrijit, decat la spital ?". Insisti sa-l duci acasa, esti Ghita contra. Esti chiar mai rau, urmaresti ceva. De fapt, cui ar ramanea casa daca ar muri ? Vrei sa moara mai repede. Relatiile cu ruda respectiva nu au fost line in timpul vietii victimei, e de prevazut inrautatirea lor dupa aceea. Odata, ti se va aminti de semnaturile astea. Ai facut scandal sa fie luat din spital, desi stiai ca va muri. Semnezi urmatorul text: "cer si insist sa fie externat, desi stiu ca va muri"?

Ce este de facut ?
Mai intai, ar fi bine sa se schimbe mentalitatea de tip "lugu-lugu" cu care este inconjurat fiecare la apusul vietii, ascunzandu-i-se faptul esential ca e vorba de apusul vietii. Noi nu stim exact ce ne va aduce viata, dar stim sigur ca, la capatul ei, vom muri. Toti, fara exceptie, vom muri. Curand. Mai curand decat am vrea. Inteleg ca cineva sa se teama de un eveniment improbabil, neprevazut, necunoscut. Dar ce sens are sa te temi de un eveniment a carui probabilitate este 1 ? In realitatea de pe teren, muribunzii sunt descurajati sa isi priveasca moartea in fata si sa ia ultimele masuri. Medicii evita sa spuna ceva limpede. Rudele musamalizeaza realitatea, chipurile ca sa-i "menajeze" pe cei dragi. Vrea acela sa-si faca testamentul ? "Hai, draga, doar nu mori maine". Preotul nu este chemat, ca nu cumva acela "sa fie traumatizat". Adica sa isi dea seama ce se petrece. In rarele situatii cand e chemat, ajunge in fata unui penitent sedat, daca nu cumva in coma, incapabil sa spuna ceva, incapabil sa ia o decizie pentru "sfarsit crestinesc vietii noastre". Sa duci cuiva portocale la spital, e privit, de toti, ca lucru normal, dar sa duci Preasfantul Sacrament nu mai e normal.

Si mentalitatea celor care au, totusi, posibilitatea sa intrezareasca sfaristul lasa de dorit. Momentul ultimelor pregatiri e amanat prea mult, adesea din superstitii care nu au legatura cu crestinismul. Toti ar trebui sa lasam dispozitii clare. Prima data cand am vazut ceva ca o carte de vizita, frumos desenata si destinata a fi pusa in portofel, cu inscriptia "I am catholic. In emergency, please call a priest" am ras. Azi, mi se pare cel mai logic lucru din lume. Pe urma, toate rudele care e de asteptat sa te asiste trebuie informate daca ai dorinta de a nu fi dus la spital, iar acest lucru trebuie sa le fie repetat periodic, ca nu cumva sa creada ca e un simplu capriciu preagonic. In sfarsit, un act scris in aceasta privinta, usor de gasit, lasat, de exemplu, in buletin ar putea ajuta. Ca si un pandantiv cu "do not resuscitate" purtat la piept.

Multumesc Mihnea, pentru răspuns. Ai punctat foarte bine aspectele, poate si pentru că esti medic si stii cum functionează din interior sistemul medical.

Cu un singur lucru nu sunt de acord, acela din final cu pandativul pe care să scrie "do not resuscitate". Cunosc persoane care au supravietuit cu succes unei astfel de interventii si au trăit bine mersi ani de zile după aceea, fără niciun fel de spitalizare. De aceea nu cred că este o idee bună cu pandativul ăsta. Plus ca unde mai pui că la gât cei mai multi dintre noi poartă cruciulite. Nu mai e loc de pandative. :) În fine, să lăsăm medicilor optiunea de a interveni, dar trebuie găsită cumva o modalitate etică de a nu mentine pe aparate o legumă umană, numai pentru a pretinde că asa trăieste.

Se afla intr-una din urmatoarele situatii:
-au avut un noroc chior, fiindca medicul (sau alta persoana calificata) era acolo. De exemplu, au avut un stop cardiac in timpul unei operatii si tocmai atunci anestezistul nu era la fumat, ci la capul operatului, cu ochii pe monitor.
-resuscitarea nu a fost, de fapt, necesara. Moartea clinica nu a avut loc. In asemenea cazuri, nu putem vorbi de "resuscitare".
-a fost vorba de o situatie exceptionala, precum inec (in apa rece) sau sau electrocutie (traznet, etc), cand creierul poate rezista minute si chiar zeci de minute.

In toate celelalte cazuri resuscitarea nu are sens. Rezultatul este o leguma umana, care poate servi numai pentru prelevare de organe. In special cand e vorba de cineva aflat in stadiul terminal al unei boli incurabile, masurile eroice nu au sens. Chiar daca pot prelungi viata cateva zile, nu pot da viata zilelor...

Da, una din persoane a avut un stop cardiac în timpul unei operat›ii pe cord. Si medicul principal a resuscitat-o. Era privită ca un fel de trofeu, medicul era foarte mândru că reusise să o readucă la viată. Operatia a fost si ea reusita, bineînteles. Iar prietena mea a mai trăit 20+ ani, până de curând când în urma unei infectii si a spitalizării prelungite (nn. "pusă pe aparate") corpul ei a cedat după cca 1 an.

Ori medicul care priveşte inginereşte omul a vorbit ori catolicul rece.
Că nu m-am prins: Dumnezeu unde-i în ecuaţia citată de mine? :39:

Ia uite cum se mai reactiveaza mesaje mai vechi!
In toata lumea se discuta si se voteaza legi legate direct sau indirect de eutanasie.
Este un subiect la moda, ca sa spun asa.
Dar este si un subiect extrem de delicat, pentru ca vorbim de vieti de oameni si de Dumnezeu.
La fel si cu permisele pentru donarea de organe.
Eu am mari probleme in a decide in astfel de probleme. Pentru ca inseamna pur si simplu sa te pui in locul lui Dumnezeu.

Si citind mesaje de pe acest fir eu nu reusesc sa inteleg cum de unii pot sa gandeasca atat de contradictoriu. Adica sunt pentru eutanasie si doresc sa decida dreptul la viata sau la moarte, dar cand vine vorba sa te ajute medicul sa ai un copil, acolo brusc se schimba treaba. Ca si cum nu este vorba in toate cazurile de vieti de oameni, ci numai la embrioni. Oamenii adulti, batrani, bolnavi, la ei nu mai e vorba de vieti.

Dar sa-mi spun pe scurt parerea:

1. Cristi - ma sochezi si tu. Dar te rog sa te gandesti putin ca sunt atatia oameni care nu beau, nu fumeaza, nu iau droguri, nu se imbuiba si nu desfraneaza si totusi se imbolnavesc. Si atatia copii mici care nu intra in aceste categorii si nu au nici o vina!
Gandeste-te numai cati oameni s-au descoperit acum, dupa zeci de ani, bolnavi de hepatite de toate felurile din cauza de nesterilizare a instrumentelor medicale, sau a lipsei de higiena in diverse situatii. Este vina lor?
Sau cate boli genetice existe si boli a caror cauze inca nu s-au descoperit.
Sa ne rugam la Dumnezeu sa ne fereasca.
Din fericire exista tot mai multe posibilitati de vindecare a bolilor si prelungire a vietii.

2. Mirela tu esti pentru eutanasie? Asa se intelege.
3. A lasa un om sa moara (a nu intereveni sa-l ajuti) si/sau a-l deconecta de la aparate este la fel de rau si se cheama eutanasie si a te pune in locul lui Dumnezeu.
Da, este cumplit de greu pentru cei apropiati sa ia decizii. Este tot ca si cum te-ai pune in locul lui Dumnezeu. Eu am trecut prin asta. Si ramai traumatizat pe viata, pentru ca nici o data n-ai sa stii/afli daca decizia ta a fost corecta si daca nu cumva a-i impins (mai repede) la moarte pe cineva (drag).

Nu stiu daca se procedeaza chiar asa cum descrie Mihnea cu bolnavul, dar este normnal ca trebuie sa faci totul pentru cel aflat in suferinta. Si acasa este foarte greu, mai ales daca nu esti cadru medical.

Pentru mine problema cea mai grea este ca nu poti stii niciodata cu adevarat corectitudinea unui diagnostic si sansele omului. Caci se intampla si minuni.
Cate cazuri nu am citit de oameni care si-au revenit la morga, sau si-au revenit din coma si sunt bine merci! Cate erori medicale nu exista!
Pai poti sa te incumeti cu mana pe cuget si/sau pe Biblie sa spui ca omul va muri maine si sa-i iei dreptul la viata? Daca Dumnezeu decide altfel?

Si fiecare om si organism este altfel. Pe unii ii poate salva o interventie (o operatie sau cine stie ce tratamente), pe altii poate duce la moarte (le dezechilibreaza total organismul). Si psihic oamenii sunt diferiti. Unii isi fac zeci de operatii (ca le trebuie sau nu), altii nu suporta nici o injectie.

Cine poate da garantii ca un anume tratament sau act medical este 100% optimal? Nimeni in afara de Dumnezeu.

Stiu, sunt tot mai multe voci si chiar in majoritate, nu stiu in tara cum gandeste lumea, care cer sa poata omul sa decida cand vrea sa moara. Chiar si pentru copii se cere acest drept.
Nu mai vorbesc de ajutorul pentru sinucidere.
Si cei din jur sunt pusi in niste situatii cumplite, traumatizante, fie ca trebuie ei sa ia decizia, sau sa accepte sinuciderea.

Iar pentru anumite probleme si mai ales modul in care un cadru medical trebuie sa se comporte cu un pacient caruia trebuie sa-i spuna un adevar crud, eu va recomand sa cititi cartile lui Elisabeth Kübler-Ross.
Unele cred ca au fost traduse si in romaneste.

Da, toti murim candva. Dar nu stim nici cand, nici cum si conteaza cum o facem si cum suntem tratati. De aceea s-a inventat o noua ramura a medicinii (imi scapa acum termenul), care ajuta oamenii sa moara in mod demn si sa traiasca atat cat le da Dumnezeu in demnitate si seninatate.
Iar apropiatii trebuie si ei tratati omeneste si chiar pregatiti si insotiti psihologic pe acest drum.

Si apropos - eu asa as dori sa se faca si pentru animale (ma refer la moarte demna) si nu imediat omorate.

Ce bine ca in Romania nu e cazul ca familia bolnavului sa-si puna astfel de probleme, cum ar fi decuplarea sau nu a aparatelor, ori acordul pentru eutanasiere in cazul bolilor chinuitoare si incurabile, ori altele de genul acesta.
Aici si mai ales la Brasov nu avem dileme de acest fel. Daca ai zile de la Dumnezeu supravietuiesti in urma accidentelor sau interventiilor chirurgicale. Nu te pune nimeni la aparate si nici vorba sa ti se puna in fata o asemenea decizie de luat. Aici ori mori, ori traiesti. Punct. Fara fitze, fara aparate... fara vreme uneori.
Si poate ca e mai bine asa. Suntem scutiti de a lua decizii gresite legate de viata si moarte. Suntem cu totul la mana medicilor si in mana lui Dumnezeu.

Nu, Sophia. Eu sunt pentru "dreptul de a muri linistit acasa" si care nu inseamna eutanasie. Vezi ca a spus si Mihnea mai sus.