O situatie mai putin obisnuita de Craciun
 

Fratele meu are o prietena din Slovenia, pe care a cunoscut-o toamna aceasta. Acum, de Craciun, a venit in Romania si sta la noi pana pe in revelion. Chestia e ca fata este atee si pe langa asta (in Slovenia ca si aproape in toata Europa de Vest multa lume nu crede in nimic) nici macar nu a fost botezata! Desi parintii ei sunt romano-catolici.


Asta fiind situatia mi se pare foarte trist ca nu a fost nici botezata si parca simt ca ar trebui sa fac ceva.
Are cineva vreo idee? :)

10x in avans :)

Pleaca genunchiul la rugaciune. Nu poti face altceva.

Incearca sa cultivi doar ganduri bune. Gandurile de stanga (cele de judecata) fac pe plac celui viclean. Prin aceste ganduri îi dam dreptul. Nu te lasa coplesit de ele. Faptul ca nu reusesti sa treci peste ganduri (de judecata), iti scot in evidenta starea ta duhovnieasca. Doar ganduri bune (de dreapta) ar trebui sa cutivam, mai ales in perioada aceasta frumoasa a sarbatorilor.

Sarbatori fericite si fara ganduri, doar ganduri bune!

Trebuie sa ii respecti liberul arbitru. Nu se boteaza nimeni cu forta.
Inconjurati-o pe musafira cu dragoste crestineasca si sa vorbeasca mai mult faptele.
Poate vazand caldura sufleteasca din familia voastra, modul frumos in care un crestin convietuieste, chipurile luminate de bucurie, incet-incet se va apropia de credinta. Rugati-va pentru ea!

Draga cossutah, considera-o o sora de-a ta, roaga-te pentru ea si poarta-ti credinta cu firescul cu care respiri, fara ostentatie. Multa atentie la ganduri. Nu atat cuvintele sunt cele ce conving, cat starea de pace si bucurie launtrica ce emana dintr-o inima calda si primitoare.
Sa aveti un Craciun binecuvantat!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Am fost odata in Slovenia, invitat de un prieten slovac (ne cunoscusem in Spania la un concurs de sah).
El si familia lui au facut un singur lucru: s-au straduit sa ma simt cat mai bine, au cautat la toate dorintele mele, m-au facut sa ma simt ca acasa.
Mi-ar placea, fie si prin intermediul tau, sa ma revansez fata de slovaci prin ospitalitate romaneasca. Asa suntem noi, prin traditie si Traditie: un popor ospitalier. Crestini.
Daca se va simti ca acasa, inconjurata de dragoste, ce poate fi mai frumos in acest Craciun?

Haide, haide, nu rata! (Bate ispitele "nobilelor" ganduri... Pune "doar" dragostea, toata ospitalitatea.)

Dar ce treaba are ospitalitatea cu framantarea legata de Botez?

Pai...
A cui este nevoia ca ea sa fie Botezata? A ei? Se pare ca nu.
A ta? Se pare ca da.

Atunci, daca vrei sa fii bun primitor de oaspeti, roman crestin, atunci cred ca se cuvine sa dai prioritate nevoilor oaspetelui, iar nu nevoilor gazdei...

Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va lumineze!
Craciun binecuvantat!

Având în vedere că este atee, este mai bine că nu este botezată.

Altfel spus, ambele stări sunt rele. Dar infidelii sunt într-o stare mai puţin rea decât apostaţii.

Multumesc tuturor pentru mesaje. Poate am lasat sa se inteleaga ca as vrea s-o conving sa se boteze sau asa ceva... Dar nu, ma gandesc ca asa ceva ar fi posibil doar in timp... in cel mai fericit caz

Evident, o primim cat se poate de calduros la noi. Dar...

Am uitat sa va zic ca are doar 18 ani. Si mi se pare infinit mai greu sa vorbesti de religie cu cineva de varsta asta

Alt lucru curios: culmea, ea in Slovenia canta in corul unei biserici! :)

Sunt multi atei care canta in coruri bisericesti.
Dupa cum, seful catedrei de Noul Testament din Fac. de Teologie de la Oxford este laic nu este preot si este ateu declarat. (Uimitor, nu-i asa?)

Din cati cunosc eu, oamenii care canta in coruri bisericesti fara a avea vreo credinta sau chiar nefiind botezati, sunt asa: iubesc muzica si se pricep bine sa cante; in general sunt saraci si sunt milostivi; unii dintre ei au suferit mari traume in copilarie si adolescenta, au ramas cu o sensibilitate aparte fata de oameni, cu neincredere si nu prea au incredere in crestini, asa cum i-au cunoscut, care multe promit si putine implinesc.
Dintre cei pe care ii cunosc in aceasta situatie, in cativa ani aproape toti au devenit crestini buni, practica regulat Spovedania, sunt mereu la Sfanta Liturghie, postesc serios (nu ca mine...).
Cu artistii acestia, artisti oficial sau nu, profesionisti sau amatori, Dumnezeu lucreaza pe alta cale decat cu unul ca mine, grosolan si din topor. Ei sunt mai delicati, mai spariosi, sunt pur si simplu mai buni... Sa avem putintica rabdare si vom vedea ce a facut Domnul cu ei...

Pentru ca nu a mai postat nimeni intre timp, iata scriu al treilea mesaj la rand... si ma rusinez pentru asta... iarasi nu am frana, desi MariS_ m-a invatat de multe ori sa imi tin gura... (multumesc, cu acest prilej, bunule MariS_!).

Scriu pentru a comunica o frantura de realitate, legat de acest topic. Eu m-am minunat, poate va spune si voua ceva folositor.

Iata, am cunoscut mai multi oameni care cantau in coruri bisericesti fara sa aiba o viata crestina, in rest. Unii erau atei declarati.
Ani la rand, fiind prieteni cu sotia mea, am convietuit cu acesti oameni. Mergeam cu ei, inclusiv la biserici, unde ei cantau. Apoi plecam la crasma, eu cu prietenii mei si o luam si pe tanara mea iubita de atunci, mama copiilor mei astazi... Nu-i vorba, acolo petreceam destul de frumos, sa zic asa, intre oameni cu bun simt, ne straduiam sa dam ce aveam mai bun in noi, ori pur si simplu asa ni se parea...

Printre acesti oameni se afla si o fata foarte retrasa, timida, visatoare... era un ateu declarat. Nu prea o aveam la inima, luam tacerea ei ca pe o dezaprobare, o critica subtila... (iata cum pacatuieste omul prin graba de a interpreta)
Au trecut anii...
Fata despre care vorbesc o auziti voi uneori, zilnic, dar mai mult nu spun...
Copiii ei,micuti, sunt nelipsiti de la slujbele Bisericii...
Sotul ei este credincios, crestin.
Iar ea a devenit pentru mine si familia mea un model de vietuire crestina.
Am aflat ca bunica ei a murit in inchisoare, muceniceste. Ca i-a cunoscut pe multi dintre sfintii inchisorilor. De la fosta atee am aflat prima data despre sfantul inchisorilor, Gafencu, de la ea am primit colectia revistelor Memoria, in care sunt desfasurate amintiri, evocari, marturisiri ale supravietuitorilor temnitelor...
In casa ei, in familia ei am primit gazduire cand nu aveam unde pune capul, acolo am mancat o farfurie de ciorba (uneori chiar bunatati mari...), am primit bonuri de masa, haine, bani pentru familia mea etc.

Vedeti, printre tinerii care canta in Biserica si nu sunt inca botezati
se afla mladite care, sub harul Domnului, cresc frumos si mult bine fac, mai apoi, in lume.
Pana si celor care i-au judecat, candva, le intorc obrazul, sprijinindu-i in cele mai grele necazuri.
Sa nu ne grabim, fratilor, ca nu stim pe cine criticam, nu stim totdeauna Voia Domnului...

Petrecere frumoasa! Pace intru Hristos!