Sunt intr-o mare dilema va rog ajutati-ma cu un sfat
 

Dacă eşti batrân şi ai orbit este bine să te operezi să-ţi pui cristalin?

Depinde de ea, pana la urma e viata ei si nu-i putem baga pe gat binele. Poate ar fi bine sa se mai duca la un Parinte Duhovnic odata si aceste sa-i spuna exact ce sa faca.
Sfantul Staret Nicon de la Optina spunea ca si medicii si tratamentul sunt tot de la Dumnezeu si ca nu ar trebui sa le refuzam. Dar iarasi, Duhovnicul stie cel mai bine!

Duhovnicul a spus să-şi ducă fără să cârtească crucea nevederii

Doamne ajuta
 

Noi oamenii de rand avem puncte de vedere, insa prin parintii duhovnici ne vorbeste Bunul Dumnezeu. Ascultarea are roade binecuvantate. Uneori suferinta noastra se poate agrava din neascultare. Dragostea unui parinte duhovnic imbunatatit este mullt mai mare decat a celor din jurul noastru, aceasta fiind insasi dragostea lui Dumnezeu care voieste ca tot omul sa se mantuiasca.
Daca aveti binecuvantarea duhovnicului, va vor ajuta apoi si medicii, dar pentru aceasta este bine sa vorbiti cu Parintele duhovnic, nu cu noi aici pe topic.
Iertare..si insanatosire grabnica

Aş dori să ştiu cum gândesc alţi creştini despre această situaţie

Eu cred ca daca exista o posibilitate medicala de a se imbunatati situatia cuiva ea ar trebui sa fie folosita,nu cred ca Dumnezeu s-ar opune ca cineva sa fie vindecat.In caz contrar refuzi orice tratament medical,si asta suna bizar si oarecum bigot.Exact cum a spus cineva mai sus ,,si medicii si tratamentul sunt tot de la Dumnezeu si ca nu ar trebui sa le refuzam".Poate ca ajutorul lui Dumnezeu se va vedea si mai mult intr-o asemenea situatie,cand corpul poate ceda dar Cel de Sus,prin medici,poate da cuiva o sansa la finalul vietii.Este greu sa stai in intuneric,groaznic,nu toti pot duce crucea asta teribila.

Eu ma indoiesc ca i-a zis un preot duhovnic respectivei persoane sa nu isi faca operatie la ochi.
Poate doar ii este frica sa isi faca operatie la ochi.

Uite un remediu natural - primavara sa puna picaturi din seva care curge de la viata de vie o luna de zile...daca nu se rezolva problema atunci trebuie operatie...doctorii sunt lasati tot de Dumnezeu, deci nu vad nici un pacat in a te opera...dar remdiul natural ar fi recomandat bineinteles combinat cu spovedanie si daca se poate sa citeasca si un acatist (de ex al Sf Nectarie) partea spirituala poate sa o inceapa de acum daca pana acum nu o facea...dar asta sa o faca din suflet si nu fortat.

Eu nu prea înţeleg: ce legătură este între această întrebare şi morala creştină ? Asta e o problemă medicală, nu o problemă morală.

La întrebarea dacă să se opereze părintele i-a spus o pildă despre o persoană care a orbit şi a trăit 35 de ani astfel iar Dumnezeu i-a deschis ochiul interior. Ajunsese să mulţumească lui Dumnezeu că i-a luat vederea fizică.

Am postat desaupra un răspuns care se potreiveşte acestei neânţelegeri.

din ce punct de vedere?

duhovnicul sa-si duca crucea lui, nu s-o ingreuneze pe a altuia.
datori suntem sa ne ingrijim de sanatatea noastra.

A folosit lacrimi de la vie. Nu au avut efect. Are şi degenerescenţă maculară exudativă pe lângă cataractă.
Problema este nehotărârea ei. Eu îmi doaresc foarte mult să merg să fie operată şi nu consider că ar fi păcat sau imoral din punct de vedere creştin.

nu e pacat.

Dorina, eu am "prins" prima ta postare si m-a emotionat povestea ei.
Nu ma pricep sa-ti dau sfaturi, ca nu am suficienta experienta pentru a intelege prin ce treceti.
Dar ma gandesc ca poate nehotararea ei este data de faptrul ca are nevoie de atentia voastra. Cred ca batranetea este o perioada grea, iar cand esti bolnav si plin de neputinte ai nevoie in permanenta sa ti se confirme ca esti iubit si acceptat ASA CUM ESTI (cu neputinte cu tot).
Poate ca ceea ce vrea ea cu adevarat este doar rabdarea ta izvorata din iubire.

[quote=anna21;406710]Dorina, eu am "prins" prima ta postare si m-a emotionat povestea ei.
Nu ma pricep sa-ti dau sfaturi, ca nu am suficienta experienta pentru a intelege prin ce treceti.
Dar ma gandesc ca poate nehotararea ei este data de faptrul ca are nevoie de atentia voastra. Cred ca batranetea este o perioada grea, iar cand esti bolnav si plin de neputinte ai nevoie in permanenta sa ti se confirme ca esti iubit si acceptat ASA CUM ESTI (cu neputinte cu tot).
Poate ca ceea ce vrea ea cu adevarat este doar rabdarea ta izvorata din iubire.


Îţi mulţumesc pentru că ai înţeles destul de bine durerea mea.

Aduci in discutie o filosofie f. subtire, f. adinca .
Exista numerosi duhovnici , chiar de mir (dar cititi si induhovniciti in mod deosebit si nici decum orice absolvent de facultate de teologie si hirotonit preot ) care sfatuiesc in mod absolut fundamentat ca nu numai in asemenea situatii trebuie sa accepti vointa /pedeapsa/incercarea/ispitirea lui Dumnezeu ci si in situatii in care oamenii afla ca au cancer, renuntind sa mai faci tratament si sa accepti astfel hotarirea divina .
Nu stau sa discut acum aceste lucruri deosebit de profunde , augmentate de numerose cazuri in contemporaneitate (cel mai cunoscut si rasunator este cel al parintelui Paisie care chiar numai in faza terminala de cancer a parasit sfintul munte mergind la Suroti pt. ingrijiri paleative si nu de tratament specific, si cazuri sunt mult mai multe decit va asteptati !)
Doar atit adaug : increderea nestramutata in existenta , in vointa lui Dumnezeu , ca toate de la El ne sunt date si ca cu ingaduinta lui se intimpla , ca exista cu certitudine o viata viitoare si ca abia acolo este viata cea eterna si adevarata , ca Dumnezeu ne ia la El in cea mai favorabila ,pt. noi, situatie si clipa a noastra... deci a crede din toata inima ta , cu toata puterea ta, cu toata taria ta si in mod nestramutat in Dumnezeu si in hotaririle lui determina un asemnea comportament , traire de viata si o asemenea invatatura si alegere.

A fi robul vietii acesteia pina la lacrimi si pina la sacrificii deosebite arata doar ancorarea cu lamentare si necredinta in ceea ce este trecator . Din aceasta cauza si vedem la inmormintari jale si tinguire si tot felul de smiorcaieli : pt. ca nu se crede in viata viitoare sau mai ales poate constiinta pacatelor grele apasa f. mult si atunci de aceea dorin sa prelungim cit mai mult aceasta viata .

Am sa va dau un alt exemplu cutremurator , similar cu cel postat de tine Dorina : la Pitesti exista o facultate de teologie care are si o sectie destinata surdomutilor . Exista si un parinte preot care este doctor in asemenea pedagogie (cea de a invata surdomutii teologie ! Nu stiu cum ii invata sa cinte , ca in rest totul este de inteles !)
Un tinar copil de 14-15 ani , care gravita in jurul bisericii acestui parinte , a beneficiat , la un moment dat, de o examinare de specialitate de mare renume cu o comisie mixta de medici americani , francezi si romani si i s-a propus sa intre intr-un program de asistenta medicala de inalta tehnologie care in final consta in protezarea auditiva cu recapatarea auzului in procent de 80%.
Parintii si copilul au fost f. entuziasmati la inceput insa cind a sosit momentul operarii copilul a refuzat si a motivat : daca Dumnezeu a hotarit ca eu sa fiu surd inseamna ca aceasta este crucea mea si pe aceasta trebuie sa o duc fara sa ma vait sau sa cirtesc , refuzind operatia spre stupoarea tuturor.
Un alt caz : de asemenea, cu o jumatate de an in urma am povestit cazul arhicunosctut al tinerei mamice de numai 24-25 ani , provenita dintro familie modesta dar f. induhovnicita din Slatina, traitoare prin preajma unei renumite minastiri oltene, si care suferea de mica de diabet zaharat dar care la acea virsta a ajuns sa desvolte multe si insemnate complicatii ale acestei boli , dupa ce s-a casatorit, a ramas gravida iar medicii au sfatuit-o cu limba de moarte sa avorteze deoarece altfel va muri . A refuzat constant sa avorteze dind nastere unui copil cu toate ca a fost injurata si batjocorita in spital in chip absolut josnic si in gura mare de catre medici.
Datorita complicatiilor , la 3 luni dupa nastere a decedat lasind in urma un sot si un copil, ea ducindu-se in lumea dreptilor crezind absolut si nelimitat in Dumnezeu , in viata de apoi si in mintuirea omului si a mamei prin nasterea de prunci !

Nu sunt povesti despre oameni prosti, neinstruiti, cu devieri psihice, inselati de familie sau de medici ci absolut din contra este vorba de oameni maturi, scoliti si intregi la minte dar cu adevarat crestini, bine induhovniciti , indiferent de virsta lor, si cu o credinta nestramutata in Dumnezeu .
Da, asa procedeaza un crestin traitor in duh si adevar ... dar citi avem asemenea in aceasta tara ?
Desigur, exista medici, exista posibilitatea trairii unei vieti mai usore , fara handicapuri, fara boli sau cu boli tratate, exista acceptul si increderea bisericii in stiinta medicinii si a tratarii omului , dar mai presus exista credinta in Dumnezeu , in a accepta si a rabda tot ceea ce El ne trimite , fara cirtire, fara tagada si vaicareli , fara haine rupte de durere pe pat de spital ... intr-un cuvint fara fariseism .

Dar aceste tipuri de ortodocsi , aproape sfinti din viata,sunt atit de rari , precum sfintii insasi . Dar ei, sfintii, sunt modelele noastre de vietuire si nu de tagada sau de intrebari eterne . Trebuie sa ne fie f. tare credinta in Dumnezeu in asa fel incit sa ne fereasca in primul rind de paradoxul nevederii padurii de copaci !

Cred ca aici intervine propria vointa .Daca doresti sa iti recapeti vederea te operezi,daca consideri ca este voia Celui de sus,si nu trebuie sa intervii,lasi lucrurile asa.Trebuie cumpanite lucrurile si facut ceea ce e mai bine..

Asta inseamna sa te cunosti foarte bine pe tine insuti.Interventia duhovnicului aici mi se pare deplasata.Doar daca duhovnicul era de autoritatea unui parinte de talia lui Cleopa,Paisie ,Profirie, ar fi putut sa dea un sfat ,sau o indrumare in aceasta privina.

Deci vreau sau nu vreau sa imi recapat vederea,aceasta este intrebarea,la care nu poate raspunde decat titularul,e in functie de ce isi doreste in continuare sa faca,ce mai asteapta de la viata.

Poate preotul vede si el ca ii este frica sa nu faca operatia si o consoleaza cumva.
Dumnezeu Iisus Hristos i-a vindecat si trupeste pe toti bolnavii care i-a intalnit.

Dumnezeu iti trimite boala?
Eu nu cred.
Ca Dumnezeu ingaduie anumite intamplari e ceva,dar acestea nu se intampla cu voia lui Dumnezeu ci cu ingaduinta lui Dumnezeu.

Dorina,asa cum Dumnezeu ingaduie prezenta bolii in viata noastra,in egala masura El ingaduie si vindecarea.
Gandeste-te la Iisus,cati oameni a vindecat de boli trupesti si sufletesti si ca inclusiv a adus din morti pe Lazar.Deasemenea adu-ti aminte de Sf Pantelimon...
Ce importanta are ca omul este in varsta,pentru ca nici o zi din viata noastra nu este lasata de Dumnezeu intamplator,ci poate folosi la mantuirea noastra.De unde stii ca recapatarea vederii nu il va ajuta pe acest om intr-un fel nestiut deocamdata de noi,pentru ca miraculoase si necunoscute sunt caile Domnului?
Multi crestini traiesc cu impresia ca doar suferinta ne poate aduce mai aproape de Dumnezeu,insa in egala masura,ba chiar mai mult o fac iubirea,recunostinta,compasiunea.Suferinta apare in viata noastra atunci cand nu stim sa invatam prin iubire.
Sa ne punem de-a curmezisul in fata unei sanse pe care tot Dumnezeu o permite,pentru ca nimic nu se intampla fara voia Sa,mi se pare ceva absurd,lipsit de orice sens crestinesc sau moral.

Este interesant...un om care foloseste un remediu (in cazul de fata "lacrimi de la vie") inseamna ca isi doreste vindecarea.Sa inteleg ca motivul pentru care este nehotarata in privinta operatiei tine doar de duhovnicul care i-a spus sa isi duca crucea?Sau mai sunt si alte motive?

Da, cred că îi este şi frică, frică de ce ar putea urma după operaţie dar lupta ce se dă în sufletul ei este în mare măsură una de natură duhovnicească, de lăsare în voia lui Dumnezeu.

Inainte de a incerca sa emiteti judecati de paravaloare documentati-va bine, dar bine de tot !
Cititi , veti gasi chiar aici pe site, articole despre vindecarile si invierile facute de Hristos .
De ce au fost facute numai 3 invieri si de ce oamenii inviati erau la distante diferite de momentul mortii ; de ce l-a inviat pe Lazar dar acesta nu a vorbit nimic tot restul vietii , unde a fost si ce a vazut in cele 4 zile ; ce insemneaza acestea , care este tilcuirea reala a acestor faceri ale Domnului . Nu va repeziti sa trageti concluzii cu dintii vostrii de lapte despre Evanghelia lui Hristos care are oase mult prea tari pt. fistecine .
Cercetati cu multa luare aminte de ce s-au produs vindecarile si de ce nu s-au facut la toti bolnavii din Israel, si sa nu intelegeti neaparat ca este musai ca omul sa se vindece, ca el trebuie sa se caute obligatoriu . De aceea nici nu gasesc multi oameni vindecare bolilor lor , murind cu boala lor.
Insa purtarea crucii este peste voia noastra , ca vrem sau nu ! Fenomenul vindecarii bolilor de catre Iisus este mult mai complex decit vi se pare . In acelasi timp cu Iisus existau vindecatori in Israel, cum exista si astazi, dar faptul ca Mintuitorul a ingaduit sa vindece are cu totul alta semnificatie decit se vede la prima vedere !
Cautati si vedeti mai departe invatatura marelui Vasile care ne spune ca : ,,...bolile noastre sunt pacatele noastre..." , deci vindecare trupeasca este conditionata obligatoriu de viata duhovniceasca, de pacate , iar vindecare incepe la Hristos si nu la doctor . Iar cine a dat boala , atunci cind are motive , tot El o si ridica . Asta insemneaza de multe ori ca drmul duhovnicului este cel mai important si tot de multe ori si suficient . Iar binele si sanatatea se implineste doar cind Hrtistos iarta . Adica, exista si posibilitatea sa nu ierte daca spovedania nu este corecta si completa ci este doar superficiala , cum de nenumarate ori se intimpla in ziua de astazi !
In al doilea rind , se vede ca nu prea mergeti cel putin la biserica sau ca daca mergeti sunteti atenti cit militianul de la circulatie la aspectul traficului rutier . Nu ascultati tilcuirile vindecarilor , nu va puneti intrebari de ce pe unii ia vincedat in anumite conditii si pt. anumite considerente ; de ce vindeca in anunite zile de simbata in mod special, de ce in unii vindecati (precum in apostolul Pavel ) raminea chiar dupa vindecare o urma a bolii , de ce pe gadareni ia vindecat dar a ingaduit sacrificarea turmei de porci ?
Nu va repeziti sa dati sfaturi cind nu stati bine cu tilcuirea evengheliei si cu mersul la biserica .
Dar despre slujba inmormintarii ati auzit ? Ati fost prezenti la vreuna dintre ele cu duhul si trupul(mintea) in acelasi timp ? Ati auzit pt. ce se roaga acolo preotul si ce cereri face ? Ati auzit acolo cum se desvaluie viata de dincolo si care este telul oricarui om de pe pamint ?
Nu va repeziti ca fiind afumati cu carte lumeasca si cu orgoliu neepurat sa dati sfaturi , sa consolati sau sa explicati mersul lumii si rostul omului pe pamint !
Mai multa retinere, adica smerenie, inafara faptului ca este mult binevenita si apreciata, pazeste mai ales de sofismele diavolului in care se cade mult prea des , mai ales de catre cei care cred ca daca au terminat o scola , o facultate din invatamintul mult bulversat si mistificat de masoni , deja pot patrunde cu mintea orice !

Nu uitati marile vorbe ale batrinului Cleopa : NIMIC NU SUNT , NIMIC NU AM , NIMIC NU POT ... fara Dumnezeu !

NB: Aceasta postare este un indem la reflectie si smerenie vis-a-vis de stiinta trairii in Duh si Adevar si nici decum un afront . Necunoasterea Adevarului si a trairii in Adevar este mai periculos decit cancerul sau orbirea insasi de care nu ne scapa decit Adevarul insasi si nu neaparat numai medicul ! De o boala sa zicem ca putem scapa dar daca scam mintuirea pt. un trai fericit ... Mintuitorul insusi spune : ,,... nu va cunosc pe voi , plecati de la Mine , voi v-ati luat plata voastra in lumea aceasta !"

Daca exista sanse mici ca operatia sa reuseasca si sa-i fie de real folos sau chiar si un pericol asociat cu operatia in cauza (de a nu mai vedea deloc sau chiar a-si pierde viata) atunci duhovnicul poate recomanda (nu impune!) evitarea operatiei.

Din ce ai spus tu, se intrevad prea putine detalii legate de aceste aspecte, multi ar putea trage concluzii pripite si nu tocmai favorabile ideii de credinta.

In orice caz, duhovnicul nu poate spune "fa asa" intr-o astfel de chestiune ci poate mai degraba sa faca recomandari.

Cine va avea grija de femeia respectiva daca ramane oarba?
Cei care se nasc asa invata pe parcursul unei intregi vieti cum sa aiba grija de ei insisi, cei care isi pierd vederea peste noapte, nu vor putea ani buni sa faca lucrul asta..

Deci nu e vorba doar de crucea pe care ea insisi ar trebui sa si-o asume ci si cineva din familie, iar daca e vorba de o operatie usoara, cu sanse mari de reusita si a carei costuri nu sunt din cale afara de impovaratoare, nu cred ca ar fi deloc moral ca cineva sa prefere sa fie o povara pentru altii.

Domnule,nu stiu care este problema dumneavoastra si sincera sa fiu nici nu am timp sau vreo dorinta sa va analizez comportamentul,insa atata vreme cat nu sunteti capabil sa purtati o discutie,fie ea si in contradictoriu fara a va repezi cu capul inainte precum taurul la corida si sa jigniti userii de pe acest forum (pentru ca nu sunt eu singura fata de care aplicati acest prost obicei),ma vad nevoita sa va las sa vorbiti singur,pentru ca oricum dumneavoastra nu ascultati cu adevarat pe nimeni din cate vad (nu e prima data cand ma acuzati de lucruri pe care nici nu le-am gandit si nici insinuat in vreun fel) si aveti deja toate raspunsurile si sabia judecatii in mana de parca ati fi cel putin cu un picior mai sus decat Dumnezeu!
Sunteti atat de contradictoriu in ceea ce spuneti si faceti: pe de o parte afirmati ca sunteti de acord sa ii judecam pe cei din jur,dar pe de alta sariti in sus cand cineva va judeca pe dvs,asa cum s-a intamplat in divergenta pe care ati avut-o cu alt user (desigur,judecata dvs era una duhovniceasca,a noastra,a celor de rand era una lumeasca ;) ).
Vorbiti despre smerenie,insa din cuvintele dvs nu reiese ca o practicati,pentru ca blandetea deriva din iubire si smerenie.
Adaugati un "NB" la finalul postarii cum ca nu este vorba de un afront.Ma iertati,insa mi se pare atat de IPOCRIT ce spuneti,atunci cand nu pierdeti ocazia sa ironizati, sa trageti concluzii despre utilizatorii pe care ii infierati,despre viata lor,scolile pe care le fac,lucruri absolut personale care nu au legatura cu postarile de pe un forum!Credeti ca faptul ca adaugati la final ca nu este vorba de vreun afront va spala cumva imaginea?
Marturisesc ca am citit la dvs si postari care dovedeau o anumita intelepciune,echilibru si m-au impresionat placut,aproape ca nu imi venea a crede ca sunteti una si aceiasi persoana care pierde haturile si se dezlantuie in alte postari.Dar,ce sa-i faci,cu totii avem zile mai bune si mai proaste,insa personal m-am saturat de accesele dumneavoastra.
Din partea mea puteti sa va purtati razboaiele in continuare (dvs sunteti singurul care intelege cu cine,de ce si pentru ce),iar daca adminul nu face nimic pentru a sanctiona acest tip de atitudine,eu ma voi comporta ca si cum nici nu existati pe acest forum!Iar daca voi gasi intre postarile dvs si lucruri care imi vor parea de folos,cu siguranta le voi citi si le voi pastra pentru mine.O zi frumoasa si mai ales linistita va doresc!

"25. Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin. "

Asa se termina Sfanta Evanghelie a Sfantului Evanghelist Ioan Apostolul si teologul.Se poate vedea in mai multe editii ale Sfintei Scripturi,publicate sub binecuvantarea BOR.

Sfantul Apostol Pavel,cum ii zice chiar numele,era Sfant Apostol,ce legatura are acea batrana simpla de care se vorbeste aci cu un Sfant Apostol?
Ca Sfantul Apostol avea mult dar a lui Dumnezeu si de aceea ingaduia Dumnezeu ca un duh rau sa il chinuie un pic cu o suferinta.
Nicidecum nu ii daduse Dumnezeu suferinta.
Si nu zice nicaieri daca era suferinta trupeasca sau a sufletului.
"7. Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. "
Ca zice Sfantul Ioan Damaschinul,la Dogmatica,despre cum se scrie in unele locuri in Sfanta Scriptura:
"Trebuie să se ştie că este obiceiul dumnezeieştii Scripturi să
numească îngăduinţa lui Dumnezeu activitatea Sa".
Adica Sfantul Pavel zice ca Dumnezeu a ingaduit unui inger al satanei,unui drac,sa il chinuie cu acea suferinta un pic.

Tocmai la masonerie se zice ca nu e "niciun inger rebel" la gradul 32 (gradul 33 e gradul maxim),ca Dumnezeu iti da boala,asta apropos de "invatamantul infestat de masoni",plus ca masonii sustin creationismul radical,se poate vedea pentru mai multe detalii "Dogma and morals" a dlui Albert Pike,o carte a masoneriei de rit scotian.

Acum nu stiu daca "masoneria a invadat invatamantul",dar nu prea cred.

Mihai,
Am dat destule amănunte în postarea iniţială pe care însă am redus-o la o simplă întrebare deoarece m-a deranjat faptul că un user m-a trimis la duhovnic care momentan nu este diponibil şi nu îi pot cere sfat.
În postările mele nu este vorba despre o problemă doar medicală ci de o problemă de mare complexitate legată de credinţă, de habotnicie, de inconsecvenţă în luarea unei hotărâri ş.ş.m.d....
Eu am grijă de mama (despre ea e vorba) în vârstă de 86 ani care momentan este complet oarbă. Operaţia ar putea să-i redea parţial vederea sau ar putea să moară la scurt timp după aceasta.

Astea sunt niste date pe care eu nu le-am citit.O persoana batrana poate fi considerata de unele persoane si cineva de 60 de ani si nici riscul decesului dupa operatie nu l-am vazut mentionat.Daca se face anestezie generala intr-adevar este un risc,altfel nu inteleg de ce ar fi.Oricum,problema asta un medic o poate lamuri cel mai bine.Acum eu cred ca va conta si ce va simti dansa sa faca pentru ca indiferent de motivele pe care le-ar avea pro sau contra unei interventii, este singura persoana care sa poata hotari.

Va multumesc pt. gindurile bune si pt. apreciere. In felul acesta sunteti deosebita !

Restul ...erzat.

Incepand cu baza: daca doamna are si degenerescenta maculara, s-ar putea ca operatia de cataracta (ea in sine putin priculoasa, dar pericolul nu poate fi exclus complet niciodata) sa fie inutila, pentru ca degenerescenta maculara in sine conduce la pierderea vederii, de aceasta data- ireversibil. Medicul oftalmolog poate decide oportunitatea interventiei, apoi cu toate datele "in mana" trebuie discutat cu parintele. Sa va ajute Dumnezeu sa faceti cum e mai bine!

Excelent sfatul acesta! Mulţumesc din suflet. Aceasta mi s-a spus la ultimul control care a fost acceptat de către mama acum câţiva ani. A spus că este posibil ca o operaţie de cataractă în situaţia când ochii sunt afectaţi de degenerescenţă maculară să fie inutilă.
Am reuşit să o conving să mergem pentru a mai face un control.
Aşa stau lucrurile astăzi. Până mâine s-ar putea să se răzgândească şi să refuze şi controlul.

Vă mulţumesc tuturor celor care aţi poposit câteva minute pe acest topic şi aţi scris câteva rânduri. Am fost tare mâhnită.

În final hotărârea o ia tot persoana care trebuie să sufere intervenţia chirurgicală şi nu altcineva.

Dorina ,unchiul meu a avut aceasta problema medicala si a facut aceasta interventie de implant de cristalin.Operatia i-a reusit vedea fara ochelari,numai ca acum e pe moarte bine de alte boli mai complexe.Nu intru in amanute.El are 81 ani acum ,interventia a facut-o acum trei ani,nu mai vedea deloc.Deci cu,curaj incercati nu inainte de a face o noua investigatie medicala.Te pup Doamne Ajuta si Maica Domnului sa o binecuvinteze pe mamica ta.

M-am gandit ,ca mama ta saracuta de ea,poate nu se simte in stare sa suporte atata agitatie care ar deriva dintr-o eventuala interventie chirurgicala(mersul prin spitale,asteptat pe la diverse usi,apoi controlul...apoi asa -zisul "verdict"..al doctorului...toate astea sunt traume emotionale ptr,o persoana de varsta dumneaiei....stiu din experienta tatalui meu( e f,bolnav si el)....daca ea se simte impacata cu aceasta "cruce",pe care deja a acceptat-o ....Bunul Dumnezeu sa-i dea putere sa o duca pina la capat.....si tie deasemeni....(ptr.ca trebuie sa recunoastem ca este si a ta....aceasta cruce)