Femeia sa se teama de barbat
 

Atunci cand la Taina Nuntii se canta Apostolul si se ajunge la fraza " Astfel si voi, fiecare asa sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat" (Efes. 5, 33), cei mai multi zambesc pentru ca nu inteleg aceste cuvinte. Pentru mine temerea de barbat inseamna teama de a nu pierde iubirea sotului. Voi cauta si voi posta si comentariile Parintilor, dar va rog sa postati si interpretarile pe care voi le-ati intalnit asupra acestor cuvinte.

"Femeia sa se teama de barbat" rostita in cadrul Sf Taine a Casatoriei cred ca se refera la ideea ca femeia sa fie supusa, sa se daruiasca sotului ei.

•“Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului, dar când capul lui e păcatul şi „dumnezeul lui e stomacul”, n-are ce sfat e mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos este mort, iar sfatul morţilor duce la moarte; acolo să nu mergeţi. De morţi să nu aveţi teamă. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici voi să nu aveţi teamă. Toată teama să vă fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o şi Sfinţii”.

http://tainacasatoriei.wordpress.com...ama-de-barbat/
„Femeia să se teamă de bărbat!”. Versetul acesta este greu de acceptat, dacă rămânem la o suprafaţă a înţelesului şi dacă înţelegi prin aceasta o frică bolnăvicioasă, un tremur de groază. Dar nu aceasta înseamnă teamă în Scriptură. Teamă, aici înseamnă respect şi adoraţie. În acest sens trebuie înţeleasă şi teama de Dumnezeu, despre care ştim că se spune că este începutul înţelepciunii sau baza înţelepciunii. Teama faţă de Dumnezeu este respectul faţă de Dumnezeu. Privirea la Dumnezeu cu supunere şi cu adoraţie. Dacă tu îl respecţi pe soţul tău, înseamnă că te şi încrezi în soţul tău. Şi dacă te încrezi în soţul tău, te poţi încredinţa pe tine însăţi lui, te poţi supune lui."

E o problema terminologica: in limba greaca sunt multe verbe care exprima diferite nuante a ceea ce numim noi pe romaneste teama, frica. Intr-un fel se spune cand te temi de un pericol iminent, altfel spui cand te cutremuri, altfel spui cand te temi de ceva mai abstract si asa mai departe. Aici verbul folosit este "fobein", care desemneaza mai cu seama acea temere data de respect, de profunda consideratie pe care o ai fata de cineva. Si cand incerci un astfel de sentiment, ai o teama inerenta de a nu gresi fata de acea persoana. Pe romaneste nu avem un singur cuvant care sa exprime treaba asta, teama izvorata din respect, din consideratie. Noi cand zicem teama, ne gandim imediat ca e izvorata din ceva negativ.

Ovidiub spune bine: teama care provine din respect si adoratie.

Pentru mine a fi virgina in noaptea nuntii inseamna sa nu imi fi daruit sufletul nimanui, doar trupul.
De asemenea, porunca "sa nu ucizi", o interpretez doar ca o metafora, ca de fapt Dumnezeu vrea sa spuna sa nu ucid corola de minuni a lumii...

In caz ca nu sunt evidente analogiile:
pai ce facem aici, suntem de acord doar cu dogmatica si partile din Biblie care ne convin? Restul le consideram figuri de stil si le procesam si interpretam pana cand ajung intr-o forma care ne convine?

Chiar mai devreme am vazut la TV Trinitas un Pr care spunea , legat de ,,femeia sa se teama de barbat” , ca ea trebuie sa se teama de Hristos-ul din barbat. Ne temem de Dumnezeu (dupa cum exista si rugaciuni in care se cere darul de a ne teme de Dumnezeu, probabil de dreapta judecata a lui, zic eu). Daca barbatul are cap pe Hristos, prin translatie se poate vorbi de teama de barbat, cand acesta invata sau conduce bine, conform cu invataturile biblice.

Pr mai spunea ca acolo unde este frica acolo nu este iubire, apare minciuna. Unde este iubire acolo este adevar si iertare.

Asa este. Parca il si vad pe mire "umflandu-se in pene". Si se intampla acest lucru mai ales pentru ca atunci cand se citeste Apostolul nu suntem cu luare aminte la versetele din tot cuprinsul acestuia, care ne ofera de altfel cheia ermineutica pentru acest ultim verset.

Iata cateva din aceste versete din Efeseni, cap. 5:

21. Supuneti-va unul altuia, intru frica lui Hristos.
22. Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului,
23. Pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor, intru totul.
25. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea,

Acestea ne arata masura ascultarii, dar si masura dragostei la care sunt chemati sotul si sotia. Iar masura, si intr-un caz, si in celalalt, este data de relatia dintre Hristos si Biserica Sa.

Frica si teama mentionate aici, nu sunt spre pacat, spre cadere, ci sunt afecte transfigurate (carora li se da un sens ziditor), in masura in care realizam in famile aceasta taina a legaturii dintre Hristos si Biserica.

ai vrea tu sa stea lucrurile asa, insa la Domnul nu tin "poeziile" astea!

intradevar poate fi inteles - ca o ascultare de o autoritate ca de un stapin caruia ii apartii si fata de care ai un anume respect si umilinta , de cineva cu putere de decizie caruia i te supui respectindu-i autoritatea

Reciproca e valabila?
 

Dar barbatul trebuie sa se teama de femeie? Tot in acelasi sens, de adoratie si respect, vreau sa zic, cum frumos a spus ovidiu b.

abc
 

"Adorarea" se cuvine numai lui Dumnezeu.

As putea pune asta la postarea zilei! (este oricand de actualitate)

Ai dreptate. Este cazul sa citim mai mult si sa ne dam mai putin cu parerea. Macar in post.

Barbatii au o porunca mult mai mare si chiar infricosatoare (imi pare mie).
Este usor sa te "temi", este greu sa iubesti pana la sacrificiu.
Nu stiu de ce se impiedica multa lume de "teama de barbat", uitand ca parbatului i s-a poruncit sa-si iubeasca sotia asa cum Iisus Hristos iubeste Biserica.
(iubirea dintre soti intru Hristos este o imagine a iubirii dintre Hristos si Biserica)

"Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană."

Atatea discutii pentru ceva ce e atat de simplu. E limpede ca "teama" nu are sens propriu acolo,caci deducem asta din propozitia anterioara,pe care vad ca toti au sters-o cu buretele. Ce zice,imi aminteste cineva? Ca am uitat si mi-e greu sa dau iar pe prima pagina a topicului. Iertare. Stiam doar ca are si raspunsul in ea...

hahaha... asta chiar a fost tare... Iertati-ma

Teama femeii de barbat este o calitate a dragostei sotiei fata de sotul ei.
"Femeia sa se teama sa nu piarda iubirea barbatului" (Sfantul Ioan Gura de Aur).
Aceasta teama nu implica frica sau spaima, ci numai o trezvie permanenta spre a nu stinge dragostea.

Barbatul este dator cu iubirea jertfelnica, mai mult decat femeia, caci nu Biserica s'a jertfit pentru Hristos, ci Hristos pentru Biserica, aceasta din urma avand datoria sa asculte desavarsit pe Cel care a iubit'o pana la moarte pe Cruce.

Temandu'se de a nu pierde dragostea barbatului, femeia il va asculta pe acesta si, astfel, Hristos va binecuvanta familia.

Ascultarea inseamna libertate: femeia asculta de barbat, iar barbatul de Hristos; cand femeia asculta de barbat, ea este libera, iar cand barbatul asculta de Hristos, el este liber; acela care vede ascultarea drept slabiciune, sclavie sau lipsa de personalitate nu are mintea luminata de harului Duhului Sfant.

Cand sotul si sotia sunt crestini, femeia poate vedea cum barbatul ei asculta de Hristos, prin aceasta ascultarea ei fata de barbat fiind mai usoara. Daca barbatul nu este crestin, femeia tot este datoare sa asculte de el, caci multe sfinte au avut barbati pagani, alaturi de care au ascultat si de langa care nu au plecat (ex: Sfanta Monica, mama Fericitului Augustin).

foarte frumos mesajul tau prietene. Doamne ajuta!

O interpretare a Părintelui Filótheos Fáros
 

În pericopa evanghelică de la nuntă există acest cuvânt: ”Femeia să se teamă de bărbat”(Efeseni 5:33). Cu ușurință, unii ar putea înțelege de aici că acest ”să se teamă” este o oglindire a dominației masculine din societatea secolului I d.Hr. Cu toate acestea, teama față de o altă persoană nu presupune obligatoriu superioritatea acelei persoane. În mod real, teama se adresează și se manifestă în relația cu Dumnezeu, însă pe temeiul relației lui Dumnezeu cu creația Sa ea se manifestă și în relație cu creatura lui Dumnezeu, reprezentând în același timp și o manifestare a respectului față de viață, despre care învață Albert Schweitzer. Există, prin urmare, și respectul cuvenit celor creați după chipul lui Dumnezeu. Acest respect-teamă din partea soției față de soțul ei este echivalent cu respectul pe care se cuvine să îl arate soțul soției sale prin aceea că ”o iubește ca pe sine însuși”(Efeseni 5:33).

Respectul față de persoane ar trebui să caracterizeze toate relațiile interpersonale, dar mai ales în căsnicie se cuvine ca el să existe, fiindcă în căsnicie cei doi parteneri sunt uniți într-o intimitate unică, ca unii care alcătuiesc ”un singur trup”. Fără respect reciproc această intimitate se poate cu ușurință transforma în ură.

Foarte bine ati punctat acest aspect! Expresia femeia sa se teama de barbat nu trebuie inteleasa in sensul de frica sau de a asculta orbeste, sau de a nu a aveea vointa sau de a nu-i atrage atentia barbatului atunci când acesta poate greseste, ci trebuie inteleasa in sensul de respect, comunicare si incredere reciproca.

Daca intr-o relatie sau casatorie nu exista aceste ingrediente esentiale- iubire, respect, comunicare si incredere reciproca, atunci-mai devreme sau mai tarziu- aceea relatie sau casatorie se va destrama.

interpretarea corecta
 

exact. in sfarsit oameni care gandesc.
nu trebuie sa luam cuvintele exact cum apar ele, trebuie sa intelegem de fapt ce a vrut sa zica sfanta carte.
frica, teama, se refera aici la iubire, la faptul ca femeia trebuie sa se teama ca nu cumva sa piarda iubirea sotului, a lui Hristos, sa se teama de Hristos care e in sotul ei, dar metaforic vorbind, pentru ca femeia trebuie sa isi respecte sotul, el este capul familiei, la fel cum Hristos e capul bisericii. totul tine de respect si incredere. asta vrea de fapt sa spuna citatul. pentru ca aceasta carte sfanta e scrisa sub indrumarea directa a lui Dumnezeu, de aceea e plina de metafore, pilde, noi nu trebuie sa luam exact ceea ce scrie acolo, ci trebuie sa stim sa citim printre cuvinte.
insa, cum putem stii daca am interpretat bine sau nu? e foarte simplu: daca ceea ce interpretam e acceptat de religia in care am fost crescuti, atunci inseamna ca am interpretat bine, daca nu, trebuie sa reinterpretam, pana cand ajungem la o concluzie in concordanta cu religia noastra. daca lucrurile spun altceva, nu trebuie sa punem la indoiala cuvantul Domnului, pentru ca noi nu putem intelege totul cu mintea noastra limitata.
totul trebuie interpretat in cel mai favorabil mod cu putinta pentru religia ortodoxa.
de aceea, toate interpretarile care nu sunt pe aceeasi linie cu noi, crestinii, sunt gresite, pentru ca asa cum spune si numele (ortodoxia = credinta dreapta), la noi este adevarul si interpretarea noastra e clar cea mai corecta.
de unde stim ca ortodoxia e credinta cea dreapta? simplu: o spune chiar numele ei :)
noi putem sta linistiti, pentru ca adevarul este in curtea noastra, nu in a vecinului.

Barbatule, ai grija, ti-a fost creata femeia din coasta cea mai apropiata de inima, pt ca tu sa o iubesti. Ea nu a fost luata din calcaiul tau, ca sa o calci in picioare. Sf Efrem Sirul


“ Sa nu tii evidenta greselilor partenerului tau, sa nu le acumulezi in tine cu scopul de a i le da pe toate in cap la manie. Ca sa tii minte regula aceasta, ti-o voi spune sub forma de anecdota.Un sot s-a intalnit cu un prieten al sau si i-a zis:
- Stii, sotia mea, cand ne certam devine istorica.
- Amicul s-a uitat la el cu o anumita banuiala si i -a spus:
- Vrei sa zici, isterica.
- Nu , domnule, nu isterica, ci istorica. Atunci ea isi aduce aminte de toata istoria noastra si-mi recita toate greselile pe care le-am facut de cand ma stie
Deci, tineti minte, nu deveniti istorici! A-i aminti celuilalt toate greselile este un act de razbunare si de rautate. “

:)):))

[quote=Marcel_Ionut;548477]Barbatule, ai grija, ti-a fost creata femeia din coasta cea mai apropiata de inima, pt ca tu sa o iubesti. Ea nu a fost luata din calcaiul tau, ca sa o calci in picioare. Sf Efrem Sirul


Un parinte mai completa ( parafrazez) : Femeie, nu ai fost creata nici din cap, ca sa i te urci barbatului in cap :)

Respectul pentru soț/soție

În pericopa evanghelică de la Cununie există acest cuvânt: ”Femeia să se teamă de bărbat” (Efeseni 5:33). Cu ușurință, unii ar putea înțelege de aici că acest ”să se teamă” este o oglindire a dominației masculine din societatea secolului I d.Hr. Cu toate acestea, teama față de o altă persoană nu presupune obligatoriu superioritatea acelei persoane. În mod real, teama se adresează și se manifestă în relația cu Dumnezeu, însă pe temeiul relației lui Dumnezeu cu creația Sa ea se manifestă și în relație cu creatura lui Dumnezeu, reprezentând în același timp și o manifestare a respectului față de viață, despre care învață Albert Schweitzer. Există, prin urmare, și respectul cuvenit celor creați după chipul lui Dumnezeu. Acest respect-teamă din partea soției față de soțul ei este echivalent cu respectul pe care se cuvine să îl arate soțul soției sale prin aceea că ”o iubește ca pe sine însuși”(Efeseni 5:33).

Respectul față de persoane ar trebui să caracterizeze toate relațiile interpersonale, dar mai ales în căsnicie se cuvine ca el să existe, fiindcă în căsnicie cei doi parteneri sunt uniți într-o intimitate unică, ca unii care alcătuiesc ”un singur trup”. Fără respect reciproc această intimitate se poate cu ușurință transforma în ură.

Articol complet : http://www.pemptousia.ro/2014/01/res....zN5VaGYD.dpuf

LE. Acum am vazut ca postat si Ecaterina prima parte. Articolul este f.frumos si mertia sa fie citit.

Parintele Constantin Coman vorbea intr-un interviu de neputinta barbatilor de a isi activa darul stapanirii de sine. Aceasta conduce la o criza a familiei.

Criza familie de astazi nu vine din caderea femeii de la conditia de a se supune sotului, ci din faptul ca barbatii nu ajung sa-si activeze darul stapanirii de sine. Prima care simte ca barbatul nu este stapan pe sine si deci nu-si poate exercita stapanirea nici asupra ei, este sotia sa. In acest caz, sotiei ii va veni foarte greu sa se supuna unui barbat neputincios, slab, imatur. Solutia ar fi, ca cei doi sa-si cunoasca foarte bine putintele si neputintele si sa se ajute reciproc in a si le depasi.

Și când te gândești că toate aceste fluvii de explicații și interpretări și frământări sociale și/sau pur intelectuale ar fi putut fi evitate simplu, prin folosirea termenului de "respect" în locul celui de "teamă"!

Da... apropo de Apostolul la Cununie, Efeseni cap. 5 verset 33 a se vedea și: „Pavarotism” - fe-mee-ee-iaaa să se teamă de bărbaaaat !

Aproape 20 de sec. pe video la pronunțarea femee-eeee-iaa în cântarea citată :), oare cum ar cânta ultimul verset din Apostolul la cununie o femeie ? (cred că cu glas mai încet fără să accentueze pe cuvântul femeia și bărbaaat). :)