Sfanta Maria este mama lui Dumnezeu
 

Dintre dogmele mariane care au primit formulare infailibilă în vremea Bisericii Nedespărţite este şi aceea potrivit căreia Sf. Maria este cu adevărat şi poate fi numită Maica Domnului (lat: Deipara, gr: Theotokos). De fapt, această dogmă nu este autonomă (niciun articol din corpul dogmatic nu este autonom), ci este o consecinţă a unei alte dogme, potrivită căreia în Cristos cele două naturi, dumnezeiască şi omenească, sunt împletite şi de nedespărţit.

În acest sens, am găsit (Denzinger, paragraful 201 si 202) epistola Papei Ioan al II-lea (533-535) către senatorii romani, datată "martie 534", document numit "Olim quidem" (probabil după primele două cuvinte), din care extrag:


(De vreme ce) Iustinian împăratul, fiul nostru, aşa cum s-a aflat de la purtătorul acestei scrisori, ne semnalează că certuri au apărut asupa acestor trei chestiuni, dacă unul din Treime poate fi numit Cristos şi Dumnezeul nostru (...), dacă Dumnezeu Cristos a fost incapabil de suferinţă deoarece dumnezeirea nu suferă în carne, dacă în mod propriu şi adevărat a devenit încarnat în Maica Domnului
(...)
Noi învăţăm exact că glorioasa Sfântă şi Pururea Fecioară Maria este cunoscută de catolici ca fiind în mod propriu şi adevărat aceea care l-a născut pe Dumnezeu şi Maică a Cuvântului Încarnat, iar Acesta a devenit încarnat de la ea. Pentru că El Însuşi a binevoit de la începutul timpului în mod propriu şi cu adevărat să devină încarnat şi, de asemeni, să fie născut din sfânta şi glorioasa Mamă Fecioară. Deci, întrucât Fiul lui Dumnezeu a fost în mod propriu şi adevărat făcut carne din ea şi născut din ea, noi mărturisim că ea a fost în mod propriu şi adevărat Maica Domnului făcut trup şi născut din ea şi trebuie rejectată părerea că Domnul Isus a primit numele lui Dumnezeu prin onoare sau graţie, după cum nebunul Nestorius gândeşte, precum şi părerea că El a luat carne în mod fantomatic sau în orice alt mod şi nu carne adevărată de la Fecioară, după cum impiosul Eutihie a afirmat.

Sursa: http://www.catecheticsonline.com/SourcesofDogma3.php

Pe buna dreptate la catolici se recunoaste si se cunoaste faptul ca si Fecioara a fost nascuta tot din fecioara .
Insa trebuie clarificat un lucru , Fecioara in ziua de azi o vedem si o percepem incluisv datorita lucrarilor sale de-a lungul timpului fie in miracole exterioare fie in miacole interioare undeva in sferele inalte ale cerurilor mare stapina a serafimilor si herivimilor.
Insa datorita contextului istoric avem tendinta sa credem ca Ea nu a fost in acesta pozitie de putere dintotdeauna interpretind doar pe baza dogmei limitate Evaghelia Mariei.

Deasemenea nu avem cunostinte despre intruparile divine in sensul ca ele pot contine mai multe sau mai putine din tronurile si instantele divine si nici ca asa cum dezvalue unele revelatii calugaresti la rindul lor ipostasurile divine pot avae si chiar au la rindul lor alte ipostasuri insumate in ele intro perfecta de-o seama unitate.
Si care la rindul lor se pot incarna in mod individual , lucru realizat si cunoscut doar de putina lume in decursul istoriei presarati in timp si in diferite arii geografice indiferent de religie inca de la inceputuri sub forma unor mari sfinti, profeti si calauzitori.

Despre Fecioara un arhiereu din primul secol spunae ca din punct de vedere al desavirsirii ea este in al 3 -lea cer insa acest lucru este imposibil in conditiile in care doar serafimii si heruvimii peste care este sefa sint probabiil in al 13 lea iar Dumnezeu Unic in al 22 lea.( ceruri numite si Luminarii)

Este adeavarat ca Ea in timpul vietii nu a manifestat puteri speciale mai inalte de al 3-lea cer asa incit acel arhiereu sa isi dea seama asa din judecata logica si cunoasterea puterilor cerurilor interioare cam care ar fi realitatea.

La prima vedere am crede parcurgind Evaghelia Mariei ca acele binecuvintari speciale primite catre sfirsitul vietii Ei pamintesti din partea lui Dumnezeu ar fi contribuit la ridicaraea Sa spirituala de la cerul al 3-lea pina la sferele inalte ale instantelor divine guvernatoare -si asta doar pentru ca s-a intimplat ca ea ca umila fiinta omeneasca sa ii fie Lui Dumnezeu mama pamnteasca.

In realitate adevarul real dezvaluit ulterior unor calugari si poate nu numai in acea vreme nici nu putea fi explicat in lipsa unor elemente si termeni teolgici si nici nu era momentul avind in vedere ca daca Iisus a fost prigonit si ucis cu atit mai mult Fecioara trebuia ferita prin asezarea ei intro cit mai mare anonimitate in legatura cu adevarata Sa sfintenie si natura divina.

Posibil ca dintre ucenici ei sa fi cunoscut parte de adevar insa totul trebuia sa ramina o taina la acea vreme deci si fata de mireni.

Mai exista si alte elemente (biblice si extrabiblice) care ne conduc la ipoteza confirmind partial autoritatea divina reala a Fecioarei Ea care a hotarit cind anume sa inceapa lucrarea Lui Iisus, El in schimb prefacindu-se ca nu ar fi timpul ca sa ne ajute pe noi intr-un mod subtil sa ne dam seama cine este seful cu adevarat dintre Ei doi in conditiile in care Ea era obligata mereu de situatie sa joace un rol secundar undeva in ubmra

alte elemente care pot avea legatura -sa fie intrucitva indicii ar fi :
-expresia "Sfinta Sfintelor care locuieste" in camaruta cea mai de jos si mai dinapoi a templului iar templul se refera la toate variantele -3 -trup omenesc purtind hainele spirituale, templu material si Templu ceresc evident tot imaterial insa format din principii si ceruri la fel de interioare.

In realitate Sfinta Sfintelor care locuieste nu este camaruta in sine caci Ea locuieste IN camaruta asadar Ea scris cu majuscule trebuie sa fie o istanta divina si chiar este Una si anume Duhul Sfint in unul din ipostasurile sale.

-alt element este faptul ca in cunoasterea cabalistica Duhul Sfint acum fara a spune direct ca este de esenta feminina sau materna (caci Dumnezeu nu este barbat sau femeie decit daca se intrupeaza -acolo fiintele sint hermafrodite) are un mod de manifestare in comparatie cu cecelalte ipostasuri incit il putem asemui cu modul de manifestare femeiesc adica fara a iesi in evidenta (desi ar putea) servind si facind toata treaba in tot universul.
Din acest punct de vedere o putem numi si pe Ea Sluga a lui Dumnezeu.

Revenind la ipostasul Duhului Sfint numit Sfinta Sfintelor acela care se afla ca istanta divina in imaterialul Templu ceresc este tocmai Fecioara in forma ei spirituala care a trait incaranata atunci pe pamint aproape intreaga viata.
Aproape intreaga viata fiindca vasul ei pamintesc spre sfirsitul vietii in realitate a mai primit cu ocazia acelor unice miracole si celelalte ipostasuri ale Duhului Sfint.

De aceea versul odei spune pe buna dreptate ca "Atunci cind IIsus binecuvinteaza din ceea ce este al Tau ia" . Adica in energii in realitate Ea luncreaza ca Duh Sfint serv din umbra.
Fara lucrarile Duhului Sfint orice inger orice instanta divina paterna sau filiala nu ar putea face abslut nimic , nici cea mai mica lucrare divina.

In realitate Duhul Sfint este Mama cea care hranste toata Imparatia si tot universul .


Se spune ca Duhul Sfint purcede -merge -pleaca- porneste de la Tatal (Spiritul Patern) nu neaparat pentru ca Tatal il creeaza caci se creaza El insusi din sine insusi ci pentru ca Tatal nu poate sa purceada sa mearga sa sa plece undeva , el este ca un sef care sta pe tron si nu face nimic doar contempla si se bucura de splentoarea intregului univers interior si exterior plin de cele mai prufunde trairi si recunostinta ,deci El nu face ci traieste, exista, imparateste.
Chestia este ca acolo in acele sfere de evolutie spirituala exista o inseparabilitate . Duhul Sfint porneste si pleaca dar nu plaeca de unul singur ci pleaca dar nedespartit .
exact cum pleaca atentia mpastra si merge undeva departe asa pleaca si Duhul Sfint -atentia noastra nu se desparte de noi dar este f departe .
Insa atentiile Duhului Sfint sint intrun nr imens si probabil infinit adica fara limita exacta -ele pleaca simultan in tot universul .

Versetul referitor la hula impotriva Duhului Sfint nu se refera exclusiv la Fecioara ca intrupare discreta a Sa ci se refera incluisv la orice alta intrupare care poate veni in viitor iar lucrurile pot sta si mai grav in cazul in care ele se pot intimpla in timpul Judecatii cind nu prea mai este loc de iertare decit acolo unde versetele spun ca "Ma voi milostivi" .
Neiertarea hulei impotriva Sa referitor la efect-consecinta este direct proportionala cu hula respectiva si poate avae efecte intre cele mai diverse Hula inseamna cuvinte impotriva , defaimare , marturii mincinoase si lipsa de respect.
Hula impotriva lui IIsus a venit din nedredinta si din patimi religioase si politice insa credinta lor putea veni doar dupa ce se despatimeau politic si religios- azi o lume intrega sufera de aceasta patima .

Din aceleasi motive poate veni si hula impotriva Duhului Sfint- Mama noastra . Este la urma urmei si normal caci daca e vrea sa te hraneasca si tu ii dau peste mina evident ca ramii nemincat, nemultumit si plin de o mare tristete .

Am putea crede ca o vitoare intrupare a Fecioarei nu este posibila insa exista unele revelatii si indicii din care intelegem ea este posibila cu diferenta ca noi nu trebuie sa ne asteptam ca sa fim pusi in incercarea credintei de care at trebui sa ne temem mai mult decit de orice pacat.

O revelatie calugareasca din Egiptul secolului 3 spune ca "in vremea Judecatii Ea se va intoarce si va calca cu pasii Ei strazile din Ierusalim si va trece pe la toate locurile de pelerinaj ". Se mai mentioina si faptul ca avea si unele misiuni importante pe care le va implini cu mari eforturi ajutata de multa lume..

Născătoarea de Dumnezeu Maria s-a născut din părinţi în vârstă, pe nume Ioachim şi Ana, ca răspuns la rugăciunile lor. Sfânta Scriptură nu relatează evenimentul. Există însă, mărturii despre acest important eveniment în scrierile apocrife care oferă o multitudine de informaţii despre originea si copilaria Fecioarei Maria. Cea mai importantă sursă în acest sens, o reprezintă Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creştină din secolul II. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris în jurul anului 140. Deşi nu este considerată o scriere canonică, informaţiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.

În privinţa naşterii Fecioarei Maria sunt divergenţe între Biserica Ortodoxă şi cea Catolică. Ortodocşii nu mărturisesc doctrina Imaculatei Concepţii , în care se presupune că Maria a fost ferită de păcatul purtat primordial, anticipând naşterea lui Hristos cel fără de păcat. Biserica Ortodoxă mărturiseşte că Maica Domnului a primit păcatul strămoşesc, fiind concepută ca noi toţi şi că a avut nevoie de mântuire. Credinţa ortodoxă nu tratează subiectul clar, reţinând doar mărturisirea că Maica Domnului ar fi primit păcatul originar şi că Maria a devenit Preacurată în momentul Bunei Vestiri.

I fapt am vrut sa ma refer la ideea Imaculatei conceptii si nu neaparat ca mama Dinsei a fost fecioara ,din viteza am gresit .O Imaculata conceptie este posibila si in aceasta situatie. Insa asta mai putin conteaza ci mai importante sint revelatiile de taina si minunile , lucrarile despre care auzim sau le resimtim in interior.

Cert este ca acel sinod catolic a spus ca Fecioara este Maica lui Hristos iar o asemene afirmatie nu inseamna ca o simpla copila este doar mama fizica a unui Dumnezeu intrupat -caci asta o stia toata lumea deja- ci Mama divina a Hristosului insusi care a purces de la Tatal prin Lucrarea Sa de insusi Duh Sfint inca de la inceputul creatiei .

In aceasta situatie nu se mai poate vorbi despre vre-un asazis pacat originar care nu este decit vinovatia ca nu sintem si ca nu am fost inca de la inceput desavirsiti.

Ati afirmat aici ca Hristos „a murit ca om, după cum toţi oamenii mor, spiritul Său divino-uman despărţindu-se de Sfântul Său trup uman”

Cum explicati posibila contradictie?

Nu e nicio contradicţie, pentru că se vorbeşte despre lucruri diferite. Dihotomia spirit - trup e una, posibila dihotomie dintre cele două naturi este alta.

Spiritul, sau sufletul, nu e totuna cu natura, sau cu naturile, sale.

Care este posibila contradictie?

Probabil ca nu a vrut sa spuna Sfintul Sau trup uman ci doar Sfintul Sau trup vizibil. In afara de asta sint posibile multe miracole , El poate avea si trup in realitate din slava cu aparenta de trup omenesc dar totodata cu functii fizice f in regula.

insa in conceptia dublei pesonalitati a lui Iissu nu este precizt in ce consta diferenta intre firea umana si cea divina , care le sint caracteristicile si de e nu poate fi doar o perfectiune divine care sa umple cu totul un vas in forma de trup omenesc .

Adica noi ca oameni plini de omenesc in momentul cind devenim desavirsiti deplini in sfintenia noastra ce mai pastram din fostul omnensc si care sa nu fie sfintenie de la Dumnezeu ?

Domnul Isus are un trup şi un suflet şi nu un trup şi două suflete. Sufletul Său unic cuprinde atât natură divină, cât şi natură umană, într-un mod pe care nu îl putem înţelege pe deplin (este mister al credinţei). Cele două naturi sunt inseparabile în sufletul Său. Dacă ar fi separabile, noi nu am putea spune că Sf Fecioară este Maica lui Dumnezeu, ci ar trebui să spunem că este maica Lui Isus Cristos după trup, ori că a zămislit jumătatea omenească a Lui. Dar au fost inseparabile de atunci, de la Zămislire şi inseparabile sunt şi acum: cu acel suflet unic al Său şi în acel Preasfânt Trup se află Isus acum, în Cer.

Doamne ajută!
"cu acel suflet unic al Său şi în acel Preasfânt Trup se află Isus acum, în Cer."
Întru totul adevărat! Şi vă felicit pentru iniţierea acestui topic atât de folositor pentru înţelegerea corectă a adevărurilor de credinţă privitoare la Maica Domnului!

Topic-ul acesta mi-a amintit de un cuvânt minunat al vrednicului de pomenire părinte profesor Dumitru Stăniloae: "În Sfânta Treime bate o Inimă omenească".

Să aveţi o seară binecuvântată!

Probabil aţi auzit de un curent de opinie care animă pe unii teologi germani şi nu numai. Dealtfel, studiind timp de doi ani într-o facultate catolică din Germania, se poate ca părintele Dumitru Stăniloaie să fi intrat în legătură cu adepţii acestei teorii (fiica părintelui trăieşte şi acum în Germania). Este vorba de o teorie, pe cât de frumoasă pe atât de îndrăzneaţă, potrivit căreia nu numai noi, oamenii, ne-am schimbat în urma Întrupării, ci şi Dumnezeu S-a schimbat, înomenindu-se. De aceea Dumnezeu ar avea, în prezent, o altă perspectivă asupra umanităţii decât o avea în vremurile vechi. Poate că dv ştiţi mai mult despre această opinie şi ne puteţi spune mai multe ?

Ce folos teoria asta? Eu una știam că Dumnezeu este același mereu, nu se schimbă.
Schimbate pot fi doar percepțiile noastre despre Dumnezeu, ceea ce nu e același lucru.

Atenție mare când facem uz de vorbire metafizică. În felul cum ai formulat mai sus pot înțelege că Dumnezeu ar fi limitat de o trăsătură a firii Sale, or El este liber în mod absolut de orice fel de determinări. Schimbare în Dumnezeu nu înseamnă alienare sau entropie, ci îmbogățire perpetuă a bogăției depline.
Întruparea Domnului a însemnat pentru noi revelarea libertății absolute față de ceea ce numim noi, cu aproximație riscantă, fire dumnezeiască iar Învierea Domnului înseamnă (și) eliberarea de toate limitările naturii umane, dintre care cea mai plină de consecințe este moartea. Și mai mult, ridicarea naturii umane înviate la plenitudinea Sfintei Treimi.

El a luat pârga naturii noastre (adică natura omenească în a ei desăvârşire) şi a dat-o iarăşi Tatălui, făcând ca un lucrător de pământ care aduce lui Dumnezeu pârga roadelor, ca prin aceasta Dumnezeu să binecuvânteze tot câmpul. El a adus Tatălui pârga naturii omeneşti, şi Tatăl a admirat jertfa, şi pentru vrednicia Celui ce a adus jertfa, şi pentru însăşi curăţia jertfei. Aşa că Tatăl a luat-o cu mâinile Sale şi a pus-o lângă Sine, zicând: „Şezi de-a dreapta Mea” (Psalmul 109, 1).
Dar cărei naturi a grăit Dumnezeu? Către natura cea omenească, ori către natura cea dumnezeiască a lui Hristos? Arătat este că aceleia căreia îi spusese odinioară: „Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facerea 3, 19).
Nu era destul că natura omenească, prin Hristos, s-a ridicat la cer? Nu era destul că ea a ajuns în lăcaşul îngerilor? Nu era, oare, această cinste negrăită? Însă ea a trecut mai presus de îngeri, s-a înălţat peste arhangheli, peste heruvimi şi serafimi, şi nu s-a oprit până ce a şezut pe tronul lui Dumnezeu. Socoteşte cât de jos stătea înainte natura omenească şi cât de sus s-a ridicat! Nu se putea să cadă mai jos decât căzuse omenirea, şi nici mai sus nu putea a se ridica decât a ridicat-o Hristos. Căci natura omenească prin Hristos s-a ridicat la cer. (Sfântul Ioan Hrisostom - Omilie la Înălțarea Domnului)

Nu vad legatura titlului topicului cu tema luata in discutie .

Din punctul meu de vedere Dumnezeu este deplin iar ceva deplin nu mai are loc de alte impliniri caci altfel 'ar da pe alaturi'.

In rest daca ni se pare ca ceva este nou este doar manifestarea acestei deplinatati in diferitele ei forme.

Noi nu putem spune cu exactitate ce este omenensc si ce divin pentru ca nu avem o suficienta cunoastere de sine ca parte a cunoasterii lui Dumnezeu.

Daca contientizam faptul ca indepartind tot ceea cee ste imperfect in noi nu poate ramine decit perfectiunea , idepartind tot ceea cee ste omeensc ramine doar ceea ce este divin ei abia atunci ne dam seama ca nu mai avem cu ce il umaniza pe Dumnezeu ci doar noi trebuie sa ne indumnezeim .

Tema firii duble a lui Hristos una divina si una umana iar este una falsa din moment ce tot binele din noi provine de la Dumnezeu- din firea Sa deplina.
Cum mai poate incape ceva in plus care sa fie adaugat perfectiunii?

Desigur am putea intra in anumite detalii legate de cerurile imparatiei interioare , calitati , defecte , cizelare si spalare cu mentiunea ca noi avem mai putine calitati si care sint in curs de desavirsire iar Dumnezeu are mai multe si toate desavirsite .
Si atunci ce avem noi bun si Dumnezeu nu are?
El le are pe toate doar ca le manifesta la alte nivele si in alta ordine avind alte prioritati care vin din intelepciune desavirsita, cunoastere desavirsita si asumarea mersului intregului Univers -urmarind cele doua -trei scopuri pentru care a fost creat ca manifestare a Sa.

Aveti un link sau o sursa documentata unde pot fi verificate cele sustinute? Nu spun ca nu este asa doar ca as vrea sa aprofundez.
1. Sursa potrivit careia un arhiereu din primul secol sustine ca Fecioara Maria este in al 3-lea Cer.
2. Sursa potrivita carei heruvimii si serafimii sunt in al 13-lea Cer.
3. Sursa potrivit careia sunt 22 de Ceruri si Dumnezeu este in acesta din urma.

Mai caută și cugetă îndelung când ți se pare că ai găsit ceva.

M-am bucurat că nu s-a poticnit un ortodox de aparenta stranietate a formulării. Totuși teologia primului mileniu este plină de asemenea exprimări paradoxale, ca să nu mai vorbim de termenii dogmatici, dintre care aș aminti doar o formulă în măsură să pună în dificultate gândirea contaminată de raționalism mundan:

Aşadar, urmându-i pe Sfinţii Părinţi, susţinem toţi, în deplin acord , că să mărturisim pe unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru, Isus Hristos, acelaşi desăvârşit în dumnezeire şi acelaşi desăvârşit în umanitate , cu adevărat Dumnezeu şi cu adevărat om, acelaşi din suflet raţional şi din trup, consubstanţial cu Tatăl după dumnezeire şi acelaşi, consubstanţial cu noi după umanitate , în toate asemănător nouă, fără păcat, născut din Tatăl înainte de veci, după dumnezeire, şi acelaşi, în zilele din urmă pentru noi şi a noastră mântuire [născut] din Fecioara Maria, născătoare de Dumnezeu , după umanitate, pe unul şi acelaşi Hristos, Fiu, Domn, unul-născut , făcut cunoscut în două naturi , în chip neamestecat , neschimbat , indivizibil , inseparabil , deosebirea naturilor nefiind în niciun caz anulată de unirea lor, iar specificitatea fiecărei naturi fiind păstrată şi având împreună ca rezultat o singură persoană şi un singur ipostas , nu împărţit sau divizat în două persoane, ci unul şi acelaşi fiu, Dumnezeu unul-născut , Cuvânt, Domnul Isus Hristos, precum ne-au învăţat mai înainte profeţii cu privire la El şi însuşi Isus Hristos, şi cum ne-a transmis nouă crezul părinţilor noştri. (Mărturisirea de credință de la Calcedon - 451 )

Mulțumesc de atenționare, Mihai.
Dar nu m-am gândit la faptul că Dumnezeu ar fi limitat. Ci la faptul că este Atotcuprinzător, deci nu are cum să se "îmbogățească" prin trăsături umane. În fine, nu știu ce mi-a venit să mă bag și eu ca musca în lapte în discuția voastră (de bărbați), sorry.. :40:

Dumnezeu nu S-a schimbat. Fiul lui Dumnezeu devine Om fara a inceta sa ramana ceea ce era - Dumnezeu. Trebuie sa facem o distinctie clara intre cele doua firi - omeneasca si dumnezeiasca prezente intr-un singur ipostas.

Ceea ce s-a schimbat in Hristos a fost firea omeneasca pe care a asumat-o, a desavarsit-o.