Imbracamintea noastra si a copiilor
 

Am observat ca pe piata au inceput sa apara tot felul de ciudatenii in materie de moda. Caciulitele cu urechiuse sau cu cornite pentru copii n-au ce cauta in garderoba unui copil crestin. Nici bluzele si puloverele cu ,,coada".
Anumite semne sataniste ne sunt livrate sub aceasta forma.

Iata cat de importante sunt aceste semne pentru unele persoalitati ale zilelor noastre:
Semne de Satana!

Si eu sunt de acord cu acest lucru.
De asemena am vazut niste tricouri foarte dragute, inflorante al acrui element central era o stea cu cinci colturi incadrata in cerc.Am primit camasute de baieti din materiale foarte bune, de firma, cu acea cruce franta si incadrata in cerc
Asadar, atentie la hainutele voastre si ale copiilor!

http://revolutiaiubirii.files.wordpr...pg?w=350&h=266

MADONNA – SIMBOLUL OCULT ILLUMINATI – PIRAMIDA SI OCHIUL ATOTVAZATOR

http://revolutiaiubirii.files.wordpr...pg?w=376&h=434

KEITH URBAN – COUNTRY MUSIC – TRICOU PIRAMIDA SI OCHIUL ATOTVAZATOR

Iata cum sunt introduse in moda semnele masonice. Sa fim atenti la desenele de pe tricouri.

daca o caciula are urechiuse de ursuletz sau iepuras..nu vad care ar fi problema...cat despre coarne..

Eu n-as da copilului meu astfel de caciula. Oricat de mult as iubi ursuletii si iepurasii. O astfel de imbracaminte desensibilizeaza.

Caciulile cu urechi sunt absolut nevinovate pe langa trendul "crucii intoarse"care face ravagii acum.Adolescentii sunt bucurosi sa le poarte,chiar daca unii nici nu stiu ce presupune acest simbol.
La fel,si simbolul pacii(care este o cruce intoarsa,careia i s-au strambat bratele)este peste tot in magazine.

Daca calci crucea inn picioare, chiar daca tu nu esti crestin, inseamna clar ca o pangaresti.
LA fel si cu hainele: daca porti cruci frante si intoarse, necinstesti, batjocoresti Sfanta Cruce precum si Pe Cel ce s-a rastignit pe ea.
Sti care e culmea? aceste simboluri satanice au o explicatie clara, pe care satanistii o recunosc: de profanarea a crucii si deturnare a religiei crestinilor.Asadar, cei care comanda producerea astfelor de haine stiu de ce o fac.
Oare numai noi trebuie sa fim ignorantii care le purtam fara sa ne intereseze ce inseamna?

Asta e o parere personala. Nu e parerea tuturor. Eu unul nu cred ca desensibilizeaza astfel de hainute pentru copii.
In schimb tricourile "personalizate" cu diferite semne satanice sunt intradevar problematice. Mai grav e ca ajungem sa ne obisnuim (noi societatea, nu noi indivizi izolati) cu aceste simboluri. Ni se pare ca doar o forma de rebeliune temporara si ca dupa trece. Poate ca trece perioada in care portam aceste simboluri, dar semnele nu trec. Obisnuinta si rutina sunt poveri grele. Greu te intorci la Hristos dupa ce L-ai parasit. Cei care s-au intors sunt dovada vie a ce inseamna acest efort. E placut efortul si efectul dar nu multi il fac.

Mie caciulitele cu urechiuse chiar imi plac mult, dar daca vorbim de cornite si diverse semne...evident ca nu au ce cauta nici in garderoba copilasului si nici in a celor maturi.

unde vedeti voi atatea coarne si cruci intoarse pe haine?ca eu nu. si mai lasati siteurile neo-protestante din anii 90,ca aia vad satanism peste tot si probabil daca ati discuta cu ei,ar zice ca suntem niste idolatri sau ceva de genul

No offence, dar doar daca iti intorci capul pe strada nu vezi. Nu vorbesc despre caciulite cu coarne, vorbesc despre crucea intoarsa cu bratele frante.

sincer,nici cruci intoarse nu am vazut.poate,in 18 ani sa fii vazut cateva pentagrame pe cateva tricouri de formatii rock,dar si ele foarte rar.

esti un caz fericit. Contiuna sa mergi fara sa vezi aceste lucruri nepotrivite.

Din pacate, nu sunt toti asa feiciti ca si tine. Ochii mei s-au intinat de multe ori de imaginile astea stricate. Ca sa nu mai zic ca acu 2 zile am mers la supermarket, m-am oprit la raoinul rechizite si in timp ce cautam o ascutitoare mi-a sarit o cutie de creioane in ochi. Back-groundul era plin de... cruci frante si intoarse, incadrate in cerc. Iar acele rechizite vor ajunge pe masa copiilor.

una e sa nu le vezi, si alta e sa spuni ca nu exista.

nu zic ca nu exista,zic doar sa nu ne speriem si sa vedem peste tot simboluri satanice.ca probabil sunt,dar fatis satanice(cruci frante si chestii la vedere,clar) destul de rar.

chiar si asa sa fie, dar tot avem obligatia ca si crestini sa nu purtam si sa cumparam astfel de obiecte.

La aceasta, noi trebuie să reacţionăm prin mai multă vizibilitate a simbolurilor noastre, a apartenenţei noastre. De fapt, a credinţei noastre. Sunt pline magazinele religioase (ştiu, nu spermarket-urile....) cu tot felul de semne de carte cu chipul Sfintei Fecioare, insigne cu Doamna Noastră sau cu alţi sfinţi care se pot prinde pe ghiozdan, reminder-uri magnetice de pus pe frigider etc. Am văzut un dos de maşină cu un peşte desenat pe care scria "proud to be a christian", tricouri pe stradă cu "Radio Maria", rozarii purtate în chip de mărgele, etc. etc.

De ce, atunci, văd MULT mai des tricouri cu Iron Maiden decât cu veneratul şi seninul chip al lui Our Maiden ? De ce Che Guevara apare mai des decât Isus Cristos ? De ce, când aniversăm pe cineva şi cântăm "La Mulţi Ani cu sănătate" ne oprim la prima strofă ? De ce când cântăm "Deşteaptă-te, române!" ne ferim de strofa "preoţi cu cruce-n frunte" ? Nu cumva, zicând că nu în fariseism spectacular se cuvine a ne manifesta credinţa, ci în discreţie, nu cumva zicând că a fi creştin e ceva "în inima noastră", noi, de fapt, ne ruşinăm de Cristos şi uităm misiunea de bază a laicilor în Biserică: aceea de a face ca Urbs Hominis să devină Urbs Dei, cu alte cuvinte de a preface lumea în sălaş bineplăcut Domnului ?

Pot sa spun ca eu iau simbolurile foarte in serious,am renuntat sa-mi cumpar destul de multe lucruri care imi placeau initial si aveau discret imprimat un craniu,un schelet,un semn al "pacii".

Mi-am cumparat 2 tricouri cu Arhanghelul Mihail(pe care il iubesc mult),niste brelocuri cu Iisus si cruci...mai am niste brose cu ingeri si o cruce minuscula pe care le port la serviciu...insa ma gandeam cum oare ma percep ceilalti?ca pe o persoana care face parada de simboluri religioase?Dar intentia mea nu este de a face parada ci doar vreau sa ma aflu in prezenta lor oriunde in activitatile mele,sa le am aproape de mine.
Posibil sa fiu si eu precum studentul fara minte care se gandea ca daca isi pune cursurile sub perna cumva,cumva ii vor intra notiunile in cap si va trece examenul :))

Am observat ca atunci cand port minuscula brose cu cruce la serviciu,exista persoane carora le atrag dispretul instantaneu-asta deoarece le surprind privirea fixand crucea apoi analizandu-ma pe mine :)
Am vrut sa scot brosa si nu am putut,s-a intepenit acolo asa ca nu am mai insistat s-o scot...

Haideti sa va spun parerea mea. Am o problema cu tricourile sau alte elemente vestimentare care au imprimate elemente religioase. O imagine a lui Hristos, a Maicii Domnului, a unui sfant sau a unui eveniment din istoria mantuirii nesfintit nu reprezinta o icoana. Deci ce reprezinta? Mai mult tricoul respectiv se arunca in masina de spalat si se afla langa alte rufe mrdare, ca sa nu spun ca si el se poate murdari sau este "imbacsit" de detergent. Icoanele se pastreaza cu mare grija si evlavie pentru a nu fi pangarite de atingeri necurate. La fel si cu brosele sau insignele. Cele prinse de ghiozdan se ating de tot felul de lucruri. Cine stie cum aruncam in graba ghiozdanul. In plus credinta nu se etaleaza. Hristos ne spune cand ne rugam sa ne inchidem in camara noastra si nu sa de evidentiem smerenia precum fariseii. Nu spun sa nu il marturisim pe Hristos sau sa ne rusinam de El dar nu e normal nici sa ne etamal astfel, cu atat mai mult cu cat ii putem deranja pe unii. Sau le putem aduce atingere propriilor credinte. Si nu vorbesc de ipocrizie sau diplomatie. Si de respect fata de ceilalti.
La fel si cu iconitele purtate in portofel sau la masina. E bine sa avem o icoana atat in masina cat si in portofel. Dar sa nu confundal importanta sau rolul lor. Multi le poarta ca pe niste talismane.
O cruce mica purtata pe dedesubt este mai mult decat suficient.

Eu chiar nu înţeleg de ce trebuie să purtăm poze şi inscripţii pe haine (fie ele cu Isus, fie cu Băsescu sau Lady Gaga).

Mi-am dat seama o dată de o chestie: un tricou pe care îl purtasem foarte multă vreme (era de calitate şi a ţinut mult), avea o ditamai inscripţia pe piept; ei, mi-am dat seama că purtam de vreo doi ani tricoul şi că nu ştiam ce scrie pe el. L-am întors, am citit: scria HAVANA şi încă ceva, nu mai ţin minte exact ce. M-am întrebat: de ce port un tricou pe care scrie ceva când nici nu ştiu ce scrie ?!!!

De atunci caut haine fără inscripţii. În schimb, o insignă mică, discretă, pentru reverul sacoului, cu un simbol creştin, am de gând să-mi cumpăr.

Da,este un aspect la care nu m-am gandit...
Dar de sa-i deranjam pe altii prin purtarea sau etalarea unor obiecte ce poarta amprenta noastra religioasa?

Pe mine nu ma deranjeaza cucoanele care poarta steaua lui David in 3 kile de aur ,nici indiencele cu mantrele lor sau haine cu zeitati...ar trebui sa-i urasc?sa-i dispretuiesc?

I-aţi uitat pe maneliştii care poartă crucifixuri de aur de juma de chil....

Cumpără-ți un serafim.:25: dacă nu găsești, îți pot trimite eu unul. :)

Exact,i-am uitat dar nu stiu la ce religie sa-i incadrez pe acestia ?...cu apucaturile lor orientale numai ortodocsi nu sunt...

Vreau si eu un sfat, fetita mea la gradinita a primit rolul de capra (capra cu 3 iezi)si doamna educatoare mi-a zis sa-i fac coarne de capra, suna cam ciudat si chiar nu stiu ce sa fac. Ma gandesc sa o imbrac doar in costum popular.

Scz daca nu am postat in topicul potrivit.

eu sigur nu i-as pune fetitei mele coarne.
Varianta cu costumul popular mis e pare foarte buna. Zica lumea ce o vrea.....

Nici capra nu are nicio vina pentru ca Dumnezeu a inzestrat-o cu coarne si nici fetita dumneavoastra pentru ca i s-a oferit la serbare acest rol.

Si eu am participat de curand la o serbare la gradinita, si am vazut tot felul de astfel de costume, care de care mai haioase (capre, ursi, albine, furnici etc.). Copiii s-au distrat pe cinste. Nu cred ca trebuie sa vedem influente malefice chiar in toate aceste lucruri.

Dupa parerea mea, mult mai rau este "sa-i cauti copilului in coarne", cum spune o vorba din popor, sa-l rasfeti peste masura etc.

Dar, desigur, decizia va apartine.

Eu port la gat o cruce mica din ata neagra, din aceea facuta de mana, simpla. Sotul meu mi-a daruit-o la putin timp dupa ce ne-am cunoscut si tin foarte mult la ea.
Vara e aproape tot timpul vizibila.Cand imi amintesc ca o am la gat si apartin de credinta mea, ma ajuta sa ma comport mai retinut si mai frumos, mai crestineste (lucrez cu oameni...).
Chiar daca as sti ca pe altii ii deranjeaza, nu as scoate-o; probabil ca in general numele Mantuitorului nostru deranjeaza, la fel ca si cuvintele "mantuire", "viata vesnica". Dar cred ca trebuie sa le rostim mai des.

De ce sunteti superstitios? Stiti cum e la gradinita: unii au antene de greier, unii coarne de cerb, altii de alte animalute, nu vad nimic rau in asta.

Prima sigur e caprita, a doua tot o caprita (parca-i capra din "Capra cu trei iezi", caci are batic) , iar a treia pare un miel:)
http://click.infospace.com/ClickHand...E9E38436C423A7

http://click.infospace.com/ClickHand...074C5CF1B8EF3F

http://click.infospace.com/ClickHand...4E89A986DF0412

Gasiti pe internet poze si filme de la serbari de gradinita unde s-a jucat piesa "Capra cu trei iezi".
Daca va deranjeaza "cornitele de capra", atunci lasati-o doar cu batic.

Ce dragut... din pacate e cam tarziu, maine are serbare asa ca va fi o capra fara coarne.

Cand spuneti cruce franta va referiti la asa zisul semn al pacii, nu? Acela este intr-adevar peste tot, chiar mai folosit decat pentagrama si capii de morti, caci multi il considera un semn de pace si iubire.

http://www.desenatori.ro/upload/gall.../0/1083230.jpg
http://metropotam.ro/mediaserver/S/n...symbol_jpg.gif

Semnul... pacii


A fost initial simbolul campaniei engleze pentru dezarmare nucleara, ceea ce dupa experienta bombardamentelor din al doilea razboi mondial a devenit o necesitate sine qua non a pacii, astfel incat demonstratiile si marsurile pentru pace din anii '60 l-au adoptat, mai ales dupa importarea sa in State.

Originea lui sta in suprapunerea initialelor D si N (de la dezarmare nucleara), nu din literele alfabetului, ci din simbolurile tip semafor, de semnalizare cu steagul.

O incarcatura simbolica suplimentara e oferita de realizatorul aceste imagini, Gerald Holtom, care a spus ca se simtea disperat, dezolat, iar imaginea propriei sale persoane, resemnate in fata disperarii, cu umerii lasati si mainile intinse in laterale, cu palmele desfacute, a fost schematizata in acel mic simbol devenit ulterior semnul universal al pacii.


Cu toate acestea... exista si explicatii alternative:

Semnul pacii
- semnul din interiorul cercului -intors la 90 de grade- reprezinta un avion B52 stilizat, si provine de pe vremea cand se incerca oprirea razboiului din Vietnam
- semnul reprezinta o cruce franta (semnul Antichristului)... sau o crucificare cu capul in jos (a Sf. Petru)
- semnul "piciorului de gaina" sau "piciorul vrajitoarei" reprezinta o veche runa a mortii

Semnul victoriei
- a fost replicat in salutul pentru "viata lunga si prosperitate" al Vulcanienilor din Star Trek
- e un semn al "binecuvantarii satanice" si are o pleiada de alte "posibile explicatii" masonice

mai multe teorii aici si aici

In fine, semul asta e pe haine, in reclame, pe caiete, creioane, papuci, ciorapi, curele, in scoli, in autobuze, pe panouri...e peste tot.
http://www.google.ro/imgres?q=semnul...w=1600&bih=723

Pe mine nu ma deranjeaza oamenii de alte culte,deci nici ei nu ar trebui sa fie deranjati de crucea mea. Dar sunt!
Eu port la lucru,o cruce mica,mica la rever si am observat ca unele persoane se uita la cruce,apoi la mine...si in final au o atitudine dispretuitoare,o atitudine care arata ca daca port o cruce sunt o idioata si deci demna de tot dispretul lor.
Nu va spun ca am vrut s-o scot(este o brosa mica) si nu pot s-o scot,s-a intepenit in material :)
Asa ca nu am mai insistat si am lasat-o acolo...

Intr-o lume vadit anticrestina, oare toate astea sa fie intamplatoare???

Stii ce e ironic, la unele licee de aici, nu au educatie religioasa, dar au lectii de yoga. Deci dupa mintea lor, yoga e buna, dar crestinismul ba. Cel mult se pomeneste de crestinism in istoria religiilor, la Legende si Mituri, anumite fapte redate in Sf.Scripura, de ex. Iisus mergand pe apa, sunt considerate mituri. Asta lasand la o parte teoria evolutiei care este f.detaliata si bagata pe gat. Si tot ei zic ca nu indoctrineaza.

Eu aici am fost la o scoala unde erau 80% evrei si o romanca a sfatuit sa nu port Crucea ptr. ca am sa primesc comentarii si priviri urate. Comentarii n-am primit, insa priviri piezise da si dialog cu colegii evrei 0. In sfarsit. Bine ca am scapat de scoala aia :4:, caci a fost o experienta ciudata.

Cel puțin la yoga înveți cum să îți relaxezi mintea și corpul pe când la ora de religie te învață că dacă nu faci cum zice în biblie mergi în iad și ai să suferi o eternitate. Eu aș alege lecția de yoga.

Având în vedere că nu există nici o dovadă că un individ pe nume Iisus a mers pe apă nu văd de ce ar fi considerat altceva decât un mit.

Nu prea are sens termenul „îndoctrinare” în această frază. Eu consider că ești îndoctrinat atunci când ești învățat o anumită dogmă.
(„dogmă” - adevăr absolut ce nu poate fi pus sub semnul întrebării)

Ești liber să pui sub semnul întrebării teoria evoluției sau să încerci să demonstrezi că este greșită/nu are sens/etc, sunt sigur că ai să câștigi un Nobel dacă reușești.
Dar nu ai să reușești pentru că în știință când ceva este o „teorie” înseamnă că sunt dovezi empirice și că acel lucru este demonstrat deja.

Poate se uita asa si pentru ca nu prea au vazut sa fie purtata crucea pe rever, cum nici eu de altfel...cine stie!

Exista Scriptura. A crede nu inseamna a te increde numai in dovezi logice. Aici sta maretia credintei - sa te increzi in cuvintele lui Hristos, chiar daca de multe ori invatatura Lui pare a fi absurda, precum cererea de a te ruga pentru cei ce ti-au facut rau.

Serios??...nu m-am gandit la asta...intr-adevar altii poarta crucea pe fund,pe spate sau oriunde altundeva decat la gat sau la rever...
Greseala mea,dar sa stii ca pe fund nu am s-o pun!!!

Deci crezi în scriptură și biblie să înțeleg.

Câteva întrebări:
De ce nu ești musulman și nu crezi în alah și învățăturile Coranului?
De ce nu crezi în Thor? De ce nu crezi în Zeus? De ce nu crezi în Isis? etc.

Îți zic eu de ce, pentru că te ai înăscut într-o familie creștină și într-un loc/timp unde lumea este creștină. Dacă te nășteai acum 6000 de ani în egiptul actual credeai în altceva. Dacă te nășteai într-o țară/familie musulmana credeai în alah.
Singurul lucru care dictează ce religie ești sau nu ești este locul, timpul și familia în care te naști.

Concluzie, degeaba îmi zici tu mie că, crezi în cuvântul lui Hristos, asta nu schimbă realitatea cu nimic, dacă vrei să convingi pe cineva de ceva trebuie să aduci dovezi nu credință.

Citat:

În prealabil postat de costel (Post 452957) Exista Scriptura. A crede nu inseamna a te increde numai in dovezi logice. Aici sta maretia credintei - sa te increzi in cuvintele lui Hristos, chiar daca de multe ori invatatura Lui pare a fi absurda, precum cererea de a te ruga pentru cei ce ti-au facut rau.

De fiecare data cand cineva ne cere dovezi pentru a crede sau spune trebuie sa vad pentru ca sa cred sau merge la spectacole evanghelice pe stadion, menite sa trezeasca credinta prin "minuni" facute live, imi aduc aminte de un pasaj din „Dăruind vei dobîndi. Cuvinte de credinţă” a lui Nicolae Steinhardt:

„Căci nu numai că nu bănuiau pe Cine spînzuraseră pe lemn, ci nu ştiau nici ce înseamnă „a crede” şi foloseau cuvîntul fără a-l înţelege deloc. Dacă, următor injoncţiunii arhiereşti, Domnul ar fi coborît de pe crucea pe care, grăieşte atît de frumos Fericita Caterina din Siena, nu piroanele, ci dragostea Îl ţinea ţintuit, cuvîntul „credinţă” ar fi fost desfiinţat pentru totdeauna şi năvalnic s-ar fi înscăunat împărăţia lui Dumnezeu. Faptul coborîrii nu putea fi crezut, ci numai constatat, înregistrat, luat la cunoştinţă în plinătatea evidenţei sale. S-ar fi impus ca atare şi ar fi redus la zero orice supravieţuire a enigmaticului verb „a crede”. A crede nu este sinonim cu a dovedi, a demonstra, a fi evident; cu sintagma „a crede pentru că”. A crede înlătură orice dubiu, rezervă şi motivaţie. Brusca apariţie a unei imense păsări roşii căzute din cer i-ar pune pe oameni, scrie Kierkegaard, faţă în faţă cu un eveniment extraordinar şi senzaţional care nu le-ar mai îngădui să nu-şi dea seama că au de-a face cu un semn cert, unul dintr-acelea stăruitor cerute de farisei, scribi şi cărturari. Coborîrea de pe cruce, la Golgota, ar fi fost o asemenea uriaşă pasăre colorată; după ivirea căreia arhiereilor şi tuturor celor aflaţi în perimetrul acela nu le mai rămînea altceva de făcut decît să se supună evidenţei, să îngenuncheze, să cînte osana. (...)

Coborîrea de pe cruce ar fi fost un act de autoritate, de constrîngere, de siluire a voinţei şi libertăţii, de înlocuire a credinţei prin evidenţă. Cercetarea atentă a textelor evanghelice şi meditarea lor ne îndeamnă să ajungem la concluzia că nu acesta a fost „stilul de lucru” al Domnului. Nu cu evidenţe, cu dovezi, ci parcă, dimpotrivă, în mod tainic şi dubitativ I-a plăcut să procedeze, lăsînd totdeauna posibilitatea sesizării unei doze de incertitudine şi a conceperii validităţii unor îndoieli”.

„E de mirare că un popor atît de ascuţit la minte ca acela iudeu s-a putut opri asupra unui Mesia glorificat, coborînd din cer cu un alai definitiv care nu ar mai fi îngăduit nici cea mai mică îndoială, ci doar prosternarea, constatarea. Cum de n-au bănuit că planul divin va recurge la o cale mai puţin simplistă? Soluţia mesianică închipuită de Iuda este de o naivitate egală cu soluţia scenică a unui deus ex machina“. (Jurnalul Fericirii p.517)

Noi nu demonstram nimanui obiectivitatea realitatilor biblice, nu dorim sa convingem pe nimeni de nimic, pentru ca dovezile nu duc la credinta autentica. Daca demonstrez ca un om poate merge pe apa, nu e vestea cea buna a Evangheliei, nu asta inseamna "credinta". Vestea cea buna a Evangheliei presupune un mod de existenta, deci singurul anunt obiectiv compatibil cu evenimentul eclezial este invitatia “vino si vezi”, o chemare a omului sa participe la anumite relatii de impartasire a vietii in Biserica, iar acolo este punctul din care se naste credinta, prin deschiderea lui spre Dumnezeu. Vrea cineva sa vada Biblia drept o colectie de mituri ,o fictiune ideatica si literara? Nu o sa-l pot eu convinge ca nu este asa, atata timp cat e atasat obsesiv de ideea asta, inchizandu-si orizontul cunoasterii. Libertatea provine din incertitudine, pe care el nu o accepta, e indoctrinat, atasat obsesiv de propriul idol mental. Insa si un astfel de om poate ajunge la un moment de cumpana in viata, care il marcheaza si se trezeste.

Frumoase cuvinte. Pacat ca nici un "liber cugetator " nu gandeste inainte sa ceara "dovezi ". :1: