despre imbracaminte si machiaj
 

Sunt convinsa ca nu este o tema de discutie noua... dar mi-a atras atentia articolul acesta si l-am gasit foarte bine scris, elocvent si conturat.
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/despre-moda-96197.html

Este un material interesant,multumim,poate reusesc si altii sa-l citeasca...

Cred ca ar prinde bine pe acel topic "despre tinuta in biserica",asta deoarece unele persoane sustin ca ceea ce afiseaza nu conteaza(nu le afecteaza nivelul de credinta/spiritualitate).

Eu incerc sa nu "judec" (critic/osandesc) atitudinea si imbracamintea semenilor mei in biserica. Totusi sunt unele lucruri care sar in ochi. Sa va dau un exemplu, nu am inteles niciodata de ce unele femei se aseaza intr-o pozitie ciudata, in genunchi, cu capul pe podea, sprijinite pe coate si cu posteriorul in sus. Prima data cand am vazut asta intr-o biserica am crezut ca asa trebuie sa faci (eu nefiind intr-o relatie cordiala cu ortodoxia decat de 3-4 ani), aveam impresia ca asta inseamna cumva o religiozitate deosebita, o atitudine smerita, citisem si eu putine lucruri si inca nu prea stiam ce sa fac, cum sa ma port. Am considerat ca nu ma pot aseza asa pe jos, chiar daca asta ar insemna pentru ceilalti ca sunt o necredincioasa. Dar am vazut apoi in multe biserici aceasta atitudine, si nu e una sporadica. Acum vreo doua trei saptamani era o doamna cu niste pantaloni extrem de mulati, asezata in pozitia mai sus amintita, statea in fata mea si i se puteau deslusi multe detalii anatomice. Ma gandeam ca poate ar fi bine sa le spuna cineva ca e aiurea sa te duci sa te rogi si sa vezi un fund asezat ostentativ in fata ta. Acum nu stiu daca era chiar ostentativ... din punctul ei de vedere... poate nici nu a realizat, in schimb cei din spate erau captivati cu totul de priveliste. :77:

Complicat e si aici :D
 

Tema aceasta e destul de spinoasa.
Sa incepem cu inceputul:
Adevarul fundamental este unul singur, precum spune si articolul: cum e inima asa e si tinuta pe care o adoptam.
Iar ca macar in biserici si manastiri aceasta ar trebui sa fie decenta.
Dar si aici se nasc doua mari probleme.
Prima e a "cuvioaselor"/"cuviosilor" care se imbraca in negru din cap pana in picioare, dar carora le lipseste cu desavarsire dragostea si stau sa vaneze orice greseala a celor din jur, mai ales cele din categoria vestimentara si ploconeala.
Iar a doua a celor nestiutori/nepasatori care confunda biserica cu discoteca, si fie din nevoia de atentie, fie din nestiinta vin sa isi etaleze ce au mai bun la biserica.

Insa cum ar trebui sa venim e complicat, caci de exemplu daca cineva care e proaspat venit in Biserica si isi impune sa se imbrace ca un monah, risca sa ajunga la categoria intai, dar daca nu isi bate capul ajunge mai rau ca cei din categoria doi(in cazul fericit in care nu fuge din cauza "cuviosilor").

Cred ca totusi solutii sunt:
Am vazut de exemplu la Prislop un afis care ii roaga frumos pe vizitatori si pelerini sa aibe o tinuta decenta (trupul sa fie acoperit,iar femeile sa poarte fusta). Iar pentru cei care nu au venit pregatiti, o maica la poarta le ofera cele necesare pentru a putea vizita in tinuta decenta locul.
Poate unii se supara, dar daca s-ar strica aceasta regula, s-ar duce linistea locului si tot harul.

In Grecia am vazut acest obicei in multe locuri: un slujitor sta la usa, si imparte vesminte celor care au venit nepregatiti, si le explica in cateva cuvinte nevoia de a nu atrage atentia intr-un loc de rugaciune, caci aici se vine pentru linistire, pentru regasire. Chiar si turistii de alte credinte intelegeau si nimeni nu se supara.

Cred ca acest mic sistem de cateheza s-ar putea implementa si la noi...

Cel maoi bine este sa ne imbracam normal,in limitele reale ale cuvantului normal,si nu in limitele normalului de azi.trebuie sa ne imbracam asa cum ne imbracam de obicei.nu vad de ce duminica brusc ar trebui sa punem fusta lunga daca in rest nu o facem,lafel cum nu vad de ce am lua ce avem mai la moda pe noi.simplitate si normalite.

Asa cum spunea cineva mai sus-biserica este un lacas de rugaciune,meditatie si regasire;oamenii nu ar trebui sa vina acolo sa atraga atentia asupra lor sau sa-i deranzeje pe cei care se roaga sau asculta slujba.Oricat ne controlam sa nu judecam,mintea noastra tot o va face macar pt o secunda,timp in care ai pierdut conexiunea cu Dumnezeu!

Cred ca biserica este ultimul loc in care se doreste sa se lase mesaje erotice(adoptate prin imbracaminte,machiaj,parfum,coafura).
Eu cred in codul manierelor si urmaresc sa ma imbrac cat mai potrivit cu situatia,de exemplu nu imbrac palton la plaja,nici rochie cand ma duc pe munte sau haine de sport la birou!
De ce sa nu adoptam aceasi strategie si cand vine vb despre Cel pe care-l apreciem/respectam cel mai mult in viata noastra?

Bine punctat. Dacă noi facem o schimbare, atunci acea schimbare trebuie existe în fiecare zi şi nu numai Duminica. Dacă nu putem renunţa la vechiurile obiceiuri legate de ţinută, atunci Duminica măcar să o facem din respect pentru comunitatea credincioşilor care merg la Biserică. Nu vreau să judec pe nimeni, dar observ femei care vin la biserică şi efectiv te sminteşte prezenţa lor, te obligă să-ţi muţi privirea pentru a nu te sminti. Consider că fusta lungă sau măcar decentă este primordială, apoi baticul, apoi rujatul (având în vedere că se sărută cele sfinte), machiatul în general, prezemţa cerceilor şi a altor bijuterii, chiar şi vopsitul părului. Părintele de la biserica unde merg le spune mereu femeilor: să renunţe măcar în biserică la pantaloni, cercei, bijuterii, machiaj etc... El întreabă femeile de ce se îmbracă aşa? Cui vor să placă ...că sigur nu lui Dumnezeu? Adică cu alte cuvinte femeile se machiază şi se aranjează ca placă dracilor? Dumnezeu ne dat fiecăruia o fizinomie uincă...de ce ne este ruşine să ne afişăm cu ea? De ce ne ascundem sub o mască? O mască care sicer oricât de bine ar fi aşezată (adică un machiaj foarte bun) tot nu afişează puritatea şi blândeţea chipilui dat de Dumezeu. Un exmplu ar fi Maica Domnului. Ce chip blând, ce chip curat. Acest chip ar trebui să fie un model pentru fiecare femeie. De fiecare dată când o femeie se fardează ar trebui să se gândească că ascunde acest chip sub o mască. Ar trebui fiecare femeie să se gandească înainte de a se farda cui doreşte să placă: lui Dumnezeu şi soţului? sau lumii?

sincer..pe mine nu ma sminteste un inel sau un cercel..chiar daca il poart un barbat...cercelul...eu ma bucur ca vine...nu ma deranjeaza nici pantalonii..atat timp cat nu sunt colanti..ma deranjeaza rujul strident,care sincer nu isi are locul in biserica..
in restul timpului,daca cineva se machiaza foarte discret...aproape insesizabil..nu cred ca e o crima..

Daca-l iubesti pe Dumnezeu si daca esti intr-o biserica pentru ca-l iubesti pe Dumnezeu, atunci cum iti poate distrage atentia sau cum te poate preocupa tinuta ori pozitia pe care o adopta cineva?

da, din pacate noi romanii, suntem cam fitosi....vrem sa etalam prin firma...si la biserica vin astfel de persoane....eu nu stiu de ce nu suntem mai modesti...tre sa ai geaca numai nike...sau adidas?....comparativ cei din vest sunt mult mai modesti...si la vestimentatie si la masini...eu nu stiu de ce ne-am snobit asa?
e pct. meu de vedere...

Daca o icoana bine realizata de un pictor ar fi gasita de un nepriceput si indreptata dupa voia lui, oricine si-ar rade de aceasta lucrare nebuneasca si mare ar fi necazul si mahnirea celui ce a pictat-o. Asijderea se intampla si cu acele femei care isi sulimenesc si isi infrumuseteaza fetele lor cu farduri.Dumnezeul si Ziditorul nostru, ca un intelept Zugrav, asa cum fiecarui om i-a intocmit o alcatuire a trupului si a sufletului, tot asa ii daruieste fiecaruia si infatisarea chipului.

Dar daca oamenii isi sulimenesc si isi infrumuseteaza chipurile lor, preschimba si strica lucrul sfintelor Sale maini si supun inimile tinere la sminteli; asa cum lui Dumnezeu Insusi, Ziditorului lor, ii pricinuiesc mahnire, tot astfel se vor supune batjocurii oamenilor cu buna judecata, sau mai degraba vor fi socotiti vrednici de plans.

Iata unde duce infrumusetarea chipurilor femeiesti! Lucrarea lui Dumnezeu, ca si cum nu ar fi fost facuta bine– ceea ce este infricosator a cugeta si a grai -, este preschimbata de asemenea femei lipsite de buna cuviinta.Iar in trupurile tinere si aprinse, patima desfranarii se dezlantuie inca si mai mult. Iar aceasta o fac cele care Il marturisesc pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel rastignit si dat mortii pentru pacatele noastre! Sfantul Tihon din Zadonsk

Modul in care arata trupul nostru spune foarte multe despre sufletul nostru.
Un suflet sanatos nu poate sta intr'un trup nefiresc, precum nici sufletul bolnav nu va lasa trupul neatins.

dac-ați știi câtă dreptate aveți...!!!:25:

Re:
 

Si atunci el ce sa faca?
http://www.youtube.com/watch?v=yo_24_qTNac
Nu pare trucat...

Interesant :) Eu nu am bagat niciodata de seama asemenea detalii. Dar imi aminteste de o excursie facuta in Paris, unde m-am trezit din intamplare (daca "intamplarea" exista intr-adevar) in fata marii moschee din Paris. Curiozitatea m-a impins inauntru si ajungand la camera de rugaciune (cu intrare interzisa non-musulmanilor) vad prin usa larg deschisa ca in camera erau doar barbati in timp ce femeile dispareau dupa o perdea. Asa ca le-am pandit pe unele care ieseau ca sa le intreb de ce se ascund dupa acea perdea. Mi-au raspuns ca din cauza pozitiei in timpul rugaciunii, care se face exact cum ati descris, cu fruntea pe podea si fundul in sus, pozitie care ar fi prea atragatoare pentru barbati care astfel nu s-ar mai concentra la rugaciune. Si stiti ca toate aceste femei se imbraca cu fuste largi si lungi pana in pamant. Asa ca nu m-am abtinut sa nu le intreb daca ei sunt chiar atat de slabi. M-au privit cu niste ochi mirati ca si cum as fi fost picata din cer si mi-au spus ca barbatii se uita dupa femei, nu i-am vazut pe strada? Le-am raspuns ca acolo nu sunt pe strada ci la rugaciune, cum sa se uite dupa femei cand vin la rugaciune? M-au privit cu niste ochi foarte mirati, si mai mirati, ca si cum as fi spus cine stie ce minuni sau nazdravanii, iar eu am plecat tragand concluzia ca doar Harul lui Dumnezeu ii poate face altfel pe crestini, ii poate ajuta sa traiasca duhovniceste mai presus de materie. Citindu-va insa pe dvs. impreuna si cu alte marturii de acelasi gen, incep sa cred ca doar eu sunt cu capul in nori si poate sta omul si gol pusca la rugaciune in biserica si eu tot nu il observ :))

:)
Zilele acestea se desfasoara JO. Cel mai mult imi place sa urmaresc miscarile gratioase de la gimnastica si de la natatie. Participantii aceia parca ar fi pesti, nu oameni, pe cuvant, e o bucurie sa ii vezi miscandu-se asa frumos in apa. Tare m-as bucura sa aiba sufletul la fel de frumos si performant precum trupul.

Eu nu sunt de parere ca ma pot imbraca oricum sau sta in orice pozitie doar pt ca oamenii ar trebui sa fie niste Sfinti si sa nu-i intereze postura mea sau hainele mele desucheate atunci cand se roaga.Asta este ca si cum as iesi sa conduc masina pe autostrada cu picioarele,punandu-mi credinta ca ma vor ocoli ceilalti.

Cred ca aceasta atitudine vine dintr-un egoism feroce care te indeamna sa faci absolut orice pentru binele ,comfortul si placerea personala neluand in calcul reactile sau ispitele pe care le poti starni in sufletul cuiva.
Pe scurt:"este problema lor,si nu a mea!"

Imi pare culmea ironiei sa starnesti pe cineva,iar apoi sa-i spui ca este problema lui ca nu se poate stapani!

Multa vreme,am avut o ispita in biserica care nu-mi dadea pace si ma indeparta foarte suparator de la Sf.Liturgie:copiii plangareti!
Cat am mai suferit de aceasta iritare,pana cand cumva misterios,s-a rezolvat de la sine dupa postul Pastilor!

Daca ar fi insa imbracati asa in biserica la rugaciune, imediat ar atrage altfel de priviri din partea celorlalti. De aceea ma intreb uneori de ce oamenii par sa aiba privire mai curata asupra semenilor atunci cand ii privesc in competitii sportive la Tv decat atunci cand ii vad in biserica la rugaciune? Nu am inteles niciodata acest lucru.

Discutabil. Uitati o paralela cu sportul. In anumite tari occidentale, unde la scoala este obligatoriu sportul in general, iar in cadrul sportului este obligatoriu innotul, sunt tot mai dese problemele cu musulmanii care nu isi lasa fetele sa mearga la innot din cauza ca este mixt, si in general au probleme cu anumite activitati sportive mixte unde tinuta nu mai poate fi o rochie larga si lunga pana in pamant. Nu stiu daca participa si femeile lor la JO, dar cert este ca echipamentele sportive la innot, gimnastica, patinaj si altele sunt mult mai sumare decat imbracamintea din biserica si totusi ochiul cu care sunt privite nu este la fel de patimas. Dar uite ca la musulmani da, exact la cei care isi acopera mai abitir femeile...

varza de bruxelles
 

N-ai înțeles pentru că amesteci lucrurile și le faci varză. Ești cumva Adrianna ?! :48:

Pe stadion te îmbraci ca la stadion (sau piscina :P), iar la biserică, ca la biserică. Și gândurile, la fel. Le lași acasă pe-alea care nu se potrivesc cu locul. Când te duci la spectacol nu spui rugăciuni, iar la biserică, nu "faci galerie".

Depinde. Eu spun rugaciuni si cand merg la cinema, la spectacole si oriunde. Nimic nu ma impiedica sa spun rugaciuni.
Cum este acest imbracat "ca la biserica"? Pe ce criterii se stabileste? Vedeti ca la unii nici macar rochii lungi si largi nu ajung ci le trebuie separare pe sexe, si cu perdea daca se poate. Unde este deci limita si cine o stabileste? Iar gandurile potrivite cu mersul la biserica cuprind cumva privitul celorlalti oameni din biserica, bagarea de seama la imbracamintea si pozitia lor? Altcineva incurca borcanele aici pentru ca biserica nu-i spectacol sa mergem cu privitul.

Deoarece,in vremurile actuale vestmintele sunt un accesoriu indispensabil fiecarei activitati in care suntem implicati.Avem un cod vestimentar pt orice:tinuta pt scoala,tinuta pt vacanta,tinuta pt petreceri,tinuta pt vizite la biserici si manastiri,tinuta pt sport.

Rugaciunea,prin definitie este procesul prin care incercam sa ne conectam la Dumnezeu iar in acest demers procesul opus este deconectarea de pamantesc,relaxarea,parasirea gandurilor legate de instincte.
Atentia catre haine si aspect exterior trebuie lasata pe locul secundar,daca nu tertiar :)


As intelege daca niste sportivi,in graba mare dintre 2 antrenamente si o competitie ar trece si pe la biserica imbracati in costum sportiv...Orice se poate intelege,mai putin cei neispirati care pleaca imbracati nepotrivit de acasa,cu bunastiinta :)

Intr-adevar, totul nu este decat un cod vestimentar stabilit de societate. Cum biserica este un loc sfant, codul vestimentar ales tine cont de murdaria din privirea oamenilor. Cu cat privirea este considerata mai murdara, cu atat vestimentatia acopera mai mult din corp. In sport insa, codul vestimentar tine cont de aspectul practic, de utilitate, nu se sinchiseste de ochii murdari ai lumii acesteia si iata ca nici oamenii nu privesc murdar cu exceptia celor indoctrinati sa faca asa si care se dau de gol prin modul cu care isi acopera propriile femei de privirile lor si a altora.

Sa va spun o intamplare din manastire. M-am dus sa imi vizitez sora care se afla in manastire. O schimbase pe cea in care se afla inainte si ducandu-ma eu sa o vad, stau de vorba cu stareta care de-abia astepta sa vina cineva din familie pentru ca era disperata, nu stia cum sa o scoata la capat cu sora mea. Ceea ce mi-a spus m-a facut sa zambesc pentru ca stareta era o femeie cat se poate de cu capul pe umeri (si fara scoala! Abia acum face liceul!!), in timp ce sora mea este o habotnica hranita cu toate cartile filocalice, vieti de sfinti etc. Ca atare stareta incepe sa se planga printre altele cum sora mea merge la toaleta trecand prin mijlocul muncitorilor ce lucreaza pentru ele, in loc sa ia alt drum si sa-i ocoleasca, ca doar diavolul da ispite. Zambind am intrebat-o daca asa si este. Nu mi-a raspuns la intrebare ci a insistat pe ideea ca sora mea nu are ce trece prin mijlocul lor. Tare simpatica era stareta cum se framanta ea pentru sora mea neputand intelege ca ea (sora mea) este cu mintea de mult in cer, nu mai observa pamantul acesta. De aceea o alta plangere a fost ca sora mea sta complet nemiscata in timpul slujbei, nu minute in sir ci o ora si peste. Concluzia ei a fost: cum face sora mea rugaciunile din slujba daca sta atat de nemiscata? Ehe, le face si inca cum! I-am spus totusi surorii sa se mai miste si ea din cand in cand ca altfel o sperie pe stareta care nu-i obisnuita cu dinastea. A ras, amuzata de reactia staretei. Si mi-a zis: bine. Si multe ar fi de spus despre aceste coduri stabilite de societate dupa masura celor mai slabi. Ca atare si sora mea, a trebuit sa se adapteze codurilor staretei, si acum este mai bine, stareta este mai multumita :) Ce mi-a placut la stareta, pe langa franchetea ei si grija pentru bunul mers al manastirii, mi-a placut si modul in care isi purta baticul: exact ca piratii, ca sa aiba gatul descoperit caci era tare cald, si ea este si putin grasuta :) Simpatica, este stareta cea mai simpatica pe care am vazut-o pana acum, dar e drept ca nu am vazut prea multe :)

Auzi Tartaruga/ Adrianna, nu ești prea dusă la biserică, nu-i așa?
Rămân la părerea că ești varză (asta-i treaba ta, până la urmă), dar partea proastă este că faci un ghiveci și pe-aici... om mai vedea ce și cum pricepi și ce ai să ne înveți și pe noi, în afară de baliverne de-astea, spoite cu interes "duhovnicesc".

P.S.: Eu am cam încheiat discuția cu tine, dar sper totuși să nu te dai în spectacol prea tare, că în cazul ăsta ai greșit forumul !

Ramaneti cu bine si in pace.

Despre machiaj nu mai zic...este foarte frustant sa saruti icoanele unsuroase care sunt manjite cu ruj...si foarte dezgustator...

Asa este. Nici mie nu-mi place machiajul, chiar daca nu-l condamn la cele care il folosesc. Din pacate femeia a fost obisnuita cu ideea ca este si ea iubita doar daca este frumoasa, iar frumusetea exterioara este atat de subiectiva, depinde mereu de ochii care privesc. Cele care se simt 100% bine in pielea lor, sigure pe ele, cam renunta la machiaje si alte artificii...

Interesanta mi se pare si tinuta de plaja.Adica pana anul trecut nu mi-am pus problema deloc.
Anul trecut am fost la mare, cu copiii. NU prea sunt prietena marii, ador muntele, dar spre binele copiilor am facut-o. Ajunsi pe plaja, m-am conformat. M-am dezbracat si am ramas in costum de plaja. Dintr-o data am simtit penibilul situatiei: eram intr-o tinuta atat de sumara in fata copiilor mei. Mi-a fost rusine, m-am simtit stingherita. Intr-o tinuta in care nu m-a vazut decat sotul, eu ma expuneam in fata tuturor. In mod sigur, nimeni nu era interesat de o mamica cu trei copii,dar sentimentul neplacut care ma insotea m-a facut sa ma simt ca am gresit locul. Apoi mintea mi-a fugit la Domnul: oare putea sa spun o rugaciune in tinuta aceea? Sau mai grav, daca Hristos ar fi venit atunci pe norii cerului eu cum l-as fi intampinat?
Gandurile astea ma ingrozeau.

Atunci am realizat ca nu pot fi cu doua fete; ca trebuie sa am o tinuta unica care sa ma reprezinte. Chiar daca se schimba croiul si materialul, tinuta trebuie sa ramana aceeasi.
M-am descurcat de minune in fusta si urcand muntele, si mergand pe strada, si la servici, si participand la diferite festivitati. Personal, am ajuns la concluzia ca fusta merge oriunde, doar adaptata la situatie:sport sau eleganta, vaporoasa sau de blugi.

e drept o o vreme am purtat si pantaloni, mai ales in iernile geroase sau in excursiile pe munte, dar in timp mi-am dat seama ca cel mai bine ma regasesc purtand fusta.

Nu o zic la general ci vorbesc de cazul meu particular.

Adam si Eva erau nudisti.
Abia dupa ce au pacatuit li s-a facut rusine de goliciunea lor.

"Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau." Facerea 2:25

"Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm;
Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"
Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!
Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".
De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.
Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte." Facerea 3:2-7

Exact la aspesctul acesta mă gândeam şi eu şi am vrut să-l menţionez, dar am ezitat. În gând mi-a venit exemplul monahilor ... ai vazut tu vreun monah facând nudism?

Foarte frumos realizat editorialul... Ne pune pe ganduri... Eu inca incerc sa repar ce am stricat pe la 15-16 ani... M.am vopsit fara acordul parintilor si am pirdut cam mult par atunci... Dupa multe incercari de a gasi o culoare care sa mi se potriveasca, am realizat ca naturalul imi sta cel mai bine. Este foarte greu.sa mai ajungi la culoarea naturala pentru ca se vede foarte urat nevopsit si uite asa... ramanem in chestia asta cu vopsitul periodic. Cu pensatul... la fel... Hai sa ne facem sprancene mai frumoase. Tzeapa... aratam oribil ca mereu tindem sa exageram. Si tot asa... Dorinta asta de a fi placuti in.ochii oamenilor si de a ne asemana cu imagini din.reviste ne distruge adevarata frumusete.

Ai vazut monahi sa faca plaja? Eventual imbracati in rasa?

Si apropo, nu era reclama la nudism :))

Atunci erau fara de pacat. Nu vedeau, ca acum, in sens pacatos trupul cuiva. Acum... lucrurile stau altfel... din pacate. Trebuie sa privim lucrurile precum copiii. Dar suntem atat de impatimiti ca nu mai vedem decat raul...

Păi vezi...nu ai văzut..deci să luam aminte.

Bineînţeles că nu era reclamă la nudism...a fost un mod de spune...am folosit limbajul tău "Adam şi Eva erau nudişti".

De acord cu tine. Atunci să ne ferim de păcat...dacă vedem mai mult rău decât bine la un om îmbrăcat sumar...atunci de ce să nu ne ferim în primul rând noi de a sminti pe cineva şi apoi şi noi să ne ferim ochii de sminteală. Lucrurile sunt atât de simple numai că noi oamenii le complicăm cu mintea nostră...apoi ne plângem şi nu ştim de ce ne doare capul şi unde ni l-am spart.

da, asa este.
Daca am avea starea protoparintilor din rai, probabil nu ne-am mai rusina. Dar ei erau inconjurati de slava.
Prin cadere, si aici ma refer in mod special la caderea individuala ne simtim parasiti de har si ne rusinam. Sau poate e vorba de alte lucruri mult mai profunde. De o coenstientizare a raului care zace in trup, de mentalitate, de respectul ptr ceilalti.

Ceva s-a schimbat. Vedem chiar cazurilor sfintilor care ajung la despatimire nu renunta la vesmant. Din contra, cautau sa se acopere cat mai bine ptr a nu aduce vreo vatamare sufleteasca aproapelui lor.(cazul sf maria egipteanca la intalnirea cu pr Zosima).

Hmm..interesanta vedere asupra lucrurilor din lumina asta.Niciodata nu m-am gandit la asta.

N-ai sa vezi nici calugari casatorit, care sa faca copii si sa mearga cu ei la mare.
Deci, sa luam aminte..ce?

N-ai pricepit.

Ia exemplu de la lore86, ea a detaliat f. bine.

Vezi şi punctul meu de vedere de mai sus adresat userului kikyo_ea...e cam apropiat de cel al lui lore86. :1:

Sau poate fi vorba de lucruri mai superficiale cum ar fi complexele.

Şi dacă eşti căsătorit ai dreptul să sminteşti sau să te sminteşti?