Cugetarea la moarte
 

Cugetarea la moarte se face luand in considerare trei aspecte:

1. Pericolele care apar cand nu cugetam la moarte
2. Bunatatile sufletesti care rasar cugetand la moarte
3. Cugetarea propriuzisa la moarte

( abordare in Lamrim)

Pericolele care apar cand nu cugetam la moarte
 

1. Vom uita ca trebuie sa ne pregatim neincetat de moarte, asa ca vom uita cu usurinta invataturile sfinte.
2. Chiar daca nu uitam invataturile, nu le vom aplica in viata de zi cu zi
3. Chiar daca le aplicam, practica nu va fi pura, fiind contaminata cu tot felul de interese grosiere sau subtile
4. Chiar daca practica va fi pura, ne va lipsi persistenta pe intreaga durata a vietii
5. Vom continua sa facem acte nevirtuoase
6. Vom muri plini de regrete

Eu chiar va fi nevoie sa fac o cercetare pe tema "Perspectiva mortii si reconstructia scalei valorilor personale" pentru licenta.
Abordarea va fi prin prisma psihologica in principal,insa si transpersonala,religioasa,medicala,in linii mari.
Daca sunt persoane care au deschiderea sa vorbeasca despre o astfel de experienta,m-ar ajuta foarte mult.Oricum,informatiile personale nu vor fi trecute in lucrare,totul va fi confidential,insa ma ajuta experienta traita si cum ea a schimbat felul de a percepe viata,moartea,pe sine insusi/insasi,relatia cu divinitatea,familia,societatea si lumea in general.
Persoane care poate au trecut printr-un accident care i-a marcat sau boala in stadiu terminal ori in care riscul mortii exista,moarte clinica,decesul unei persoane apropiate etc,ca si exemplu.
Daca cineva nu doreste sa scrie pe forum,mi-ar putea scrie si pe privat.
Va multumesc oricum si as aprecia daca m-ati putea ajuta! :)

Meditatia asupra mortii este un pilon indispensabil, reconstructiei interioare dpdv axiologic.

Insa ea trebuie plasata intr-un context spiritual extins,
altfel nu are sens, nu va produce putere interioara.

In crestinism, este o lucrare duhovniceasca practicata de Sfintii Parinti,
integrata cu grija in economia psihologica, astfel incat sa dea roade bune si din abundenta.

In budism, abordarea 'mortii' este stratificata si prezinta o multitudine de fatete.

In primul rand persoana trebuie convinsa ca meditatia mortii este indispensabila unui urcus spiritual autentic si sincer, complet dedicat.

In stadiile intermediare si avansate se invata procesul de 'shutdown' si modul cum fiecare etapa poate fi purificata.

Moartea este astfel purificata, castigand o semnificatie profunda.

Spune-mi email-ul si-ti voi trimite niste materiale.

Iti multumesc,Florin,iti voi trimite emailul meu! :)
Insa doar o treime din lucrare va fi parte teoretica,cealalta fiind cercetare pentru care am nevoie de relatarile a minim 30 de persoane.

Da, interesanta e intalnirea cu moartea.
Te intalnesti cu moartea, iar moartea, ca un domn gratios iti intinde mana si te invita sa il insotesti. Si totusi, cand sa fi pe punctul de a face lucrul asta, domnul se intoarce si pleaca. Venise prea devreme iar tie nu ti s-a aprobat plecarea.
Dupa ce pleaca iti apar lacrimi in ochi. Si nu din cauza ca el, domnul in negru, ar fi plecat ci din cauza ca ai fi putut pleca cu el iar in urma ar fi ramas o mare adanca de lacrimi, tristete, deznadejde. Te infiori de cata durere ar fi putut urma daca plecai cu el.Si totusi intalnirea cu el a fost asa de rapida, asa de spontana ca ai vrut pur si simplu sa ii dai mana, fara sa ai posibilitatea de a alege.
E un bun moment sa realizezi ca acest moment spontan poate surveni oricand, atunci cand te astepti mai putin.Iar cand apare nu mai ai ocazia sa zici nici macar un Doamne ajuta! Cum te prinde, asa te ia. De aceea spuneau sf parinti ca atunci nu mai poti sa te intorci, sa te pocaiesti. Nu mai ai cum. pare ca totul se opreste:timpul, sentimentul, gandirea. Totul.
Nu existi decat tu ...si el(l-am personificat si l-am facut barbat din cauza ca eu sunt femeie, mi-a fost mai usor sa scriu asa).
Iar atunci cand el iti intoarce spatele, indraznesti sa ingami:""Mare esti Doamne! iti multumesc ca mi-ai mai dat o sansa! ajuta-ma sa o folosesc cum trebuie!"
E interesanta intalnirea, dar nu stiu cum e locul unde ma va duce el.Asa ca il rog pe Domnul sa ma ajute sa profit de aceasta sansa, ca de ultima.
M-am intalnit de 4 ori cu el(de doua ori in accident de masina, odata am dormit intr-o camera in care a mers gazul toata noaptea, iar a patra oara la nasterea ultimului copilas- ordinea cred ca era alta, dar ocaziile acestea au fost).

Nu mai mi-e frica de intalnirea cu el. Deja m-am invatat. Mi-e teama de durerea care o las in urma daca plec si mai ales mi-e teama ca nu voi ajunga acolo unde am dorit toata viata. Asta mi-e ingrijorarea cea mai mare.

Beneficiile
 

Beneficiile rezultate in urma constientizarii continue a iminentei mortii:

1. Ne vom angaja in practica spirituala sincer si viguros
2. Practica noastra va deveni foarte puternica si pura
3. Este importanta la inceputul practicii – dezvolta o aspiratie intensa
4. Este importanta pe intreg urcusul spiritual – mentine un interes continuu
5. Este importanta pentru atingerea telului final
6. Vom avea o minte fericita in momentul mortii

(fiecare aspect este explicat detaliat in Lamrim)

Intelegand importanta
 

In scripturi se spune ca meditatia la moarte este ca un “ciocan puternic care sfarma toate amagirile demonilor”.

Aceasta este un instrument chirurgical care inlatura toate actiunile negative ale trupului, mintii si vorbirii – toate preocuparile noastre zilnice pentru trivialitati.

Aceasta influenteaza puternic toate actiunile noastre.

Chiar daca primim cele mai profunde instructiuni, cele mai valoroase sfaturi duhovnicesti, fara meditatia la moarte acestea nu prind radacini adanci in suflet.

Meditatia propriu-zisa
 

Meditatia propriu-zisa la moarte este compusa din doua parti:

1. Noua cugetari
2. Imaginand ca momentul mortii a sosit acum


Cele noua cugetari sunt cuprinse in trei intelegeri:

1. moartea este certa

2. momentul mortii este incert

3. in momentul mortii, doar faptele noastre bune savarsite in timpul vietii ne pot ajuta

Interesante materiale publicati. Va spun sincer ca n-am meditat niciodata la moarte, nu-mi pot imagina cum este "dincolo", insa stiu sigur ca nu ma inspaimanta.

Scopul celor noua cugetari nu este acela de a stabili validitatea afirmatiilor, pentru ca acestea sunt evidente (nu necesita demonstratii) - ci acela de a transforma superficialitatea intelectuala intr-o convingere adanca, care sa sustina procesul spiritual.

Desi recunoastem validitatea acestor afirmatii, in mod uzual gandim astfel:

"Nu voi muri astazi."

Daca am gandi "Este posibil sa mor astazi", acest gand dispare repede.

De aceea, avem nevoie de cugetari repetate, pana cand adevarul acestor afirmatii se transforma intr-o realitate vie.

Moartea este certa
 

“Moartea este certa” cuprinde trei cugetari:

1. Moartea ne va lovi implacabil, nimic nu-i poate sta in cale
2. Durata vietii noastre descreste in mod continuu
3. Moartea vine, indiferent ca ne facem sau nu timp pentru practica spirituala

Extras din Kelsang Gyatso:


Cei mai puternici oameni care au condus tari si imperii, cu totii au fost neajutorati in fata puterii mortii.
Chiar si miliardarii nu au nicio cale de scapare.
Nu pot evita moartea dand mita.
Nu pot cumpara timp negociind astfel: “ Daca imi vei amana momentul mortii iti voi da bogatii dincolo de imaginatia ta.”

Moartea este necrutatoare, nu poate fi induplecata.
Cu moartea nu se pot face afaceri.

In “Sutra adresata Regelui”, se spune ca “moartea este ca si colapsarea unui munte imens care se imprastie devastator in toate cele patru directii.” Ravagiile nu pot fi evitate sub niciun chip.

In scripturi se afla scris:
Imbatranirea este ca un fluviu care nu poate fi oprit
Stricaciunea este ca un fluviu care nu poate fi oprit
Boala este ca un fluviu care nu poate fi oprit
Moartea este ca un fluviu care nu poate fi oprit

Imbatranirea progreseaza pe nesimtite, furandu-ne tineretea, vigoarea si frumusetea.

Boala strica comfortul si darama taria trupului.

Chiar daca prima boala poate fi invinsa de doctori, alta ii ia locul, si tot asa pana cand in cele din urma boala nu mai poate fi vindecata.

Nu putem evita boala si moartea fugind de ele,
Nu le putem stavili cu bogatii sau cu puteri magice,
Fiecare fiinta din aceasta lume trebuie sa sufere durerile imbatranirii, bolii si mortii.

Draga Lore, ai avut zile de la Domnul! :25:

si pentru ca suntem in Postul Craciunului, mai bine sa cugetam cu o colinda. :)

"Vita verde, iadara" ... aici in interpretarea Narcisei Suciu : http://www.crestinortodox.ro/colinde...dara-1287.html

Da, asa e. Ma tine Domnul ptr aia mici, care au nevoie de mine.
Vorba psalmistului"Certandu-ma, m-a certat Domnul, dar mortii nu m-a dat".
multumesc ptr colind:)

2. Durata vietii noastre descreste in mod continuu
 

Kelsang Gyatso:



In Indrumar pentru viata unui Bodhisatva, Shantideva spune:

Fara sa ramana nicio zi, nicio noapte,
Aceasta viata se scurge incontinuu
Nu se lungeste niciodata,
Cum poate cineva ca mine sa evite moartea?

Din momentul conceptiei noastre, ne indreptam inexorabil spre moarte,
ca un cal de curse catre linia de sosire.

Chiar si caii, din cand cand se mai relaxeaza, dar cursa noastra spre moarte nu se opreste niciodata, nici macar pentru o secunda.

In timp ce dormim, in timp ce suntem treji, viata se scurge.

O clipa dupa nasterea noastra, o parte din viata noastra a pierit.

Traim in imbratisarea mortii.

Al saptelea Dalai Lama spunea:
Dupa ce nasterea s-a produs nu avem puterea sa oprim scurgerea vietii nici pentru o clipa.
Ne indreptam spre moarte ca un atlet care alearga.
Noi credem ca suntem printre cei vii, dar viata noastra este chiar cararea spre moarte.

Presupunand ca doctorul ne aduce teribila veste ca suferim de o boala incurabila si ca mai avem de trait doar o saptamana.

Daca prietenul nostru chiar atunci ne-ar oferi un dar fantastic, un diamant, un automobil nou sau o vacanta gratis, nu am fi foarte entuziasmati.

In realitate totusi acesta este diagnosticul.
Toti suferim de o boala mortala.

Cat de naiv si necugetat este sa fii interesat peste masura in placerile trecatoare ale acestei vieti.

Daca ni se pare dificil sa meditam asupra mortii, putem doar asculta tic-tacul ceasului si sa fim constienti ca fiecare sunet marcheaza sfarsitul unui moment din viata noastra si apropierea graduala a mortii.

Sau ne putem imagina ca Moartea sta doar la cativa km de noi si cu fiecare secunda face cate un pas in directia noastra.

In Sutra Bucuriei Netarmurite Buddha spune:

Aceste trei lumi (lumile dorintei, lumile ceresti cu forma, lumile ceresti fara forma) sunt impermanente ca norii de toamna.
Nasterea si moartea fiintelor sunt la fel ca intrarea si iesirea din scena a actorilor,
Aceleasi roluri, dar alte masti.

Viata unei fiinte este ca licarirea unui fulger pe cer,
Piere la fel de repede ca apa ce cade de pe un munte inalt.

3. Moartea vine, indiferent ca ne facem sau nu timp pentru practica spirituala
 

Cu toate ca viata este scurta, nu ar fi o nenorocire daca am avea timp suficient pentru rugaciune si meditatie, dar cea mai mare parte din timpul nostru este ocupata cu somnul, munca, cumparaturile, discutiile...ramanand de fapt foarte putin timp pentru practica spirituala.


Tot timpul nostru este consumat de alte indeletniciri pana cand, brusc, murim.

Putem crede ca avem timp din belsug, dar daca examinam cu atentie, zilele aluneca fara sa ne angajam serios in practica spirituala.

Daca nu ne facem timp acum pt rugaciune si meditatie vom privi in momentul mortii noastre inapoi si vom realiza ca viata noastra s-a irosit in van.

Daca vom cugeta la moarte, dorinta de a ne ruga si medita se va intari. Astfel, vom gasi solutii de a modifica rutina zilnica in mod natural, pentru a ne ruga mai mult.

Posesiunile si bucuriile acestei lumi nu ne pot ajuta.
Doar rugaciunea curata este calea fara greseala.


Gungtang jampelyang a spus:
Mi-am petrecut 20 de ani nevrand sa practic Dharma,
Mi-am petrecut urmatorii 20 de ani gandindu-ma ca voi putea practica mai tarziu,
Mi-am petrecut alti 20 de ani cufundat in alte activitati si regretand ca nu am praticat Dharma.
Aceasta este istoria vietii mele.

Aceasta poate fi istoria fiecaruia, dar cugetand la moarte determinarea noastra de a lucra cele bune, se va intensifica de la sine.

Momentul mortii este incert
1. Durata vietii nu este fixata
2. Exista mai multe conditii ce provoaca moartea decat supravietuirea
3. Corpul omenesc este foarte fragil

Kelsang Gyatso:

1. Durata vietii nu este fixata


Cateodata ne pacalim gandind astfel: ‘Sunt tanar (a), asa ca nu voi muri in curand’, dar putem vedea cat de inselator este acest gand, observand pur si simplu cati oameni tineri mor inaintea parintilor lor.

Cateodata ne gandim ca suntem sanatosi si ca nu vom muri in curand, dar putem vedea cateodata cum oameni sanatosi care au grija de bolnavi, mor inaintea acestora.

Cineva care este sanatos si viguros dimineata, poate fi mort dupamasa, si cineva care se simte bine inainte de culcare poate muri inainte de a se trezi.

Unii oameni mor in timp ce mananca, altii mor in mijlocul unei conversatii.

Altii mor de indata ce se nasc.

Moartea poate veni fara nicio avertizare.

Acest inamic poate veni oricand si adesea loveste rapid, cand ne asteptam mai putin.

Poate veni in timp ce ne ducem la o petrecere sau in timp ce dam drumul la televizor, sau chiar in timp ce gandim ‘Nu voi muri astazi’ si ne facem planuri pentru vacanta de vara sau pensie.

Moartea se poate abate peste noi asa cum norii intunecati se aduna pe cer.

Cateodata cand intram intr-o cladire vremea este frumoasa, stralucitoare, dar cand iesim afara vremea este posomarata.

In acelasi fel moartea isi poate intinde umbra, pe nesimtite, asupra noastra.

2.Exista mai multe conditii ce provoaca moartea decat supravietuirea

Desi moartea noastra este certa iar durata vietii impredictibila, nu ar fi atat de rau daca ar fi putine circumstante care ar provoca moartea, dar in fapt, acestea sunt foarte multe, atat cauze de natura interna cat si externa.

Se spune, metaforic, ca sunt 80.000 de obstacole care ne distrug vitalitatea.

Toate acestea pot provoca moartea.

Cauzele externe ale mortii sunt: foametea, inundatiile, incendiile, cutremurele, poluarea, etc...

Intr-un mod similar cand armonia elementelor interne ale corpului este pierduta, aceasta poate cauza moartea.

Se spune ca elementele interne ale corpului (apa, pamant, aer, foc) sunt ca patru serpi din aceeasi specie si cu aceeasi vigoare, care traiesc in armonie. Cand unul devine mai puternic, armonia este pierduta, consumandu-i progresiv pe ceilalti, pana cand si acesta in final va muri de foame.

Pe langa aceste cauze provocate de elemente fara viata si celelalte fiinte pot cauza moartea: hoti, soldati, animale salbatice, etc..
Chiar si aspecte pe care nu le consideram amenintatoare, si pe care le credem ca ne sustin si protejeaza pot deveni cauze ale mortii: propria casa, cel mai bun prieten sau prietena, masina personala...

Oamenii se pot zdrobi cazand de pe scari sau zilnic mor in propriile automobile.

Unii oameni mor in vacanta, altii mor din cauza propriilor hobbiuri si distractii.

Chiar si prietenii sau iubitii pot deveni cauze ale mortii, cu sau fara intentie.

Citim adesea in ziare cum uneori iubitii se omoara intre ei, sau cum parintii isi ucid cateodata proprii copii.

Chiar si hrana care ne tine in viata poate fi o cauza a mortii.

Daca investigam cu atentie, nu vom gasi nicio placere lumeasca care sa nu fie o cauza potentiala aducatoare de moarte sau care sa fie o cauza exclusiv sustinatoare a vietii.

Nagarjuna spunea:

Traim in mijlocul miilor de circumstante care pot provoca moartea.
Forta noastra vitala palpaie ca flacara unei lumanari in bataia vantului.
Aceasta poate fi stinsa cu usurinta de rafalele mortii care sufla din toate directiile.

3.Corpul omenesc este foarte fragil
 

Desi sunt atat de multe cauze care pot provoca moartea, nu ar fi atat de rau daca am avea trupuri puternice ca otelul.

In fapt, ele sunt foarte delicate.

Nu este necesar sa folosim bombe cu mare putere de detonatie sau armament greu – ele pot fi distruse de un simplu ac.

In Scrisoare Prietenoasa, Nagarjuna spunea:

Sunt multi factori care ne distrug forta vitala.
Trupul nostru este ca un balon de sapun.
Cea mai mica atingere a unui spin otravitor,
Il pulverizeaza intr-o clipita.

In acelasi text, Nagarjuna scrie astfel:

La sfarsitul acestui eon, intreg universul va fi consumat de flacari
Si nici macar cenusa acestuia nu va mai ramane.
Daca intreg universul va pieri in foc,
nu mai este necesar sa se spuna ca trupul uman este extrem de fragil.

Putem observa cel mai simplu proces, respiratia.

Daca aceasta s-ar opri am muri.

-------------------------------------------------------------
Daca meditam cu atentie la aceste trei rationamente, vom dezvolta o intelepciune speciala care sesizeaza ca momentul propriei morti este incert si ca trebuie sa ne pregatim spiritual inainte de a ne termina treburile lumesti.

Numai asa putem realiza cat de inselator este gandul ‘ma voi pregati spiritual dupa ce rezolv sarcinile lumesti’.

Treburile lumesti sunt fara sfarstit.

In scripturi se spune ca sunt ca undele de la suprafata apei, fiecare grija lumeasca este urmata imediat de alta.

Sau sunt ca firele din barba, imediat ce sunt rase, incep sa creasca la loc.

3. In momentul mortii, doar faptele noastre bune savarsite in timpul vietii ne pot ajuta

Acest topic este analizat in cadrul a trei sectiuni:

3.1. In momentul mortii banii nostri nu ne pot ajuta
3.2. In momentul mortii rudele si prietenii nu ne pot ajuta
3.3. In momentul mortii chiar si corpul nostru nu este de niciun folos

3.1.In momentul mortii, banii nostri nu ne pot ajuta


Cugetam astfel:

“Chiar daca ar fi sa castig toate bogatiile lumii, toti banii pamantului, in momentul mortii ar fi fara niciun folos, deoarece nu voi lua cu mine nici o bucatica din acestea. Toate averile lumii la un loc nu pot sa-mi aline nici cea mai mica suferinta in ceasul mortii.”

In Sutra Copacului Glorios Buddha spune:

Chiar daca ai avea suficienta hrana incat sa te hraneasca 100 de ani,
Cand mori, vei pasi dincolo flamand.
Chiar daca ai avea suficiente haine care sa te impodobeasca 100 de ani,
Cand mori, vei pasi dincolo gol.



In Indrumar pentru viata unui Bodhisattva , Shantideva spune:

Din cauza faptului ca nu-mi dau seama ca trebuie sa pierd totul si sa plec,
Savarsesc tot felul de fapte rele,
Inclusiv, fata de prietenii si dusmanii mei.


A fost odata un om care muncea din greu sa taie o piatra imensa rotunda in forma patrata.

Un trecator l-a intrebat” De ce muncesti cu atata inversunare ca sa tai aceasta piatra in forma patrata?”

Omul ii raspunse : “Fac aceasta, doar ca sa o pot lasa in urma.”

Si noi suntem ca acest om, punem tot efortul si energia noastra in strangerea de averi, doar ca sa le lasam in urma cand murim.

3.2.In momentul mortii rudele si prietenii nu ne pot ajuta

In Indrumar pentru viata unui Bodhisattva, Shantideva spune:

Cand sunt infascat de mesagerul mortii,
Cum ma vor putea ajuta rudele si prietenii?
Numai bogatiile virtutii ma pot cu adevarat proteja in acel moment teribil,
Insa, niciodata nu le-am luat in serios.


Venim in aceasta lume singuri si plecam singuri.

Nu exista nicio persoana in aceasta lume, care sa ne poarte suferintele imbatranirii, bolii si mortii.

Atat prietenii cat si rudele noastre sunt neputincioase in momentul mortii, atunci cand de fapt, avem cea mai mare nevoie de ajutor.

Chiar daca fiecare persoana din lume ne-ar deveni un prieten devotat, niciunul nu ne-ar putea ajuta in momentul mortii.

Chiar daca ne-ar tine de mana si ne-ar sprijini capul, tot nu ar fi in stare sa ne smulga din ghearele mortii.

Cei mai puternici oameni din lume au in jurul lor garzi inarmate care ii protejeaza, dar niciun gardian nu poate oferi securitate atunci cand Lordul Mortii soseste.

Un mare invatat i-a recitat unui rege astfel:

Nu conteaza ca esti o persoana influenta, cu mari bogatii si resurse,
Cand va veni vremea sa treci dincolo
Va trebui sa o faci singur in mare durere si frica.
Va trebui sa calatoresti fara posesiunile tale dragi,
Fara regina, fara copii, fara servitori.

Cand va veni vremea, fiecare dintre noi va lasa totul in urma, asemenea regelui.

3.3.In momentul mortii chiar si corpul nostru nu este de niciun folos

Din momentul in care ne-am nascut, am avut mare grija si ne-am protejat trupul ca pe cea mai valoroasa posesiune, l-am invelit cand a fost frig, l-am racorit cand a fost cald, l-am aparat cand cineva a incercat sa-l raneasca.

Avem atata grija si afectiune pentru trupul nostru, incat cu greu am suferi si cea mai mica durere.

Cu greu putem indura daca ii este sete, iar daca isi pierde din puteri ne simtim mizerabil.

Cele mai multe actiuni negative le-am savarsit de dragul trupului nostru.

Daca cineva ne insulta corpul si spune ca are picioare grase sau fata ii este urata, nu putem suporta si reactionam violent.

Dar daca aceleasi lucruri sunt spuse despre trupul prietenului nostru, nu bagam in seama jignirile si poate chiar ne amuza.

Asa ca, acest trup pe care il pretuim nespus este inselator.

Cel mai mult insa, ne tradeaza in momentul mortii, cand ne paraseste complet, chiar daca avem nevoie de el cu disperare.


Primul Panchen Lama a spus:
Acest trup pe care il iubim cu atata ardoare,
Ne inseala cand avem cea mai mare nevoie de el.


Meditatia la moarte are puterea sa opreasca suvoiul amagirilor si sa directioneze mintea si inima pe calea virtutii.

Nu are puterea sa le inlature cu totul.

Doar realizarea esentei fenomenelor are aceasta putere.

Chiar daca nu putem aprofunda aceste meditatii, cel putin sa ne amintim de moarte de mai multe ori pe zi.

Aceasta va fi ca un inger pazitor in luarea deciziilor, clipa de clipa.

Imposibilul dialog de pe Strada Stelelor
 

Motto: ,,Si cand va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata."(Ioan 16:8)

Deci intr-un final am murit,ce banal.Te asteptati la altceva? Da,ceva grandios,cutremurator,nu un suspin lacrimogen si apoi tacere.Pare o drama ieftina.Ai fi vrut sa mai dureze? Pentru ce? Nu ai inspirat tu pe Ecclesiast,nu totul este vanare de vant? Acum este logic,cum sa fie grandios finalul unei banalitati repetabile.Asculta,chiar te intereseaza de noi? Mereu m-a interesat.Sunteti ai Mei.Ciudat,multi te-ar contrazice,nu pari un egalitarist in revelatia individuala.Ti-ai imaginat ca as fi un lider de sindicat? Nu,dar m-as fi asteptat ca din cand in cand sa ne mai faci si cu mana de la balcon,pentru improspatarea memoriei.Nu ti-se pare ca esti cam ticalos in raport de faptul ca M-am golit pentru voi?Si daca sunt ticalos ce,nu pentru unul ca mine ai venit,ai nevoie de premianti cuminti si ropote de aplauze? Nu,nu de asta am nevoie,ci de dragostea voastra,pe Cruce ma luptam Eu cu Mine pentru voi desi atunci ca si acum eram singur,parasit de voi.Crezi ca cineva se arunca in singuratatea mortii precum Fiul Meu fara a o face din iubire?Crezi ca m-as fi putut sinucide din disperare narcisista? Oamenii,sa-ti spun eu un adevar simplu,cred ce vad si ce ii afecteaza.In general limita lesei este scurta.Spui cuvinte mari si profunde.Cine are timp de ele? Ai ceva mai bun de facut? Tu sa-mi spui asta,eu doar ma nasc si mor.Intre cele doua extremitati necontrolabile de mine cumva trebuie sa te gasesc pe Tine.Si nu prea esti usor de gasit si nici nu putem singuri.Ce controlz eu ramine o mare enigma.Crezi ca sunt nedrept? Cred ca ai evitat raspunsul cand Iov ti-a ridicat intrebarea noastra,a tuturor,cu privire la suferinta.L-ai zdrobit cu maretia Ta,dar nu i-ai dat raspunsul.Poate nu puteti sa duceti acel raspuns..cu ce te-ar ajuta,m-ai iubi mai mult,as fi mai logic si drept pentru tine? Nu,as putea doar sa te critic mai bine,furios al Domnului,cum ar spune prietenii.Nu iti este frica de Judecata Mea? Ai vrea sa imi fie frica,sa ma tarasc prin praf cersind mila? Esti mandru.Sunt revoltat,am trecut de faza cu mandria in primul moment cand am citit Biblia.Iti place sa ne arati cat de mici suntem in raport de marea Ta dragoste.Daca ti-as spune ca esti copilul Meu drag m-ai crede?Daca ti-as raspunde ca in viata povestea fiului risipitor se termina adesea tragic m-ai intelege de ce tac?Ce vrei sa faci acum? Habar nu am,sa colind galaxiile in tacere,sa ma uit la stele cazatoare.Vrei sa ne plimbam impreuna? De ce,vrei sa-mi tii o lectie de morala lunga cat o eternitate? Nu,vreau doar sa-ti arat cum a inceput totul,de unde veniti si spre ce mergeti,sa iti arat fiecare clipa in care s-a strans dragostea si durerea Mea pentru voi.Sa mergem atunci,ar trebui sa ai o buna explicatie pentru ca eu sigur nu duc lipsa de critici.Dumnezeu zambea,eu mergeam bombanind langa EL,razvratit si indragostit de EL,dar EL bineinteles ca stia asta.

Frate protestant, din adversara lume anglofona, textul acesta m-a adus la poarta lacrimilor. Nu stiu cine l-a scris, dar este un titan. Daca esti tu, cu atat mai mult nu inteleg de ce in Biserica ta, nu esti cel putin pastor. Th. de Beze sau sinodalii de la Dordrecht nu au scris atat de profund uman, desi au fost niste giganti ai acestui partener de sah al Sfintei Biserici din care fac parte, partener numit Reforma. Voi, calvinii, sunteti asa: toti ca unul, la fel, o coroana de frunze soptind acelasi cantec; toti autorii pe care ii citezi si tot ce scrii seamana; sunteti capabilli sa faceti plojoane in esenta framantarilor nefericitei noastre specii cu o usurinta care depaseste cu mult simplul exercitiu retoric. Adica este exact limbajul framantarilor din orice credincios pentru care drumul spre Dumnezeu este (si) o sfasietoare cautare.
Un greco-catolic, revizionist non-conformist, adept al reabilitarii scolii de la Nisibis si pentru care Nestorius este un sfant, iti aduce ofranda unui respect profund, pentru tine si fratii tai de credinta, cei ce au scris aceste poeme minunate ale strigatului dupa Dumnezeu.