Despre post
 

De ce in timpul postului se face dezlegare la peste, iar la carne nu? Pestele nu este tot carne? Ce diferenta este intre carne si peste din punctul de vedere al bisericii? Multumesc

Nu ştiu să-ţi răspund din punctul de vedere al zidurilor, al clădirilor, dar am să mă strădui să-ţi găsesc un răspuns potrivit cu vremurile de azi în care nu se mai ştie postul ceş bine plăcut de Dumnezeu.


Postul înseamnă post negru, aia înseamn post, că Ninivitenii aşa au ţinut 3 zile de i-a iertat Dumnezeu de păcatele lor abominabile, că ucideau pe evrei şi iudei chiar în mijlocul cetăţii şi nu lăsau ca să fie îngropaţi... dar mulţi au murit după una sau două zile, puţini au fost, cam un sfert, cei care au ţinut 3 zile, iar Domnul a flămânzit abea după 40 de zile, deci El abea după 40 de zile a început postul căci post înseamnă să fii flămând.

Post mai înseamnă nimic fără Dumnezeu, nici apă, nici pită, nici ispită, că asta aveau din abundenţă cetatea Sodomei şi Gomorei, ci trebuie cu binecuvântare de la mai mare să rabzi foame în timp ce munceşti ca să simţi că ai ce răbda: foamea şi scalvia cu lepădare de sine, care îţi vor fi singurele prietene în vederea mântuirii tale prin răbdare. Unii postesc până se apropie de ei moartea de foame şi aşa simt ei că chiar mor un pic şi abea atunci îşi amintesc de ea şi încep să strige serios către Dumnezeu ca să aibă milă. Mai marele este Dumnezeu deci poţi să te iei şi strict după Carte, după cum crezi în Dumnezeu sau după un duhovnic apropiat, după cum ştie el sau cum i se dă lui de sus pentru tine.

Deci foamea şi vedenia morţii întru sclavie sunt singurele tale prietene adevărate pe Calea mântuirii.

Dezlegările sunt dezlegări, adică poţi să posteşti mai departe sau dacă eşti slab în ascultare atunci ţi s-a dat liber la undelemn, peşte, vin... şi alte bunătăţi, după cum ai fost dezlegat. Deci dacă posteşti mai departe nu e păcat şi nici dacă te opreşti din postit nu e păcat, dar mai mare e ascultarea decât jertfa, şi mai mare rugăciunea comună decât aia din singurătate şi cea mai mare edintre toate este praznicul duhovnicesc în pace împreună cu toţi fraţii şi surorile în Domnul, acolo unde se cântă, să mâncă, şi se dănţuie cu cuviinţă fără nicio grijă deşartă.

Carne nu a dat voie Dumnezeu deloc omului, însă omul şi-a luat singur, şi-a dezlegat el, căci carne şi pită au cerut în pustie ispitind pe Dumnezeu după ce au văzut toate minunile lui cele mari.

Deci carnea nu se îngăduie niciodată, dar s-a dezlegat pentru că omul fără carne crede că moare... şi cere semne şi minuni, cere carne ca să creadă... iar vinul e ca lupul... s-a dezlegat şi vinul dar vinul e ca lupul, crezi că tu-l bei dar defapt te bea el şi la final urlii la lună că te trezeşti prea târziu din beţie sau învoielile îngâmfării.

Iar la undelemn nimeni nu ţine post, că zic ei că e din plante şi nu ţine seama. Şi tutunul e tot plantă, sau pălinca din prune sau porumb.

De exemplu azi am mâncat două plăcinte cu ulei şi am călcat postul. Aşa am ales... Am greşit poate, bine că nu judec eu... dar celui ce crede toate îi sunt îngăduite însă nu toate îi sunt de folos ca să-şi facă metanoia, să iasă din curvie. Eu am mâncat pe deoparte greşind faţă de post dar plinind legea iubirii de Dumnezeu şi de aproape. Eu cred că n-am greşit... deşi am călcat postul. Bine ar fi să am înţelepciune... Sigur am greşit. Dar nu mă osândesc decât mă las în seama lui Dumnezeu.

Deci nimic nu e voie, şi Domnul i-ar hrăni pe toţi, nu cu mâncarea în care îşi pune omul nădejdea lui... dar fiindcă omul e nestatornic şi neputincios, de mila omului slab, de mila omului neascultător, de mila păcătosului, s-a dezlegat să aibă un post mai uşor ca să nu se mândrească el singur cum că e un foarte mare postitor.

E voie însă oricând apă sfinţită şi înmulţită şi anaforă... aia poţi gusta dimineaţa şi seara... şi nu mai ai nevoie de nimic... vei vedea că Domnul posteşte în tine şi că tu eşti doar un vas ales... care nu mai ai nevoie de nimic altceva, decât de rugăciune şi umilinţa în duh.

Deci nimic nu e voie afară de Dumnezeu niciodată, iar postul te educă să reuşeşti să ajungi la starea aia. Se poate şi fără mâncare, că omul absoarbe din cer tot ceea ce ar avea el nevoie şi pentru Duh şi pentru trup, că omul e ca o sugativă, iar dacă îl mâncă pe Dumnezeu atunci nu numai că nu are nevoie ci devine el sursă de hrană duhovnicească pentru vieţuitoarele de jur împrejurul lui... Se poate dar trebuie nu numai credinţă ci biruirea necredinţei, adică biruirea scepticismului gLumii care zice că fără ulei, peşte şi vin mori...

E bine să stai de vorbă mereu cu moartea, cu panica şi leşinul tău, şi să te rogi aşa Domnului... căci altfel cum vei avea compasiune dacă nu ai fost şi tu în situaţia aia grea?

Dar postul e la trei lucruri:

la păcat, la mândrie adică curvie şi la făţărnicie adică la cea mai înaltă curvie, şi trebuie să te strădui să nu te păcăleşti singur că cică s-a dat liber sau că au fost dezlegate... şi e entuziasmant şi senzaţional... de bună stimabila, fata morgana.

Deci nu trebuie să fii credul în ideea:

afară-i vopsit gardul şi-n lăuntru leneopardul,
sau pe afară se vede codana şi-n interior capcana... lu' satana,
sau pe afară întrebarea naivă şi-năuntru ispitirea şi amăgirea bătrână,
ori pe afară multe cuvinte şi în interior un mut cu buzele şipite de dinte,
sau pe afară lecţii şi-năuntru frecţii... la piciorul de lemn cu măduvă de fier.:61:

Acolo unde crezi tu că e înţelepciune defapt e putreziciune.
Nimic din ce este nu se vede, şi tot ce se vede e schimbător.

Postul te ajută să zbori cu condiţia să nu te încrezi în tine, căci a posti înseamnă a asculta, a nu fii singur, căci nu este bine ca să fie Domnul singur. Dracul născocitor posteşte şi el, dar fie posteşte în timp ce şi curveşte sau fie ca mai târziu să curvească mai cu poftă, cu mai multă sete... comforn unui plan viclean... se dă victimă, el.

Omul lui Dumnezeu posteşte doar ca să fie mai asemănător şi mai plăcut Domnului, deci el posteşte în ascuns... şi nimeni nu-l ştie pe el, nimeni nu-l laudă pentru asta, căci nu are nevoie să-l îndreptăţească oamenii... el posteşte în ascuns ca nu cumva să păcătuiască în ascuns.:22:

Cam atât.

Tot ce bagă omul în gură e păcat dar mai ales ce iese din gura omului, şi mai ales aia nu e voie ca să mânci păcatul pe care îl faci, iar apoi să te lauzi cu el de parcă ai fi făcut o vrednicie senzaţională şi nemaipomenită... dând lecţii şi fiind exemplu... tu crezându-te pildă de urmat.

Totul e spurcat... dar orice mâncare spurcată se poate curăţii... prin credinţă, prin rugăciune, prin smerenie, prin umilinţă... prin iertare. Şi abea apoi se poate consuma... dar cine mai e azi credincios, umilit, bun, blând, smerit, cu fapte bune, cu taină? Nimeni... deci tot ce ţi-ar place, tot ce doreşti e spurcat, şi de aia râvneşti fiindcă e spurcat.

Roagă-te ca Domnul să te curăţească şi tot ce vei mânca şi atinge se va curăţi, aşa cum lui Noe toate i s-au dat spre a-i fi lui drept hrană... dar mai e cineva ca Noe? Nu mai e nimeni aşa... curat, dar şi el a băut vin şi s-a îmbătat şi apoi lupu i-a dat târcoale... iar cu lupu rău la masă se spurcă şi mintea ta... aşa că nu-ţi rămâne decât să te hrăneşti cu tot Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu... deci roagă-te ca să nu te blesteme ci să te ierte, având grijă cum te porţi în inima ta cu El.

de ce nu se mananca, carne in post
 

Noi ortodocsii actionam dupa multe din poruncile, sau predicile Domnului, caci "DOMNUL AZIS: CA VOR POSTI UCENICII cind nu va mai fi El aici. "Cine are urechi de auzit, sa audda". Noi cei care postim VREM sa fim ucenicii LUI, de aceea postim si nu trebuie sa o facem din sila, ci cu multa dragoste. Ce este postul pe langa Sfintele Patimi, pe care le-a indurat Mantuitorul? Deci noi cu o asa mica osteneala ne facem chipurile partasi - mai bine zis ne lingusim ca si copiii - Sfintelor Sale Patimi, aratand prin aceasta ca suntem alaturi de EL, suferim cu el si asa mai departe.
Apoi Insusi Mantuitorul azis, ca sa luam pilda de la copii. A iubi ca un copil inseamna multe: sa ierti SI sa uiti repede celui ce ti-a gresit
Ce face copilul? Copilul imita pe parinti. Deci noi facem, ce Tatal nostru Care este in ceruri isusi a facut. Primul lucru pe care l-a facut dupa Botez a fost postul de 40 de zile.
Noi postim nu numai 40 de zile pe an. De ce? Fiindca: noi postim in cele 40 de zile premergatoare postului Nasterii Domnului ptr a ne curati si a primi in noi pe Pruncul Iisus, (Care pururea ptr noi se jertfeste), ca sa ducem si noi cu ravna si rabdare la bun sfarsit, precum EL, patimile ce ne vin in cale; noi postim (de carne) cele 40 de zile premergatoare Invierii Domnului nostru Iisus Christos, fiindca ne facem partas Sfintelor Sale Patimi, curatindu-ne sufletul si trupul, ca sa ne inoim trupeste si sa invie in noi Duhul cel Sfant, pe care ni l-a daruit la nastere, caci multe pacate am facut necinstind si nebagand in seama Duhul Cel Sfant, un DAR DE O NESTEMATA VALOARE, ca sa ramanem in El si El intru noi.
Noi nu mancam carne si peste fiindca ucidem ptr a manca. Pestele este dezlegat cand sunt praznuiti sfinti mari, care poate sa ceara ptr noi iertare de la Dumnezeu, ptr uciderea facuta. Cred ca aceasta este un motiv tot copilaresc si cred ca ne iarta ptr aceasta, apartinand poznelor mici, care copiilor le sunt iertate de catre parinti de nenumarate ori cu zisa: "bine, dar sa nu mai faci". Dar copilul uita si iar face si iar este iertat.
Revenind la post, daca citim Sfanta Scriptura, vedem ca toti au postit, fie ei cat de mari: a postit Dvid, imparatul, a postit Moise, OMUL LUI DUMNEZEU si altii.
Domnul in pustie nu a avut nimic de mancare numai pietre, cu care l-a ispitit necuratul spunandu-I sa se roage Tatalui sa le prefaca in paine, ceea ce sigur ca Mantuitorul nu a facut, ci a implinit VOIA TATALUI, PENTRU CARE A FOST TRIMIS, ca sa mantuiasca neamul omenesc, CACI, CHIAR DE AICI, DE LA MANCARE S-A STRICAT sfintenia omului, care o avusese inainte de calacarea PORUNCII DUMNEZEIESTI de a nu manca din pomul oprit, CACI A SPUS DOMNUL; CA "IN MOMENTUL IN CARE VETI MANCA DIN POMUL OPRIT, DE MOARTE VETI MURI": (vezi Fecerea). Inainte de pacat, fiarele se inchinau lui Adam si Evei, dar numai dupa aceea au fost fioroase si-i muscau, s-au purtat necuviincios cu ei. De ce credeti ca animalele cauta apropierea pustnicilor? Ptr ca animalul este sfant, imi spunea mama mea si stie si chiar cand v-or muri, prin sfintenia lor stiu cine este sfant, ca deasemeni si sfinti pustnici si alti sfinti, despre multi aflam, citind vietile lor ca au spus si s-au pregatit ptr momentul iesirii din aceasta lume.

Nu cunosc punctul de vedere al Bisericii în această privinţă, am să mă limitez la punctul de vedere propriu. Peştele, în mod clar, nu este acelaşi lucru cu carnea. Prin "peşte", în sensul postului, înţelegem ţesuturile animalelor cu sânge rece (aici intrând moluşte, broaşte, insecte etc pentru cine mănâncă asemenea lucruri). Prin "carne" înţelegem ţesut de animal cu sânge cald: mamifere şi păsări.
Proprietăţile peştelui, din punct de vedere medical, sunt cu totul altele decât ale cărnii. În ceea ce priveşte compoziţia în grăsimi, în elemente de bază ca fosforul, în vitamine, etc.
Şi în Legea Veche, a cărei continuatoare legitimă este Legea noastră, peştele a fost privit altfel decât carnea. Vă pot da numeroase citate biblice în acest sens, dacă veţi considera necesar.
Un ultim argument priveşte o întreagă tradiţie medicală. Păsările şi, mai ales, mamiferele, iar în mod deosebit dintre acestea porcul, au ţesuturi asemănătoare omului. Spre exemplu, o valvă cardiacă de porc poate fi (şi este) folosită cu mult succes pe post de valvă cardiacă pentru om. Chiar şi inima de porc în întregime poate fi transplantată omului, lucru care nu se poate spune despre inima de peşte. Insulina de uz uman a fost, până de foarte curând, extrasă din pancreasul de porc. Bila de porc şi bila de vită au utilitate ca înlocuitoare ale bilei umane şi exemplele ar putea continua.
În sfârşit, ideea de bază a postului este a renunţa, din iubire de Domnul, la anumite plăceri licite. Printre acestea este şi mâncatul unor lucruri care ne plac. Marii majorităţi a oamenilor le place mai mult o fleică sfârâind pe grătar decât un păstrăv în acelaşi loc.
Un ultim argument religios: modelele de viaţă ale creştinului sunt: Cristos şi sfinţii Săi. Ei sunt citaţi frecvent ca mâncând peşte. Domnul a mâncat peşte în timpul vieţii Sale pe pământ, ca şi în timpul în care a fost înviat.

Fosfor/lumina
 

Patriarhul nostru a facut o precizare frumoasa, in Postul Pastelui, anul acesta. Imi amintesc ca afirma pur si simplu ca, mancind peste, noi mancam lumina. Se referea la continutul bogat in fosfor al carnii de peste si a trimis la etimologia cuvantului fosfor.
Imi pare cu adevarat inaltatoare, sufleteste, asocierea hranei cu lumina, fie si (sa zicem) prin metafora...

E dezlegare la peste pentru ca pestele e un simbol, a fost un cod al crestinilor din primele secole. In greaca (engleza de atunci) peste se spunea ihtis (am transliterat)

ΙΗΣΟΥΣ - Iisus
ΧΡΙΣΤΟΣ - Hristos
ΘΕΟΥ - Theou (al lui Dumnezeu)
ΥΙΟΣ - Fiu
ΣΩΤΗΡ - Sotir (Mantuitor)

Primele litere din propozitia de mai sus, tradusa liber - Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Mantuitor
puse una langa alta dau IXΘYΣ - care inseamna peste.

E unul din primele simboluri crestine. Neputand afisa crucea (ca erau ucisi), crestinii se recunosteau dupa acest simbol, pestele.

De aceea acum avem dezlegari la peste.

Motivul pentru care se dau dezlegarile e alta poveste, care tine foarte mult de o apoftegma a Sf Antonie cel Mare (vanatorul care il surprinde pe Antonie spunandu-le bancuri calugarilor)

ne bucuram de dezlegarea la peste, dar preturile sunt prohibite, din pricina aceasta multa lume nu posteste, de multe ori preturile la mancarea "de dulce" sunt mai accesibile.

am auzit de multe ori spunandu-se aceasta,dar chiar nu inteleg...

De ce nu se mananca niciodata carne in manastiri?
 

Am gasit pe net ca in manastiri nu se mananca carne niciodata, doar peste atunci cand nu-i post sau e dezlegare. De ce?

Postul nu înseamnă doar a renunţa la alimentele de origine animală, ci şi o hrană mai simplă. Adică fasole, cartofi, varză, fructe, nuci ş.a. care pot reduce chiar mult bugetul alocat mâncării. Scumpe sunt preparatele cu soia, care, oricum, e mai bine să le evităm, fiind pline de E-uri.

E, însă, greu de ţinut postul dacă nu doreşti cu adevărat. Dar nu dorim postul în sine, ci roadele lui duhovniceşti. Adică, strunind un pic trupul, şi abţinându-ne de la distracţii (şi distrageri) eliberăm duhul, îl limpezim, îl curăţăm, îl primenim pentru primirea harului, care vine mai ales prin pocăinţă şi spovedanie, împărtăşirea cu Sfintele Taine şi rugăciuni - în biserică şi oriunde.

În felul ăsta vom fi pregătiţi sufleteşte să-L primim pe Hristos, când Se va naşte şi ne vom simţi părtaşi cu El. Altfel, poate ne vom aminti de El, dar vom fi departe.

Binevenita precizare! Cu multumiri, Doamne ajuta! +

Peştele este tot carne, carnea cea mai dulce, şi undelemnul este cea mai dulce grăsime şi vinul este cea mai dulce băutură, iar pîinea şi apa sunt cele mai plăcute omului, şi mierea şi toate celelalte bunătăţi culinare pe care unii şi le îngăduie în post... deci nu-i mai plângeţi pe cei ce le mănâncă de parcă cineştie la ce cazne ar fi ei puşi, mirându-vă de ei şi dându-le slavă omenească de parcă cineştie ce mari postitori ar fi ei, sau crezând că sunt privaţi de hrană sau băutură şi sunt puşi la muncile cele mai grele... nu le tot plângeţi de milă... că astea sunt dezlegate cu binecuvântare şi se pot folosi până la saţiu cu folos...

...însă nu ăsta este postul ci asta este doar rânduiala binecuvântată care nu ar trebui să mire pe nimeni.

Deci astea nu sunt cele mai sărace mâncăruri ci cele mai bune şi cele mai plăcute şi cele mai dulci...

Postul cel adevărat este defapt fără ulei, fără vin, fără pâine şi fără apă, şi mai ales fără peşte totdeauna... şi întotdeauna buna pregătire duhovnicească şi paza şi apoi doar anaforă şi apă sfinţită şi împărtăşenie... dimineaţa şi seara ca mereu să fii întru ascultare şi întru Cuvânt.

Dar la fel de importantă este taina, adică să nu te smoleşti pentru slavă deşartă şi omenească, deci nimeni nu trebuie să afle cum ţii tu postul şi rugăciunea şi pregătirea, nimeni, iar Domnul ştie.

Şi când eşti în public, atunci fără probleme poţi mânca absolut tot ceea ce ţi se pune înainte cu înţelepciune astfel ca să nu atragi atenţia asupra ta ca beţiv sau nesăţios sau pervers în artele culinare.

Marţi, Joi, Sâmbătă şi Duminică, după mâncarea duhovnicească şi cerească este liber ca omul să-şi hrănească şi trupul după rânduială iar oricând la nevoie mare, la tulburări, la spasme sau pericole el poate să calce postul şi să folosească aşezarea pe un scaun, întinderea pe ceva plan, pe un pat, consumarea unor sucuri calmante şi întăritoare, dulciuri, medicamente sau alte tonice care l-ar putea linişti în astfel de cazuri nefaste căci Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului sau ispitirea lui Dumnezeu ci vrea pocăinţa păcătosului şi îndreptarea lui... spre dragoste curată şi spre veşnicie întru dreptate cu Dumnezeu.

Şi este interzis în posturi mai ales: necredinţa, mândria, slava de la oameni, hula, gLumea, mânia, răutatea, viclenia, bârfa, judecăţile, pisma, întărâtările, umilirile apropiaţilor, bătăile şi frica exagerată de şefi, de profesori, de stăpâni, de părinţi... îngâmfarea sau răzbunarea, curvia şi lenea, desfrânarea, perversiunile, poftele oculare, poftele stradale, închipuielile, oglindirile ispititoare, goliciunile, flirturile, lăudările poftelor lumeşti şi toate trădările şi delăsările, beţia, prostia, nepăsare, uitarea, ispitirea... şi grija de orice afară de Hristos.

Postul înseamnă ca nu cumva de frica greşelii să te arăţi negreşitor şi să te ţii aşa mare şi pe sus cu semeţie ca să primeşti slavă de la alţii sau să întri în panică şi deznădejde prea mare din pricina că pierţi privilegiul tocmai ca de frica răspunderii sau băgării în lumina interogatoriilor sau mărturisirilor publice să greşeşti mai tare crezând că greşind şi acolo vei scăpa de frica greşelii pe care ai făcut-o. Păcatul nu se poate ascunde după alt păcat şi soluţia în faţa greşelilor făcute este de a-ţi duce crucea fără frică mai departe acceptând că poţi fi oricând dat afară pentru ce declari şi pentru felul în care vorbeşti şi te comporţi oriunde sau chiar poţi fi umilit public la modul cel mai penibil sau poţi chiar muri... de frică.

Cui cu cui dacă se scoate atunci sigur se va lărgi gaura... din scândură făcută cu acul prin care ar intra mai degrabă camila marinărească în împărăţia cerurilor decât bogatul alipit de averea gLumii. ''Iată că cei în haine moi se află în casele împăraţilor.'' (Moi vine de la Moise dar e lipsa literei s şi e, deci e lipsa oricărei ispite...)

Postul înseamnă să-ţi laşi toată viaţa şi averea în mâna Domnului ascultând pentru slava dreaptă a Lui.

Dar trebuie să te şi rogi, nu spre a lumina tu cu lumea ta din tine cât eşti de deştept sau înţelept sau descurcăreţ ci spre a lumina Domnul din tine cu Cerul cel Tainic.

Deci a posti înseamnă să nu-ţi mai faci niciogrijă copleşitoare care să-ţi capteze atenţia şi să te ia de la grija de Dumnezeu, de Iisus Hristos, de Cuvântul Lui din tine.

Când te-ai speriat de alte probleme să ştii că eşti făţarnic, vremelnic, păcălit şi smintit. Atunci te-ai rătăcit în deşert. Iar dacă crezi că tu singur poţi ieşi şi că ţi le vei rezolva... spre slava ta furată de la Dumnezeu atunci poţi să te priveşti în goglindă aidoma şerpilor din puştiu. Atunci chiar ai devenit nu savant ci un sapant, un comerciant, un ştiinţific, un tâlhar, un criminal şi vicios, un curihoţ nesăţios şi mincinos... atunci ţi-ai născocit pofta de chipul tău cioplit... iar dalta e păcatul şi materia pe care o ciopleşti e viaţa ta... aia veşnică.

Postul e definit nu din lungimea zilelor de post ci din clipele de veşnicie trăite împreună cu Dumnezeu dealungul postului. Şi nu rugăciunile lungi şi istovitoare sunt bune ci cele lungi şi uşoare când nu încerci să păcăleşti pe nimeni cu greutatea ta, cu sarcina ta, cu cât e de greu ca să fii vedetă, cât e de greu ca să fii în bătaia privirilor şi reflectoarelor, cu cît e de greu ca să nu greşeşti acolo... pe scenă. Păi nu asta caută Domnul ca să te arăţi negreşitor sub reflector ci ca să trăieşti curat momentul, oricare ar fi el. Nu te arăta nici smerit că smerenia nu aparţine oamenilor... şi nici sfinţenia... dar ea se poate primi şi lucra de la Dumnezeu.

Postul înseamnă a-L dori şi a-L cere pe Dumnezeu mereu în viaţa ta pregătindu-te prin umilinţă, răbdare, slujire, curăţie (neviclenie) şi dragoste duioasă şi multă şi din toată inima şi virtutea.

Deci rugaţi-vă neâncetat ca să vină şi momentul când chiar o să vă rugaţi din adâncul inimii... când o să ziceţi cu adevărat către Domnul cele două cuvinte: Te rog...

Teoria-i multă, dar practic trebuie să fii pe fază şi când ''peştele'' te progreamază la plăceri sexuale adulterin entuziasmante şi perverse doar flirtând din ochi tu repede trebuie să te reprogramezi pe altă dată: pe niciodată!

Peştele nu e cineva anume ci e carnea aia dulce de peşte din tine pe care ai păpat-o cu nesaţ şi acum ea aşteaptă icre proaspete şi ademenitoare ca să se îngâmfe ca un rechin.

Deci reprogramează-te cât mai repede pe niciodată ca nu cumva să-i faci jocurile de culise ''peştelui'' sau nu cumva să joci rolul din sceneta asta fără să-ţi dai seama... doar pentru că ai fost îmbătat de privelişte... aia care va fi.

Ştii cum te programează de nu-ţi dai seama şi nu te poţi opune? Te programează din superstiţ... cu mită... te laudă că cică tu ai fi cel mai mare mitokaain din lume... că mitocâineala e acum la modă şi în vogă.

Adică priviţi aici cum se ţine ''postul care îmi place Mie''...

Au judecat-o şi au condamnat-o ziarele că cică s-a sinucis din motive de frumuseţe sau că era supusă unei boli infailibile... păi aşa urâtă era de 16 ani... şi nimeni nu poate spune că anorexia te face frumoasă dar toţi se întrec să susţină că cică e o boală, gravă, fiindcă omului îi place gâsculiţele grase sau slabanorexicele perverse, iar alea pe bune pe care nu le poate pofti zice că sunt bolnave, că nu le poate el corupe, deci altul era motivul pentru care persista ea în post, cu voie sau fără voie... era gustul morţii, căci cine nu gustă din moarte nu va crede cu adevărat şi nu se va putea mântui cu niciunchip.

Dar fără rugăciune cu oricechip slăbeşti şi mori repede, după 3-4 zile. Eu abea rezist ca să nu mânc o zi jumate... şi mor, abea abea rabdă Domnul 30 de ore că eu nu pot răbda câteva minute dacă încerc eu... şi nu slăbesc orice aş face din pricina, am impresia, că mânc prea multe scârbe cu gurochiul... şi de aia nu slăbesc, mă spurcă pofta de le mai vrei, mai vrei.

Fata asta sigur a învins lăcomia... şi nu era încăpăţânată căci s-a lăsat pe mîna şerpilor medicali dar n-au putut-o salva deci nu ea era sinucigaşe ci ei impotenţi... aşa a fost voia Domnului ca s-o dea nouă exemplu de post adevărat ca să vedem noi cu ochii noştrii cum arată ''postul acela care îmi place Mie''.

Ea a biruit moartea căci 16 ani a trăit cu ea la masă. A sfărâmat Domnul prin ea jugul gLumii şi precis s-a mântuit... cine o laudă pe ea? Care om îi zice ei bine, bine? Fără slava oamenilor se intră în Împărăţie... numai aşa.

Hai măi nene, las-o aşa cum a picat!
Dacă şi ce-a păţit fătuca aia se poate numi post, şi mai ales, CU FOLOS...

Păi ce-a păţit? Curvă nu era că de la 12 ani a păţit postul ăsta, ispită nu era, a rezistat 16 ani, i-a dovedit pe serpilienii oameni mari medici nişte naivi impotenţi... tu zici că dacă a murit tânără e de rău... păi ea e îngeraş acuma, noi suntem nişte scroafe... şi nu ştiu care e mai mare dintre noi doi... tu zici că eu, că te vezi tânăr şi frumuşel în goglindă... păcat că nu vezi în interiorul tău... că atunci mi-ai da dreptate, la ce am scris despre ea.

Ba sa ne fereasca Domnul!