Poate deveni abstinenta o problema?
 

Abstinenta ar putea deveni problematica, in conditiile in care viata sexuala a fost inceputa deja, iar dupa urmeaza aceasta perioada?
Pe de alta parte, ma gandesc ca au fost sfinte (precum Sf Maria Egipteanca, Sf Teodora de la Sihla,etc) care cunoscusera si aceasta parte a vietii mai inainte de a ajunge in pustie, unde si-au petrecut in singuratate zeci de ani. Ele cum de nu au avut probleme? Mirenii ar trebui sa nu mai recurga la varianta calugariei daca deja mai inainte si-au inceput viata sexuala ?

Astept parerile voastre, pro si contra si eventual si participarea cu pareri si din punct de vedere medical, al celor cu astfel de cunostinte. Se poate pune problema, in acest caz, de medicina vs. convingeri religioase?

Nu moare nimeni fără secs.

Nu, nu se poate. Aşa cum nu se poate pune nici în alte cazuri, nu se poate pune nici în acesta. Ideea că "abstinenţa dăunează sănătăţii" este folclor pseudo-medical. Nu cunoaştem nicio boală care să aibă drept cauză abstinenţa.

Desigur, o abstinenţă fără Cristos poate fi frustrantă. Mă refer la una de tip "ia uite cât sunt de nenorocit / nenorocită, că eu nu am ceea ce alţii (altele) au !". În acest caz, cauza tulburării este spirituală. Iar tulburările spirituale pot avea expresie în plan fizic. Îmi amintesc de un tânăr pacient, om de vreo 34 de ani (vârsta lui Isus), care suferă de o boală serioasă de digestie, una dintre acele "boli funcţionale", numite şi "sine materia", care nu sunt "măsurabile". E om de afaceri, country-manager în România a unui cunoscut concern alimentar. El a ajuns aici, după cum mi-a relatat, din invidie. Fratele lui, deşi este cu vreo doi ani mai mic decât el, deja a făcut un milion de euro şi e foarte bogat. "Şi dv ?" l-am întrebat. "Eu abia am făcut 500 000. E posibil aşa ceva ?". Asta îl roade pe el. Faptul că frate-su mai mic are bani de yacht, pe când el are bani doar de elicopter, e de natură să îmbolnăvească vintrele. Cauza în astfel de cazuri, însă, este frustrarea şi nu sărăcia în sine, ori abstinenţa în sine, ori postul în sine. Este ca şi când m-aş îmbolnăvi de ciudă că eu, din cauza "convingerilor mele religioase", trebuie să mă limitez la nevastă-mea, şi nu pot beneficia de serviciile vecinei, bonei, asistentei de la cabinet ori ale altor fete, după cum văd că beneficiază alţii. Cu o astfel de "orientare spirituală", abstinent sau nu, poţi găsi mereu ceva care să stea la baza frustrărilor.

Privita rational, abstinenta este o boala si un compromis (ne)voit, fara prea multa convingere sufleteasca. Odata ce ne-am deprins cu pacatul, greu ne este noua cand hotaram sa nu-l mai facem. Dar orice invat, are si dezvat, iar renuntarea nu ne va dauna sanatatii decat in masura in care mintea noastra n-a renuntat definitiv la acest gand. Aceasta este o stare lumeasca de a ne stapani pornirile launtrice si chiar daca ne sunt folositoare, ele nu duc neaparat catre desavarsire. Doar rugaciunea si apropierea de Mantuitorul Hristos, ne va indeparta de pacat mai mult decat incercam noi sa ne indepartam prin proprie vointa. Iata un scurt fragment din "Pelerinul rus" referitor la acest aspect:
Rugăciunea deasă, chiar şi atunci când nu ţine seama de cererea ce o faci, nu va rămâne fără rod (Marcu Ascetul), pentru că în ea însăşi se află o putere plină de dar. “Sfânt este Numele Lui, şi oricine va chema Numele Domnului se va mântui.” Aşa de pildă, cel ce s-a rugat multă vreme fără să simtă vreo îmbunătăţire în viaţa lui vicioasă a primit in cele din urma, prin rugăciunea lui, o înţelepţire şi o chemare la pocăinţă.
Roagă-te şi nu prea te trudi să birui patimile prin propriile puteri. Rugăciunea le va dărâma în tine: “Căci Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume”, spune Sfânta Scriptură, iar Sf. Ioan Carpatinul învaţă că dacă tu nu ai darul înfrânării să nu te întristezi, ci să ştii că Dumnezeu cere de la tine silinţă spre rugăciune, şi rugăciunea te va mântui.

Poti te rog sa imi spui din ce carte e asta (titlu, volum) ? As vrea sa citesc cartea respectiva

Abstinenta, inteleasa ca stare de feciorie in cazul monahilor, si ca infranare, in viata de familie, nu are niciun pret, daca nu este adusa ca o jertfa curata lui Dumnezeu. Adica sa fie unita cu o viata de rugaciune, fara fariseim, liber consimtita de catre ambii soti.

Problemele apar insa din cauza firii noastre neputincioase, pentru ca nu veghem cat ar trebui asupra gandurilor, nu ne rugam indeajuns.

De atrofiere testiculara ai auzit?

No, atunci tu poţi să faci!
Dar domnul doctor taman ce a spus altceva.

..
 

@teodorayanis

Ca sa poti duce aceasta decizie pana la capat, adica absitenta, trebuie sa ai si cu ce sa o "sustii"....Cel mai bun in aceasta directie este o aspiratie constanta catre cunoasterea , si iubirea lui Dumnezeu, trairea in Comuniune cu el, sfintirea. Fara aceasta, va fi greu , sau chiar imposibil . Daca omul are aceasta hotarare , si motivatia sincera curata de a o savarsi (abstinenta )doar pentru a te ocupa de cele spirituale , atunci va avea sustinerea lui Dumnezeu, si va reusi. Insa daca o face din varii motive personale (ca sa fie admirat de ceilalti, sau sa isi faca o parere buna de sine, incantare personala , chiar si ascunsa, etc ) nu va reusi, sau va fi un chin pentru el. Totul este sa se faca consacrat lui DUmnezeu (postul, exercitiile spirituale, abstinenta etc. sa se savarseasca cu scoapul ca , prin aceste fapte, omul sa se aprorpie mai repede si usor de Dumnezeu, de comuniune cu el), cu constiinta faptului ca puterea savarsirii acelui fapt de asceza vine de la Dumenzeu ; ca sa nu se strecoare mandria la mijloc, si iubirea de sine.

Cine doreste, si e motivat de intentii nobile, Dumnezeu il ajuta. Da , Sf. Maria Egipteanca este un exemplu bun, sugestiv in acest sens, Dar nu singurul.

Argumentele medicale "pro sex"sunt extrabolnave si temeinic eronate. De altfel, Dumnezeu nu a facut samanta omului sa o risipeasca. Iar studiile stintifice si mediale facute de cei interesati cu adevarat de adevar (dar si experienta personala a unora cu mintea intreaga)arata ca pierderea de catre organism , in repetate randuri,a lichidului seminal duce la tulburari grave emotinale, de memorie, dar si altele secundar.

Lupta impotriva unuor practici sau mentalitati populare dar bine incetatenite insa neadevarate in estenta lor este una din cele mai grele lupte de dus pe tarimul duhovniciei, a vietii in duh si adevar . Chiar Inaltul Plamadeala specifica, la un moment dat, intr-o lucrare a sa acest mare si greu impediment (,,Tilcuiri noi la texte vechi") care se opune practicilor si vietii corecte .
Acum, este adevarat ca oamenii sunt de tarii si puteri diferite : unuii pot posti mult si bine pe cita vreme altii nu pot nici macar sa sara o masa dara-mi-te sa mai manince si de post .
La fel este si cu nevoia de sex(ca si cu alte nevoi cind este vorba sa te infrinezi) , unii in mod firesc se pot abtine de la asa ceva fara un efort deosebit (socotind cazul in care deja cunoaste ce este viata sexuala) iar altii nu pot .
Dar peste toate aceste dispozitii naturale este existenta lui Dumnezeu , cel care cu adevarat ne daruieste anumite virtuti ca si hotarirea de nestramutat a unora (mai puternica si mai multa decit a altora) de a se nevoi cu ceva .
Patericul si Proloagele ca si Vietile sfintipor sunt pline de exemple de oameni , barbati si femei deopotriva, care desi au cunoscut viata sexuala totusi au sfirsit ca mari calugari sau chiar pustnici . Conteaza in primul rind ce vrei, cit esti de hotarit sa faci ceva iar dupa aceasta contreaza cit de mult si de bine sti sa strigi dupa ajutor la Dumnezeu pt. a-ti duce la bun sfirsit hotaririle sau juramintele tale .
Din punct de vedere medical, cei care au cunoscut viata sexuala dar la un moment dat opteaza pt. castitate pot dezvolta in timp (fara insa a fi si obligatoriu) anumite tulburari in sfera urogenitala dar toate acestea sunt numai si numai de la Dumnezeu si nici decum pt. ca si-au intrerupt ei viata sexuala . Si fiindca sunt de la Dumnezeu tot El le si vindeca sau nu le lasa (sau ba din contra , le lasa) sa evolueze spre manifestari mai suparatoare .

Exista un exemplu celebru , cel al parintelui Cleopa , care flacau a intrat in monahism si asa a si adormit , dar care cu timpul desvoltase ,,tulburari ale udului" prin afectare prostatica sau/si vezicala. Dar cu toate aceste probleme el nu s-a oprit in niste nimicuri chiar daca erau semnificative pt. viata trupeasca si a nazuit mai mult la viata ingereasca . Adica a suportat cu stoicism tot ce i-a pus Dumnezeu in fata deoarece tinta lui era Raiul .
Asadar sa nu ne luam dupa parerea medicilor , care de regula au o parere deformata si nefondata ca si in cazul virginelor din calugaria alba si nu numai . Nefondata pt. ca ei in cartile lor nu li se vorbeste de Dumnezeu , de puterea si vrerea Lui ci li se vorbeste de evolutionism si de multe alte lucrui dara de Dumnezeu, nu .
Nu cunoasteti si dvs. numeroase cazuri de cancer , de exemplu, care se vindeca numai prin mila lui Hristos de ramin si medicii fara raspuns ? De unde or fi banuind ei ca este vorba de Dumnezeu(cind aud de asemenea vindecari miraculoase) ca eu in toate cartile mele de medicina , si de dinainte de revolutie ca si in cele cumparate de dupa nu se pomeneste nimic de Dumnezeu ci doar biologie, doar stiinta fara credinta !
Deci, atunci cind ne hotarim sa ducem viata casta , indiferent de virsta si indiferent ce am facut mai inainte de aceasta hotarire , sa nu ne gindim si sa nu ne punem nadejdea decit in Dumnezeu si nu in stiinta .
Eu recomand celor care vor sa practice viata casta din motive duhovnicesti sa nu se teama de vreo boala ci numai de Dumnezeu !
Dvs. insa faceti cum credeti de cuviinta , adica dupa cum doriti cel mai tare !

Fragment din subcapitolul Războiul nevăzut

„Să ne apropiem acum de o analiză concretă a tensiunii dintre minte şi patimi. Care este mecanismul biologic, să zicem al instinctului de reproducţie? Alegem pe acesta, întrucât se luptă împotriva votului fecioriei.
Instinctul acesta are ca obârşie materială o glandă endocrină, care varsă o substanţă chimică în sânge, care, la nivelul creierului, erotizează scoarţa cerebrală. Această erotizare constă în apariţia pe ecranul minţii a gândurilor şi a imaginilor în favoarea satisfacerii acestui instinct. Ele cer învoirea. Cenzura rezistă, le respinge. Conştiinţa - care ocroteşte viaţa omului şi sub perspectivă transcendentă - aduce „Numele lui Dumnezeu care arde pe draci" şi aduce Crucea Domnului: jertfa - lepădarea de sine, lepădarea de plăcere – „armă asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat" cântă biserica. Aceste gânduri de rezistenţă, dacă sunt puternice şi luminoase, sunt afirmate cu toată credinţa şi ştiind cu certitudine că însuşi Iisus se luptă cu Satana în locul nostru, atunci în organic se petrece o reacţie chimică în care substanţele endocrine din sânge, care erotizau scoarţa cerebrală, se neutralizează printr-o apariţie de anticorpi, care fac această neutralizare, in felul acesta „gândurile" şi „imaginile" şi „reprezentările'", toate pier şi se restabileşte un echilibru şi o linişte în minte, asemenea cu liniştea pe care a restabilit-o Iisus când a venit pe mare la ucenicii Săi învăluiţi de talazurile înfuriate ale mării, care apoi s-au liniştit.
Liniştirea unei furtuni de gânduri sigur că scoate mărturisirea: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu" (Matei 14, 33). Mărturisirile străfunde de credinţă în Dumnezeu, de pe urma unei evidenţe divine, au ca urmare convertirea, strămutarea forţei oarbe neutralizate, într-o energie de o altă calitate şi de o înaltă valoare: a iubirii de Dumnezeu şi de oameni în genere şi nicidecum nu mai rămâne iubire de vreun om, ca trup. Aşa prinde putere viaţa religioasă din chiar neputinţa omenească. lată prilej de câştigat la nivel înalt. "

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

Mecanismul este spiritual, nu exista "anticorpi" la hormoni. Parintele Boca a fost un urias, doar ucenicul sau Pr. Paraian calcandu-i pe urme, dar nu le avea cu terminologia medicala/biologica, si nici cu mecanismele. Puterea oricarei fapte dupa Dumnezeu (rugaciune, post, mdeitatie, abstinenta) este peste legile firii, nu sub ele, si nici impotriva lor. Nu putem si nu trebuie sa cunoastem mecanismul minunii despatimirii. Determinismul ucide evlavia. E suficient atat: sa stim, si mai ales sa simtim cu toata fiinta ca Hristos a biruit in noi. Ce mai e nevoie de cunoasterea de mecanisme, cand si mai ales daca avem Experierea Prezentei Stapanului?

Cu iertare.
In clipa in care simtim ca Hristos a biruit in noi atunci simtim si mecanismul de biruinta din trupul nostru. Acest mecanism spiritual cum spuneti actioneaza asupra simtamintelor noastre preschimbandu-le in iubire de Dumnezeu. In clipa in care triumfa "Tu esti Fiul lui Dumnezeu" , acest mecanism spiritual se rafrange in trup. Imaginile din minte nu mai sunt pacatoase chiar daca cineva te atinge in chip pacatos. (sufletesc sau trupesc). Fiind despatimit , pacatul nu te mai atinge, iar acest mecanism il simti pe de-antregul in trup si minte.
este exact ce explica si parintele Arsenie Boca, iar expresia cu anticorpi, se refera exact la faptul ca actioneaza ca niste anticorpi anuland efectul pacatului. Pacatul nu te mai atinge, devii imun.
Greseala omului este ca priveste strict la litera, si nu e vinovat, pentru ca nu poate pricepe in duh pana nu este despatimit si nu simte cu adevarat Duhul.

Omul, cu adevarat ca nu doreste cunoasterea de mecanisme, insa in clipa in care Hristos s-a descoperit s-a descoperit si intelegerea. Dumnezeu este bunatatea desavarsita.

Eu cred ca abstinenta nu poate fi indurata mult sau sa ramana fara consecinte fizice sau psihice decat cu exceptia acelora care intr-adevar duc o viata spirituala autentica,cei care nu se limiteaza doar la cenzurile impuse trupului,mintii si la niste dogme pe care le respecta orbeste,ci care ajung sa traiasca cu adevarat si sa simta calea Lui Hristos.
Spiritul este cel care inalta trupul,fara asta este chin si nu multi il pot duce.

Mai intai sa intelegem ce inseamna abstinenta, fiindca s-ar putea sa o intelegem in mod diferit.
Cineva mai sus spunea ca, calugarii si-o insusesc din start. Nu este musai !
Abstinenta pentru unii inseamna doar abtinere de la actul sexual cu o alta persoana, apoi se resemneaza, bine-mersi, printr-o viata neconventionala in aceasta priviinta, adica prin " felatie ". Altii, insa, inteleg abstinenta prin lipsa actului sexual in sine, realizat concret, insa, se bucura in aceiasi masura de alte acte sexuale adiacente conceptului ...crezand ca este oarecum in regula. Gresit ! Daca la baza abstinentei sta ideea de infranare si curatie, orice fapta savarsita in favoarea stimulentului erotic, tot sex se cheama.
Mare este lumea asta, iar omul cea mai ciudata creatura din interiorul ei.
Altii inteleg abstinenta, doar fata de sot/sotie, dar periodic merg si-si satisfac poftele in alte parti. Intalnim adesea aceste genuri de abstinente si " neprihaniri ", insa, realitatea este mult mai urata, mai ales atunci cand vine vorba de omul nostru superior, rational ( cica ) si plin de pofte care nu-i dau pace si se resemneaza, se mangaie cumva invaluindu-le in prersupusa abstinenta plina de valoare spirituala si morala.
Exista, bine-nteles, si abstinenta aceea adevarata, nu stiu in ce masura, poate doar la oamenii morti, sau la oamenii morti la capitolul acestei " porniri animalice "...zise cel ce apeleaza voluntar la abstinenta !
Cumva, aici ma refer la barbati, caci femeile, in mare masura sunt " abstinente " de la mama natura...bine-nteles, nu toate.
Intr-un procent aproape insesizabil exista si abstinenta pura a cuviosilor, sau a budistilor, a yoghinilor...cine mai stie, principiul, practic, este acelasi.
Cei mai realisti si, poate cei mai onesti raman tot cei care nu proclama atata abstinenta si traiesc firesc asa cum I-a lasat Dumnezeu.
Bine este ca s-a inventat conceptul de " intimitate ", daca s-ar vedea toate faptele noastre stiute si nestiute, poate ca nu am mai indrazni sa ne perfectionam atata in discursuri argumentative si-atat de pioase.
Da, poate deveni abstinenta o problema atunci cand doar te amagesti cu ea, nici in car - nici in caruta.
Oameni suntem si " nimic nu ne este strain noua ".

Corect. De fapt mai corect ar fi nu numai orice fapta, dar si orice gand. Pt ca de la dialogul gandurilor, la indulcirea cu gandul pacatos si apoi la invoire nu mai sint decat gradiente aproape imperceptibile.

Din viata Sfantului Simeon cel nebun dupa Hristos - 21 iulie
 

Un diacon mirean din cetatea aceea, cu numele Ioan, bărbat îmbunătăţit şi plăcut lui Dumnezeu, ştiind de nebunia cea prefăcută a lui Simeon pentru Hristos, l-a văzut în una din zile foarte slab cu trupul; pe de o parte pentru nemîncarea lui, iar pe de alta, pentru osteneala cea sufletească întru nebunie. Deci, vrînd să-l spele, a zis în glumă către dînsul: "Nebunule, mergi la baie să te speli?" Iar el a zis, rîzînd: "Voi merge, voi merge". Şi îndată cuviosul a dezbrăcat de pe dînsul haina sa cea ruptă şi, învîrtind-o pe ea, a pus-o pe capul său. Atunci diaconul a zis către dînsul: "Îmbracă-te, frate, că de vei merge aşa gol, eu nu voi putea merge cu tine". Iar stareţul a grăit: "Eu lucrul acesta l-am făcut şi mai înainte şi de nu vei voi ca să mergi cu mine, eu mă voi duce înaintea ta". Aceasta zicînd, a alergat înainte.

Deci, erau acolo două băi, una pentru bărbaţi şi alta pentru femei. Lăsînd el pe cea pentru bărbaţi, s-a dus la cea de femei. Dar diaconul, ajungîndu-l pe el, a zis: "Aşteaptă, nebunule, nu merge acolo, pentru că baia aceea este pentru femei". Simeon, întorcîndu-se către dînsul, a zis: "Tot una este, căci şi acolo este apă caldă şi apă rece; iar mai mult nu este acolo ca şi aici". Aceasta zicînd-o, a alergat gol în baie în mijlocul femeilor, iar ele, repezindu-se îndată cu toate la dînsul, l-au bătut şi l-au izgonit din baie.

Diaconul acela, luîndu-l de-o parte, l-a întrebat, zicînd: "Părinte, cum te-ai simţit la trup, cînd ai intrat dezbrăcat în mijlocul acelor femei?" Stareţul a răspuns: "Crede-mă, frate, că precum stă un lemn în mijlocul lemnelor, aşa am fost şi eu în mijlocul lor. Eu n-am simţit că am trup, nici m-am gîndit că am intrat la trupuri, ci mintea mea era îndreptată către Dumnezeu!" O nepătimire ca aceasta a trupului său cel osîndit, fericitul a spus-o cu adevărat diaconului acela, către care toată viaţa sa nu o tăinuia, văzîndu-l pe dînsul că este adevărat rob al lui Dumnezeu. Între ei amîndoi era o dragoste prietenească întru Hristos şi unul altuia ştiau faptele cele plăcute lui Dumnezeu.

Cand mintea iti este numai si numai la Dumnezeu iar gandurile tale iti sunt indreptate catre El, cand stai de vorba cu Dumnezeu mereu in mintea ta, atunci si daca esti atins nu simti, nu iti trezeste in tine nimic din pacatul pe care candva l-ai alungat pentru ca porti in tine numele lui Iisus care il arde.

Corect
 

Asa cred si eu.

Cred ca sexul este mult supravalorizat (chiar si in varianta romantica, nu conteaza).

Parerea mea este ca la sex se poate renunta mult mai usor decat la alte lucruri.

Nu vreau sa smintesc aici cu opiniile mele, dar cred ca sexualitatea este f limitata si este prea multa discutie pe marginea ei. Chiar nu vi se pare prea putin? Din aceasta perspectiva, chiar abstinenta ar putea fi o variatie sexuala (si ma refer la abstinenta reala, dar nu post/nevointa si nici la cea amintita de Ory).


Ma gandeam la lucruri care ar trece inaintea erotismului ca senzatii pe care le ofera. Emotiile de ordin estetic sunt mult mai interesante... mai bine o ora de concert de muzica clasica decat.. acasa in pat.
sau chiar altfel de spectacole (de ex. a vazut cineva spectacole cirque du soleil in realitate? sunt mesmerizante :) )
sau chiar sa conduci masina cu viteza este wow, mult mai wow decat senzatiile erotice.
sau.. exemplele pot continua.

De aceea nu cred ca te poti imbolnavi fara activitate sexuala (exceptand situatia in care chiar ai dezvoltat o obsesie asupra acestei activitati).
Imi amintesc ca in liceu am intalnit ideea ca sexualitatea este de fapt un joc al dominarii (placerea de a domina pe celalalt prin seductie sau prin alt mod).
Mi s-a parut socant, dar ideea se verifica in variate situatii, incat ajungi sa te intrebi daca "suferinta" pe care o resimti in abstinenta nu este data tocmai de orgoliul care nu se poate desfasura in jocurile seductiei.
Chiar daca nu-l atingi pe celalalt, vrei confirmare ca esti dorit, ca ai inca aceea "putere" .
(in fond acesta este motivul pt care femeile se fardeaza, nu?)

O data am ascultat o psiholoaga si o cverulenta vorbind despre abstinenta si efectele ei , de la o tribuna. Prin stinta si parelnicia lor traumatizata au postulat ca fiind a lui Dumnezeu o lege draceasca :
- ca fundul conduce creerul iar acestea doua conduc si dicteaza instantial sufletului .
Cum ca viata creerului (a ratiunii adica) cade sub simturi, este sub simturi , ca la moluste si celenteratele fara de creer. Auziti cum este vazut omul !!!??
Sa nu va inselati niciodata fratilor ! Va recomand sa cititi numai pt. inceput ,,Paza celor cinci simturi" si apoi mai vorbim !
Desiguri ca sunt si asemenea oameni , ca doar am zis ca dracul nu doarme , dar asta nu este o lege dumnezeiasca ! Nu toata lumea este la fel chiar daca cei cazuti isi doresc asta cu ardoare, si cu totul f. departe de realitate sunt procentele vehiculate de cei cazuti !
La fund toti suntem la fel dar la ratiune si cu atit mai mult la suflet ne dosebim f. mult unii de altii
Daca vreodata , voi cei ce doriti sa gasiti pe forum adevaruri, doriti sa stiti care este treaba cu abstinenta , eu va recomand sa nu credeti asa ceva ci sa va infruptati din invataturile sfintilor bisericii.
Si iarasi sa nu uitati : exista o educatie a sexului (prin care se deprinde a fi si se docilizeaza impulsurile/senzatiile sexuale) si nu o educatie sexuala. Depinde de fiecare ce doreste in viata si mai ales ce educatori de parinti a avut ! Autoeducatia este ultima, si nu printre primele, etapa a educatiei definitive ! Prin educatie buna, corespunzatoare, temeinica si nu la voia intimplarii, se pot forma/dresa animale , dara-mi-te oameni care au ratiune !
Atunci cind traiesti cu adevarat (dar trebuie sa doresti f. puternic asta) in duh si adevar si cind esti bine condus de duhovnic , fundul atit de docil devine incit chiar daca rabufneste periodic , nu va avea putere de decizie inaintea sufletului si a inimii . Spuneam deci, cind inima este a lui Hristos !
Daca inima este la Tanţa ... atunci Tanţa te maninca !

NB : o intimplare relatata in cartile despre parintele Iosif Isihastul din Athos (nu mai stiu in care din ele) ne arata ca plesnind de nervi ca dracul nu il poate birui pe parintele Iosif atunci , intro noapte cind statea la rugaciune , insusi, in chip real de drac a venit la el, s-a asezat dinaintea parintelui si cu mina a inceput sa il gidile la partea intima . Parintele indata ce a simtit a deschis ochii si cu multa inversunare l-a plesnit cu metanierul si l-a blestemat alungindu-l .
Asadar sa luam seama la legile dracesti si la modul lor de manifestare neincurcindu-le cu ceea ce este firesc si de la Dumnezeu rinduit cu draepta socoteala !

Din pacate lucrurile nu stau chiar asa, iar in astfel de cazuri, rolul parintilor este destul de putin luat in calcul. Cunosc familii cu copii multi care-au ajuns la randul lor oameni maturi. Aceeasi educatie, dar diferente uriase de caracter: unul calugar, unul betiv, una destrabalata, altii caldicei... Deasemenea, cunosc din familii in care bataile se tineau lant, au ajuns si copii care au urmat lui Hristos, dar si ratati in societate.

Despre abstinenta e greu de vorbit cuiva care nu a ajuns la un anumit grad de inteleptire. Este ca si cum iti bati toata ziua la cap copilul sa faca altfel de cum vrea el, iar el nici nu te asculta, desi pare numai ochi si urechi. Exista si abstinenta NE-voita, dar nu e deloc o virtute, fiindca mintea acelei persoane, pacatuieste cu tot ce cuprinde privirea si gandul. Nu noi ne rupem de pacat, desi asa pare la prima vedere, ci pacatul se desprinde de noi in momentul in care ii facem loc lui Dumnezeu. Ani la rand m-am luptat cu acest pacat si desi ma incapatanam sa-mi refuz unele placeri si slabiciuni, eu le simteam mereu si mereu acolo. Dar nu ma gandeam ca antidotul nu sta in puterea mea de a declara razboi ispitei, ci in acela de a face pace cu Dumnezeu. Fara Dumnezeu n-ai cum sa fii puternic, indiferent de ispita. Fiindca orice-ai incerca sa faci tu, diavolul inca mai gaseste metode sa te incovoaie dupa bunul lui plac.
Cand ajungi sa treci printre mirosurile de friptura, mici si bere, fara sa te afecteze, (indiferent daca e zi de post sau nu), cand ajungi sa nu mai judeci pe nimeni dupa chip, parfum si imbracaminte, cand ajungi sa nu mai fii tentat sa "furi" cu coada ochiului catre o domnisoara care tocmai s-a asezat lasand sa i se vada pentru o secunda lenjeria intima... inseamna ca esti pe drumul cel bun si e bine sa continui cu multa smerenie ceea ce faci deja!

Una calda, alta rece !
Ati inteles cumva ca eu am vorbit de abstinenta infara sau fara de Dumnezeu ?. Sau ca exista puterea de a dobindi vreo virtute fara Dumnezeu ?
Aruncati totul pe seama caracterului copilului . Asta arata ca nu ati inteles nimic sau ca aveti la baza idei educative false prin care defapt nu sunteti atras de calitatea educatie ci mai degraba de metodele de a scuza deraparile educationale .
Cracterele se formeaza , se educa , se desavirsesc si nici decum nu sunt un conditional fatal .
Dar pt. ca va este greu sa intelegeti operarea cu caractere am sa discut folosind o analogie intre caracter si otel.
Otelurile sunt de mai multe calitati, de mai multe rezistente, de mai multe tarii . Pt. aceasta , ca sa poata fi prelucrate ele sunt supuse la procedee de preschimbare diferite unele de altele, normal, dupa taria lor . Daca le vom supune pe toate la aceiasi gama identica de tratamente numai din citeva vom obtine lucruri de calitate iar pe celelalte le vom strica . Ca atare nu otelul este lucrul important in relatia de formare a obiectelor ci cel care prelucreaza otelul . Daca el nu isi va da seama ca are in fata mai multe feluri de oteluri si nu va face diferenta intre ele , atunci risca ca pe cele mai multe sa le strice . De aceea sunt si putini meseriasii prelucratori f. buni, putini la numar deoarece numai unii dintre ei stiu ,,meserie".
Revenind , daca parintii nu isi cunosc bine de tot meseria de parinti si daca nu se ocupa cu hotarire de educarea caracterelor copiilor si se dau cum ca au treaba , ca stau prea mult la serviciu, ca nu au timp, ca nu este decit mama sau tata precum si multe alte multe minciuni de acest gen, atunci ,,stofa " care Dumnezeu i-a pus-o in mina nu o va duce nici o data la valoarea unui frac ci cu greutate va reusi sa scoata si un veston din ea !
Nu copilul este primordial in relatia de educatie . Nu copilul este maturul, nu copilul este cel cu experienta sociasla cea mai mare si bine inteles ca nu copilul il educa pe parinte decit numai in citeva cazuri .

Deci sa abandonam observatia simpla a primordialitatii caracterelor scuzind in acest fel obligatia capitala a parintelui si sa concluzionam ca acolo unde nu este educatie generala ca si duhovniceasca , poate fi orice , numai viata in duh si adevar , nu !

Poate deveni problematica dar depinde de om. Daca esti un om caruia ii place foarte mult sexul, iti este mult mai greu decat unuia care nu ii pasa de sex pentru ca nu ii place. Un astfel de om care adora sa faca sex, poate avea probleme de comportament gen crize de nervi, depresii daca ramane mult timp abstinent.
Noi nu putem sti ce a fost in mintea sfintilor si cat de greu le-a fost.

Eu cred, si am observat acest lucru la oameni care practica " abstinenta ", ca abstinenta este mai problematica la oamenii care nu au avut niciodata viata sexuala, decat la oamenii care au avut o perioada si se hotarasc, in mod voluntar( invatand sa controleze situatia prin maturitate, obligat la o oarecare maturitate te hotarasti sa renunti), sa incheie acest capitol prin abstinenta, din diferite motive. Tocmai pentru ca la oamenii " neatinsi " persista acea curiozitate, acea neimplinire fizica si psihologica din acest punct de vedere, acel ceva imaginar care nu poate fi inteles decat in stadiul de infaptuire.
Omul nu se resemneaza atat de usor, firea lui naturala nu-i da voie acest lucru.
Dar, cum ramane cu oamenii, respectiv cu adolescentii care pleaca in manastire si se integreaza in acel mediu la varsta de 16 ani ( am intalnit multe cazuri ),o varsta cand aspectul sexual se manifesta doar intr-un stadiu infantil, o varsta cand nu esti constient de sexualitatea ta, cand oricum nu ai acces la ea ( deci, psihic nu-ti creezi posibilitati clare de implinire), cand nu esti independent si cand nu se pune problema conceperii copiilor( cand nu stii pe ce lume esti),. Apoi cresti, ti se dezvolta apetitul sexual, ti se transforma, practic, vezi altfel lucrurile/viata, vezi altfel aceste porniri, vezi altfel femeile/barbatii, dorintele ti le imaginezi altfel, darul tau de-a procrea ti-l constientizezi mai bine, chiar daca acel mediu iti pune permanent frau la simtaminte si instincte. Ce faci atunci ?
Ori te resemnezi, ori mergi pe doua carari, ori te perfectionezi in credinta, ori pleci si-ti vezi linistit de treaba ta in lumea normala, Impropriu spus " linistit ", caci te vor devora crestinii de viu si te vor sfarteca ca hienele cu dintii si buzele lor pline de rugaciuni...in acelasi timp in care ei se simt cei mai vrednici pamanteni, vrednici de sex, de familie, de dragoste omeneasca...in timp ce tu nu ai voie, esti animal, sprejur si un idiot ce a facut o alegere care nu i se mai potriveste, dar nu poti da inapoi. Orice decizie pe lumea asta poate fi revizuita, numai asta nu. De ce, n-o sa inteleg niciodata ?
Nu vreau abureli de genul : " ca l-ai parasit pe Dumnezeu ! ", ca nu merg la mine. Nu cred in astfel de baliverne, tocmai fiindca am credinta ca Dumnezeu nu a creat o lume mare, un suflet mare de om, ca sa se ascunda, mai cu precadere, intre niste ziduri...da, doar ziduri pamantene, sufletul omului ramane adevaratul templu Dumnezeiesc.

Nu cred ca ai dreptate.

Curozitatea se manifesta daca este stimulata.

De ex. daca ai televizor si vezi pana si la programele de stiri busturi revarsate peste decolteu. Sau fete mai mult dezbracate pe strada etc.. Sau ai ore de "educatie sexuala" in scoala.

La manastire esti ferit de astfel de lucruri.
Si ai multe alte preocuopari care nu-0ti dau ragaz sa-ti umpli mintea cu .. fantezii.

Asta-mi aminteste ca atunci cand fiul meu era in clasa 1, mama unui coleg imi explica ca abordarea mea in educarea copilului nu este "sanatoasa", ca nu trebuie sa-i ascund aspectele "sexuale" ale existentei. Ea argumenta ca baietii sunt curiosi si trebuie sa le fie spuse unele lucruri de mici, de ex. ea i-a zis fiului ei cum se fac copiii etc..
In doua luni de la aceasta discutie, fiul ei a dezbracat o colega ca sa-i examineze anatomia (de fapt nu se stie exact ce s-a intamplat, doar i-a prins bona dezbracati). La 7 ani.
Cred ca este un exemplu bun despre efectul educatiei sexuale precoce.

Sunt de acord ca posturile sunt binevenite in viata unui cuplu,insa continui sa cred ca abstinenta,mai ales cand vorbim de un cuplu,nu este pentru oricine si nu inteleg de ce se bate moneda cu fanatism pe acest aspect si de ce viata intima este privita ca o plaga,ca o rusine,pacat despre care nu vorbim,nu gandim,nu simtim si probabil multi nici nu o traiesc cu adevarat,in special o mare parte din femei (dar si anumiti barbati) care traiesc o mutilare aproape psihica creata de societate si tot felul de idei de genul inoculate.
Cand o femeie nu a atins in viata ei placerea intima cu adevarat alaturi de un partener,evident ca va spune ca e de preferat sa mearga la teatru,la spectacole,cu copiii in parc si orice altceva.Pentru ea relatia intima cu partenerul de viata nu este o placere,o bucurie,ci o corvoada,o "datorie conjugala" de la care s-ar sustrage bucuroasa!Dar asta nu este din cauza vreunui nivel spiritual prea inalt,ci din inhibitii,lipsa cunoasterii propriei fiinte,teama de intimitate etc.
Multi traiesc inca cu conceptia ca singurul scop al ei este facerea de prunci.Sa am iertare,dar asta si animalele fac!
Insa,spre deosebire de ele,pe noi spiritual,dar si sexual vorbind Dumnezeu ne-a construit altfel: omul are acel orgasm,care la animale nu este intalnit decat in cazuri extrem de rare,de mamifere evoluate,precum delfinul.
Totodata,teoria reproducerii ca singur scop al legaturii fizice barbat femeie,iarasi nu sta in picioare avand in vedere ca femeia este construita la randul sau pentru a avea orgasm.Spre deosebire de barbat,ea ar putea ramane insarcinata si fara ca acest lucru sa se intample,deci,atunci care ar mai fi rolul acestui fenomen?Oare Dumnezeu chiar nu stia ce face,atunci cand ne-a construit asa,ca barbat si femeie?
Toata lumea vorbeste despre pacatul vietii intime,posturi,abstinenta,dar nu am gasit pe nimeni discutand despre sacralizarea actului de amor intre doi oameni casatoriti.
Cand consideri ca faci un pacat,oare te vei mai darui cu adevarat celuilalt?Si nu fac referire la trup,ci de o comuniune si mentala,dar mai ales spirituala!Cu siguranta ca nu,iar cei doi vor sta alaturi ca doi oameni falsi cu ei,straini de propria persoana,dar si de a celuilalt.Si intr-o relatie de iubire asta mi se pare cu adevarat un pacat...

In mintea sfintilor, a monahilor si a celor care au alungat aceasta patima a fost doar Hristos. Numele lui Hristos le-a umplut mintea, inima si gandurile. El le-a adus pacea si linistea . Unde este Hristos, nu pot fi nelinisti, sau crize de nervi.
Cine nu a inceput macar un pic sa faca loc lui Hristos nu poate intelege.

Baiul este ca procentul de sfinti si monahi este foarte mic,tocmai de aceea a fost lasata casatoria!Extrem de putini oameni pot trai in lume precum monahii,insa asta nu inseamna ca daca au un sot/sotie si se iubesc cu ea/el,nu pot trai o viata spirituala,doar ca in alt mod.

Ce am subliniat era aluzie la ce am postat eu?

Eu afirm ca placerea adusa de sexualitate este mult supradimensionata.
Si spun asta nu pentru ca, ce sa spun, nu mi-am descoperit feminitatea, am inhibitii sau mai stiu eu ce aiureli.
Tocmai ca am avut mari steptari am incercat foarte multe lucruri, nu vreau sa smintesc cu detalii.. dar concluzia a fost aceeasi: chiar daca la inceput lucrurile sunt fascinante, intervine repede o acomodare cu placerea care nu poate fi sparta decat prin ceva si mai iesit din comun si tot asa.. Ca intr-o mare pacaleala. Daca ajungi sa crezi ca intr-adevar sexualitatea ofera satisfactie si este ceva care merita trait, invariabil ajungi la depravare (de la lucruri care au intrat astazi in normalitate, dar sunt in fapt depravare, nu le mai numesc.. pana la lucruri extreme). Si asta se poate intampla chiar in cadrul unei casatorii.

Ca daca este sa te mentii strict in sfera iubirii romantice, aceea poate exista si fara sexualitate. Sunt oameni care traiesc in castitate pana la casatorie si eu cred ca au sansa extraordinara de a se descoperi cu adevarat unul pe altul.. caci fiecare om este un intreg univers. Ceea ce este mult mai interesant decat sa te grabesti catre o viata sexuala.

Cat despre facerea de copii, cred ca tu nu ai inca.. de aceea nu intelegi.
Copiii adancesc relatia dintre soti, ii dau o noua dimensiune. Te uiti la copii si recunosti sotul in ei si-l iubesti pe el prin ei si pe el pt ca ii ai pe ei si tot asa.. Sunt stangace in a descrie cum copiii adancesc iubirea dintre soti, dar crede-ma ca nu sunt povesti, copiii chiar implinesc relatia dintre soti.
Altfel ar fi o relatie foarte seaca si egoista. Egoism in doi, daca poti sa-ti imaginezi. O relatie inchisa in ea.

Nu stiu ce speculatii se tenteaza , ori poate nu am inteles postul initial dar ceea ce am sustinut este urmatorul lucru : abstinenta in cununie este un lucru rarisim si deobicei este rezervat cazurilor de patologie , altmineteri este un nonsens pt viata in doi . Mai este o situatie dar aceea este extrem, extrem de rara si la ea nu nazuiesc decit sfintii . Asemenea cruce nu est pt. fistecine !
Abstinenta inafara cununiei este regula de viata pt. mintuire . Realitatea insa arata ca oamenii nu mai vor sa se mintuiasca ci culmea , isi cer dreptul la pacat, la imbratisat cu ispititorul ... si pina la urma il gasesc !

Exista unii monahi care chiar inainteaza in crediinta. Isi asuma locul in care i-a pus Dumnezeu si merg mai departe inaintand in crediinta. Acestia sint cu adevarat invingatorii.


Insa eu intreb altceva Ory, ce le-or pasa acestora de ce zic oamenii, fie ei si declarati/autodeclarati crestini?
Ei au de dat seama doar propriei lor constiinte si Lui Dumnezeu. Atat. Nu vad unde intra oamenii (crestinii) in ecuatia asta.
Daca ei au luat aceasta decizie in deplin acord cu constiinta lor si cu Dumnezeu, chiar ar trebui sa fie linistiti, pt ca nu le-ar pasa de ce zic oamenii.
Daca nu sint linistiti, inseamna ca inca fie nu si-au asumat pe deplin decizia, fie nu au luat-o in acord cu constiinta lor fata de Dumnezeu (adicatelea fie sint ei insisi inca nehotarati, fie inca ii mustra constiinta pe undeva.
Iar daca ii mustra constiinta, oare de ce? Pt ca daca ii mustra din cauza oamenilor, atunci crediinta lor nu e atat ca il simt pe Dumnezeu ca iubitor si iertator si avand grija de om tot timpul, chiar si dupa ce greseste uneori, ci pe undeva e o mandrie de-a lor la mijloc, de inca ii mai doare sa dea bine in fata tertelor persoane (crestini, gura lumii, etc), in loc sa aiba in continuare o relatie personala si tainica cu Dumnezeu si altceva sa nu mai conteze pt ei.

Eu am inteles ca postul initial facea o aluzie la probleme psihologice si fizice (medicale) ale intreruperii vietii sexuale.

(este o parere atat de raspandita! Poate par foarte vehementa, dar intamplator chiar am o situatie in familie: o ruda s-a despartit de"logodnica" lui dupa o logodna f indelungata si parintii lui insista sa gaseasca alta femeie ca altfel "nu este bine". Si sunt oameni care pareau normali.. sau nu stiu eu ce este normalitatea. Sub impresia acestui fapt scriu eu mesajele, poate inconstient scfriu lucruri pe care nu pot sa le spun lor :( )

Viata sexuala redusa sau deloc e foarte sanatoasa pentru organism.
Asta se stie din timpuri mai vechi.
Spre exemplu la sportivi de performanta se practica abstinenta totala in perioada competitiilor.
Exista destui care traiesc in abstinenta nu pe motive religioase.

Serios? Unde sta batuta in cuie chestia asta? Sunt destui care si-au impus abstinenta si desi niste persoane de zahar, au ajuns sa aiba gust de fiere, deci nimic prelungit peste masura nu este benefic, cred eu! Numai bine!

Abstinenta poate fi sau nu cauzatoare de probleme in functie de foarte multi factori, legati de" : varsta, teren genetic, starea de sanatate fizica si psihica, influente culturale, principii religioase si morale si probabil si altii.
In lumea "animala" sexul (reproducerea) e o functie de lux. Chiar daca e necesara pentru pereptuarea speciei, la ea nu au acces toti indivizii, nici in salbaticie nici la noi in ograda, si pana la urma se impaca cu ideea. Am omis sa precizez in postarea despre antropomorfizarea animalelor ca o alta 'gaselnita" a noastra este aceea cum ca animalul sufera si e frustrat ca "nu a fost si el la fetite". Intr-adevar sufera datorita descarcarilor hormonale din organismul lui, dar daca ar fi salbatic, ar avea alte preocupari cu care sa-si consume energia, ca de exemplu supravietuirea. Cand i le oferi tu pe toate, inclusiv reproducerea speciei respective intra tot in atributiile si obligatiile tale (nu lasa nici un crescator competent animalele domestice sa-si faca de cap); daca nu e un exemplar ideal de reprodus, solutia optima e cea chirurgicala.
Cu noi insa se pare ca a randuit Dumnezeu altfel. Cand eram si noi mai primitivi, cel mai tare le lua pe toate; acum cat de cat avem sanse mai egale, dar doar prin prisma faptului ca "tare" poate avea mai multe sensuri (valente) - "tare " la sport, la fizica, la muzica, in afaceri, in spiritualitate, etc. Cu alte cuvinte , fiecare sac isi are peticul. In VT, li se permitea oamenilor poligamia, se spune ca in temeiul perpetuarii speciei; insa Iisus a instaurat casnicia bazata pe unirea cu o singura persoana, pe baza de iubire, de idealuri comune, etc. Si desigur, nimic nu este fara un temei. Daca pana atunci specia s-a perpetuat in baza unor calitati fizice (forta) si morale (curajul, tupeul) mai primitive, ulterior s-a vrut si perpetuarea celorlalte principii morale (blandete, mila, etc) , considerate pana atunci slabiciuni, piedici in evolutie.
Deci, frati crestini, daca noi acum suntem singuri , este pentru ca nu ne-am gasit "jumatatea", ceea ce e trist, desigur, dar tot mai exista speranta. Consolati-va cu ideea ca daca traiam in urma cu mii de ani, probabil ca eram siliti de imprejurari la abstinenta, majoritatea dintre noi, pentru ca nu eram "cei mai tari", si atunci chiar nu mai aveam nici o sansa. Si nici nu ne mai trebuia, ca probabil nici nu traiam suficient cat sa ajungem s-o dorim.
Ceea ce dorim noi, astazi, si vrea si Dumnezeu asta, este in primul rand iubirea si perpetuarea ei (odata cu perpetuarea noastra). Si cand ne calugarim, perpetuam iubirea prin fiii duhovnicesti.
Sexul trebuie sa fie o manifestare a acestei iubiri, desigur doar in cazul mirenilor si atunci cand e consimtit de ambele parti, lucru exclus in cazul violurilor, pedofiliei si zoofiliei, nu ai nici o scuza sa spui ca ai facut asa ceva "din dragoste". Desigur ideal ar fi sa se desfasoare in cadrul casniciei si numai intre persoane de sex opus, dar se mai intampla si altfel. Se mai intampla si in lipsa unor sentimente, dar pana la urma omul isi da seama ca e desertaciune si renunta la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, cand corpul nu i-o mai cere, caci sufletul oricum nu e satisfacut.

Proasta parere, mai ales ca nu se conditioneaza de nimic . Falsa adica.
In cazul in care barbatul vrea sa fie abstinent asa, de la el, ca sa fie si mai sanatos si sa ii faca piciorul subtire atunci oricum intervine natura biologica a corpului uman si declanseaza polutii nocturne pe toata perioada vietii sexuale active , impiedicind nebunul sa ajunga astfel la o sanatate de fier si sa nu ...mai moara niciodata !
Nu toate lucrurile care exista in mediul de viata al omului ii sunt si folositoare , iar pt. ca unul din acestea multe sa fie bun pt. om este necesar ca el sa fie aplicat cu buna rinduiala si mai ales cu dreapta socoteala . Vorba aceea : nu orice nemincare de frupt este si post !

Omul are doua cai de mantuire. Cele doua cai nu se resping una pe alta ci se inteleg si se ajuta reciproc cu iubire si Har de la Dumnezeu.
Cel care se afla pe o cale si va dispretui pe cealalta pacatuieste in fata lui Dumnezeu si impotriva Lui , pentru ca Dumnezeu a lasat asa.

Omul va trebui sa se aseze pe una din cai daca doreste sa se mantuie. Amanarea hotararii din pricina propriei voi si propriei placeri (nu imi place de nimeni , nimeni nu este ce vreau eu, nu am gasit inca ceea ce caut eu pentru mine ) nerugandu-l pe Dumnezeu sa ii trimita ceea ce lui ii este potrivit, este iarasi pacat impotriva lui Dumnezeu. In primul rand ca nu imi insusesc calea pe care Hristos mi-a dat-o si in al doilea rand pentru ca nu pun nadejde la Dumnezeu.

Daca se alege calea manastirii prin cununia cu Hristos, rauri de cerneala , de planset, de rugaciune au curs de la Sfintii si parintii Bisericii ca sa ii invete cum sa paseasca pe ea. Spun doar ca daca in casatoria cu un seaman se poate ajunge la tradare prin adulter sau desfranare, fiind pricina de despartire, apoi in casatoria cu Hristos asa ceva nu exista. Hristos fiind desavarsit El nu va trada niciodata. Singurul care tradeaza este omul care renunta la ea. Acesta nu va avea cale de intoarcere tocmai pentru ca a tradat desavarsirea.

Daca ai pasit calea casatoriei atunci aceasta sa fie cu binecuvantarea lui Hristos. Asa cum la Botez primim har de la Duhul Sfant, asa si la cununia in Biserica Sfanta primi har de la Duhul Sfant. De aceea este o taina. Daca nu esti cununat cu binecuvantare de la Dumnezeu atunci degeaba astepti cu nadejde la Dumnezeu ajutor in casnicie ca aceea nu este casnicie ci desfranare . Nu esti placut lui Dumnezeu pentru ca nu faci faptele bineplacute lui Dumnezeu. Degeaba tii posturi si te rogi, degeaba ceri ajutor si sprijin, ca acestea sunt fapte fara credinta. ca de ar fi credinta macar si de-un deget atunci ai tanji dupa binecuvantarea lui Dumnezeu.

Acum ma adresez celor care cununati cu binecuvantarea lui Dumnezeu voiesc sa faca toate cele placute de Dumnezeu.
A cadea in cele doua extreme, pe de o parte in habotnicia legata de relatiile celor doi si pe de alta parte in desfranare sunt doua mari pacate.
Domnul ne-a lasat cu simtaminte si ne-a spus: cei doi sa se impreuneze si apoi un timp sa stea in post si rugaciune si apoi iarasi sa se impreuneze ca sa nu fie pricina unul altuia de cadere in pacat. Iata ca nu condamna impreunarea cum unii poate inteleg. Deci a avea repulsie fata de ceva ce insasi Dumnezeu ne-a dat, este iarasi pacat. Pentru ca daca Dumnezeu considera ca nu este bine aceasta functie umana nu ar fi dat-o noua.
Domnul a spus : sa stea in post si rugaciune cu intelegere, deci cu intelegerea amandorura. daca unul n-a inteles si celalalt trece peste neintelegerea celuilalt, incercand diferite scuze, sau fapte voalate, (stau mai mult la teatru , sau lipsesc diandins de acasa), nu numai ca arata repulsie fata de partener dar arata si neiubire curata fata de Domnul. care a spus sa fie intelegere.

Cum asadar sa gasim echilibrul in aceasta dilema?
Asa cum pentru iubire ne rugam lui Dumnezeu sa ne invete asa si pentru iubirea in doi, si convietuirea in doi tot pe Dumnezeu rugam sa ne invete.

Rugaciunea launtrica continua si neintrerupta este cheia. Daca vei avea in tine numele lui Iisus, daca vei trai bineplacut lui Dumnezeu El te va invata.
Canoanele bisericii spun ca sambata si duminica este interzis impreunarii. Daca doar unul dintre cei doi intelege aceasta si celalalt nu, atunci cel care intelege trebuie sa fie intelept. Sa ceara lui Dumnezeu ca prin el, sa il invete si pe celalalt.

Daca va ajunge la masura aceasta de se ruga neincetat lui Dumnezeu atunci va simti el insusi cum lucreaza Bunul Dumnezeu.
Femeia trebuie sa stie ca trebuie sa se supuna barbatului ei si sa il iubeasca. Iar barbatul trebuie sa stie ca trebuie sa o iubeasca si sa o ocroteasca.
Daca femeia intelege corect aceasta porunca atunci va stii ca indiferent daca barbatul intelege sau nu ea trebuie sa se supuna. Daca va avea in inima pe Hristos atunci , daca se intampla ca impreunarea sa fie in zi oprita , va cere sprijin de la Dumnezeu prin numele sau si nu va incalca porunca supunerii fata de barbatul sau , aratandu-i respect si iubire. Insa va fi exact ca Simeon cel Nebun, ca lemnul intre lemne. Nu va simti nimic, si prin asta celalalt va simti ca a gresit. Dumnezeu atunci il va invata ca a facut un lucru oprit. Singur atunci prin tine de la Hristos va intelege si va invata sa respecte zilele Domnului. Si va asigur ca le va respecta.
daca impreunarea va avea loc in zi libera atunci daca ai numele lui Iisus in inima, vine si binecuvantarea, si atunci totul va fi si in comuniunea cu Dumnezeu. pentru ca oamenii asa au fost facuti de Dumnezeu sa se impreuneze si sa dea nastere la fii si fiice. Si cum se poate face aceasta fara binecuvantarea lui Dumnezeu? Atunci nu va mai fi lemn intre lemne iar celalalt va simti aceasta.
Si astfel treptat va ajunge sa respecte si sambata si duminica si lunea, miercurea si vinerea si toate zilele de post, cu ajutor de la Dumnezeu.

Deci Dumnezeu invata pe cei doi, treptat cum sa traisca bineplacut in fata Lui. Nu prin impunerea unuia si nici prin fortarea intelegerii. Treptat , daca te lasi in voia Domnului si chemi numele Lui, El va da intelegerea ambilor.

Dar exista o conditie esentiala si obligatorie. Intre cei doi nu are voie sa intre pacatul minciunii, al ascunzisului, al vicleniei. Cei doi trebuie sa fie un trup , sa se iubeasca ca pe ei insisi, sa nu se minta niciodata, sa nu se ascunda nimic unul de altul, sa se comporte ca si cu insusi Hristos.
Iar cel care are o intelegere mai mare va trebui sa isi acordeze pasii cu intelegerea celuilalt cu blandete si iubire si sa ceara sprijin la Dumnezeu. Si El va ajuta intotdeauna.
Se va traversa o perioada pana cand si celalalt va ajunge la intelegere. Pana atunci rabdare si nadejde in Domnul.

Femeia trebuie sa fie iubitoare si rabdatoare si supusa barbatului ei. Ea va trebui sa fie odihna pentru el.
Ea va trebui sa il primeasca cu fata curata si iubitoare, ea va trebui sa alunge orice fel de mandrie, de nesupunere.
Mandria feminina - eu sunt egala, este mare inselare. va trebui sa stie care ii este locul , sa fie inteleapta si sa aiba si frica de Dumnezeu. Va trebui sa ii faca toate cele barbatului ei cu drag, mancare, vesminte, sa il bucure si sa il aline cu blandete. Iar gandul ce vine uneori , ce eu sunt sluga, este de la marsavul, pentru ca daca le faci iubire si blandete de la Domnul , nu te vei socoti sclava ci iubitoare si supusa sotului tau asa cum Dumnezeu a lasat.

Barbatul atunci va intelege iubirea femeii si va darui si el iubire , ocrotire, intelegere, rabdare si vor fi astfel amandoi bineplacuti lui Dumnezeu.
Vor pasi amandoi pe calea data de Domnul, respectand poruncile Domnului, spre mantuire.
Domnul sa ne intelepteasca!

PROBABIL AICI EXPRIMAM IDEALUL, NU REALUL ! Este frumos sa visam, dar daca suntem lezati pana peste masura, este si mai frumos sa ne trezim la realitate .
Din pacate familia mea nu este/nu a fost asa( parinti), nici familia celui de langa mine, nici a rudelor mele, nici a rudelor lui, nici a rudelor lor, a celorlalti....nu prea traim ca-n povestile plauzibile si mangaietoare de urechi. Iar multi barbati, nu doar ca nu sunt capabil sa fie capi ai familiilor lor, ci sunt chiar surpatorii conceptului familial, cosmarul copiilor, fratele alcoolului si a maniei, fumegatorul casei.