Se gandeste cineva in serios la Casatoria alba ?
 

Shtiu ca deja s-a discutat mult despre casatoria alba, si ca multi sunt impotriva, dar totushi ma gandesc mai este cineva care s-ar gandi la asa ceva ? Pentru ca eu in genere nu mai cred ca poate fi gasita o asa persoana...

Mie intodeauna mi-a parut dragostea simpla, "copilareasca" ca sa ii spun asa, mult mai frumoasa decat dragostea normala care include unirea trupeasca... Si incerc sa raman cu acest gand, incerc sa nu il uit... Ce sa ii faci, mai sunt si oameni stranii ca mine, nu poate sa imi placa o chestie doar deatita ca asa e normal, sunt un "nenormal" :D

Stiu ca sunt multe obiectii si idei impotriva casatoriei albe, eu deja stiu asta, asa ca va rog sa nu va osteniti sa scriti despre asta aici, s-a vorbit destul despre asta pe forum.

Pai daca nu vrei sa discuti despre oportunitatea asazisei "casatorii albe" (apropo, cea care include actul procrativ ce culoare are?) topicul asta pentru ce e?

Un fel de anunt matrimonial?

Nu eu i-am dat denumirea de "casatorie alba" :)
Vroiam pur si simplu daca intradevar cineva se gandeste in serios in ziua de azi la asa ceva, sau doar discuta numai despre asta pe net.
Si poate daca cineva vrea, sa spuna de ce se gandeste la asa cale...

re
 

Nu sunteti singurul care va doriti casatoria alba....cunosc si eu un caz...prietena mea isi doreste o astfel de casatorie, din dragoste pt Dumnezeu.Fireste am intrebat-o motivatiile pt care ar dori acest lucru, si mi-a raspuns ca nu exista o persoana mai deosebita ca Dumnezeu.
Ii admir pe cei care pot tine asa ceva....insa fara nevointa serioasa din partea amandurora nu se poate infaptui, si se ajunge la divort.

Nu exista casatorie alba..casatoria e una dintre cele doua cai pe care un om le poate alege,alaturi de calugarie.casatoria are ca rezultat copilashii..simplu si la obiect..cine nu agreaza intimitatea sa se calugareasca..sau sa ramana pur si simplu celibatar.in afara de asta,intimitatea in cuplu e un lucru cat se poate de frumos si de normal,si in acelasi timp e un lucru care vine pur si simplu..nu ne propunem sa fim sau nu intimi cu cel/cea de langa noi..in momentul in care ne propunem NOI sa facem ceva,nu Ii mai dam voie Lui Hristos sa vina alaturi de noi.

Foarte rar dar mai sunt cazuri. Unul foarte apropiat familiei mele. Candva, cu multi ani in urma, a avut loc o casatorie care promitea mult. El, tanar chipes, foarte indemanatec, avea casa si gospodarie si propria afacere - un atelier de tamplarie cu toate masinile electice performante la acea vreme. Ea, o domnisoara extrem de frumoasa, pe cat de harnica, pe atat de virtuasa. Dar, cu timpul, toti cei care veneau la vrednicul tamplar, ii aduceau printre altele si de baut, iar el, incet-incet a cazut in patima bauturii. Ea a incercat toate formele de redresare, dar vazand ca nu se mai poate, s-a retras pentru o vreme la parintii ei din localitatea vecina. Aveau un copil deja. Ruinat la propriu si la figurat, el a venit la tatal meu care avea o oarecare influenta, si l-a rugat sa mearga la ea si s-o determine sa se intoarca, promitandu-i ca nu se va mai atinge in veci de bautura. Tata s-a lasat induplecat, iar in scurt timp, ea a revenit. O vreme a fost bine, timp in care s-a mai nascut o fetita. Dar cum naravul din fire/n-are lecuire, el s-a apucat din nou sa bea, si in orice clipa din zi sau noapte l-ai fi intalnit, tot tulbure il vedeai si tulbure este si la vremea aceasta, desi e un miracol ca nu s-a stins pana acum, avand in vedere ca fratii lui desi beau mai putin, au murit de ciroza, tot din cauza bauturii.
Ea a ramas o femeie deosebit de frumoasa si multa vreme dupa divort, a fost ceruta de oameni din toate categoriile sociale, dar n-a primit. Si totusi, intr-o zi, cineva i-a propus o "casatorie alba". Nu cunosc daca el nu voia sau avea o problema in acest sens. Mai degraba ultima varianta, fiindca altfel ea n-ar fi crezut in relevanta acestui "alb". S-au casatorit, au trait si traiesc de convenienta foarte multi ani. Ii cunosc pe amandoi, dar mai ales pe ea. Baiatul ei imi este foarte bun prieten de cand eram mici, fiica ei are o functie foarte importanta intr-o tara straina si mai aud din cand in cand vorbindu-se despre ea la superlativ. Totusi din relatia lor (casatoria alba) lipseste ceva. Parca este "liantul" care "leaga" doua elemente. Intre ei nu exista acea alchimie cu totul speciala. Tin foarte mult unul la altul, dar e o relatie rece, parca searbada, zic eu. N-am vorbit niciodata despre asta, dar in atatia ani, eu asta am simtit.

Cunosc doi tineri care, chiar si dupa ce s-au cununat religios, si-au propus sa traiasca in curatie. Au acum doi copii frumosi!

Unii oameni(din necunostinta de cauza cred..ca daca ar sti.....) nu inteleg ca relatia dintre doi oameni e ca o cununa in care se impletesc respectul,increderea,prietenia,intelegerea,intimit atea,comunicarea,chimia2 etc etc..dar ca o cununa sa stea dreapta trebuie sa fie pe sub ea ceva..o sarmulita..un suporta care sa tina toate aceste flori..iar acest suport este iubirea..fara suportul asta cununa se destrama..in acelasi timp,fara una din florile de mai sus cununa are lipsuri..
Numai bine va doresc!purtati-va cununa casatoriei dreapta..si fara a rupe flori din ea!

Nu doreste calugarie sub nici o forma.A mers la mai multi parinti imbunatatiti, in speranta ca ii va da cineva binecuvantare pt casatorie alba.Nici chiar parintele Iustin Parvu nu a fost de acord.
"Am ajuns sa-l simt pe Hristos in inima mea dar nu-l impart cu nimeni"....astea sunt cuvintele pe care mi le spune tot timpul.
Problemele pt cei care isi doresc acest "tip " de casatorie sunt mai ample,si cred ca au un punct de pornire dramele si frustrarile din copilarie.

Mie, faptul de a se gandi cineva la casatorie alba, necasatorit fiind, mi se pare o ipocrizie pe care omul nu si-o poate recunoaste in fata lui. Este un refuz al nevoilor firesti, ori din habotnicie, ori din cauza unor frustrari adanci neconstientizate. Poate fi vorba si despre... parerea de sine, dorinta de a se arata pur in fata altora si poate chiar a sa... Dar, privita cu obiectivitate problema, e foarte clara, exista necesitatea celuilalt.... asadar daca exista, sa lasam biologicul care este, cu siguranta dominant, sa traseze drumul corect din cele doua posibile (casatoria si calugaria) si anume casatoria. Inteleg casatoria alba ca o necesitate venita ulterior in urma consumarii une casatorii reale, dupa aparitia copiilor, dupa o anumita varsta la care biologicul incepe sa taca.... dar la 20-30 de ani, daca iti doresti totusi un partener cu care sa imparti bucuriile unui amor platonic, asta nu cred ca se numeste nicicum casatorie alba..

Posibil ca e asa, shi ce-i de facut ? Nu cred ca pot, dar nici nu vreau sa ma schimb, sa devin normal... Si ce ar trebui sa faca un om cand nu se regaseste in normalul celorlalti ? Sa mearga orbeste pe calea normala ?

Cred ca acele cuvinte, prin alaturarea a doua notiuni opuse ca sens, arata cel mai bine drama in care traieste persoana respectiva.

Nu este exclus sa fie si anumite valente de ordin psihiatric.

Vezi tu..la cei cu patimi "nu vreau" se confunda cu "nu pot".
De fapt "nu pot" este potentat de "nu vreau".

Omul in cauza nu are taria si sinceritatea sa-si recunoasca greselile si atat timp cat nu o face continua sa traiasca o drama cautand paleative.

Urmeaza firele sufletului tau, incearca sa recunosti ce anume din viata ta te-a adus in acest punct, care sunt motivele pentru care ai ajuns la concluzia ca asta e ceea ce ai dori si ti-ar putea face bine si indreapta ceea ce este de indreptat pentru a putea avea o viata spirituala autentica, nu un tragic compromis.

Silencer, ce modele de casnicie ai in viata? Cum este casnicia parintilor tai?
Cum vezi tu casatoria? (asta ca sa mergem pe firul introspectiei propus de AlinB; daca nu vrei, nu raspunzi).

Cum vad căsătoria? Ca o uniune intre doua persoane pentru a trece prin toata durerea vieții... Cineva de care sa am grija si care sa îmi fie mereu alaturi... Sa traim impreuna ca doi copii, chiar daca multi spun ca asta inseamna sa fii naiv. Cea mai valoroasa persoana de pe pământ.. Mai in scurt nu prea am ce sa explic, se subânțelege... Nici nu cred ca ash fi un tata bun cu asa mentalitate :)

Problema nu ar fi in casatoria parintilor (cu toate ca casatoria lor nu reprezinta un exemplu de urmat), ci problema ar fi mai mult in unirea trupeasca... Am anumite rezerve fata de aceasta chestie, chiar daca si eu am cazut in patimi care ar avea legatura cu dorinta asta...

Sunt un visător ratat. Si fiind mic copil am visat la asta. Si ash vrea sa imi pastrez visul asa naiv cum este...

Hm, din ce spui tu, poate fi o trauma din copilarie, legata de casnicia alor tai, care, asa cum spui tu, nu a fost un model. Poate ca ti-e teama sa nu repeti aceeasi greseala cu copiii tai (din start spui ca nu ai fi un tata bun, nu ai de unde sti), deoarece, din ce citesc, tu nu ai o aversiune fata de sex, ci temeri legate de viitorii copii care ar rezulta de aici, sa nu ajunga si ei niste visatori ratati. Treaba s-ar putea rezolva daca ai discuta cu parintii tai, daca i-ai accepta asa cum sunt si ai iesi putin din gaoace.
Adevarata dragoste implica si responsabilitate si maturitate.

Nu e chiar asa, am incercat si eu sa analizez care ar fi problema :)
Vine din copilarie dar nu e legata de familia mea, e istorie mai lunga, si nu se refera toate astea la tema topicului...

Deci dupa cum observ cam majoritatea nu au o parere buna despre asa o casnicie... Rezulta ca probabil nu mai este asa o nebuna ca mine pe lumea asta :)

Hm... esti fata sau baiat?
Acum, sa stii ca, in general, tu nu trebuie sa te iei dupa ce zice sau crede lumea. Dar nici dupa ce te taie capul pe tine, ci trebuie sa cauti sa vezi care e voia Domnului cu tine. Or, pentru crestini, casatoria e o cale spre mantuire, e cruce, jertfa, sunteti voi doi si Hristos, nu e doar viata calduta in doi. Iar a spune ca nu vrei sa ai copii (in conditiile in care refuzi sexul) este deja fuga de cruce. Asa e in crestinism, nu e ca suntem noi conservatori, inchistati, de la tara, ca nu respectam dreptul la viata personala...

Cu duhovnicul ai discutat?

Ideea asta cu casatoria alba a incoltit cu siguranta dintr-o minte de femeie..tu nu iti pui problema ca poate cel de langa tine nu va reusi sau nu va fi de acord cu casatoria de acest gen.intr-un fel asta e o impunere a mintii peste o lege a firii.nu exista castitate in cuplu..castitatea poate fi in celibat sau calugarie..practic cuplul nu mai are rost.casatoria alba nu este acceptata nici de Biserica..e ceva ambalat frumos(castitatea) dar fara rost..e ca si cum ai zice ca iti pui in fata o prajitura si tu nu o vei manca,nici adulmeca,nici macar nu o vei privi ca pe o prajitura ci doar ca pe un obiect oarecare,dar ,cu toate astea tot vrei sa vezi in fata ta prajitura..doar asa..pur si simplu

din cate imi amintesc in slujba oficiata de preot la sfanta taina a casatoriei apare un fragment care spune: "sa te inmultesti ca Rahela"... asta e principalul scop al casatoriei, copii, prin ei ne putem mantui mai usor...... Doamne ajuta!!!

mai bine stai singur......nu stiu daca exista asa ceva....casatorie e greu...viata e grea si nu exista perspectiva si calugarie iar e greu....trebuie sa muncesti mult....poti trai si singur cu credinta in Dumnezeu...te mobilizezi si reusesti....

Gaseste-ti un duhovnic bun, si cu vointa le vei depasi.Persoana de care ti-am spus a trait drame puternice in copilarie,ma refer la parintii ei si asta este cauza principala a "dorintei" ei.
Mediteaza adanc la aceasta problema, dar fiind sprijinit de un duhovnic bun, ma repet....si nu deznadajdui Dumnezeu vindeca orice neputinta.
Spor la nevointa!Dumnezeu sa te lumineze si sa te intareasca!

Exact... Asta e ceea ce incerc sa fac...

Si nu prea inteleg, daca incerc sa nu fiu ca toti oamenii (la general vorbind) deja nu sunt pe o cale placuta domnului ?

Ma numar printre cei care cred ca Dumnezeu nu ne cheama la o casatorie "mai alba" decat cea binecuvantata prin Taina Nuntii, cea "pana la mormant, curata, neintrerupta, dreapta si cinstita". De asemenea, indemnul la a pastra "patul neintinat", nu il inteleg ca lipsa a relatiilor trupesti, ci mai ales ca articulare a acestui aspect la morala ecleziala, la modul de viata specific Bisericii.

De aceea, nu pot intelege casatoria alba, decat ca alegere personala a unei forme de nevointa suplimentara in viata de familie. Iar cine se incumeta a urma aceasta cale, nu trebuie sa uite ca fecioria, care se cere de la noi mai intai de toate, este cea a mintii si a inimii.

Probabil ca iti repugna sexualitatea din diverse motive care n-are rost sa le detaliem din moment ce nu vrei sa le precizezi.

Insa pe de alta parte iti lipseste acut iubirea paterna, la care nu poti renunta.

Din aceste doua dileme a iesit pseudo-solutia: casatoria alba.

Reperul nu este "ca toti oamenii" ci legile firii sadite in om de Dumnezeu.

Nu cu majoritatea te lupti tu, ci cu Dumnezeu.

Si cred ca ai probleme chiar mai grave de atat, o sexualitate incerta:

Ceea ce vrea sa spun este ca incerci sa NU fii cum spune Domnul..daca exista tipul asta de viata probabil ca si in Scripturi aparea..si cu siguranta si Sfintii Parinti erau de acord.Dar asta nu se intampla.Crezi ca preotii,care nu sunt de acord cu asta,nu stiu ce vorbesc?.Daca dam dovada de exces de zel intr-o anumita directe asta nu inseamna ca acel lucru e o virtute.Ca sa fac o analogie asa incat sa fie mai clar..postul negru e acceptat de biserica,desigur in anumite limite..si eu ma hotarasc intr-o zi ca nu vreau sa mai mananc NICIODATA..asta inseamna ceva??inseamna doar ca imi propun eu cu incapatanare sa fac ceva si nimic mai mult..si bineinteles ca nu voi fi un om mai bineplacut Lui Dumneze..
Iar vorbitul despre un lucru despre care nu stim decat teorie este degeaba..as intelege intr_un fel casatoria asta alba in cazul unei vaduve,cu copii ,cu o varsta..dar sa fii tanar si netrecut absut DELOC prin viata de familie si sa iei asa hotarari mi se pare aberant..
PS:oamenii care nu sunt de acord cu tine nu sunt neaparat impotriva ta..iar cand 1,2,3,30 de oameni spun un lucru,inclusiv oameni precum P.Iustin Parvu,inseamna ca poate ar trebui sa ridici un mic semn de intrebare vis a vis de aceasta idee.

Rugăciune pentru căsătorie

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce ai zis: "Căutati mai întâi Împărătia lui Dumnezeu, si toate celelalte se vor adăuga vouă", dăruieste-mi toate cele de trebuintă pentru a merge pe calea mântuirii.

În mâinile Tale este viata mea si fără Tine nu pot cunoaste nici împlinirea si nici bucuria cea adevărată. Stiind aceasta, având dorinta de a purta crucea căsătoriei, Te rog să mă ajuti să găsesc făptura potrivită alături de care să înfrunt marea vietii acesteia.

Ajută-mă, Doamne, ajută-mă, cum numai Tu mă poti ajuta. De multe ori ispita singurătătii mi-a rănit inima, de multe ori diavolul deznădejdii a lovit în poarta sufletului meu. De atâta durere inima mea s-a strâns, si nu este nimeni care să îmi aline durerea.

La Tine alerg, Doamne, nădejdea mea, întărirea mea, lumina vietii mele. Ajută-mă să am o familie bineplăcută Tie, o familie peste care să se reverse multimea binecuvântărilor Tale.

Fereste-mă, Doamne, de tot răul. Fereste-mă de o alegere gresită. Fereste-mă de minciuni, de răutate, de desfrâu. Să nu mă însele frumusetea cea degrab trecătoare, ci să caut mai ales frumusetea sufletească. Să nu mă orbească dragostea pătimasă, nici să nu mă biruie patimile si poftele.

Tu stii, Doamne, nepriceperea si slăbiciunea mintii mele. Izbăveste-mă prin harul Tău de neputintele care mă apasă.

Vino în ajutorul meu, Iubitorule de oameni! Dăruieste-mi întelepciune si răbdare. O, grea este crucea răbdării, si greu îmi este să nu fiu covârsit de ea. Dar în Tine îmi pun nădejdea.

Ajută-mă, Doamne, să iubesc Biserica, să stărui în rugăciune si să am râvnă pentru împlinirea poruncilor Tale. Să mă spovedesc ori de câte ori umbra păcatului va tulbura mintea mea, mai înainte ca gândul murdar să devină faptă. Dăruieste-mi ca primind dezlegare de păcate să-mi îndrept viata după cum Îti este bineplăcut Tie.

Fă să-mi fie mie familia cale de mântuire, cale de bucurie. Să nu caut împlinirea cea înselătoare cu care mă ademeneste această lume, ci să caut dragostea pe care ai binecuvântat-o la nunta din Cana Galileii.

Să îmi fie familia prilej pentru a-Ti multumi în fiecare zi. Si la vreme potrivită, dăruieste-mi, Doamne, copii credinciosi si sănătosi, care să ducă o viată curată si sfântă.

Rugători aduc pentru mine pe toti sfintii, pe mai marii cetelor îngeresti, pe Înaintemergătorul Tău, pe înteleptii Apostoli, si împreună cu acestia pe Preacinstita si Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primeste-le, Milostive Hristoase al meu, pentru folosul meu si pentru mântuirea mea.

Că Tu Însuti esti, Bunule, sfintirea si luminarea sufletelor noastre si Tie după cuviintă, ca unui Dumnezeu si Stăpân, toti slavă Îti înăltăm, în toate zilele. Amin.

Personal, nu sunt de acord cu ideea casatoriei albe.
In cadrul Casatoriei, sunt firesti atat relatiile trupesti, cat si abstinenta. Intre acestea, mirii trebuie sa gaseasca echilibrul.
Se cuvine sa aiba masura sau dreapta socoteala in toate, sa aiba mare grija, pentru a nu cadea, fara a baga de seama, in capcana satanica a bravurii.

Sunt convins ca, pe langa inecarea in placerea trupeasca, poate fi pierzatoare de suflet si abstinenta exagerata.

Da, in cele mai multe cazuri asa este.
Pe de alta parte nu putem generaliza. Au fost cazuri cand ambii tineri doreau sa se calugareasca, dar parintii i-au obligat sa se casatoreasca. Acolo mi se pare justificata casatoria alba, daca e cu invoire adevarata din partea amandurora.

Altfel e cum zici: trebuie sa fie si perioade de pauza dar si perioade in care sotii sa fie impreuna. Si cred ca posturile randuite de Biserica dau acel echilibru.

Cat despre cine nu ne crede sa incerce si se va convinge :p

[quote=Silencer;408988]Shtiu ca deja s-a discutat mult despre casatoria alba, si ca multi sunt impotriva, dar totushi ma gandesc mai este cineva care s-ar gandi la asa ceva ? Pentru ca eu in genere nu mai cred ca poate fi gasita o asa persoana...

Mie intodeauna mi-a parut dragostea simpla, "copilareasca" ca sa ii spun asa, mult mai frumoasa decat dragostea normala care include unirea trupeasca... Si incerc sa raman cu acest gand, incerc sa nu il uit... Ce sa ii faci, mai sunt si oameni stranii ca mine, nu poate sa imi placa o chestie doar deatita ca asa e normal, sunt un "nenormal" :D

Stiu ca sunt multe obiectii si idei impotriva casatoriei albe, eu deja stiu asta, asa ca va rog sa nu va osteniti sa scriti despre asta aici, s-a vorbit destul despre asta pe forum.[/QU

Nu sunt familiara cu acest subiect dar as dori sa intreb, daca exista preoti pe acest forum, m-ar interesa care este pozitia Bisericii vis-a-vis de acest subiect. Pentru ca eu personal pana acum nu am auzit de asa ceva.

Totushi cred ca este o diferenta... Eu ma gandesc la casatorie alba nu din cauza ca am râvnă mare... Si nici nu ma gandesc la asta ca o calugarie alba sau cum s-ar mai numi...

E ceva la ce ma gandeam demult... Cu toate ca am shi eu in mine instinctul de "barbat" incerc sa-l înăbușesc... Si dupa cate am aflat nu sunt singurul, mai sunt si altii mai bine, li se mai zice asexuali la asa persoane... Ceea ce am gasit acuma pe google...

Se simte un pic de imaturitate emotionala, casatoria alba e un fel de struto-camila , nu e nici celibat nici casatorie. Unii infloresc mai greu , este posibil sa iti schimbi viziunea odata cu trecerea timpului.

Daca e o pb medicala, legata de hormoni sau doar de gandire, trebuie rezolvata/e. Sa nu crezi ca e o virtute sa te complaci in aceasta situatie gandind ca astfel esti mai curat/a in fata lui Dumnezeu. Pb de acest gen sunt , am vazut si eu pe la TV. Dar Dumnezeu te va ajuta sa le depasesti daca tu vrei, daca tu nu vrei nu face nimic peste vointa ta. Si nu e deajuns sa vreai si atat(adica doar sa te rogi poate o face Dumnezeu vreo minune peste noapte), ci trebuie sa treci la actiune. Nu mai traim in vremea in care minunile erau palpabile , foarte clar vizibile, ca in vremea Sf Apostoli, ci acum , parerea mea, minunile se fac daca te straduiesti si tu, in sensul ca Dumnezeu te ajuta (mai devreme sau mai tarziu) sa ajungi acolo unde iti propui. Iar daca sunt greutati in acest sens nu trebui sa ajungem sa ne suparam pe Dumnezeu(e ca o hula - sa citesti in Biblie( Levitic, Numeri) cat s-a suparat Dumnezeu pe poporul Israelit cand carteau impotriva Lui ca nu le mergea bine in perioada exodului). Problema medicala trebuie rezolvata (hormonal sau/si la psiholog + la Preoti: Spovedanie in primul rand, si cerut sfat in aceasta pb, apoi Sf Maslu si daca e posibil si parintii sa se spovedeasca, ca sa nu atarne te miri ce pacate de-ale lor asupra ta, cu toate ca poate atarna si de la bunici, altfel va trebui sa te chinui un pic mai mult pana ispasesti pacatele lor, dar intotdeauna Dumnezeu ajuta sa nu ni se para crucea prea grea, adica ne da putere, numai sa avem nadejde si credinta in El). Daca e pb banilor, poate se va gasi o solutie si in sensul asta. Trebuie sa o cauti, nu trebuie sa stai cu mainile in san, mai ales ca in cazul tau se poate face ceva, nu e de nerezolvat. Am auzit de un caz in care, un baiat la varsta pubertatii, din nu stiu ce motive a fost internat la spital, si acolo medicii au gresit medicatia si i-au dat hormoni feminini. Rezultatul, o f f slaba dezvoltare a organelor sexuale, plus restul care deriva din hormonii feminini. Mama lui disperata. Nu s-a gandit deloc sa dea in judecata spitalul, ci a cautat solutii. Baiatul a facut tratamente, cel mai mult s-a axat pe cele naturiste, a facut f mult sport, s-a dus la sala de forta ca sa i se dezvolte muschii si hormonii masculini. S-a dus si pe la preoti in timpul asta, bineinteles. Mama lui s-a rugat mult pt el. Dupa cativa ani, baiatul este acum un vlajgan, musculos, dotat cu tot ce-i trebuie, cu multa credinta in Dumnezeu, si cu mult respect pt viitoarea lui sotie, plus o relatie foarte stransa intre el si mama lui. Deci, se poate, ori cat ar fi de greu. Tot ce trebuie e sa vrem. Si Dumnezeu ajuta. Apoi, Slava Lui, tot timpul!

Si calea calugariei e minunata pentru cei ce nu vor sa se casatoreasca si sa aibe copii.
Un exemplu de lucrare frumoasa e aceasta pe directia calugariei: http://www.youtube.com/watch?v=FkZwPgirvv8

Dar pentru cel/cei ce s-au indragostit si si-au gasit perechea nu are nici un rost casatoria alba, mai ales daca simt atractie pentru perechea lor. Iubirea e un lucru binecuvantat, nu scarbos. El nu trebuie reprimat, ci educat.

Pentru cei care vor sa fie cu Dumnezeu, si nu vor o pereche, exista manastirea.

Iar pentru cei care inca oscileaza, sa nu se deznadajduiasca, ci sa se roage, sa aibe rabdare si vor primi raspunsul in inima.

Si sa nu incerce sa-l gaseasca logic, ca si daca rezulta un raspuns din ecuatie, tot nu va avea pace si siguranta in inima.
Raspunsul trebuie sa vina in inimioara, de la Dumnezeu.

Deci ai o identitate sexuala confuza si vrei sa te casatoresti cu cineva care sa vrea..ce?
Un barbat? O femeie?

in vietile destulor sfinti apare casatoria alba

Am si eu o intrebare
 

Dine cate stiu eu, in biserica ortodoxa tot ceea ce se face cu binecuvantarea duhovnicului este admis. Prin urmare daca exista un duhovnic care sa-si dea consimtamantul pentru asa ceva casatoria alba poate fi acceptata dovada fiind numerosi sfinti din biserica noastra care in trecut au trait impreuna in curatie.
Desigur ca trebuie sa ai anumite motive intemeiate ca sa doresti asa ceva si ma gandesc ca este si foarte greu ca sa ispitesti pe celalalt si sa nu faca pacatul desfranarii in alte moduri. Intrebarea mea este ce se intampla daca cei doi au trait in feciorie pana atunci, se casatoresc, practica o vreme casatoria alba si mai infiaza si 2, 3 copii apoi unul din ei se razgandeste si vrea unirea trupeasca?
Sfantul Apostol Pavel spune ca dupa casatorie barbatul nu mai este stapan pe trupul sau deasemenea si nici femeia. Ce trebuie sa faca celalalt in acest caz?

După cum văd eu lucrurile, trebuie să se răzgândească şi celălalt. Nu există o Taină a Căsătoriei Albe, există o Taină a Căsătoriei. În cadrul ei, cei doi soţi sunt legaţi de datoria conjugală, a cărei încălcare este materie gravă.

Ceea ce nu pricep eu este următorul lucru: de ce, presupunând că iubeşti pe celălalt şi vrei să trăieşti toată viaţa lângă el (ea), dar fără legătură trupească, să te mai căsătoreşti ? Asta e o chestie care îmi scapă. În exemplele clasice de căsătorie albă întâlnite în hagiografii, căsătoria era impusă. Mai ştim că, în cadrul Sfintei Familii, Sf Iosif şi Sf Maria nu au avut legătură trupească. Căsătoria, în cazul lor, a fost tot impusă de situaţia în care se afla Sf Fecioară, într-o lume care credea în teogamii tot atâta cât crede şi azi şi era ameninţată de oprobriu public. Dar de ce să te căsătoreşti în mod LIBER alb ? A trăi lângă o femeie nu e păcat, ci păcatul este consumat numai în momentul legăturii trupeşti extraconjugale sau premaritale. Dacă ele nu există, ce te face să te căsătoreşti ?