Ce-ar fi sa scriem cateva cuvinte despre noi ?
Sinteti asa cum arata fata ? Eu nu . Astazi se obisnuieste sa se defileze cu un zambet comercial pe buze . Eu nu pot .
Fata imi este poate mai aspra , poarta amprenta hopurilor de o viata .
Dar sant un om bland . N-am tipat niciodata nici n-am ridicat mana .
Indiferent cu ce ganduri se apropie cineva caut sa-i consider pe toti trimisii Domnului .
Nu port niciodata in gand vreo arma de aparare , vreun cuvant sau ceva .
Le las pe tote sa vina cum vor , pentru ca stiu ca toate vin de la Domnul .
Fiti cu totii binecuvantati!

Maria daca esti asa cum ai descris aici chiar ca esti binecuvintata. Eu sint mereu incruntat, vorbesc mai rastit , spun la om in fata si de bine si de rau. Probabil si hopurile mele din viata (si sa stii ca nu se mai sfirsesc la mine) ma fac sa fiu asa. In schimb am inima calda pot da haina de pe mine si sint gata sa ajut la orice ora, ma rog mult si nu lipsesc de la sfinta liturhie.
Pomeneste-ma Doamne in imparatia Ta.

Frumos topic :)
Sunt o persoana vesela,optimista,hotarata,precauta,obiectiva,pozit iva,deloc influentabila si greu de intimidat sau impresionat.Imi place frumosul,arta,natura,oamenii si comunicarea...imi place sa cred ca sunt libera desi LIBERTATEA este relativa.
Ascult dar nu inseamna ca si accept decat in situatii bine argumentate.
Incerc si ma straduiesc sa iubesc tot ce ma inconjoara,sa ma iubesc pe mine si astfel sa dovedesc ca Il iubesc pe DUMNEZEU.

Eu nu stiu ce sa scriu despre mine, ca nu prea am ce. Incerc sa fiu ceea ce sunt. Adevarul e ca sunt senina si destul de vesela, pe aici colegii imi spun ca sunt mereu "zen", ei cred ca cine-stie-ce yoga sau alte ineptii fac, tot vin cu subiecte despre respiratie, despre alimentatie, etc...

Cei care ma cunosc stiu ca seninatatea imi vine din bucuria de a-L fi cunoscut pe Hristos, de fapt din faptul ca peste intunericul meu a venit lumina Sa. Doamne, slava Tie! Ceea ce ma intristeaza este pacatul, atat al meu, cat si al celorlalti, dar le pun pe toate inaintea lui Dumnezeu si stiu ca exista cale de iesire. Si astfel, seninatatea reapare. Mie mi se pare minunat sa traiesc...atat aici cat si vesnic, Hristos este prezent. Sincer, cred ca e mai minunat dincolo, dar mai trebuie sa ma pregatesc. Doamne, ajuta-ne tuturor sa-Ti simtim prezenta si sa fim vesnic cu Tine!

Elena

Nici eu nu prea stiu ce sa scriu despre mine, imi este greu sa ma descriu pt ca nu imi place. Dar poate ca asa ne putem cunoaste mai bine.
Eu sunt fericita si ii multumesc lui Dumnezeu ca am cunoscut ortodoxia acum 8 ani de zile. Datorita cunoasterii ortodoxiei pot trai cum trebuie si am putere sa trec mai departe peste greutati si incercari. Sunt fericita ca imi pot creste copiii in ortodoxie si ca ei au dragoste sa mearga la Biserica de fiecare data. Sunt fericita in fiecare seara cand imi vad copilasii asezati in genunchi in fata icoanelor si facandu-si rugaciunea de seara.
Eu sunt o fire calma dar uneori sunt impulsiva atunci cand e vorba sa-mi apar Biserica ci credinta. In rest Dumnezeu ma cunoaste mai bine ca mie nu-mi place sa spun cum sunt, imi place sa spun despre fericirea mea traita cu Dumnezeu si ca am avut aceasta seansa de a-L cunoaste pe El si-mi da inima sa-I inteleg calea.
Dumnezeu sa nu ajute tuturor.

In Romania eram un om intre oamnei. In strainatate am devenit o romanca printre straini. Cand L-am cunoscut pe Domnul am devenit o crestina.
Cine sunt eu? Un om cu pacate in cautare de Duh Sfant.
Miluieste-ne, pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi.

Buna, frumos topic intr-adevar ! :)

Eu zic ca sunt asa cum ma arata fata, adica in general sunt vesela si deschisa, la minte si la inima. Si f.f. optimista ! Cred in Dumnezeu si incerc sa vad in toate partea buna, pozitiva a lucrurilor. Cred ca nimic nu e intamplator si are un rol in devenirea noastra. Daca noi il mai uitam pe Dumnezeu cateodata, El nu uita de noi niciodata !

Multumita bunicii mele, Dumnezeu s-o odihneasca, pe la 5 ani, in timp ce ne plimbam pe faleza la Tulcea, am aflat de infricosatoarea Judecata de Apoi si am inceput sa pling deoarece ma consideram foarte pacatos, si ca nici o spovedanie nu o sa ma spele de pacate (traume serioase:D. Mai tirziu mi-a mai spus ca orice voi face in viata este bine dar sa nu uit sa merg la Biserica, si dupa multe alte rataciri am ajuns tot la vorba ei.

Intr-un tiziu am revenit, am explorat-o tangential, la inceput mai mult din curiozitate iar acum, de fapt de citiva ani buni, ochii mi s-au deschis destul de mult pentru a nu o mai parasi niciodata, sper, si ma rog zilnic. Nu ma consider optimist dar nici pesimist, ci mai degraba realist(incerc sa nu ma mint ca totul e bine dar nici ca e rau). Cu postul nu am mari dificultati ca sunt blind si rabdator din fire si rezist la greutati cred destul de bine, ca doar am avut marea sansa sa ne nastem in Romania. Si asta o spun din toata inima. Sunt chiar fericit ca m-am nascut in perioda ceausista care o consider pe undeva cu mult mai crestina decit ce se intimpla acum. Cele mai frumoase momente, mistice, pe care le-am trait din plin, pelegrinaje, minastiri, prietenii, munte , mare, conversatii cu oameni de suflet, reali le-am avut ATUNCI, in perioada de liniste si non-competitivitate si fac si o observatie: sa te nasti in America este un mare handicap foarte greu de depasit, poate imposibil. Dar asta este alta discutie...
Impreuna cu Biblia, scrierile parintilor pustiei imi aduc multa alinare , incredere in viata si bucurie in suflet.
Doamne Ajuta !

Un calator. Si la propriu si la figurat. Acum cativa ani credeam ca tot ce se intampla are un rost. Acum cred ca se intampla multe nelegiuiri si lucruri care Il fac pe Hritos sa planga cu noi sau pentru noi, dar ca Dumnezeu poate da un rost la tot ce se intampla daca noi vrem sa privim catre El. Adica "In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea".

In rest... incapatanat, idealist, ma impresioneaza delicatetea: interioara, atat cat o percep (la toata lumea), si exterioara (mai ales la fete), cam moralist (pentru un crestin), nediplomat, cad in extreme de comportament (de ex. prietenos sau rece, sincer sau tacut, foarte increzator sau nesigur, foarte implicat sau nepasator).

:) foarte interesante postarile la acest topic... cred ca asa intelegem putin mai bine persoana cu care dialogam, daca se regaseste printre acestia care au binevoit sa spuna mai multe despre ei.

Sunt un perfectionist care trebuie sa se reechilibreze si sa inteleaga ca e nevoie de timp si de rabdare pentru anumite lucruri, ca e nevoie de multa osteneala pentru a intelege lucrurile cu adevarat importante, care asteapta vindecarea si mantuirea Lui, care asteapta ca Dumnezeu sa Ii descopere calea spre adevarata slujire si implinire.

Sunt pentru ca Dumnezeu este! Sunt copil de suflet al lui Dumnezeu, Care m-a izbavit din multe si care ma umple de darul nadejdii si al bucuriei. Pozitivismul este deviza mea si se alimenteaza din nadejdea in Dumnezeu.

In rest...cam supraponderal, sper sa ma reechilibrez si aici!:)

eu un pacatos "rabdat" inca de Dumnezeu pe acest pamant,
prima data insetasem dupa Cuvant dar m-am hranit din ape tulburi,(secte)
apoi a urmat o deznadajduire si cadere spre lumesc
iar acum, glasul Lui ma cheama la cina Lui, in Casa Lui, la Tainele Lui si la Cuvantul Lui
dar...tot alunec..tot ma uit inapoi...oare pana cand...

Cine sunt eu?Daca as spune ca n-am tipat in viata mea,as minti,ar fi o absurditate,daca as spune ca nu cunosc sentimentul dispretului atunci m-as considera duh si nu om,daca as marturisi ca indeplinesc o viata pura de crestin si ca incerc sa-i consider pe semenii mei adevaratii frati intru Domnul,atunci as fi o ipocrita...Si din nefericire nu sunt o astfel de crestina dar,din fericire nu sunt nici o ipocrita.
Deci,inainte de toate incerc sa fiu cu picioarele pe pamant,destul de realista si astfel sa judec lucrurile inconjuratoare in asa maniera incat sa fiu constienta de diversitatea factorilor care le poate determina.Nu sunt o fire optimista,asta a fost si problema vietii mele,insa lupt ca sa fac fata acestei trasaturi.De cand ma stiu eu lacrimile mi-au izvorat din ochi la orisice neputinta,siroaie,siroaie de lasitati cristaline izvorate dintr-un suflet mult prea sensibil.Pe de alta parte,insa,am invatat sa bat si cu pumnul in masa atunci cand viata mi-a fost supusa la nedreptati sfruntate.Imi este tare greu sa iau decizii,sunt cam nehotarata,insa in ciuda acestui fapt venerez echilibrul si n-as putea sa traiesc fara el,sau macar fara tendinta de-al adopta.Sunt o visatoare si o sentimentala incurabila,cred ca viata este un mare dar,un ocean nesfarsit de mistere vrednice de explorat,iar Creatorul ei o Divinitate de nedescris,si fara margini de intelepciune,un Creator care nu-si merita statutul de fauritor marginalizat de-atatea si-atatea legi imfime pur omenesti.
Imi place ca religia sa joace rolul odihnitor si datator de sperante in viata,nicidecum acela de condamnator si stramtorat de prejudecati.
Detest cu durere prostia si consider ca aceasta reprezinta cel mai periculos si mai nefast lucru in univers,si aceasta a facut cele mai mari ravagii lumii.Nu exista om pe pamant,indiferent cat rau mi-ar face,cu care sa refuz categoric a mai vorbi,consider lumea prea mica si firea omeneasca prea firava si incerta pentru a ne considera intangibili si inabordabili,chiar si pentru a ne apara.

Astia suntem cu astia defilam, n-ai ce-i face. Am putea sa ne prefacem dar am minti si e pacat, ai vazut ce a patit saraca Anne-Nicole Smith de atita veselie si pozitivism in fata spectatorilor.
Dumnezeu s-o odihneasca!

:)Sunt un familist convins,imi iubesc familia{sper ca si ei pe mine:p)uneori cam cicalitor,dar bine intentionat,un pic naiv(sper sa ma vindec),optimist,pacatos cu state vechi,dar cu nadejde in Dumnezeu.Am simtul umorului,desi cateodata mai cad si in"butoiul cu muraturi",imi place sa ma informez si sa comunic,mai ales despre cele sufletesti.Sunt orgolios,dar recunosc cand gresesc.Doamne ajuta la toata lumea!

andrei/alias cozia, uite o postare pertinenta din care poti sa intelegi mai bine ce vrea sa zica DREAPTA SOCOTEALA (postarea ii apartine lui Grigorie, care nu se da asa mare invatat si traitor ca altii, dar ceea ce spune are mult miez):

Sacre Coeur

Sinodul III ecumenic de la Efes (431), care a dezbatut problema nestorianismului, a decis ca nu pot fi adorate naturile lui Hristos separate de persoana sa. Aceasta hotarare a unui sinod ecumenic este incalcata in Biserica Romano-Catolica. In sec. 11, s-a instituit sarbatoarea trupului lui Hristos, pentru a se combate erezia lui Beranger referitoare la sfanta euharistie. Mai tarziu, in sec. 17-18, iezuitii s-au straduit din rasputeri sa introduca o alta sarbatoare inchinate unei parti a trupului lui Hristos: Sacre Coeur. Ei se bazau pe vedeniile unei calugarite, Maria Alacoque, careia i se arata Mantuitorul. Ca si la alte "mistice" catolice, ea avea o relatie cvasi-erotica cu cel ce se dadea drept Isus. Desi la inceput a fost primita cu multa rezerva aceasta noua devotiune, datorita propagandei asidue a iezuitilor, aceasta practica a fost acceptata si promovata. BRC a dovedit de-a lungul timpului un apetit sporit pentru noutati, lasand la o parte dreapta socoteala.

Ceva mai tarziu, dupa o logica devenita regula in BRC, s-a trecut si la adorarea inimii Sfintei Fecioare. Cand devine prea grea propria schimbare, singura pe care ne-a cerut-o Mantuitorul, omul inventeaza tot felul de "devotiuni", care nu sunt altceva decat raspandirea in fapte exterioare. Moda aceasta risca sa fie adoptata si de unii ortodocsi mai putin intemeiati in credinta. Prohodul Maicii Domnului incepe sa capete o raspandire tot mai mare. Este o imitatie a prohodului Mantuitorului, desi nu mai are un fundament dogmatic la fel de puternic. Nu spun ca este neaparat rau, dar daca deschide calea unor inovatii de natura dogmatica, cred ca este mai sanatos sa fie oprit inca de pe acum.

jumatatea nu crede decat in stiinta . Religia nu-l intereseaza .
Accepta ca oamenii sant diferiti si trebuie acceptati asa cum sant .
Fiecare are prioritatile lui si preocuparile lui personale .

draga maria, te referi cumva la "jumatatea" ta, adica la sotul tau?

eu cred ca si cei care pretind ca nu cred decat in stiinta, in adancul sufletului lor tot si-au pus macar o minima intrebare vizavi de Dumnezeu - cel care se reveleaza in primul rand prin lumea vazuta.

Hai sa spun si eu ceva despre mine.
Cred ca la prima vedere sunt o persoana retrasa, inchisa, chiar uracioasa dupa spusele unor apropiati.
E adevarat ca nu sunt o vorbareata si nu-mi place sa-mi deschid sufletul in fata oricui si a tuturor, dar sunt o persoana sensibila si dornica de iubire.
Ce sa va mai spun? Imi place dansul, chiar foarte mult si sigur multi vor gasi ceva de comentat in privinta asta.
Ah, si sa nu uit. Iubesc copiii, chiar foarte mult.
Cam atat cred eu.

Cuvintele care le-am scris odata erau cu adresa , azi n-asi mai vobi asa ,normal ,seamana a mandrie .

Dar obisnuiesc sa spun ce gandesc , imi afisez convingerile religioase , nu spun ce nu cred . Dar nu se intelege mereu ce se vrea sa fie transmis .

In dialog cu cineva asi spune aceleasi lucruri , numai ca sant si idei pe care le-am exprimat de care imi pare rau .
Dar la mine lucrurile marurisite sant sterse , nu ma preocupa pacatele . Le-am uitat .

Asa ca , cu toata bunavointa mai "calc si pe aratura" , dar caut sa fiu sincera cu mine insami in primul rand .

Daca vorbesc de lucruri sfinte nu inseamna ca le si practic asa cum ar trebui , dar nici nu se pune problema astfel .Daca cautam la neputintele noastre nu mai vorbim nimic si scopul e sa se faca cunoscut cuvantul Evangheliei asa cred eu .

maria

Sunt o femeie cu suflet de copil ( oare si minte???), sunt o fire destul de blanda, nu stiu sa ma cert, de fapt, cred ca nici nu am facut-o vreodata. Sunt un clovn trist care incearca sa isi ascunda singuratatea sub masca blandetii. Cine sunt eu?..sunt un om caruia "viata" i-a pus pe umeri o povara destul de amara..un om care incearca sa se ridice din propria cenusa. Cine sunt eu??...un batran cu chipul tanar..cine sunt eu?..un copil cu adolescenta furata..eu sunt un crin cu floarea rupta prea devereme...eu..sunt.. jenica un om trist..si de multe ori prea singur..

jenica, ti-ai facut o descriere fff sugestiva. am o intrebare: te simti un om parasit de catre Dumnezeu?

Nu stiu ce sa cred,unii spun ca nu au tipat niciodata in viata lor,altii spun ca nu s-au certat niciodata,iar eu stau si ma intreb in nimicnicia mea;oare este posibil asa ceva?Nu cred,este cu neputinta sa nu facem aceste lucruri niciodata in viata,sunt lucruri specifice oamenilor,si-atunci ma-ntrab,cum pot oare unii sa spuna atat de usor "niciodata"?
Suntem mai mandri decat ne putem da seama,si superficiali pe deasupra,este absurd sa spunem despre fapte cu care ne intalnim in viata,vrand nevrand,si care vin din firea noastra,ca nu le-am infaptuit niciodata.

Stii Petrurar...fara parfum degeaba si floarea..
Parfumul acela e Hristos, nu as putea spune ca ma simt parasita ptr. ca Nu sunt( am o familie MINUNATA), dar pot spune ca.. Un suflet ce-i singur Nu oglindeste NIMIC!!..NIMIC!!!

Eu nu am mintit in prima mea postare ,
am zis numai ca astazi n-asi mai spune-o deschis .

Intr-adevar sant oameni care nu ridica niciodata tonul , fara a se crede ca este o virtute , este pur si simplu constructia fizica .
In maternitate mai toate femeile tipa , unele "gem mut " ,
ce ti se pare iesit din cmun ?

Roaga-te la Dumnezeu sa cunosti si tu astfel de oameni !

Si mai bine mandru la urma urmei, decat barfitor de neam si de tara , de religie si de manastiri si ce sa mai zic ...... , indiferent unde te vei afla .
Daca ai avea curaj ai spune cine esti , dar stai ascunsa si arunci cu ce .. si in cine ..?

Toate vorbesc despre tine , nu despre cei pe care ii cririci tu .
Ia-le cu Duhul blandetii , asa spune cartea certati-i pe cei ce gresesc !
Amin

maria

Of!Of!Of!...crestinii si iar crestinii,nu se vor schimba niciodata atata timp cat in mintea lor credinta le permite sa te calce-n picioare "cu duhul blandetii",si sa spuna de fiecare data cu atata nonsalanta "iertare",si iarasi sa te calce in picioare si pentru ca sunt mai presus decat ceci care nu se proclama atat de credinciosi,iarasi te vor lovi cu "duhul blandetii".
Nu pe mine ma compatimesc,ca n-am credinta si traire duhovniceasca,ci pe voi care va mintiti pe sine si va amagiti ca sunteti traitori intru Hristos,dar in realitate nu faceti decat sa dispretuiti la fel de mult ca mine,dar in functie de perceptiile proprii.Nu cred ca sunteti mai presus decat mine,cugetati mai profund si veti vedea ca asa este.
Diferenta dintre noi este ca ...eu o recunosc!
Pana la urma de ce va deranjeaza,eu vorbesc la general,iar voi sariti repede cu gura neinfranata de-atata manie,si tare-mi confirmati ca am dreptate prin atitudineavoastra...nu va condamn pornirile firesti,ci superficialitate cu care emanati atata sfintenie.

Si ce daca pe mine si caracterul propriu al descriu prin postarile pe care le scriu,ce crezi ca-mi este teama sa-mi arat adevarata personalitate,din contra,este foarte bine ca prin afirmatiile mele sa se deduca si adevarata mea persoana,asta este si scopul,sa exprim ceea ce gandesc,ceea ce simt si traiesc in realitate.
Sau pentru cei care ma critica,ca in acest fel ma autodiscreditez,este un lucru mare sa exprimi tocmai ceea ce esti cu adevarat,prin multitudinea de cuvinte.fapte si cugete.
Nu neg ceea ce sunt,si-mi este teama sa fac pe smerita fiindca stiu ca intensitatea realitatii sta tocmai in tot,dar absolut tot ce ne-nconjoara fizic si spiritual.
.Spuneai maria ca "asa spune cartea",iar eu te-ntreb,dar cugetul tau ce spune?,crezi ca etaland cuvantul din carte si aruncandu-mi-l in ochi ti-ai facut datoria?
Nu mai are importanta respunsul,eu voi fi mereu aceiasi iar voi la fel,eu o pacatoasa iar voi niste credinciosi....mai mult nici ca poate fi spus!

jenica
Il ai sau nu pe Hristos in inima ta? daca da, sufletul tau il oglindeste pe Iiisus. Daca nu, este pustiu.
si daca sufletul nu ti-ar fi singur, crezi ca nu ar putea fi pustiu?
de singuratatea in doi ai auzit?

offfffff Petru...Una e sa Il ai IN INIMA....si cu totul altceva langa Inima...e o diferenta colosala cred. cat despre singuratate in doi, cred ca este mai dureroasa pentru ca atunci astepti ceva, ceva ce Nu primesti.

Cand am spus ca se foloseste prea usor si prea cu exactitate cuvantul niciodata,nu m-am referit la oamenii care "nu prea tipa",sau "nu prea se cearta",deci nu prea acesta inseamna ca odata sau de doua ori,sau de nustiu cate ori in viata tot ajung sa exprime aceste porniri,FIRESTI,DE ALTFEL,este absolut imposibil sa pretinzi ca om ca nu ai tipat niciodata sau ca nu te-ai certat niciodata,categoric imposibil.Deci ce nu intelegi maria din ceea ce-am repetat aici.Este atat de greu de inteles?,nu pot sa cred!!!Este enorm de spus "niciodata",la asta m-am referit,mai ales cand este vorba de lucruri atat de comune tuturor oamenilor de orice categorie.Ce este atat de greu de inteles acest lucru in 55 de ani?
Deduc faptul ca ne pricepem la aruncatul cuvintelor care exprima imposibilul,asa de dragul virtutii!!!

Nu ory,
nimeni nu este drept si nimeni nu este prea pacatos .

Il avem pe Iisus a carui dragoste intrece pacatele si neputintele noastre .
Nici un pacat nu e prea mare ca sa nu fie iertat .
Dar trebuie sa ne intoarcem spre El , fara voia noastra nu se intampla nimic .

Asa ca sa ne ierte Dumnezeu pe toti ,ca toti gresim .
El ne asteapta , asteapta pocainta noastra , uneori o viata intrega !
Sa nu uitam ca El asteapta , chiar ca asteapta si are rabdare cu noi .

Daca ne-am gandi ca El ne priveste in orice clipa ,ne vede cum evoluam , poate am fi mai buni .

toate cele bune !

maria

ory, imi place foarte tare cum gandesti. Am senzatia ca ai citit in inima mea si ai pus aici framantarile mele. Din inima iti multumesc:)
cu dragsote frateasca jenica

E foarte greu sa fim sinceri cu noi , sa ne recunoastem greselile .

Numai durerea , suferinta , schimba pe om .
Cat timp santem in putere , ne sant muschii tari , avem dreptate .

Cand vom depinde de cel de langa noi , cand vom astepta sa ni se aduca un pahar cu apa la pat , atuci vom fi alti oameni .


maria

Da, ory, ai dreptate, ca suntem cu totii niste pacatosi. Nu am zis altceva despre mine, caci as fi zis un neadevar. Dar vad ca mai mult te revolti impotriva principiilor, conform carora nu avem voie sa facem anumite lucruri.Doar despre ce vrea Dumnezeu de la noi am vorbit. Si acolo nu e tocmeala. Ca nu ne ridicam la asteptarile Lui, o stie toata lumea. Cu o singura exceptie: sa nu spunem despre noi ca suntem necredinciosi. Asta nu. Noi suntem putin-credinciosi, totusi, credinciosi.

Eu sunt Stefan si sunt un student lenes. Cred ca asta va da de inteles cum sunt in rest...

Foarte interesant topic!
Am citit parerile voastre, am ,,urmarit'ce se intampla pe forum, iar acum am hotarat sa postez, fiind noua pe acest forum.:)
Sa va spun si eu putin despre mine.
E cam greu sa te descrii pe tine,cel mai bine e sa lasi pe altii sa te descopere.Dar pentru a te descrie, cred in primul rand ca trebuie sa te cunosti f. bine.
Despre mine:Consider ca sunt o persoana destul de echilibrata.Am incredere in Dumnezeu si in fortele proprii, orice s-ar intampla.Chiar daca in viata, bineinteles,se ivesc multe situatii dificile trebuie sa-ti spui intotdeuna ca poti, sa le depasesti.Credinta te salveaza!Si sa privesi inainte cu optimism.Gandirea pozitiva e f. importanta!
Sunt cam introvertita, visatoare si sentimentala.Si cred ca acestea spun totul despre firea mea...
Corina.

:) Imi pare bine de cunostinta, Corina!

Si mie imi pare bine de cunostinta, Mirelat!:)
Ma bucur sa va cunosc, asa virtual , pe voi toti!

Si eu sunt nou pe aici :)

Sunt o fire realista si sentimentala , am trecut prin multe rataciri si caderi, dar Domnul m-a ajutat, sa nu va smintiti!
L-am cunoscut pe Iisus intr-o biserica catolica, vreo 6 luni a tinut acea stare de liniste si iubire pe care o cautam demult, dar simteam ca ceva este fals, asa ca am cautat mai mult si din nestiinta si o oarecare curiozitate specifica am cazut in ratacirile veacului . Dupa ce m-am dat bine cu capul de pereti, m-a luminat Domnul si am gasit singurul Adevar : Ortodoxia.
Cam astea sunt ispravile mele, bine ca s-au terminat cu bine :)

permite-mi sa te contrazic, ink nu s-au terminat. ;)
nu vreau sa te sperii, ti-am spus doar k sa nu te culci pe-o ureche. in rest... bine ai venit! :D speram sa te simti bine pe aici