Aspecte morale ale vietii de familie
 

Buna ziua.
Ma intereseaza unele aspecte pe care nu am stiut mai bine unde sa le incadrez:
1. Am auzit ca daca vrei, ca femeie, sa te casatoresti cu un credincios (practicant) trebuie sa mergi sa te spovedesti la duhovnicul lui si apoi sa ramai in continuare la acelasi duhovnic ca sotul.
2.Daca e asa, nu e cam dificil pt preotul duhovnic, daca unul din soti de exemplu marturiseste o infidelitate (consumata sau nu) si apoi vine si celalalt si spune ca are o banuiala, ce face bietul preot?
3. Pentru iertarea adulterului este necesara, pe langa marturisirea la duhovnic si tinerea unui canon, si marturisirea fata de sot/sotie?
4. O alta intrebare ar fi daca preotul duhovnic poate sa ia vreo "masura" doar in baza spovedaniei tale, sau are dreptul doar sa te indemne pe tine sa recunosti si public faptele pe care le-ai comis? De exemplu, daca inainte de nunta unul din viitorii soti marturiseste ca nu a fost virgin, ii poate opri de la savarsirea sfintei taine a cununiei ?
5.Sau mai grav, daca e vorba de un membru al clerului sau sotia acestuia, care marturiseste ca a facut o "nefacuta", poate sa ia vreo masura, sau totul ramane la latitudinea celui in cauza?
6. Daca un cleric foarte renumit, persoana publica, revolutionar, erou, tribun al poporului, etc., ori e calugar si se indragosteste de o femeie si vrea s-o ia de nevasta, ori e deja casatorit dar comite infidelitati repetate, ori se indragosteste de alta femeie si vrea sa divorteze, i se pot permite toate acestea in baza faptului ca e un personaj foarte iubit de popor, iar pedepsirea lui (inlaturarea din randul clerului) ar atrage revolta maselor impotriva acelei institutii (biserici din care face parte respectivul)?

Nu e o regula sa te spovedesti la duhovnicul lui. Este o recomandare deoarece spovedindu-i pe amanadoi poate sa ii ajute mai usor. Ex sotia e mai impulsiva, mai certareata, sotul martuiseste asta duhovnicul iar duhovnicul dupa ce o cerceteaza poate ii da canonul cu apa in gura:)- adica aplicat strict pe rana familiei.
Preotul are rolul de a ajuta fiul duhovnicesc sa constientizeze greseala si de a se indrepta, nu de a alimenta sau a infirma/afirma pacatele celuilalt sot. Plus ca odata ce unul din soti preacurveste nu mai indraneste sa vina la spovedanie. pacatul il opreste. duhovnicul are si rolul de mediator, de aplanator al conflictului, cu tact si intelepciune va rezolva problema.
Unii parinti sfatuiau ca daca ai gresit fata de fratele tau si el nu stie, dar tie iti pare rau sa nu te duci sa-i ceri iertare ci sa te spovedesti si sa iei canon ptr asta. Ptr ca fratele tau, auzind greseala ta sa se tulbure peste masura de fapta ta si sa ii ridici lui razboi sufletesc.
preotul nu poate sa ia nici o masura directa, ci doar indirecta. Prin intermediul tau, adica a celui care greseste. Daca exista anumite pacate in viata viitorulu sot care l-ar afectat direct si pe celalalt , preotul are dreptul sa refuze oficierea Tainei Nuntii pana la marturisirea adevarului. preotul nu poate oficia o sfanta Taina pe minciuna.
Nu poate lua nici o atitudine direct .Ii poate da canon prin care cea in cauza sa marturiseasca pacatul, altfel neindeplinirea canonului determina oprirea de la cele sfinte.
Pacatul nu cunoste distinctii. Firesc e, dupa modelul sf Ioan Botezatorul, sa mustri pacatosul chiar daca e conducatorul tarii. Daca se intampla sau nu asa, tine de duhovnicul respectiv si cat de mult tine el la scaun sau la titlu/functie.

Mersi pt. lamuriri.
Ceea ce am observat insa este pe acest forum se vorbeste mai mult despre eventuala infidelitate a femeii, chiar si a "eventualei" preotese (intreba o fata la o alta sectiune cum e sa fii preoteasa), uitand (omitand) ca in general cel care e mai dispus sa insele este barbatul.
Mi se pare mie sau canoanele sunt mai riguroase in privinta femeii? A citat o domnisoara o pravila a bisericii in care se spune ca "daca femeia face, daca femeia drege..etc," dar daca barbatul o face? Si mai ales daca e membru al clerului? Pentru el sunt alte reguli, mai blande sau mai aspre? Ar trebui sa fie mai blande pt ca ei lupta pentru dreapta credinta si sunt mai supusi ispitelor, sau sa fie mai aspre pentru ca ei trebuie sa fie un exemplu de moralitate?

Astept si alte pareri in legatura cu personajul public. Aici il am ca model mental pe Sf. Stefan cel Mare, care se stie ca a dus o viata ... aventuroasa, dar pentru meritele lui deosebite de luptator si crestin, a trecut in randul sfintilor.

Canoanele ptr barbati, in special ptr clerici sunt mult mai aspre. Majoritatea canoanelor intalnite se refera la barbati. De la ei se cere mult.

Draga mea, Stefan cel Mare nu a fost facut sfant ptr ca era conducator de tara. Daca ar fi asa, si vlad tepes ar trebui sa fie facut sfant. Si tradatorul Stefan Cantacuzino etc.
Stefan cel Mare nu a fost facut sfant ptr pacatele lui. Cum nici Maria Magdalena nu a trecut in randul sfintelor ptr pacatele ei. Stefan ce Mare a fost facut sfant ptr lupta lui extraordinara in apararea crestinismului. Ptr dragostea lui fata de Domnul, manifestata prin zidiri de lacasuri sfinte. Ptr ascultarea fata de duhovnic(se stie ca se spovedea la Daniil Sihastru).De mult ori nu conteaza cum ai trait, ci cum te-a prins moartea(exemplu cel mai relevant e cel al talharului de pe cruce).

Interesant topic deoarece aduce in discutie viata practica , viata pindita la orice colt de ispititorul si ale sale puturoase curse .
Dar pt. ca noi suntem mai intii de toate credinciosi , deci nu ne putem lepada sau uita vreo clipa de Mintuitorul nostru deoarece s-a zis cu mintuirea noastra, mai ales ca deobicei un pacat mare savirsit este o trambulina de lansare pt. un intreg sir de alte pacate , care de care mai mare , atunci vom spune parerea noastra la intrebarile ridicate din punct de vedere duhovnicesc, singurul punct de vedere care dealtfel si conteaza in viata noastra . Morala crestina , cea mai inalta forma de morala practicata de oameni include , cu siguranta, morala sociala indiferent de forma politicosociala existenta in vreun stat (feudal, capitalist, socialist, comunist, etc.)
Asadar , parerea mea :

1. Nu exista nici o lege scrisa/canon sau traditionala prin care logodnicii/candidatii la casatorie trebuie sa aibe acelasi duhovnic . Este insa foarte recomandat ca sotii sa aibe acelasi duhovnic.
2. Socotind casatoria ca fiind un eveniment exceptional in viata unui tinar/om, cu o importanta covirsitoare asupra intreg restului vietii sale, si ca un asemenea eveniment este de cele mai multe ori (asa ar trebui sa fie in totalitate)unic in viata , adica , o casatorie este pt. o viata este mai mult decit bine ca partenerii sa discute foarte mult si f. bine inainte de a face acest pas. Una din discutiile care este musai de a fi purtate este asumarea trecutului . Este corect, cinstit, respectuos pt. celalalt , onest si cu inalta demnitate ca trecutul fiecaruia sa fie marturisit (cu sau fara amanunte mai putin semnificative)in parte pt. a preveni aflarea accidentala pe parcursul casatoriei a ,,antecedentelor" de la altii si mai ales inflorite de altii . Aflarea unor lucruri neplacute despre sotul/sotia ta din gura strainilor atita vreme cit acesta a tacut milc luindu-te de prost/proasta poate avea urmari dintre cele mai dramatice si sa termine o data pt. totdeauna linistea si pacea din sinul familiei avut anterior .
Intr-un cuvint , dupa parerea mea, la oamenii induhovniciti , trecutul se asuma si se marturiseste si nici decum nu se ascunde ! Hristos spune despre El insusi : Eu sunt Calea, Adevarul si Viata ! Cind un crestin/crestina nu voieste sa-si asume trecutul , il ascunde, mintiind insa ca este un puritan, un imaculat , atunci sigur Hristos nu mai este demult in el si cu el , ci este minciuna si tatal ei .
Nu este bine sa se porneasca in viata de la minciuni, acestea nu prevestesc nici o data binele ; ne spune proorocul David in a sa Psaltire ca ,,... nu este adevar care sa fie tainuit pe pamint etern !"
Cine are curaj sa se lepede de Hristos si sa nu il marturiseasca (adica pe Adevar) este numai treaba lui .
Bine inteles ca daca este sa suporti imediat consecinte pt. trecutul tau este numai vina ta integrala si atunci trebuie sa rabzi deoarece numai asa se indreapta greseala facuta .
Preotul nu are voie sa divulge lucruri explicite din taina spovedaniei , dar il poate fie linisti pe celalalt ca sa renunte la cautari si banuieli daca semnificatia greselii este minimala sau in cazul in care pagubitul este atit de temeinic informat si f. aproape de a descoperii adulterul atunci ii poate recomanda sa continue pina la capat , sa vada ce gaseste si sa ia o hotarire . Adulterul dovedit este pacatul pt. care Biserica Ortodoxa consimte la divort !!!!
De obicei , in caz de adulter , care este un pacat extrem de grav, atit asupra celui care il savirseste cit si asupra tuturor membrilor familiei, duhovnicii iti impun categoric sa renunti la acest pacat , sa te caiesti si sa faci canon iar in cazul in care nu te opresti de la pacat sau recazi periodic in el atunci deobicei duhovnicul serios nu te mai primeste la el la spovedit si te trimite in orice alta parte ...
3. Pt. iertarea adulterului este necesara in primul rind multa si marea cainta pt. acest pacat (si nici decum sa te indreptatesti si sa iti gasesti singur circumstante atenuante) mai apoi marturisirea si tinerea unui canon . A spune sau nu sotului/sotiei despre adulter tine doar de constiinta ta duhovniceasca si nu de vreo alta obligatie .
Se spune in popor despre greseala marturisita ca este jumatate iertata . NU este valabil si in cazul adulterului .
De asemenea trebuie tinut minte ca atunci cind se marturiseste un adulter femeile sunt mai ingaduitoare si mai iertatoare (nu in totalitate ci in mare parte) pe cita vreme barbatii NU . Dar si aceasta consideratie este valabila pt. barbatii care acum au virste peste 45 de ani . Barbatii sub aceasta virsta sunt atit de papa-lapte incit atunci cind aud de adulterul sotiei si cind o aud cit de frumos si de realist isi pledeaza ea cauza , pling impreuna unul pe umarul celuilalt si apoi se impaca ! O fi si acesta un mod de rezolvare a unei mizerii umane facute in cunostiinta de cauza !
Tradarea de neam si tara se face prin omucidere . Tradarea Omului este tratata cu cea mai mare bucurie si ingaduinta : iti lasa viata sa faci ce vrei tu adulterule cu ea dar nu in comuniune cu cel caruia i-ai jurat credinta !
Asta este , in viata noastra exista legi si obligatii pe care trebuie sa le indeplinim (nu numai desfatare !) deoarece altminteri ar fi haos !

4. Preotul nu te poate obliga sa marturisesti public adulterul , dar este obligat sa te puna sa indrepti raul pricinuit . Adica : ai furat, sa duci inapoi pagubitului ce ai furat ; ai injurat pe cineva , sa te duci la el sa iti ceri iertare si sa nu mai faci asa alta data ... s.a.m.d. In cazul adulterului gindeste-te si tu cum ar arata indreptarea raului pricinuit !!!
Lipsa virginitatii nu impiedica pe nimeni de la administrarea tainei cununiei . Dar il supune la canon !
5. In cazul clericilor adulterul este extrem de grav , dar extrem de grav . De unde stim asta ? Pai in primul si primul rind ne spune parintele Cleopa asta : daca un preot sau episcop a cazut in desfriu din clipa aceea obligatoriu trebuie sa lase practicarea preotiei deoarece este in pericol de moarte , adica poate muri in orice clipa . Daca ascunde si face de capul lui (cum vedem astazi nenumarate cazuri , dar nenumarate !) este numai treaba si treaba lui !
Pt. preotese este aproape ca si pt. preot insa ele pot fi repudiate in orice clipa . Daca preotul nu o lasa el se cheama ca a cazut in pacatul insotirii cu desfrinatii ! Poate nu poate fi suparat pe ea ,adica sa ramina prieteni in continuare , dar trebuie sa inceteze viata trupeasca cu ea si sa o repudieze .
Conform canoanelor viitoarele preotese trebuiesc sa fie virgine la taina cununiei !
6. Aceasta intrebare este f. pestita in sensul ca ascunde in ea multe tipologii a caror solutie/sanctiune poate fi diferita .
Aici se poate incadra si voievodul Stefan cel Mare care stim citi bastarzi a avut (bastardul si anul de domnie) dar despre care la fel de multe biserici stim ca a ridicat si ca a sprijinit biserica din Moldova , s.a.m.d.
In principal , cu cit esti mai public in functie cu atit iti sunt ingaduite cit mai putine greseli . Sa nu uitam ca in lumea aceasta nu diavolul este legea , adica nu pacatele si vanitatile si poftele si ambitiile si placerile, ci din contra , Hristos cel ne schimbat . Conteaza insa cui te inchini deoarece poruncile aceluia le implinesti !

Pai vezi? Asta si vroiam sa arat. Dragostea pentru Dumnezeu e argumentul cel mai puternic pentru dobandirea mantuirii. Chiar daca ai gresit candva, odata sau de mai multe ori, inainte sau dupa casatorie, ca femeie sau barbat, cleric sau ca mirean. Tot omul e spus greselii. Ba chiar fiul risipitor e primit cu mai multa bucurie. Vreau sa zic ca poate n-ar trebui sa judeacam ca ..."popa cutare, in tinerete, a facut si-a dres, sau preoteasa, etc..." stiti voi mai bine cum pune lumea problema. Daca e vorba de un doctor renumit, de exemplu, nu deranjeaza pe nimeni ca intimpul liber bea, e afemeiat sau joaca carti, ii intereseaza doar rezultatul muncii lui. In schimb daca e profesor, sau politician, si are un "minim" de viciu, atunci automat devine si hot, si mincinos, si corupt, si toate invataturile lui sunt automat gresite si nedemne de luat in seama.

Si apoi, cum am mai spus si in alta parte, cel mai bine ar fi ca ce se intampla "in casa" sa ramana in casa, iar ce se intampla "in biserica" sa ramana in biserica. Desigur, daca lucrurile se indreapta si nu se mai repeta. Chiar si cand e vorba de adulter, doamne fereste, cred ca se poate totusi sa ramana intre cei doi soti (clerici sau mireni) si duhovnicul lor (si eventual "terta persoana"). Dar de obicei nu se intampla asa, pentru ca, asa cum am auzit la o predica, cand ne indemna necuratul sa pacatuim ne arata pacatul neinsemnat, iar cand vrem sa ne izbavim, ni-l arata de neiertat (atat pe al nostru, cat si pe al celuilalt).

Mai intai as vrea sa intreb: cum se face, oare, ca in acest Post, sunt atat de multe threaduri legate de infidelitatile conjugale?..
Raspund tot eu: oricare ar fi explicatia, bine este ca ne straduim sa aducem la lumina aceste framantari...

Acum sa spun ce ma doare: Lore, sunt iarasi in situatia de oaie neagra, or, pur si simplu de abatere de la regula... :)
Ca nu m-a dovedit pacatul ci, dimpotriva, m-am trezit la spovedanie.
De unde trag eu concluzia ca Dumnezeu e Milostiv si e Puternic, mai puternic decat pacatul, oricare ar fi el.
Sa fi fost eu nesimtit fata de pacatul meu? Sa fi indraznit eu prea mult?... Nesimtit am fost, da, cand am pacatuit, vezi bine... Dar multumesc Domnului ca am fost si mai nesimtit atunci cand am indraznit sa bat pacatul insusi, sa il infrunt in mine, dobitocul ce sunt, si sa ma spovedesc - Slava lui Dumnezeu, care nu m-a lasat inchis in temnita "gatita" de pacat!

Sa ajute Domnul pe toti oamenii sa gandeasca asa si sa procedeze asa!
Asta ar fi atutudinea potrivita: atunci cand gresim sa avem puterea sa venim la duhovnic , sa marturim pacatul si sa ne indreptam.
Dar din pacate am remarcat, nu de putine ori, ca atunci cand omul cade in pacate grele, il apasa o rusine mistuitoare si nu mai vrea sa vina la spovedanie.(am observat asta in caz d einfidelitate conjugala, in caz de divort-sotul care a cerut divortul pur si simplu s-a departat de Biserica). Nu o zic ca regula, fereasca Dumnezeu, ci vorbesc din situatiile pe care le-am intalnit.

Asa gasesc si eu de cuviinta. Daca ipotetic vorbind as vrea sa ma marit cu un viitor preot, chiar daca am pacatuit candva, poate de atunci m-am spovedit chiar de mai multe ori, am tinut canon si mi s-a iertat pacatul; desigur trebuie sa stie si viitorul sot unele lucruri, poate nu chiar cu lux de amanunte, dar nu e nevoie sa stie o lume intreaga, si poate chiar primesc dezlegare de la duhovnicul meu sa ma marit cu viitorul preot (zic "poate"), poate si el, marturisind duhovnicului lui pe cine vrea sa ia si in ce conditii, primeste binecuvantarea (! cel care-l hirotoniseste e obligatoriu sa-i fie si duhovnic , ca nu stiu cum e randuiala???); asa ar fi cel mai frumos.
Desigur, departe de mine toate acestea, macar sa-mi ispasesc eu vreodata pacatele si sa-mi dea Dumnezeu un sot credincios...

Eu sunt sigura ca Dumnezeu iti va da, la timpul potrivit, un sot bun, daca te vei ruga cu adevarat pentru asta si vei abandona pacatul.
Viitor preot nu, ca e impotriva canoanelor. Asta, fireste, daca doriti amandoi sa tineti canoanele si daca doreste si duhovnicul respectiv. Dar e impotriva canoanelor ce te gandesti tu. Oricum, sa stii ca nu toti viitorii preoti sunt cum ar trebui sa fie, din pacate. SI baietii credinciosi mai gasesti, din fericire, si iesiti de prin alte facultati.

Viata de familie este f. grea . Exact tot atit de grea cit si calugaria .
Despre faptul ca nu merge de la sine si ca este asemenea unui jug , adica presupune multa, dar multa jertfa , s-a mai scris de multe ori pe acest forum.
Dar una din circumstantele care sugruma efectiv viata de familie este adulterul.
Acesta loveste mai intii in cel care il savirseste deoarece acesta fiind botezat ortodox si probabil si impartasit de mai multe ori , este in permanenta hristofor (purtator de Hristos). Ori savirsind desfrinarea in trupul ei/el , in cel hristoforic , il obliga concomitent pe Hristos la acelasi pacat al desfrinarii . Numai ca in asemenea circumstante Hristos paraseste trupul respectiv, lucru de mult rau.
Apoi , adulterul il schimba afectiv si moral pe partener si ca urmare , cu toate ca adulterantul se simte bine in noua lui piele, groaza de viata care incepe sa se desfasoare se datoreaza cel putin la inceput partenerului integru care deobicei cere satisfactie (... si nu satisfacere !). Ulterior lucrurile se complica si mai mult si infernul ajunge la un milimetru de dezlantuire.
Pacatul adulterului este un pacat care penetreaza codul genetic (in chip energetic) facind astfel posibila transmiterea consecintelor acestui pacat pe mai multe generatii succesive de urmasi ducind la unii dintre acestia la a patimi prin boli sau prin ,,trai" fara insa a mai putea sa isi dea seama de unde li se trage totul , care este cauza . Datorita acestui pacat cit si a celorlalte care deasemenea se transmit pe mai multe neamuri , atunci cind un crestin intra intr-o suferinta deosebita , sa zicem cancer, sau imposibilitatea de a-si intemeia o familie dupa ce a tinut 2-3-4 sotii/soti, este necesar in primul rind ca toti apropiatii lui rude(mama, tata, bunica, bunic, strabunica, etc, frati surori, etc) sa se spovedeasca amanuntit si sa faca canon pt. deslegarea de posibile pacate transgenetice.

Pacatul adulterului nu este unul lesnicios de deslegat iar in ziua de astazi un pic mai rari sunt duhovnici care sa aplice corect canoanele in spiritul lor (ca in litera lor ar fi dramatic !) adica sa opreasca macar jumatate de timp din cit prevede canonul de la impartasanie.
De exemplu , in canoanele Sf. Vasile cel Mare , pt. desfrinare invederata (cadere de 2-3 sau mai multe ori in acelasi pacat cu unul sau mai multi parteneri) se opreste de la impartasanie 15 ani .
Astazi cei mai multi duhovnici cind afla de desfrinare sau si mai rau de adulter , ca si de avort, desleaga lesne socotind lapidar ca este suficient ca penitenta/penitentul a venit sa se marturiseasca si ca ar vrea sa se opreasca de la pacat , pagubind astfel crestinul tocmai de efectul moral, educativ , corectiv , si de intelegere a gravitatii faptei savirsite datorita necanonisirii corecte .

Cit despre faptul ca o persoana care nu mai este virgina prin circumstante rusinoase (adica altele decit in cadrul unei casatorii), ori care a facut si adulter simplu sau agravat prin modurile de impreunare (in totdeauna pacatul desfrinarii, care este exceptional de grav, se complica in si mai grav prin ,,tehnicile" dracesti de impreunare) isi doreste sa devina preoteasa ... cred ca este extrem de greu ! In mod firesc, adica conform canoanelor , ar fi imposibil , dar in ziua de astazi credinta a scazut mult si imposibilul a devenit posibil , ca si cum sfintii parinti care au intocmit sfintele si de Dumnezeu inspiratele canoane ar fi fost niste satrapi, niste rai , ar fi vrut chinuirea crestinului iar slujitorii de astazi sunt mult mai cumsecade decit acesti sfinti si pt. asta desleaga ei dupa cum le ,,suna" la fata sau buzunar .
Gresit lucru , si pt. asta platesc impreuna duhovnici si pastoriti , dupa cuvintul gheronului Cleopa cind vorbea despre neaplicarea canoanelor asa cum trebuiesc cu buna stiinta !

Eu raman la parerea ca mantuirea si iertarea depinde de mult mai multi factori si ca nici un caz nu se potriveste cu altul. Pacatul, indiferent de justificare, ramane pacat, dar din cate am inteles eu pe tot parcursul ultimilor ani cand Dumnezeu mi-a ingaduit sa imi schimb putin cate putin directia, am vazut ca smerenia si cainta sunt mult mai importante decat pacatul in sine. Sunt atatea cazuri cand oameni aparent pierduti, au primit cu smerenie Har de la Dumnezeu si au ajuns sfinti, in timp ce altii care au imbratisat din tinerete calea isihiei, s-au pierdut in capcanele intinse de vrajmasi.
Noi ne-am facut un obicei: sa condamnam oamenii mai mult decat pacatul. Daca Sf Ciprian, sau Serafim Rose, sau Maria Egipteanca sau nu mai stiu ce alti sfinti cu un trecut mai pestrit, ar mai fi inca in viata, ma intreb cine i-ar considera mai buni decat ei in fata lui Dumnezeu? Dimpotriva, pot sa jur ca ar fi aratati cu degetul, cat de pacatosi au fost si cate pacate au pe constiinta. Totusi, spre binele nostru, Dumnezeu este cu mult mai milostiv si vede lucrurile asa cum trebuiesc ele vazute.
Despre preoteasa virgina... poate ar trebui sa nici nu vorbim... Nu avem caderea. Dumnezeu stie si le oranduieste cum e mai bine. Sunt preoti care habar nu aveau cand s-au casatorit ca vor ajunge sa imbratiseze calea apostolatului. Sau... cate alte taine ascunse n-or mai fi? Iertarea este in noi la fel de mult cum este la Dumnezeu. Exigentele noastre se reflecta in exigentele pe care le cere Dumnezeu de la noi. Si... cu siguranta nu putem face fata, asa incat mantuirea pe care o asteptam cu mare pompa, sa se transforme intr-un esec total...
Adulterul? Nu stiu; cred ca cel mai bine este sa ne rugam sa nu fim niciodata victimele unei astfel de incercari: nici ca inselat, nici ca cel ce inseala. De obicei se spune: "Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se implineasca!" Eu ma credeam "nenea" dar am alunecat si putin a lipsit sa nu-mi rup gatul. Multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-a ingaduit sa alunec decat odata ca m-a zguduit chiar in acea dimineata din toate incheieturile, iar eu "am inteles mesajul". Ca puteam sa consider o simpla coincidenta... As fi putut sa dau vina pe orice si pe oricine. Dar nu: eu stiu bine ca sunt singurul vinovat si orice pedeapsa mi-ar fi dat Dumnezeu, as fi primit-o fara sa ma plang, fiindca o meritam... Daca aceasta intamplare a fost cea care mi-a schimbat directia, sau poate alta, eu habar nu am. Dar stiu ca am o mie de motive sa-I multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a lasat in voia mea!

Strasnica postare, iar fraza asta care m-a atins foarte, e, cum sa zic... nu stiu cum... in orice caz ii resimt impactul... Va multumesc!