Este sclavia un pacat ?
 

E sclavia un pacat ?
Atat in Vechiul cat si Noul Testament sclavia nu e vazuta rau, ba dimpotriva apar citate prin care sclavii sunt invatati sa-si iubeasca stapanii iar stapanilor li se spune sa nu isi bata prea tare sclavii. Care este pozitia lui Dumnezeu in legatura cu sclavia ?

Luca 12:47-48 Iar sluga aceea care a stiut voia stapanului si nu s-a pregatit, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batuta mult. Si cea care n-a stiut, dar a facut lucruri vrednice de bataie, va fi batuta putin.
Efeseni 6:5-6 Slugilor, ascultati de stapanii vostri cei dupa trup, cu frica si cu cutremur, intru curatia inmii voastre, ca si de Hristos.
1 Petru 2:18 Slugilor, supuneti-va stapanilor vostri, cu toata frica, nu numai celor buni si blanzi, ci si celor uraciosi.
Exodul 21:20-21 Daca un om va lovi cu batul pe robul sau, fie barbat fie femeie, si robul moare subt mîna lui, stapînul sa fie pedepsit. Dar daca mai traieste o zi sau doua, stapînul sa nu fie pedepsit; caci este argintul lui.
Leviticul 25:44-46 Daca vrei sa ai robi si roabe, sa -i iei de la neamurile cari va înconjoara; de la ele sa cumparati robi si roabe. Veti putea sa -i cumparati si dintre copiii strainilor cari vor locui la tine, si din familiile lor, pe cari le vor naste în tara voastra; ei vor fi averea voastra.Îi puteti lasa mostenire copiilor vostri dupa voi, ca pe o mosie; si puteti sa -i tineti astfel robi pe veci. Dar cît despre fratii vostri, copiii lui Israel, niciunul din voi sa nu stapîneasca pe fratele sau cu asprime.

Totusi nu gasesc nicaeri ca sclavia ar fi un pacat. Avand in vedere ca in lume inca se mai practica sclavagismul intrebarea inca este de actualitate.
Asadar la Judecata de Apoi cum ii va judeca Dumnezeu pe cei care au avut sclavi ?

Depinde cum e stapanul si cum e sclavul.
Daca amandoi sunt ok, nu e nici un pacat. Stapanul ii ofera casa, masa, protectie, iar sclavul ii ofera ajutor in gospodarie.

Multi din oamenii fara serviciu si fara acoperis deasupra capului cred ca ar prefera sa fie sclavi decat sa moara de foame.

Deci sclavia in sensul de: eu te accept pe tine ca stapan, ca sef, si te ajut, muncesc pentru tine, dar si tu imi oferi, casa, haine, mancare, nu e un pacat.

Insa modul in care s-a practicat sclavia dealungul timpului in multe locuri, prin maltratarea sclavilor, si lipsirea lor de drepturile cele mai esentiale e pacat, si inca unul strigator la cer.

Chiar si in ziua de azi, noi suntem sclavii serviciului de foarte multe ori. Si si aici depinde de cum sunt mai marii, si de cum sunt colegii. Azi totul e mai rafinat, dar pana la urma tot aia e...

Mare raspundere au cei ce sunt "sclavi", dar si mai mare cei ce sunt "stapani", caci in mana lor sta decizia, dar si raspunderea pentru ceea ce au hotarat.

Deci pana la urma totul se rezuma la oameni, si cum sunt acestia.

Dumnezeu nu l-a adus pe om la existenta pentru a vedea in semenii sai "unelte". Dar s-a ajuns aici pentru ca omul a cazut mai intai rob pacatului. Esential este sa cunoastem ca prin jertfa Mantuitorului omul este eliberat din robia cea dintai.

De aceasta eliberare este conditionata si abolirea cu desavarsie a sclaviei din societate, in cadrul istoriei. Mantuitorul nu ne spune sa nu avem sclavi, dar ne spune sa ii iubim pe semenii nostri mai mult decat ne iubim pe noi insine, adica asa cum El ne iubeste.

nu am cautat pe net, poate as fi gasit un argument.
dar sclavia este pacat prin definitie.
ea anuleaza cel mai de pret bun pe care Dumnezeu l-a lasat omului: libertatea.
ori daca El nu incalca aceasta libertate, de ce ar avea voie omul sa o faca?!

Eu ma refeream la termenul de sclav asa cum e in dex:
SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care muncește; rob.

Nu ar trebui sa luam la puricat cuvantul Domnului ... sclavul e sclav.

Deci dupa Biblie pana la urma sclavia nu e de condamnat atat timp cat nu iti omori sclavul, si nu il maltratezi. Mancare,haine si acoperis(unde e nevoie) cam toti sclavii au primit; altfel nu mai traiau si pierdea stapanul bani.

Pai daca e cuvantul Domnului de ce s-a renuntat la sclavie mai peste tot? De ce nu mai exista sclavi fara drepturi in lumea civilizata?

DAR TRAFICUL DE FIINTE UMANE? PANA LA URMA TOT SCLAVAGISM SE NUMESTE ?
O prostituata este sclava proxenetului. Atat timp cat proxenetul o trateaza bine inseamna ca nu e un pacat.

si sa nu uitam ca este o diferenta intre mare sluga si sclav.

este sclavia un pacat?
 

Din pacate, Mantuitorul nostru Iisus Hristos S-a facut sluga tuturor,si ne-a invatat ca si noi sa fim asemenea.De aceea El este piatra de poticnire pentru multi care nu vor sa stie acest lucru.Ce frumoasa ar fi viata daca toti am fii slugi unii altora si nu ,,sefi""

După cum aţi sesizat de fapt, nici nu este. Mulţi dintre drepţii lumii vechi, ca şi dintre sfinţii de după Isus, au fost stăpâni de sclavi. Pe de altă parte, modul concret, adeseori samavolnic, în care stăpânii îşi tratau sclavii lor era păcat. Nu e mai puţin adevărat că, aşa cum menţiona şi dna/dra Adriana Simona, vedem adesea chiar în jurul nostru sclavie modernă: sclavia financiară. Uneori aceasta este o sclavie aurită: de câte ori am văzut cunoscuţi de-ai noştri lucrând până la epuizare (ba chiar până la moarte prin epuizare) în tot felul de multinaţionale ? Ei oferă aparenţa bogăţiei: dimineaţa coboară din apartamentul băncii în VW-ul firmei. Ajung seara rupţi de oboseală şi adorm în faţa televizorului cu sendvişul făcut la microunde mâncat pe jumătate. O ţin aşa de luni până vineri, dacă nu cumva, peste week-end, nu au un "team building" de nerefuzat. De multe ori, nimic nu e al lor, nici măcar patul în care dorm: nici pentru acela nu au isprăvit ratele. Sunt într-o situaţie fără ieşire, fiindcă, dacă îşi pierd postul la stăpânii lor, dacă într-o zi nu mai vor să îl servească, totul dispare ca un castel de cărţi de joc: întâi maşina, pe urmă casa şi numai pe bunurile strict personale nu li se poate pune sechestru. Dacă, deşi totul li s-a scos la vânzare, încă nu a fost acoperită datoria, orice ban şi orice bun pe care îl vor apropria vreodată va merge spre adevăraţii lor stăpâni: băncile. Deşi ei au plătit, uneori decenii, creditele luate, banca le explică faptul că au acoperit doar 20 % din creditele vechi (în timp ce au refinanţat credite noi), fiindcă mai întâi ratele merg spre acoperirea dobânzii şi doar în ultimii ani merg spre principal, adică spre acoperit datoria însăşi.

Prin comparaţie cu preceptele Vechiului Testament, situaţia sclavilor financiari de azi, teoretic cetăţeni liberi ai unei republici teoretice, e mult mai tristă. Potrivit Legii Vechi, la fiecare al şaptelea an sclavilor li se cuvenea un an de relache. E o chestie de negândit pentru neo-sclavii noştri. Cu o periodicitate mai mare (25 de ani, mi se pare, a se verifica) era un an jubiliar, în care erau eliberaţi TOŢI sclavii, în ideea că au lucrat destul pentru stăpânii lor. De multe ori, creditele de azi se dau pe perioade mai lungi, în care trebuie să lucrezi pentru ele. Stăpânii erau obligaţi să asigure necesităţile de bază pentru sclavii lor: trebuiau să le dea mâncare, un acoperiş, căldură, lucruri pe care rareori stăpânii de azi se angajează să le facă.

Cu unele excepţii (Roma, sau Egiptul referitor la sclavii de stat), diferenţa nu era chiar aşa de mare. În Grecia preclasică, sau în Palestina antică la care Biblia se referă, chiar era mică de tot. Încă din primele versuri ale Iliadei se vorbeşte de Menelaus şi de "casa sa", care număra zeci de oameni: erau sclavii. Se socoteau ca fiind ai casei.

Termenul latin pentru slugă era famulus sau ancilla, iar pentru sclav era servus, dar uneori îi găsim interşanjaţi. Din "servus-servi", adică sclav, a ieşit în română "şerb", ca şi salutul latinist "Servus !", adeseori tradus prin "Sluga !" şi nu prin "Sclavul !".

SOCAT!!! nu, nu socat ... din pacate vocabularul meu nu gaseste, pe moment, un alt cuvant.
de fiecare data cand s-a vorbit de sclavie, pe acest forum, multi asa-zisi credinciosi, ca altfel nu pot sa-i numesc, au ajuns pana la a ridica in slavi acest obicei barbar.
se ajunge pana acolo incat se incearca sa se demonstreze ca sclavia era de fapt ... o binecuvantare pentru cei ce, de fapt, nu aveau nici dreptul de a-si trai propria viata.

Din antichitate pana in zorii epocii moderne, sclavia, ca institutie sociala, aparea ca "fireasca", in mentalul colectiv. Incepand cu acest timp, dupa cum ati mentionat, aceasta capata alte forme, mai mult sau mai putin subtile, dar fara ca ea sa dispara. Chiar si faptul ca au existat robi pe mosiile manastirilor de la noi, pana in secolul al XVIII-lea, trebuie sa ne dea de gandit.

Dar cred ca trebuie totusi sa afirmam nefirescul relatiilor interumane pe care le presupune sclavia, prin feluritele ei abuzuri.

"Temeiul religios" pe care multi spun ca se fundamenteaza sclavia ar fi providenta dumnezeiasca, faptul ca nu intamplator unora li s-a dat sa fie robi, iar altora stapani.

Exact. Pe de altă parte, probabil că sunteţi la curent cu realitatea că mulţi romani, coonvertidu-se, şi-au eliberat sclavii. Mai mult, există istorici care văd în această eliberare masivă de sclavi cauza principală sau una dintre cauzele căderii Imperiului de Apus. Pe de altă parte, situaţia robilor de pe moşiile mănăstireşti (primele care au renunţat la sclavie, laicii vor renunţa aproape un secol mai târziu) se poate întrevedea din actele păstrate. De obicei, sună cam aşa: "dumnealui boier nu ştiu cum, mare (hatman, logofăt etc), face danie Sfintei Mănăstiri Cutare moşia sa de atâtea prăjini, DIMPREUNĂ cu atâtea sălaşuri de ţigani". Amuzant este că numărul de ţigani nu era precizat explicit, pesemne că nu-i număra nimeni, ci se spune numai de numărul de corturi (adică de familii de robi). Întiderea moşiilor din Bărăgan şi numărul mare de sclavi ţigani este cauza pentru care, până în ziua de azi, numărul ţiganilor din Bărăgan îl excede pe acela din alte părţi.

s-a mai discutat aici despre robii manastiresti.
cunosc opinia conform careia robii traiau de fapt o binecuvantare ...

Contrar a ceea ce cred multi, sclavia n-a fost niciodata desfiintata, doar s-a rafinat.

De exemplu la noi, la ora actuala cetateanul este sclavul statului si a unui sistem care nu de putine ori este abuziv si ia mai mult decat ofera.

Binenteles, si aici se aplica principiul "scapa cine poate", cu toate riscurile de rigoare.

Intrebarea care se poate pune, ca sa aducem topicul cat mai aproape de adevar, ar fi: este sclavia o institutie omeneasca sau divina?

Raspunsul cred ca este destul de clar..este o institutie omeneasca.

Cei care ajungeau sclavi nu ajungeau degeaba, ori erau prizonieri de razboi, ori aveau datorii care nu le puteau plati altfel, etc.
Pe de alta parte, pe langa dreptul de a-i abuza, stapanii de sclavi aveau niste obligatii fata de ei: de a-i hrani, oferi un acoperis, loc de muna, etc.

Statul "de drept" mai are insa pana sa se ridice la nivelul asta de umanitate.

Domnule Dumitru, ideea că sclavii duceau, prin definiţie, vieţi nenorocite în comparaţie cu noi, cetăţenii din "iepoca luminilor" se subsumează unei tendinţe mai generale, în care istoricii "progresişti" mistifică istoria. Patapievici (nu mai ţin minte dacă în "Omul recent" sau în "Zbor în bătaia săgeţii") spune cum a fost uimit când a realizat, cercetând probe precum ziare de epocă, faptul că apologeţii industrializării Angliei au creat o imagine în care bietul "ţăran englez" trăia în condiţii extrem de proaste în comparaţie cu "muncitorii de la oraşe, care beneficiau de zi de 8 ore, repaus duminical şi concediu plătit". În realitate, exact contrariul este adevărat. Nu e mai puţin adevărat că şi noi, conservatorii, avem sămănătorismul nostru, în care ciobanul nu e un personaj care pute, ci cântă, orfic, din fluier unor oi care îl ascultă topite. Asta e: progresişti sau paseişti, avem cu toţii deformările noastre. Cineva spunea că istoria nu are cum să fie o ştiinţă obiectivă, fiindcă este povestea unor oameni, despre oameni, pentru alţi oameni: iar oamenii sunt, prin definiţie, subiectivi.

aici ai dreptate.
doar ca acest post nu cred ca se referea la nuanta evidentiata de tine.

Sclavia nu este vazuta bine, nici rau, este prezentata ca o stare de fapt a societatii vetero-testamentare. Nu o sa gasesti niciun fragment care sa o blameze, nici sa o recomande, pentru ca Biblia nu e o analiza a practicilor sociale si economice in scopul schimbarii sau modificarii oranduirii sociale, ci scopul ei e altul: unirea cu Dumnezeu, ce presupune unirea intre oameni, deci Biblia se ocupa de relatiile dintre oameni, indiferent de statutul lor social; vei gasi instructiuni cum ar trebui sa fie tratati robii (Deuteronom 15:12-15; Efeseni 6:9; Coloseni 4:1), cum ar trebui sa fie relatia intre membrii familiei, relatia dintre rege si supusi etc.

Hristos n-a venit sa schimbe legile statului, n-a venit sa elibereze poporul evreu de sub dominatia romana, sa aboleasca sclavia sau sa propuna modele social-politice, ci s-a intrupat pentru a implini planul mantuirii umane, a vizat schimbarea interioara a omului, caci niciodata nu vom putea ajunge sa patrundem intelesurile tainice ale vietii fara „luminarea mintii”. Acesta e primul pas, schimbarea interioara, iar dupa, cele exterioare se vor realiza de la sine. Nu Hristos trebuia sa aboleasca sclavia, ci omul sa ajunga sa inteleaga ca aceasta practica este gresita. Iisus vorbea in parabole, deci El dadea stimulente, puncte de plecare, n-a ingradit libertatea omului, nu s-a autoimpus prin cuvinte, pentru ca schimbare e durabila doar daca omul o constientizeaza si o produce, nu daca e una impusa.

Pai cum s-a dezvoltat oare industria, cum s-a ajuns oare la acumularea de capital care a dus tehnologia in pragul unde este acum si de unde va fi f. curand impinsa peste?

Oferind taranului care era intr-adevar exploatat la maxim, idea ca ar putea, migrand spre orase sa-si castige un trai decent.
Realitatea insa a fost ca sclavul agrar a devenit sclav industrial.

Aceea era propaganda, istoria acum se cunoaste.
Lucrurile ies intotdeuna la lumina, insa e nevoie sa treaca cel putin 2-3 generatii pentru asta.

Citat:

Care este pozitia lui Dumnezeu in legatura cu sclavia ?

Caci robul chemat in Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot asa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos. (1 Corinteni 7:22)
Libertatea deciziilor morale este cea care conteaza in fata Lui Dumnezeu, iar aceasta nu poate fi ingradita de nicio practica sociala, cum e si sclavia. Iosif, care a fost sclav la curtea lui Potifar, ne-a demonstrat ca aceasta libertate poate fi pastrata intacta.

Citat:

Totusi nu gasesc nicaieri ca sclavia ar fi un pacat. Avand in vedere ca in lume inca se mai practica sclavagismul intrebarea inca este de actualitate.

Prin definitie sclavia presupune o stare de dependenta totala politica, sociala si economica in care este tinuta o persoana. Daca tu „iti iubesti aproapele ca pe tine insuti", nu-i oferi oare libertatea? Care a fost poporul care a restituit demnitatea robilor? Israel. In sclavagism au aparut civilizatiile antice, deci Legea Veche nu putea evita acest aspect, trebuia sa tina cont de realitatea sistemului sclavagist, de conditiile sociale ale timpului, insa sclavia la evrei nu presupunea o dependenta totala pana la moarte, ci o perioada de slujire de 6 ani, in al 7-lea an, robul fiind eliberat (Iesire 21:2-3). Intr-o perioada in care se savarseau numeroase abuzuri, Legea lui Moise restitue deminitatea sclavului, ii apara drepturile, ii asigura libertatea in cazul in care stapanul il pedepsea prin bataie si-i punea in pericol viata. In Iesire 21:27 se spune clar ca pentru un singur dinte scos de catre stapan (deci daca-i pleznea o palma), sclavul avea dreptul sa plece liber:"Şi de va pricinui căderea unui dinte al robului său sau al roabei sale, să le dea drumul pentru acel dinte". Deci, perceptele Legii Veche, au contribuit la un mod de intelegere superior in poporul lui Israel a moralitatii si relatiei cu Dumnezeu.

Ai pus punctul pe i, asta voiam sa spun si eu inainte sa citesc mesajul tau.
Prin prisma aceasta se intelge si Vechiul Testament. Azi ni se pare ceva iesit din comun poligamia, dar atunci asa era mentalitatea omului, nu pricepea altceva si nici nu era pregatit.

Aparitia robiei
 

Robia nu e fireasca, ci a patruns in lume prin pacat. In Cartea Facerea citim ca Ham, din cauza faptului ca a pacatuit razand de Noe, vazandu-l gol, atrage blestemul asupra fiului sau, Canaan:

Trezindu-se Noe din ameteala de vin si afland ce i-a facut feciorul sau mai tanar, a zis: Blestemat sa fie Canaan! Robul robilor sa fie la fratii sai!
Apoi a zis: Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan sa-i fie rob!
Sa inmulteasca Dumnezeu pe Iafet si sa se salasluiasca in corturile lui Sem, iar Canaan sa-i fie sluga! (Facere 9, 24-27).

Comentand acest episod, Sfantul Ioan Gura de Aur ne indeamna, in Omilia XIX la Facere, sa meditam la cat de mult rau a pricinuit pacatul: "Iata, intrand pacatul intr-un frate, care a avut aceeasi mama, care a iesit din acelasi pantece ca si ceilalti doi, pacatul l-a facut rob, i-a luat libertatea si l-a supus celorlalti. Pacatul a pus inceput robiei.

Inainte nu se abatuse asupra lumii nenorocirea aceasta; oamenii nu se molesisera intr-atat, incat sa aiba nevoie sa fie slujiti de altii; fiecare se slujea singur; toti oamenii erau de aceeasi cinste si nu era deosebire intre ei. Dar cand a intrat pacatul, s-a pierdut libertatea, s-a stricat vrednicia fireasca a omului si a venit pe lume robia, ca sa fie robia oamenilor un vesnic dascal si o necontenita invatatura, sa-i invete sa fuga de robia pacatului si sa se intoarca la libertatea daruita de virtute.

Si robul si stapanul pot, daca vor, avea de aici mare folos; robul sa se gandeasca ca a ajuns rob, pentru ca Ham a alunecat spre o atat de mare nerusinare; stapanul sa se gandeasca iarasi ca robia n-a venit pe lume pentru alta pricina decat pentru aceea ca Ham a avut vointa rea, si ca vointa aceasta l-a facut sa piarda cinstea ce-o acea impreuna cu fratii sai."

Sclavia în N T
 

Si e acelasi lucru? Nu e vorba de o alegere, pana la urma, care tine de fiecare individ? Am prieteni care au lucrat in multinationale (unde au intrat de bunavoie), au stat acolo un timp, nu le-a placut, au plecat si acum se ocupa de cu totul altceva.

Sa inteleg ca si multinationalele isi vaneaza si captureaza posibilii CEO la fel cum erau vanati negrii in Africa de catre negutatorii de sclavi? Sa inteleg ca angajatii din multinationale nu au de ales cand compania pentru ca lucreaza la vinde copiii catre o alta companie?

Tot acelasi lucru, nu? Sclavii din Evul Mediu aveau cumva locuinta personala, si trasura la scara, ambele puse la dispozitie de stapan?

Toate cele de mai sus se regasesc in contractul cu banca, pe care individul il semneaza pentru ca e alegerea lui sa o faca. Sa inteleg ca si negutatorii de sclavi ofereau un contract de genul asta, cu optiunea de a nu fi semnat, tuturor africanilor capturati? Si cei care refuzau sa il semneze plecau acasa, sa traiasca restul vietii alaturi de familie, fara sa mai fie deranjati?

Mai exact, cum?

Miscator, nu-i asa? Adica cumperi un OM, il folosesti dupa cum te taie capul 25 de ani (in conditiile in care, in anii aia, la 40 de ani viata era incheiata), dupa care are dreptul sa plece si sa faca ce vrea el. Marinimia intruchipata.

Sigur, pentru ca necesitatile de baza reprezinta absolutul la care aspira orice om, nu? Mai ales cand NU are de ales la ce sa aspire.

Pana la urma, cine are nevoie de hobby-uri, educatie la alegere si aspiratii personale?

Stapanul din ziua de azi nu are sarcina de a-ti asigura nimic, in afara salariului pe care l-ai acceptat, in momentul in care ai semnat contractul de angajare. Nu iti convine? Nu semnezi. Ai semnat si nu iti convine? Pleci in alta parte, inveti lucruri noi, cauti un alt job.

Serios acum, e chiar ACELASI lucru?

Peste o oră am să merg din nou la doamna V.P., o bătrână pentru care am cerut ajutor frăţesc pe alt topic. Merg să îi schimb pamperşii şi să îi dau să mănânce. Ea a fost funcţionară la stat. Un pic mai mult de 25 de ani, până la anul jubiliar în care statul a eliberat-o. Acum are 704 lei pensie, din care nu poate trăi. Statul nu îi trimite nici măcar pe cineva să o şteargă la fund. Stăpânii de sclavi din trecut erau mai miloşi. Dacă servul cădea bolnav, îl îngrijeau, trimeteau măcar pe un alt serv să-i dea un blid de fasole şi să îi rânească camera, nu se înecau în propria mizerie. Doamna V.P. ar fi foarte, foarte mulţumită dacă fostul ei stăpân pe care l-a servit, statul român, care a eliberat-o la bătrâneţe, i-ar îndeplini necesităţile de bază, nu "absolutul la care aspiră orice om".

Când veţi fi bătrân, bolnav şi neputincios, un tânăr la fel de neînţelept ca dv acum va spune: "dar a putut să aleagă, nu l-a pus nimeni să încheie contract cu statul". Asta va fi o mare mângâiere pentru dv: nu veţi fi sclav, ci doar încă un bătrân pişat pe el, care ajunge piele şi os, la mila vecinilor care întârzie.

Sunteti de admirat!

Va admir ca faceti asta, dar cu parere de rau, exceptand elementele emotionale, argumente tot nu ati adus.

In primul rand, nici unul din argumentele aduse de mine nu e refutat de povestea doamnei V.P.

In al doilea rand, presupun ca doamna V.P. si-a petrecut o mare parte din cariera de functionar public in slujba unui stat comunist, dictatorial, in care posibilitatile de alegere (daca existau) erau limitate.

Mai exact, cum e situatia dansei aceeasi cu situatia unui om care lucreaza in sectorul privat, si care are alegerea (dificila, uneori, dar existenta), de a-si croi un alt drum, cu sacrificiile care vin la pachet?

As fi preferat mai degraba un raspuns punctual si argumentat, care ar fi aratat ca sunt "neintelept", decat o relatare emotionala (care e probabil adevarata, dar daca a facut ceva, a aratat doar ca pentru Dv., statul in care traim acum e fix acelasi cu cel de dinainte de '89, si oportunitatile sunt tot aceleasi).

Nu doar de admirat si gata, ci de urmat. Adica trebuie sa Il urmam pe Dumnezeu, asa cum o face Mihnea, un bun catolic si un medic excelent.

Nu trebuie sa vorbim numai pe orizontala despre realitatea robiei, ci si pe verticala, sub chipul "robiei divine". Daca in cazul oamenilor robia presupune anularea libertatii celuilalt, altfel spus o lipsa, in cazul robiei divine vorbim de partea opusa. Robul Domnului cu cat isi asuma mai mult aceasta conditie, cu atat sporeste in constientizarea si manifestarea adevaratei libertati. Cu cat este mai supus Domnului, cu atat devine mai liber. Altfel spus, robia divina nu presupune "lipsire", in ceea ce ne priveste, ci "primire" si "plinire".

Toti suntem oarecum sclavi, cel putin ai sistemului acesta infect! Si da, la asa stapani pamantesti, asa sclavi, da sa nu uitam ca sclav a fost si Esop si altii cu nume sonore...

Este sclavia un pacat!
 

Draga comunitate,

cum cometati pasajul din Marc vis-&-vis de acest pacat, sclavia:


42. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc.
43. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.
44. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.
45. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Nu vedeti aici si o forma de shimbare sclaviei, adica stapunul slujeste celui mic. Adica cel puternic si care se simte in stare slujeste celor pe care ai are in subordine.

Cum comentati, are sens pasajul din Marc impotriva sclaviei.

In primul rand, inainte de a raspunde, trebuie sa clarific ceva:
Cuvantul "sluga" nu are conotatie de "sclav" in pasajul la care ai facut referire.
Acest cuvant ni se pare noua acum a fi peiorativ( una din cauza este mandria de sine, orgoliul personal, dar nu intram in detalii).

Pasajul in sine, nu are nevoie de un comentariu deoarece e de la sine destul de explicativ.
Ce vreau eu sa spun este ca numai intr-un sistem satanic exista cuvantul sclav si relatia de slaviei. Deci atunci cand esti la serviciu si ai impresia sau sentimentul ca esti tratat ca un
sclav( in conditiile in care tu nu suferi de mandrie), atunci conducatorii acelei firme fie sunt atei fie sunt sub influenta demonica , deoarece sclavia este signatura sistemului satanic.

Aici sunt mai multe aspecte:

-in antichitate si evul mediu, cuvantul "sluga" era inteles si ca un fel de "muncitor zilier" de astazi, in sensul ca "sluga" care muncea la un "stapan"- de obicei in gospodarie- nu primea plata sub forma banilor, ci sub forma hranei, adapostului, imbracaminte, dar putea sa-si schimbe "stapanul".

-sclavia (evident condamnabila) insemna cu totul altceva: sclavul nu avea libertatea personala, depindea intru totul de stapanul de sclavi, care avea "drept" de viata si de moarte asupra lui, iar sclavii erau capturati fortat.
Sclavia a fost intradevar unul dintre cele mai intunecate capitole din istoria umanitatii.

Sclavia era in timpurile primului secol crestin o realitate.Nu se nascuse atunci ci cu mult inainte si desi nu se poate spune ca era considerata o normalitate era acceptata ca o componenta sociala in acele timpuri,societatea fiind organizata in acel mod,piramidal,sclavii fiind pe ultima treapta sociala.Atat in scrierile apostolul Pavel (in Epistola catre Tit 2:9 cat si in Epistola catre Filimon)dar si in alte scrieri crestine timpurii(precum Didahia IV:11)exista indemnuri pentru sclavi si nu vom gasi indemnuri precum cele ale lui Spartacus,de exemplu.Acest lucru,acele indemnuri,din perspectiva noastra moderna,ne pot parea foarte ciudate si sincer sa fiu nu cred ca un credincios se asteapta in prezent ca cel care predica sa indemne sclavii la supunere in fata stapanilor.Insa atunci aceea era forma sociala general acceptata si mai mult decat atat crestinismul oferea(daca citim cu atentie acele scrieri)un alt fel de eliberare:egalitatea tuturor in fata lui Dumnezeu si in adunarile credinciosilor(sau in agape)unde sclavii stateau alaturi de stapani,femei alaturi de barbati,o schimbare completa a ierarhiilor sociale ale vremii.Dupa cum se poate observa(inca din I Corinteni 11:17-22)ideea a fost greu de acceptat inca de la inceput pentru foarte multi credinciosi crescuti in mentalitatea acelor timpuri.Au trecut secole,pana aproape in sec XIX,cand umanitatea(cel putin partea ei crestina) a condamnat sclavia fara echivoc.S-a scris o istorie intreaga intre timpurile Apostolului Pavel si cele ale lui William Wilberforce de exemplu :)

Din pacate, cred ca era o normalitate acceptata.
Mai putin de catre cei care erau efectivi sclavi, categoric.

Si acum sunt multe aspecte sociale de o morala mai mult decat indoielnica dar acceptate ca fiind un soi de normalitate.

Biserica nu cred ca isi propune sa schimbe aceste aspecte prin condamnarea lor directa, ci sa schimbe omul, si o data ce omul se schimba se schimba si realitatea sociala.

Procesul invers din pacate s-a dovedit ca nu prea functioneaza, schimbarile pornite astfel au fost de multe ori mai degraba de suprafata.

Sigur, a fost un fapt bun ca s-a abolit sclavia in loc sa se astepta ca mentalitatea Sudului sa se schimbe, chiar si religioasa - pentru ca sclavia era sustinuta intens chiar si la acest nivel, ceea ce totusi n-a fost intentia Apostolului.

Dar sclavia n-a disparut in prezent, se practica sub alte aspecte mai subtile si cu o aparenta legitimitate sociala si morala.
Oamenii au gasit alte cai de a profita de alti oameni, pana la limita legii si chiar dincolo de ea.
De moralitate acestei atitudini cred ca nici nu mai are sens sa discutam, partea "buna" este ca lumea devenind din ce in ce mai secularizata, n-au mai incercat sa o justifice cu Biblia.

Aline imagineaza-ti ca erai un sclav in lumea greco-romana a primului secol.Nu aveai nici un drept si nici o speranta,pana si dreptul la moarte era la cheremul stapanului tau,si la cheremul toanelor sale.Si intr-o zi,in orasul tau,vin niste evrei care predicau ceva ce nu mai auzisei niciodata:Imparatia lui Dumnezeu,viata vesnica,o comunitate de frati si surori fara deosebire de pozitie sociala(iti imaginezi ce gandea un sclav cand auzea asa ceva?)o porunca a dragostei,promisiunea unei lumi de sorginte divina in care,intr-o zi,nu ar mai fi existat lacrimi,oprimare sau durere.Ce crezi ca era in sufletul lui cand auzea ceva similar Predicii de pe Munte?Speranta,bucurie...credinta? :) Nu ai fi vrut sa faci parte dintr-o asemnea comunitate care iti oferea o alternativa divina(!)la o ordine sociala de la care nu aveai nici o speranta?Sa stai la o masa a fratiei impreuna cu stapanul tau,sa frangi paine si sa imparti aceiasi cupa...sa il consideri frate si sa fii considerat frate de cel la care,in mod,normal,nici nu intrazneai sa te uiti.Ceea ce parea un vis era o realitate ce cutremura intreaga temelie a lumii antice.

Sau un alt exemplu,cu posibila relevanta pentru sclavi:credincioasa pe nume Lidia,din Faptele Apostolilor.Este posibil ca numele ei sa provina chiar de la numele regiunii ei de bastina.Lidia era o comercinata de produse din purpura(provincia ei de bastina,Lidia,era renumita pt asa ceva)intr-o cetate din Asia Mica,Tiatira,in care exista o puternica comunitate evreiasca(nu intimplator Pavel le gaseste intr-o zi de sabat intr-un loc de rugaciune pe malul unei ape.De ce acolo si nu intr-o sinagoga este o ampla discutie)si probabil ca Lidia,,tematoare de Dumnezeu"era la fel ca si sutasul Corneliu,daca nu o prozelita atunci cu siguranta o credincioasa apropiata iudaismului.Lidia era o femeie instarita cel putin pt ca nu orice era comerciant de purpura,un material rezervat aristocratiei.Posibil vaduva sau necasatorita(intrucat la botezul casei ei nu este mentionat un barbat)Lidia are o poveste in spatele textului foarte interesanta,precum femeile ca ea in timpurile unei lumi a barbatilor.Daca acestia conduceau societatea femeile conduceau casa si sa nu va imaginati ca aceasta notiunea era redusa strict la familie precum in ziua de azi.In casa unei comerciante precum Lidia era o forfota continua:familie,oaspeti,alti comercianti,prieteni.Lidia conducea atat afacerea cat si propria gospodarie si intrucat Tiatira se gasea in calea unor importante drumuri comerciale in case precum a lui Lidia aveau loc atat schimburi comerciale cat si intalnirea unor idei si culturi diferite.Odata crestinata este prefect logic ca Lidia sa fi transmis noua credinta celor cu care avea rapoarte comerciale.Acestia,la randul lor,gratie infrastructurii romane,la drumuri ma refer,circulau rapid pentru acele timpuri si la randul lor transmiteau noile idei mai departe.Intr-o zi poate ca ceea ce a povestit Lidia a ajuns la unul ca Onisim,un sclav.Imagineaza-ti ce efect avea asupra unui sclav povestea unei comerciante crestine care l-ar fi considerat pe unul ca el frate intru Hristos.Imagineaza-ti modul cum noua credinta a modificat viata Lidiei,entuziasmul si bucuria cu care ea a inceput sa spuna altora despre ea.Si incet,incet,prin barbati si femei al caror nume nu le stim credinta se transmitea din convertit in convertit spre altii,ideile circulau odata cu(un exemplu) traficul comercial,cu predicare apostolica,pe drumurile si prin cetatile Imperiului Roman.O noua comunitate se nastea,o mica comunitate la inceput,care urma sa schimbe istoria lumii.

Frumoasă și sugestivă transpunerea în vremurile acelea... dar totuși, din câte îmi aduc eu aminte - din cele citite, care nu se compară evident cu studiile tale biblice - sclavii creștini rămâneau sclavi și tot la cheremul stăpânilor lor, fie ei și creștini. O situație oarecum paralelă cu cea a revoluției americane, care deși promova prin Constituție că "Toți oamenii se nasc egali" - numai după mult timp și înverșunate lupte interne a reușit desființarea sclaviei.

P.S. : am o mare rugăminte - pe viitor încearcă să lași un spațiu liber după semnele de punctuație, punct, virgulă etc.
(NB: le-am pus eu acum în citat) Altfel scrisul e prea compact și se îngreunează citirea. Nu te superi, sper, de observație. :26:

Nu-i nici o problema,tin cont de observatii :) Intradevar asa este, marea majoritate ramaneau sclavi desi cred ca au existat situatii cand stapanii crestini posibil sa-fi eliberat sclavii sau macar sa le fi acordat o alta atentie si tratament (precum solicita Apostolul Pavel lui Filimon pentru sclavul Onisim). Sclavii erau comercializati in locuri speciale, starea fizica le era verificata atent (precum la animale, in special dantura le era verificata) si existau licitatii pentru cumpararea lor. Erau considerati o investitie iar comertul cu sclavi ii facea pe foarte multi foarte bogati. Pentru acele timpuri, abordarea crestina era o schimbare profunda in statutul lor din care nu puteau iesi decat fie morti, fie (exceptional) eliberati, fie incercand sa fuga(pana si gladiatorii aveau o soarta mai fericita ca ei). Dupa cum ai subliniat si tu si dupa cum spuneam si eu :) in prima postare, au trecut secole pana la schimbari complete insa cred ca acele schimbari sociale de mai tarziu ar fi fost greu de conceput fara acest moment de inceput.

In istoria umanitatii sclavia a fost in mod evident un capitol regretabil si condamnabil.

Insa, am observat de multe ori ca se greseste, judecandu-se evenimente din antichitate si evul mediu, cu o mentalitate si principii moderne sau contemporane! Ori structura social-economica din antichitate si evul mediu era cu totul alta, asa cum au aratat in mod edificator antevorbitorii mei!

"Pasajul din Marc" nu are nicio legatura cu scalvia si nu poate fi legat de sclavie.
Se refera la a sluji cuiva...poti sa slujesti cuiva sau pentru o cauza mult timp fara sa fii sclav si atunci cand vrei sa pleci sa pleci...sclavia este inumana pentru ca restrictioneaza libertatea...persoanele care vor sclavi sunt dezumanizate
Se refera la cel care vrea sa fie intai sa ajunga sa slujeasca celorlalti...de multe ori cei ambitiosi ajung sa lucreze in folosul celor mai putin ambitiosi...sunt persoane care datorita egoismului ajung sa lucreze pentru altii sau sa faca chestii/banii/servicii altora...de multe ori cel mic nu trebuie sa-si bata foarte mult capul (poate face doar ce i se spune fara a avea o neliniste sufleteasca despre cum ar trebui sa procedeze..poate cel mult depune efort fizic...dar efortul fizic este f. bun in comparatie cu stresul psihic) iar cel mare/stapanul are mai multe nelinisti....cuvintele se pot aplica in mutiple situatii
Fiul Omului a venit ca sa arate cat de mult ne iubeste (si ca poate sluji total- sa spele picioare inclusiv- din marea dragoste de oameni...si desi nu dorea suferinta nu a refuzat "paharul" din dragoste si mai mare de Dumnezeu), sa fie model/indrumator, etc.

Cand Domnul nostru si-a inceput misiunea publica, poporul in care Se intrupase era de mult in robia romanilor. Nu era tocmai o noutate pentru Poporul Ales, care mai cazuse in robie de doua ori. Avusesera loc incercari de revolta, care nu facusera decat sa inaspreasca jugul roman, care ii apasa si mai mult.

Pe acest fond de ura cu greu ascunsa de evrei contra stapanilor lor isi incepe Domnul opera de misiune. O vreme, evreii au sperat ca Domnul ii va elibera. Dar El refuza, fiindca dorea eliberarea interioara, eliberarea lor de un altfel de stapan decat cel vizibil. Si totusi, au insistat. Au vrut sa il faca rege in mod public dupa episodul al doilea cu inmultirea painilor. Cand a aflat, Isus a fugit de acolo. Poate ca sperantele acelui neam inrobit au renascut a treia oara in Duminica Floriilor, cand ei l-au intampinat in capitala tarii cu aclamatia "Osana, Fiule al lui David". David fusese regele lor si memoria domniei sale drepte era vie in popor.

Domnul nu a venit sa faca revolutii exterioare, nu a fost un Garibaldi avant la lettre. El a venit ca sa-i elibereze pe oameni de acela in sclavia caruia se aflau toti: bogati si saraci, drepti sau pacatosi. Si, pentru ca sa-i mentina in aceasta stare eliberata, a venit sa schimbe sufletele. O revolutie, da! Dar o revolutie interioara. Cata deosebire intre crestinii primelor veacuri si sclavii lui Spartacus, care au sfarsit tot pe cruce ! Dar nu pe crucea Domnului nostru, ci pe alta cruce, aleasa de ei.

Dar evreii neconvertiti, care nu L-au urmat pe Domnul, nici nu L-au ascultat, neintelegand ce fel de revolutie urmareste Fiul lui David. Ei se vor revolta in contra stapanilor lor. Si, dupa nici 4 decenii, multi si-au gasit sfarsitul. Pe cei care au scapat, Dumnezeu i-a scos din Pamantul Fagaduit, a daramat, folosindu-se de puterea romana si de soldatii lui Tiberiu templul inchinat lui Dumnezeu in care mai marii lor indraznisera sa Il judece pe Dumnezeu. Potrivit profetiei, nu a ramas din el nici piatra peste piatra, sfarsindu-se atunci surparea inceputa in ziua cand L-au trimis la moarte, strigand "sangele Lui sa fie asupra noastra si a fiilor nostri!".

Dar pe cei care il asculta pe Domnul, El insusi ii scoate nu doar din sclavia dusmanilor nevazuti, ci si din a celor vazuti. A facut asta atunci cand i-a scos din robia lui Faraon. Nu pe toti, ci numai pe cei care l-au urmat pe trimisul Sau. Ceilalti, care nu l-au urmat, au pierit.

Dar chiar si dintre cei care l-au urmat pe trimisul Sau, unii s-au revoltat, zicand "De ce trebuie noi sa-l ascultam pe Moise?" Sfarsitul lor a fost groaznic: pamantul s-a deschis si i-a inghitit in pantecele sau.

Spuneam ca cei care, ascultand de Domnul, devin soldati ai propriei revolutii interioare, ajung curand si la revolutie exterioara: dar una de succes, dorita de Domnul. Sclavii au ajuns sa-si converteasca stapanii. Multi sunt istoricii (si nu intotdeauna crestini) care vad in eliberarile masive de sclavi din perioada cand crestinismul incepe sa patrunda in suprastructura sociala inceputul sfarsitului Imperiului Roman.