Barack Obama , a intors spatele lui Dumnezeu !
 

Întreaga Americă este zguduită de polemici şi dezbateri pe seama discursului preşedintelui american, Barack Obama, cu prilejul Zilei Recunoştinţei.
http://www.doxologia.ro/sites/defaul...rack-obama.jpg



În acest discurs, preşedintele nu a mulţumit lui Dumnezeu, aşa cum se obişnuieşte de câteva sute de ani, ci a vorbit despre “norocul” americanilor , un principiu necreştin.
Mulţumirea adresată lui Dumnezeu exprimată de preşedinte în numele întregului neam american datează de pe vremea Preşedintelui George Washington în 1789. Este aşadar una dintre tradţiile sacre ale poporului american şi nerespectarea ei a adus multă tulburare în rândul oamenilor.
Obama a omis aşadat orice referinţă religioasă în cuvântul său de trei minute, deşi în tradiţia americană “Ziua Recunoştinţei este o sărbătoare tradiţională în care oamenii îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru darurile Sale” a spus prezentatorul radio FOX News, Todd Starnes.
Preşedintele a spus că “familia sa reflectează la cât de norocoasă este”. "Pentru mulţi americani, Ziua Recunoştinţei este un timp de reflecţie despre cât de binecuvântaţi şi recunoscători sunt". El a adăugat că familia sa a mâncat mâncare foarte bună, s-a uitat la fotbal şi a mulţumit pentru cât de norocoasă este.
Faimosul editorialist Sherman Frederick, de la ziarul Las Vegas Review a spus ironic: “Cineva ar trebui să-i amintească lui Obama că atunci când americanii stau în jurul mesei şi mulţumesc, ei mulţumesc lui Dumnezeu”.
Marele preşedinte George Washington, primul preşedinte American care a proclamat Ziua Recunoştinţei şi a prezidat scrierea Constituţiei a spus: “De aceea este datoria tuturor americanilor să cunoască providenţa Atotputernicului Dumnezeu, să asculte voia Lui, să fie recunoscători pentru darurile sale, să implore smerit protecţia Sa, printr-o Zi de mulţumire publică şi de rugăciune prin care toţi să cinstească cu inimă recunoscătoare darurile lui Dumnezeu”.
Publicistul Ben Shapiro a fost şi mai sever cu preşedintele: “Este ireal că Obama nu a menţionat pe Dumnezeu în mesajul său. E un ateist militant. Cui să fim recunoscători, dacă nu lui Dumnezeu?”
Obama a mulţumit lui Dumnezeu în 2009 şi 2010, cu prilejul aceleiaşi sărbători.
Sursa informatiei : doxologia.ro

E musulman?

Crestin Protestant
 

noi am avut un presedinte ce s-a declarat ateu de la inceput.
si cu toate astea l-au votat majoritatea romanilor, adica si majoritatea din 8 zeci si ceva la suta ortodocsi.
chiar nu inteleg de ce atata zarva ...

Sarbatoarea e Ziua Recunostintei adusa lui Dumnezeu, insa politically correct naste monstri:

El a adăugat că "familia sa a mâncat mâncare foarte bună, s-a uitat la fotbal şi a mulţumit pentru cât de norocoasă este."

Oare cui i-a multumit? :)

Părinţii Fondatori ai SUA au fost credincioşi. Protestanţi, chiar foarte protestanţi, dar de o indiscutabilă credinţă, mergând până la fervoare creştină. Să comparăm discursul preşedintelui Obama cu cel al predecesorului său, George Washington:

George Washington's 1789 Thanksgiving Day Proclamation

WHEREAS it is the duty of all nations to acknowledge the providence of Almighty God, to obey His will, to be grateful for His benefits, and humbly to implore His protection and favour; and Whereas both Houses of Congress have, by their joint committee, requested me "to recommend to the people of the United States a DAY OF PUBLICK THANSGIVING and PRAYER, to be observed by acknowledging with grateful hearts the many and signal favors of Almighty God, especially by affording them an opportunity peaceably to establish a form of government for their safety and happiness:"
NOW THEREFORE, I do recommend and assign THURSDAY, the TWENTY-SIXTH DAY of NOVEMBER next, to be devoted by the people of these States to the service of that great and glorious Being who is the beneficent author of all the good that was, that is, or that will be; that we may then all unite in rendering unto Him our sincere and humble thanks for His kind care and protection of the people of this country previous to their becoming a nation; for the signal and manifold mercies and the favorable interpositions of His providence in the course and conclusion of the late war; for the great degree of tranquility, union, and plenty which we have since enjoyed;-- for the peaceable and rational manner in which we have been enable to establish Constitutions of government for our sasety and happiness, and particularly the national one now lately instituted;-- for the civil and religious liberty with which we are blessed, and the means we have of acquiring and diffusing useful knowledge;-- and, in general, for all the great and various favours which He has been pleased to confer upon us.

And also, that we may then unite in most humbly offering our prayers and supplications to the great Lord and Ruler of Nations and beseech Him to pardon our national and other transgressions;-- to enable us all, whether in publick or private stations, to perform our several and relative duties properly and punctually; to render our National Government a blessing to all the people by constantly being a Government of wise, just, and constitutional laws, discreetly and faithfully executed and obeyed; to protect and guide all sovereigns and nations (especially such as have shewn kindness unto us); and to bless them with good governments, peace, and concord; to promote the knowledge and practice of true religion and virtue, and the increase of science among them and us; and, generally to grant unto all mankind such a degree of temporal prosperity as he alone knows to be best.

GIVEN under my hand, at the city of New-York, the third day of October, in the year of our Lord, one thousand seven hundred and eighty-nine.

(signed) G. Washington

Adevărul este că există nu numai un alt preşedinte, dar un alt popor. Dacă oamenii uită atât de des azi de Dumnezeu, de ce ar fi preşedinţii altfel ? Ce face Dumnezeu în astfel de cazuri ? Au mai fost în istorie. Scrie în "Împăraţi", unde vedem ce s-a întâmplat când mai marii iudeilor, ca şi mai marii samaritenilor, uitau de Cel Care Există.

Totusi, nu e normal ca un discurs din 2011 sa nu mai sune la fel cu unul din 1789? Washington si Obama traiesc in doua lumi complet diferite.

Dl Obama e inselat de draci,aflandu-se foarte probabil sunt influenta anumitor organizatii (ascunse) care se zic "crestine" si care il indeamna la politica cruciata (si care si dansii sunt sub influenta dracilor sa duca aceasta politica cruciata) vedeti ce s-a intamplat acum in Pakistan,cand trupele NATO au ucis 24 de soldati pakistanezi pe teritoriul pakistanez.
De ce nu a zis nimic de Dumnezeu dl Obama?
De aceea,sa nu se stie ca e in mana in mana cu aceste organizatii zise "crestine".
Pai masoneria de rit scotian,din care au fost multi din parinti fondatori ai SUA,sunt inselati de draci sa promoveze unele erezii,fiind o o suma de erezii crestine,aceasta masonerie.Au si idei ne-eretice pe acolo dar si destule eretice.

Cum zice poetul nostru traco-dac,Mihail Eminescu:
"Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine."

Si mai incolo:
"Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama."

Dl Obama e inselat de draci sa joace teatru prost,cand vezi clar ca de politica cruciata,nelegiuta,nu s-a lasat.
Cum se poate asa ,sa fie omorati 24 de soldati ai Pakistanului,pasnici,fara sa fi fost razboi intre NATO si Pakistan.....

Noi sa ne rugam la preabunul Dumnezeu,sa ii lumineze mintea si acestuia (dlui Obama) si dlui Putin,sa inceteze cu politica agresiva.

Cred eu...
 

Indiferent de ceea ce simte si este in particular,B Obama s-a adresat poporului american in calitate de presedinte si pentru felul cum a facut-o nu are nici o scuza.

Macar asa poate se lamuresc si americanii ca Obama nu e nici pe departe salvatorul Americii. Asta a castigat alegerile datorita discursurilor lui populiste. Toata lumea credea ca asta va fi salvatorul lumii! Vezi sa nu! Acum a pornit din nou tiparnita de bani nu stiu ce-si imagineaza ca face! Va urma intr-un timp nu foarte indepartat Apocalipsa economica atat pentru SUA cat si pentru UE.

Nu stiu de ce va mirati,mai exsta vreunul dintre voi care credea ca Obama e crestin convins? Imi vine sa rad! E ceva normal. Mai anormal mi se pare ca pana acum a fost pomenit numele lui Dumnezeu in discursurile din anii precedenti de catre niste masoni nenorociti!

WOW, adica a indraznit ca in respectivul discurs sa ii ia in seama pe milioanele de americani care sunt nereligiosi, sau de alta credinta decat crestina. Si care indraznesc sa se bucure de respectiva sarbatoare acasa, cu familia, ca restul familiilor crestine.

Apropo, nu exista polemica. Exista doar un grup crestin, neo-protestant (apropo, vad ca nu va deranjeaza deloc "sectantii" in acest caz) care a facut scandal pe tema asta. Problema e ca respectivul grup (si media afiliata lui) au aratat de nenumarate ori pana acum ca nu au vreo legatura cu realitatea.
Simplul fapt ca il citezi pe Ben Shapiro arata asta, dar probabil nu esti la curent cu ineptiile debitate de el in ultimii ani.

In plus, nu sunt sigur, dar sunt aproape sigur ca nici in discursurile de Thanksgiving ale lui Bush Jr. nu se vorbea de Dumnezeu. Oricare ar fi el.

Discutabil, in cel mai bun caz. Asta daca nu esti fan Barton, un om care e foarte ocupat sa rescrie istoria americana pentru a arata ca America a fost fondata pe principii crestine. Lucru complet fals, Constitutia Americana e faimoasa exact pentru ca specifica o separare clara intre Biserica si Stat.

De ce? Au trecut mai bine de 200 de ani de atunci. Ce legatura are?

Nici nu are nevoie de vreuna.

In primul rand, si unii dintre Founding fathers au fost religiosi, dar au inteles ca e important ca religia si Statul sa fie separate. Deci si-au calcat pe credinta, pentru viitorul generatiilor urmatoare si stabilitatea tarii pe care o fondau.

In al doilea rand, poporul american nu e o entitate unitara, 100% crestina. Asa ca discursul lui s-a adresat, intr-adevar, poporului. Care include si agnostici, si atei, si musulmani, si diverse culori de crestini. Cu alte cuvinte, a fost un discurs echidistant d.p.d.v. religios, asa cum ar si trebui sa fie discursul unui presedinte.

Ce vrei tu e favorizarea crestinismului in fata ne-crestinilor. As fi curios sa vad ce punct de vedere ai fi avut daca faceai parte dintr-o minoritate, nu o majoritate.

Asa, si? Bush era cu Dumnezeu in gura orice ocazie prindea. Si ce a facut? A dereglementat si mai mult sistemul bancar, si a angajat SUA in doua razboaie catastrofale. Sau ala a fost un presedinte bun pentru ca il includea pe God in discursuri?

Sa nu uitam niciodata ca nu se pune virgula intre subiect si predicat.

Trecând peste faptul că valoarea judecăţilor dumitale e cel puţin discutabilă, îţi aduc la cunoştinţă un fapt important: "Ziua Recunoştinţei" despre care e vorba în topicul de faţă e ziua recunoştinţei faţă de Dumnezeu.
Aşa că mi se pare de bun simţ ca un discurs de Ziua Recunoştinţei să cuprindă mulţumiri adresate Domnului, indiferent cât de corect politic (de o mare prostie e termenul) este sau nu.

Pai si daca asta e cazul, de ce te obosesti sa dai reply? De dragul de a avea ocazia sa postezi ceva care incepe cu o afirmatie pe ton condescent?

Un fapt important in capul tau, probabil, si iti imaginezi ca daca e acolo, asa e pe peste tot. Newsflash: Thanksgiving e o sarbatoare in mare parte seculara, si are de a face cu sarbatorirea recoltei (apropo, ritualuri de genul asta aveau loc si in timpurile pre-crestine), cu atingerea continentului american de catre (unii) colonisti, si cu victoria asupra amerindienilor (un genocid in toata regula, poate ne explici tu cum se potriveste asta cu ideile crestine).

La fel ca si Craciunul, Thanksgiving e o sarbatoare a tuturor, indiferent de religie sau lipsa ei. E o zi in care familiile sa intalnesc si petrec timp impreuna. Ca tu insisti ca are neaparat caracter crestin, e problema ta. O fi avut initial, dar timpurile se schimba.

Obama a procedat corect: s-a adresat unei natiuni pestrite d.p.d.v. religios, care sarbatoreste Thanksgiving, intr-un mod neutru.

Konijiro,Thanksgiving isi are originea in sarbatoarea instituita de colonistii puritani,veniti din Marea Britanie,supranumiti ,,Pilgrim Fathers".Are legatura si cu recolta,pentru ca tinand cont de prigoana cracena la care au fost supusi in Anglia,bolile si pericolele de pe mare,adaptarea la un tinut strain si plin de indieni,avand in vedere ca aveau cu ei batrini,femei si copii,supravietuirea lor chiar a fost chiar un miracol.Acestia,puritani veniti pe acele tarimuri erau in marea lor majoritate absolventi de Oxford si Cambridge.S-a spus ca a fost cea mai educata colonie din istorie,erau absolventi de top pe metru patrat.Insa acestia erau protestanti calvinisti,adica exact opusul ateilor,la modul radical.Ai aici primul lor document,ca sa vezi cam cum gandeau.Ei au spus asa,daca este nevoie traduc,dar tu stii engleza:

"Wee ordaine that the day of our ships arrival at the place assigned for plantacon in the land of Virginia shall be yearly and perpetually kept holy as a day of thanksgiving to Almighty God."

Deci nu lui Dumnezeu ii este dedicata,ci lui Dumnezeu Atotputernic :) ,baietii erau cu suveranitatea absoluta,crede-ma pe cuvant,erau calvini,nu aveau nimic in comun cu political correctness-ul lui Barack :) Ceea mai proasta idee ar fi fost sa te duci sa le spui ca nu exista Dumnezeu,era de preferat sa-i zici mai bine ceva de mama sefului apasilor,scapai mai ieftin.Vezi ca nu sunt precum ortodocsii,blanzi si dispusi sa-si ia suturi,unii dintre ei erau sustinatorii ai lui Oliver Cromwell,este mai complicata povestea.Te rog nu-i transforma in altceva,pls :)

Voi nu vedeti trendul ?

Sarbatoare religioasa (sa multumim lui Dumnezeu) -> sarbatoare nationala, sociala (sarbatoarea nationala a americanilor, curcan, placinta) -> sarbatoare pur si simplu (ura ! liber de la lucru, sa curga berea !!!).

Sa va mai spun de o sarbatoare care se indreapta in aceeasi directie ? Sau ati intuit deja, ca suntem in postul ........



AOLEO ! Acuma vad, domnule Scott, ca urmatorul dumneavoastra post va fi cel cu nr. 666 !!! Atentie ce scrieti, sa fie memorabil !

:)
 

Desi Romania este o tara profund religioasa(sau cel putin asa se doreste),eu nu-mi amintesc sa fi auzit nici un discurs al politicienilor nostri,in care numele lui Dumnezeu sa fie pomenit.Ma scuz,daca gresesc poate mi-a scapat mie.

Sarbatoarea de Paste sau Nasterea Domnului sunt zile memorabile in cultura romaneasca si in viata poporului,nu-mi amintesc ca presedintele sa aibe vreun discurs in aceste zile.In schimb,suntem obisnuiti cu nelipsitul sau discurs de Anul Noul.

Corect, erau niste crestini foarte ferventi, dar asta nu inseamna ca americanii de azi au vreo obligatie sa sarbatoreasca Thanksgiving in acelasi mod ca acum 300 de ani.

Dragul meu domn,ce mai este obligatoriu astazi cand fiecare dintre noi crede ca lumea s-a nascut odata cu el?Sa va spun ceva despre acei oameni,ce pot parea naivi din perspectiva noastra ,,evoluata".La numai sase ani dupa debarcare,nu au avut alta idee decat sa infiinteze o universitate.Printre cei cu initiativa 100 erau absolventi de la Oxford si Cambridge,a observat asta si Max Weber in ,,Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus".Regula de baza la acest institut de invatamint era urmatoarea: ,,Fiecare sa se deprinda cu citirea Bibliei de doua ori pe zi,gata sa dea socoteala de competenta sa in aceasta privinta,vazind ca descoperirea Cuvantului da lumina si pricepere omului simplu".Acesta regula nu ar trebui sa va mire,pentru ca unul dintre binefecatorii acestei institutii era un pastor,pe nume John Harvard,care le-a si donat carti.Universitatea o cunoasteti sub numele de Harvard,cea mai batrina din Unitele State ale Americii.John Harvard era absolvent al Colegiului Emmanuel de la Cambridge,unde functiona aceiasi regula care spunea asa:,,Este o straveche invataura in Biserica aceea ca scolile si colegiile sa fie fondate in scopul educarii tinerilor in toata pietatea si buna invatatura,mai cu seama in Sfanta Scriptura,pentru ca astfel instruiti,sa poata cunoaste religia curata a Dumnezeului Atotputernic".

Sa nu credeti,va rog,ca erau niste bigoti,care ar fi dispretuit educatia.La Harvard au solicitat sa nu se faca distinctie intre teologie si stiintele umaniste,sa nu se predea doar Biblia in limbile originale si retorica teologica dar si sa fie obligatorii studii in domenii precum astronomia,fizica,botanica,chimia,filosofia,poezia ,istoria si medicina.Pe parte teologica se mergea pe sistem calvin iar pe parte umanista pe sistemul lui Aristotel.Idealul puritan era o studiere comprehensiva a stiintelor umaniste,cu toate semnificatiile lor,in contextul revelatiei biblice.Declaratia de la Harvard din 1670 descrie stiintele umaniste drept ,,un cerc cu sapte sectiuni al carui centru este Dumnezeu".

Acesta lucru isi are originea in Anglia,intrucat ei au fost considerati,atat clerici cat si laici,o miscare a invatatilor evlaviosi,avand o mare sustinere in centrele universitare,a caror traditie au adus-o cu ei.Studiile din Cato,Seneca,Plutarh,Platon erau obligatorii de la inceput.Unul dintre initatori,Knowles, ii scria guvernatoului din Massachusetts spunandu-i ca: ,,in cazul in care colegiul moare nici bisericile nu vor supravietui mult dupa aceea".Nu concepeau educatia separat de teologie,credinta de cunoastere.

Oameni fiind nu au fost perfecti,au avut lumini si umbre,esecuri si realizari,decizii bune sau gresite.Un cercetator modern,american,spunea asa despre ei: ,,Dar chiar si asa,sugestia ca am avea trebuinta de puritani,noi occidentalii secolului XX,impregnat de sofisticat si maiestria tehnicii atat in sfera seculara cat si in cea sacra,ar putea surprinde.Convingerea ca desi cetateni responsabili,puritanii erau naivi,austeri si prea exigenti,exagerand in tot,incapabili sa glumeasca si nici dorind asa ceva,inca mai persista.Ne intrebam ce ne-ar putea oferi acesti zeloti ca sa ne poata folosi.Raspunsul l-ar putea oferi un singur cuvant:maturitate.Maturitatea se constituie ca un complex de intelepciune,bunavointa,ingaduinta si creativitate.Puritanii au intruchipat maturitatea,noi nu o avem.Suntem niste pitici spirituali.Dimpotriva,ei erau uriasi,suflete mari slujind unui Dumnezeu mare.Ingemanata in ei,pasiunea unei ratiuni limpezi se alatura unei inimi calde.Vizionari si pragmatici,idealisti si realisti deopotriva,actionand focalizat si metodic asupra unui scop,avea convingeri mari,nadejdi mari si realizari mari dar si suferinte mari.Stradaniile lor de a face fata pustietatii climaterice in care i-a asezat Dumnezeu au produs barbatia de caracter de neclintit,care depaseste descurajarile si temerile insa batalia spirituala a fost cea care i-a format,si-au asumat chemarea considerandu-se pelerini-luptatori,precum in alegoria lui Bunyan.Vincit qui patitur".

Daca mai trebuie serbat cum credeau ei?Lumea i-a uitat,si-a croit drumul ei prin timp,mostenirea lor a fost pastrata cumva,spiritul lor insa a fost uitat.Daca este bine sau rau,din perspectiva prezentului,sa judece fiecare ,eu las asta in voia Celui de Sus,sunt subiectiv,sa ma iertati,pentru ca imi sunt dragi,la fel cum fiecare iubeste pe cei care i-au inflacarat inima in Credinta.Va salut si va doresc o seara placuta in continuare.

@Scotland the Brave
Nu contest (si nu am contestat) faptul ca Thanksgiving are o origine crestina, dar ea e doar partiala.

Nu mi se pare relevant, insa, modul in care era sarbatorit Thanksgiving in secolul 17 pentru discursul lui Obama din 2011. Lumea s-a schimbat, America s-a schimbat, iar crestinismul pierde teren de 50 de ani incoace.

Drept urmare, nu mi se pare nimic ciudat in discursul lui Obama. Mi se pare de bun simt, pentru ca e presedintele tuturor americanilor, nu doar al americanilor crestini.

Ca nu vi se pare relevant, nu ma mira. In fond, la ce foloseste si cum este relevant respectul pentru trecut, pentru traditie, ce beneficiu de aduce ? Necsam. Ca sa nu mai vorbim de respectul si recunostinta (ca, deh, e totusi THANKSGIVING) catre Dumnezeu.

Nu mai stiu unde am citit vorba asta mare: Cel mai trist lucru in viata unui ateu trebuie sa fie momentul in care, bucuros fiind de un eveniment fericit, sau de o zi minunata, de o priveliste frumoasa, simte nevoia sa multumeasca si nu stie cui.

In ce priveste crestinismul, faceti o imensa si tragica confuzie. Nu crestinismul pierde teren, ci lumea.


Mai asteptam cu interes ziua in care un sef de stat va rosti un discurs de Craciun in care sa aiba mare grija sa nu aminteasca despre Nasterea lui Cristos, ca sa nu jigneasca cumva pe atei sau musulmani, ca, deh, cadourile lui Mos Craciun, renul Rudolph, bonusurile si primele de sarbatori, Coca-Cola si Tuborg Christmas Brew sunt ale tuturor, nu doar ale crestinilor.

Traditia, in sine, de dragul ei, nu are valoare, daca nu poate fi coroborata cu situatia prezenta. Lucrurile s-au schimbat, ce e asa de greu de inteles?

Ce e asa de greu de inteles ca America nu mai e o natie 100% crestina? Si ca nu toti americanii ii multumesc lui Dumnezeu in ziua de Thanksgiving?

De unde nevoia de a multumi cuiva? Sau crezi ca noi simtim nevoia sa vedem un agent invizibill in orice?

Mai trist mi se pare dansul pe sarma logicii al unui crestin, care ii multumeste lui Dumnezeu cand i se naste un copil, si trebuie sa ii multumeasca si cand acel copil moare, pentru ca deh, tine de planul divin. Sau daca nu ii multumeste, nu are voie nici sa il injure ca deh, Dumnezeu e bun, chiar si atunci cand evidenta arata contrariul.

Sigur. Pentru ca toti stim ce viata buna aveau oamenii atunci cand crestinismul (si Biserica) faceau legea in Europa. Nu exista sclavie, drepturile personale erau respectate, exista acces la educatie si la medicina moderna. Sau nu?

Intr-adevar, lucrurile s-au schimbat. Scotianul v-a dat, mai sus, niste argumente foarte pertinente si detaliate pentru ideea ca traditia instituita de catre parintii pelerini ar trebui respectata pentru substanta ei, nu doar de forma sau din traditionalism gaunos.


Nici n-a fost vreodata o natie 100% crestina si nici nu e nevoie. Insa, un american ne-crestin de bun simt ar trebui sa realizeze ca Thanksgiving a fost instituita ca o sarbatoare crestina, si in nici un caz ca o sarbatoare nationala; ca urmare, daca nu simte nevoia sa multumeasca lui Dumnezeu, sa nu simta nevoia de a sarbatori Thanksgiving. Ce, in alta zi nu se poate manca curcan ? Alternativ, daca doreste sa ia totusi parte la sarbatorirea Thanksgiving, realizand ca este o sarbatoare crestina, sa nu se scandalizeze daca presedintele aminteste in discursul sau despre Dumnezeu.


Cine sunt "noi" ? Am crezut ca sunteti un singur user. In ce priveste nevoia de a multumi, ce sa spun, daca n-ati simtit-o niciodata, va compatimesc.

Fără prea mare legătură cu topicul, dar cu intelectul da.
Explică-ne şi nouă te rog, cu dex-ul în faţă, cuvânt cu cuvânt, ce ai vrut să zici în textul citat. Că ce a ieşit, îţi spun eu: o inepţie, ca multe din argumentele tale (inepte).
Mulţumesc anticipat.

Ori are personalităţi multiplu schizoide, ori are un respect deosebit pentru el, vorbindu-şi la persoana a doua plural.

Scotland the Brave:

Nu contest valoarea acelor oameni sau educatia lor si bunele intentii, dar acestea sunt aspecte care nu pot influenta modul in care niste oameni sarbatoresc Thanksgiving in 2011.
O traditie, indiferent cat a fost la vremea ei la valabila sau utila, nu trebuie pastrata mecanic. Vine inevitabil un moment in care ea devine artificiala si atunci normal este sa ramana un obiect de studiu istoric si cultural.
Faptul ca nu toti americanii de azi sarbatoresc exact in modul in care o faceau inaintasii lor in secolul XVII tine doar de schimbarile firesti care au avut loc in societate, nu de vreo lipsa de respect.

Diferenţa între un credincios şi un necredincios e că primul se încrede în Dumnezeu chiar şi în faţa morţii (sau mai ales acolo), că are încredere în mărturia Bisericii, care vorbeşte de Cel făcut om pentru a birui moartea.

El ştie că nu Dumnezeu a făcut moartea, ci că, din contră, El e Viaţă în cel mai adevărat înţeles, şi poate găsi în sine puterea de a-I mulţumi că fiul care i-a murit a trecut, de fapt, din lumea aceasta a suferinţelor şi a morţii în cea a vieţii veşnice.
Iar pentru asta nu are nevoie de dovezi, ci doar de încredere.

Sunt curios dacă până la sfârșitul vieții măcar unul dintre cei care l-au judecat acum pe Obama îi va întoarce și el spatele lui Dumnezeu.

însă nu-ţi vei putea satisface curiozitatea asta decât, eventual, după ce vei trece şi tu dincolo.

Pentru domnii Konijiro si FlaviusM
 

Domnilor,unul dintre dvs are nume de imparat roman iar celalalt are drept semnatura un citat dintr-un imparat roman.Sper sa nu ma fac de ras in mijlocul acestei scurte conversatii in inima latinitatii :) Da,lumea se schimba,in bine sau in rau,sau in ceva diferit,este cert faptul ca se schimba.Sa va spun ce as dori sa nu se schimbe,sau ce incerc sa nu schimb printre ai mei,o sa creionez scurt cateva idei,prea multe de spus ar fi si timpul nu este aliatul meu acum.De la acei oameni am invatat si le multumesc pentru asta,peste timp si istorie.Nu a fost degeaba efortul lor.Lumea,in ansamblul ei,isi va urma calea pana la capat,sarcina mea ca si tata si cap de familie este sa am grija de familia mea si de oricine pot,cu toate ca nu voi putea eu nici salva si nici schimba lumea.Dumnezeu face asta si cand va veni ceasul vom avea un cer nou si un pamint nou,pentru copii Fagaduintei.

Mi-as fi dorit sa nu se schimbe mentalitatea lor despre munca.Erau adversari fara limite ai trandavie si mediocritatii,respingand mentalitatea lui ,,merge si asa"a compromisiului comun si facil.Cat timp faci ceva pentru Dumnezeu o faci,EL te-a pus acolo cu un scop si esti dator sa-ti faci datoria.Noi credem si azi ca Dumnezeu se uita la noi atat cand ne inchinam cat si cand muncim,datori fiind sa le facem pe ambele.Statornicia si competenta in profesie erau principii de baza,orientarea dupa aptitudini,in mod relist,dupa vocatie,nu dupa pretetii inchipuite,dupa doctrine inventate de tine ca sa-ti justifici esecul sau reusite in mod incorect.Dumnezeul are darul de a inlatura orice doctrina omeneasca care IL impiedica sa ajunga la inima fiintei.Singurul sens nobil in care suntem indreptatiti sa vorbim despre Credinta si munca este sa putem vorbi stiind ca ochii Sai patrunzatori sunt necontenit atintiti asupra noastra,si trebuie sa ne comportam in consecinta.Lenea este rusinea si cangrena sufletului si omul a gasit de-a lungul timpului multe metode sa-si justifice acesta pacatoasa inclinatie.Dumnezeu Atotputernic,Tatal Nostru Ceresc,a randuit ca Adam sa muncesca inca in stare de inocenta fiind si prin urmare nu va tolera o umanitate lenesa si mediocra,sclava a lasitatii ei,decazuta si fara curaj.Omul se naste pentru munca,la fel cum scanteia este nascuta sa se inalte.Cu toate acestea munca in sine nu trebuie sa devina in idol,un scop pervertit spre imbogatire aducatore de moarte spirituala,ci un mod de a-l glorifica pe Tatal Nostru,si punad munca la locul ei cu competenta si intelepciune,cu moderatie si eficacitate.Dumnezeu nu isi doreste sclavi nefericiti si oprimati,ci un popor al Sau care sa se comporte demn,cu bucurie si recunoastiinta, atat in viata spirituala cat si in ceea materiala.Orice beneficiu vei obtine prin munca cinstita este rodul harului Celui de Sus care binecuvanteaza pe cei ce ii aduc slava Numelui Sau prin modul cum isi indeplinesc menirea pentru care i-a pus in lumea asta.Toti sunt datori sa contribuie la bunastarea colectiva,toti fiind una si prin efortul lor Tatal sa fie slavit,pentru mila indurarilor Sale.

Mi-as mai dori sa nu se fi schimbat conceptia lor despre familie.Adica conceptia conform careia Dumnezeu sta in mijlocul ei iar familia este locul unde se deprind si unde este modelata prima data taria de caracter,credinta,cinstea si evlavia individului,barbat sau femeie.Un om crescut in ordine si disciplina,exigent cu el insusi,genereaza in mod natural buna randuiala in societate,acolo unde Cel deSus il va pune,conform talantilor ce ii vor fi dati,pentru a-si face datoria pe lumea acesta,pentru Dumnezeu. Sotul si sotia sunt egali din punct de vedere spiritual iar un camin fara grija si dragostea materna este de neconceput dar noi credem ca barbatul este capul familiei,el decide in ultima instanta.Sotul nu isi poate constrange sotia ci este dator sa-i explice ratiunile sale si sa tina cont de opinia sa,el insa avad responsabilitatea decizie finale,pentru care va raspunde in fata lui Dumnezeu.Sotia trebuie sa inteleaga rolul ei si sa-si indeplineasca chemarea de mama,sotie si lucratore.Credinta este liantul lor,fara ea sunt rupti,in conflict,individualisti si dezbinati.Este de preferat un trai auster si calculat,chiar daca ai primit mari bincuvantari financiare,noi credem ca lui Dumnezeu ii place moderatia si economia si nicidecum risipa si inconstienta,fastul si desfranarea.Si aici trebuie sa fii precis in ceea ce faci,destinele celor care sunt in grija ta de tata tin de tine iar Biblia da marturie ca noi suntem copii unui Dumnezeu al preciziei,nu al intimplarii si al hazardului.Sa pui deoparte si sa investesti intelept si profitabil este un dar al omului chibzuit si muncitor,sa ramii om echilibrat cand altora luminile stralucitore ale lumii le fura mintile pentru totdeauna.

Mi-as mai dori sa nu se schimbe conceptia lor despre credinta,cel putin la ai mei,nu doresc sa vorbesc despre altii,nici nu stiu prea bine iar Dumnezeu decide si acolo si stie EL mai bine.In Biserica toate lucrurile trebuie sa fie curate,simple,cat mai indepartate de elementele si fastul acestei lumi.Daca credinta este spirituala,curata,simpla si umila,dupa cum intradevar asa este si Evaghelia,asa va fi si trairea credinciosului.Dumnezeu est Duh si trebuie sa i-te inchini in Duh.Asta inseamna ca desi EL este prezent pretutindeni,EL este in mintea si inima fiecarui om care ii iubeste Cuvantul si care se increde in promisiunile Sale,oriunde exista o inima libera de lume si care-l asteapta cu bucurie.Prin urmare desi suntem straini si trecatori prin lumea asta,noi nu suntem nicaieri straini ci fiecare palma de pamint ne poate fi casa pentru o vreme,pentru ca Dumnezeu este pretutindeni si ne aude oriunde,toiagul si nuiaua Sa fiind vesnic sprijin al nostru.Mereu a veghat asupra noastra si stim ca o va face pana la capat,in EL nu este umbra de schimbare.Caci traim prin credinta,care este o incredere in cele nevazute.Din pamint am plecat si acolo ne vom intoarce,cand Tatal ne va chema inapoi din lupta in care ne-a pus in lume asta.Plecarea nu ar trebuie sa fie o tristete ci un motiv de imbratisare pentru ca plecam acasa,vremelnic despartiti de trupul trecator dar vesnic impreuna,dupa cum EL va decide.

Domnilor,acestea sunt lucruri din trecut,pot parea stranii si bizare pentru dvs,depasite si de neinteles.Va inteleg.Lumea se va schimba iarasi si iarasi,cum o amesteca stapinul ei vremelnic,eu nu vreau sa ma schimb,ai mei nu vreau sa se schimbe.Urmariti lucrurile despre care spuneti ca nu pot fi crezute si ganditi-va la cele pe care de-a lungul timpului le-ati acceptat atat de usor.Cea mai mare lupta pentru un crestin este sa-l marturiseasca pe Hristos dar sa aibe grija sa nu traiasca ca si cum acesta ar fi neputincios sa lucreze in el si prin el.Dvs probabil aveti alt drum in acesta lume,faceti cum credeti de cuviinta si la final,sau mai devreme,veti vedea ceea ce Apostolul Pavel numea cunoasterea pe deplin.Sa stiti ca raman acestea trei:credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Dumnezeu sa va calauzesca pasii.

Şi cu ce te-ar ajuta să ştii că da sau că nu?

Era retorică. Nu sunt deloc curios ce se va întâmpla cu viziunile dvs. spirituale, ci doar atrăgeam atenția mai elegant că s-ar putea ca într-un moment al vieții dvs. să întoarceți și voi spatele lui Dumnezeu. Și-atunci degeaba vă ambalați atâta că Obama nu l-a pomenit pe Dumnezeu. Chiar nu ați învățat nimic din pățania lui Petru care se bătea cu pumnul în piept că nu-l va părăsi niciodată pe Iisus? Cam așa se mândresc acum și cei care-l critică pe Barack, indiferent dacă pe forumul ăsta sau în America, neștiind ce-i așteaptă pe ei, poate.

Personal, n-am zis nimic de Obama. Mai bine un necredincios cinstit, decât un credincios prefăcut. Primul, chiar fără s-o ştie, e mai aproape de Dumnezeu.
Şi ai dreptate, e foarte riscant să judeci pe altul. Pedeapsa e, de multe ori, că te lasă Dumnezeu să cazi în acelaşi păcat.