Daca sunt fosti fumatori pe forum...
 

Cum ati reusit sa va lasati de fumat?

Fumatul este un viciu ca oricare altul. Desi am avut in tinerete momente cand nu concepeam cafeaua fara tigara, totusi aceasta nu s-a lipit niciodata de mine, iar cand am renuntat nu mi s-a parut greu. Dar nu pot sa spun ca a fost meritul meu. Cum n-a fost meritul meu nici la alte slabiciuni de care cu adevarat nu ma puteam desprinde. Omul, prin sedinte indelungate la psiholog, poate eventual sa se rupa de viciu, dar o face fara sa-L ia pe Dumnezeu ca si coautor al acestei renuntari. Si prea arareori, izbanda este desavarsta.
Din experienta stiu ca rugaciunea ne indeparteaza de orice viciu, fie el oricat de adancit in madularele noastre. Pur si simplu ne pomenim intr-o zi ca nu mai simtim nevoia de a chema acea dulce slabiciune care ne tulbura mintea si gandurile. Dimpotriva, ochii vad aceleasi imagini, dar ne lasa reci si ne intrebam cum se poate asa ceva. La Dumnezu se poate orice. Cand ajungem sa invingem pacatul si sa nu mai simtim nevoia de a-l chema, atunci inseamna ca Dumnezeu ne-a iertat, dar nota de plata inca este in buzunarul nostru, menita sa ne aminteasca de cel care-am fost si care nu meritam iertare. Iar daca am fost iertati, nu e meritul nostru, ci bunatatea Lui!

Am fumat din anul III de liceu (18 ani) si pina la 37 de ani .

Dupa aproape tot atitia ani de intrerupere a legaturii strinse si regulate cu biserica si Hristos am revenit la matca cu dorinta mare de a ma spovedi si de a ma impartasi .
Mi-am ales un duhovnic care sa mearga pe temperamentul meu (f. activ, f. greu de stavilit si stapinit) dar fara sa il fi cunoscut chiar in amanunt anterior doar ca am voit sa fie in primul rind calugar.
M-am dus la aceasta prima spovedanie cu ifose , adica cu formule invatate din indreptarele de spovedanie dar care nu erau pt. mine, spunindu-i duhovnicului : blagosloviti parinte sa ma marturisesc de toate greselile mele si sa ma impartasesc .
La auzul acestor vorbe mi-a raspuns : mai usor cu impartasania , sa vedem mai intii cum stai cu pacatele . Spovedania a durat cu un pic mai putin de 3 ore , eu nefiind spovedit de vreo 19-20 de ani. La sfirsit , dupa ce m-a spovedit mi-a spus iarasi : tu acum frate esti plin de pacate si iti duhneste sufletul de putoarea lor precum personajul Anastasia care a fost inecata de nemti in closet ... iar tu cutezi sa te apropii de sfintele taine ? Intii sa-ti plingi pacatele, sa te curatesti, sa te caiesti, sa faci canon si apoi vom vorbi de impartasanie ; dar asta peste citiva ani !!! Daca intre timp nu mai cazi in vreunul din acestea !
Venisem la biserica tare dornic sa ma impartasesc dar abia acum am inteles ce sunt Sf. Taine si cum trebuie sa fi ca sa te poti apropia de ele, cum trebuie sa fi deoarece Hristos nu intra in casa imputita , nici in orice ragalie sau palamida de pe marginea drumului . Astfel am plecat extrem de amarit si mihnit de la duhovnic dar in acelasi timp bucuros ca nu am ascuns nici un pacat la marturisire si hotarit sa astept cuminte trecerea timpului pina ma voi curati . Pt. aceasta am mers la duhovnic si nu ca sa-mi arat pretentiile sau cit de destept sunt eu.
Pt. ca nu am putut sa ma impartasesc , cum spuneam, am fost atit de amarit si am suferit atit de mult incit de a doua zi nu am mai pus tigara in gura nici pina in ziua de astazi , si fumam un pachet si jumatate de Kent de peste 10 ani.
Timpul a trecut , cind mai greu, cind mai repede pina mi-a ajutat Dumnezeu sa ma pot impartasi . In acea clipa bucuria a fost atit de mare incit multa suparare de la inceput nici nu mai avea valoare , aproape ca o si uitasem ca rasunet sentimental, afectiv. In acea zi , cind m-am impartasit prima data dupa aproape 30 de ani , si cind am iesit de la Sf. Liturghie m-a asteptat ,,cineva" la usile bisericii si mi-a dat o pereche de aripi cu care am zburat intr-o clipa cei 25 de kilometrii pina la casa mea , asa mi s-a parut ca a fost .

Am aflat si vestea murdara cum ca exista preoti care impartasesc fumatorii daca tin 3 zile inainte de impartasanie de nefumare . Ce trist ! Cica fac asta din dragoste de mireni ca sa nu ii desparta de Hristos ! Da , ce sofism splendid !

Iata, eu asa m-am lasat de fumat !

Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi şi ştie de dinainte cum va decurge viaţa noastră. Îngăduie să avem anumite patimi pentru a ne descoperi apoi puterea din noi, puterea de a lupta cu ele şi a le birui.

La Dumnezeu toate sunt cu putinta!
 

La Dumnezeu toate sunt cu putinta, daca este si vointa din partea omului....daca acesta are bunavointa!

Incepuse sa infloreasca in sufetul meu dorul dupa Hristos, de ceva luni bune luam foarte in serios mersul la biserica, in special in vederea cunoasterii propriei credinte prin niste ore de cateheza care se tineau la biserica mea...apoi a venit dorinta de a-mi trai propria credinta asa cum se cuvine...preocuparea de a renunta la pacate....

Intr-o zi parintele duhovnic a spus la predica urmatorul lucru: " Relatia noastra cu Dumnezeu este reprezentata ca o funie (invizibila!) care ne leaga de Tatal ceresc, Creatorul nostru. Prin pacatele si viciile noastre noi nu facem decat sa mai taiem putin din grosimea funiei ce ne leaga de El, prin orice pacat pe care-l facem am mai subtiat putin legatura noastra cu El...! In final, cand ne-am impotmolit noi Ii spunem "Tata ceresc, Parinte pt ce m-ai parasit?! In fapt noi fiind aceia care i-am intors spatele, nu El. Noi Lui nu El noua!!!" ...cam asa au fost vorbele parintelui...care au rasunat puternic in vocea constiintei mele...si desi faceam acest pacat de 9 (noua) ani , fumam un pachet de tigari cam in 2 zile...M-AM HOTARAT in inima mea sa nu mai fumez niciodata...fiindu-mi rusine ca tot facand tot felul de pacate...si neluptandu-ma sa renunt la ele intr-o zi ma voi trezi ca"e prea tarziu!"...si ori de cate ori incercam sa-mi aprind tigara eu vedeam acest film al unei funii groase pe care eu o subtiam cu buna stiinta...

M-am hotarat sa nu mai fumez, i-am spus duhovnicului, i-am cerut binecuvantarea si fiind acesta (un om tare bland!) incantat de hotararea mea , mi-a dat dezlegare in scurt timp sa ma impartasesc "pentru ca sa reusim in aceasta lupta..."asteptandu-se sa am in continuare ispite....Si asa s-a intamplat...cu bucurie si cu speranta in suflet m-am impartasit....ajutata fiind si de o binecuvantare a Preafericituui parinte Teoctist data auditoriului unei intregi sali de conferinte...(credeti-ma ca s-a simtit puternic acea binecuvantare!)
Insa in continuare si ispititorul a lucrat....dupa aceste intamplari...am avut o recadere scurta de mai mica intensitate...vreo cateva luni.
Dupa cateve luni de chin sufletesc (sufeream pt slabiciunea mea...intr-o zi mi-am spus mai intai mie si apoi tuturor fiind incredintata 100% in sufletul meu ca ASA VA FI!!!..LE-AM SPUS SIMPLU "DE MAINE NU MAI FUMEZ NICIODATA!!!"[b] SI ASA A FOST![/B

Mi-am ales ca prima zi Invierea Domnului nostru Iisus Hristos a anului 1995. Si ASA A FOST!!! DE ATUNCI NU AM MAI FUMAT NICI O TIGARA, NICIODATA.
Insa atat de mult mi-am dorit acest lucru incat "neprietenul" m-a chinuit ani de zile in somn...ma trezeam terorizata de faptul ca visasem ca fumam...a fost chinuitor pt mine...sa am acele vise..atat de mult mi-am dorit sa renunt!

Insa impresia si trairea mea covarsitoare a fost exact asa cum a spus si Omu bunca totul a fost primit in dar de la Dzeu, adica izbanda a fost a Lui, a mea a fost doar dorinta!

Doamne ajuta!

Ati aflat gresit. Exista preoti care impartasesc fumatorii care au fumat in ziua in care se spovedesc si care urmeaza sa fumeze in ziua in care se impartasesc.

Eu am auzit preoti care au spus ca a folosi prezervativul e un pacat mic sa si cum ai fuma o tigara. Adica chiar nu e o problema sa fumezi ca doar e un pacat mic. Si sa mai si spui ca a impiedica precreerea (fara sa fiu eu un sfant nu inseamna ca nu stiu care e adevarul) e un pacat mic....

Am fumat timp de cam 10 ani. Ajunsesem insa la momentul in care preotul mi-a spus:'nu te pot impartasii pentru ca fumezi'. Aceste vorbe m-au marcat, dar pentru ca motivatia era unirea cu Hristos am inceput sa tot arunc pachetele de tigari, mai de fiecare data cand ieseam de la Sf Maslu. Asa am facut de mai multe ori, cam 4 luni, timp in care mergeam saptamanal la Sf Maslu. Dupa aceste 4 luni, intr-o buna zi, a venit puterea caci vointa destul de mica, cei drept, avusesm, insa buiruinta de la El a venit...

Un Sfant Parinte (nu imi amintesc exact care acum) spunea ceva care suna cam asa:'Fa un pas spre Domnul si El va face catre tine alti nouazeci si noua.'

totul e cu putinta
 

primul post tinut de mine in intregime ,postul invierii domnului nici nu m-am gandit vreodata ca se poate intampla asa ceva ,nu aveam de gand sa ma las de fumat sau ma rog nu imi propusesem asa ceva ca stiam ca e greu ,fumam de 23 de ani un pachet si ceva la zi,stiam ca nu ma pot impartasi si ca am de marturisit aceleasi pacat -fumatul,in martia din saptamana patimilor m-am dus la spovedanie ,preotul m-a intrebat cand am fumat ultima tigara si i-am spus intr slujba si molifta si m-ia zis ca din acel moment sa nu mai fumez nici o tigara pana in noatpea de inviere si el ma impartaseste atuci in noaptea de inviere,si dupa sfanta impartasanie sa fac ce vreau eu, nu mi-a zis nici sa mai fumez nici sa nu mai fumez .Asa a fost precum a zis preotul a fost greu dar nu imposibil pt mine chiar si in vinerea mare nu am mancat nimic am putut ,o putere ceva m-a intarit si dupa noaptea de inviere bineinteles ca nu am mai pus tigara in gura dar acum incepea greul si tentatia si ispita pt.mine era alegerea mea ,mergeam la taina sf. maslu ca altfel nu stiu daca mai puteam dar asta ma intarea si simteam nevoia sa merg in biserica sa ma rog ,am inceput sa merg in pelerinaje ,lucru pe care nu-l puteam face candva,la liturghie nemancata ceea ce era imposibil cand fumam si multe,multe bucurii duhovnicest am avut de atunci si pana acum si ma simt extraordinar de bine fara tigari si chiar am ajutat o persoana sa nu mai fumeze m-am rugat pt ea si a reusit ,asa ca totul e cu putinta ....dar trebuie si tu sa faci ceva o jerfta ,sa tii un post, sa te spovedesti ,sa-ti spui pacatele si preotul te poate ajuta atat cat poate el ,restul tine de noi si de alegerea noastra.Doamne ajuta si un an nou binecuvantat.

cu multa vointa si incredere in puterea lui Dumnezeu. Doamne ajuta!

De f. multe ori am spus ca exista extrem de multi preoti si teologi care stiu sa vorbeasca atit de frumos despre Hristos si sfintii Lui , incit te topesti ca si gheata auzindu-i,care stiu sa dea sfaturi asa , de suprafata (pt. ca mai mult nu pot, ei insisi nu au trait experiente multiple ale luptei duhovnicesti ) pt. orice problema insa care mai mult nu pot.
Dar ca sa inveti sa traiesti in Hristos , asta numai calugarii o pot face deobicei deoarece ei duc lupta cea adevarata si grea cu ispititorul .
De ce spun acestea ? deoarece pina acum au fost spuse numai povesti fara a se da si o reteta precisa , dupa care luindu-se initiatorul sa se poata lasa de fumat in mod sigur . Adica , bine, bine, ati spus cu totii povesti dar ce fac eu cind ma ia pofta sa fumez, ce fac atunci cind ma enervez si imi vine sa fumez, ce fac atunci cind mi se face un gol in piept care nu poate fi umplut cu nimic , ce fac atunci cind beau o cafea si nu merge fara o tigara mai ales ca iti lasa gura apa dupa una, ce fac cind beau un pahar cu vin si cind cel mai bun lucru , tigara, lipseste , ce fac cind sunt in tensiune psihica , ma enervez, sunt suprasolicitat la serviciu sau la scoala ?????
Cum sa procedezi frate fumatorule in aceste situatii si inca in cite or mai fi ele nu te poate ajuta si invata decit duhovnicul , plus ca el se si poate ruga pt. tine . El te invata cum se taie gindurile pacatoase, simtamintele necurate, pornirile patimase , cum se lupta efectiv(adica exact ce faci)cu ele cind revin cu putere incercind sa te arunce in pacat dupa perioada mare de retinere, cum se porneste rugaciunea si cum se staruie si se concentreaza in ea in acele momente in care ispita este f. gretoasa si insistenta; el te invata cum sa te intaresti duhovniceste prin post si rugaciune , cit de des si la care slujbe bisericesti sa participi cel mai mult, ce carti sa citesti si la care sfinti sa apelezi in rugaciune pt. intarirea in lupta , ce obiceiuri duhovnicesti sa deprinzi si ce comportament general sa iti desvolti ... si cite si mai cite aspecte ale razboiului duhovnicesc.
A te isbavi de un pacat sau altul sta in mila lui Dumnezeu si la momentul la care El hotaraste dar daca duhovnicul nu stie sa te invete cum sa ceri mila Domnului in amanunte si cum sa traiesti efectiv in duh si adevar atunci asta este alta treaba . Nu toti duhovnicii pot si si stiu aceasta , numai cei incercati in lupta duhovniceasca, de aceea vorbeam la inceput de calugari . Dar teoretic nu sunt numai ei . De aceea doar unii se numesc duhovnici imbunatatiti iar altii doar slujitori ai altarelor.
Sa deie Dumnezeu sa te isbavesti de fumat si de inca toate pacatele si patimile pe care le ai si sa-ti dea puterea sa pui inceput vietii duhovnicesti cu adevarat . Isbavirea de o patima nu insemneaza ca ai si deprins trairea adevarata . Dar luptind mereu si necontenit cu palamizile de pe tine vei deprinde si aceasta !

DAI VOINTA IEI PUTERE.fara vointa nu ne putem lasa de nici o patima.un preot imi spunea ca nu este bine sa ne lase patima pe noi ci trebuie luptat sa o lasam noi pe ea

Nu am vrut sa scriu aici nimic tocmai pentru ca niciodata nu am fumat. Si stiu ca sunt foarte multi acei care spun sa vorbim din experiente, cand vrem sa dam sfaturi.
Cu toate acestea nu pot sa nu va dau o reteta, care cred eu ca este pe cat de simpla pe atat de eficace in scopul propus. Nu numai pentru renuntarea la tutun cat si pentru renuntarea la alcool sau alte vicii greu de alungat. An gasit-o citind "Pelerinul rus".
Va povestesc din memorie.
Personajul principal un pelerin rus care cauta sa dobandeasca rugaciunea neincetata.
Odata , acest pelerin rus, a fost ajuns pe cale de doi soldati. Acestia faceau parte dintr-o garnizoana care tocmai trecea pe acolo si s-au departat un pic de convoi, pusi pe rele. Vazand pe drum pe acest pelerin, s-au gandit sa il jefuiasca. Insa cum pelerinul nu avea in traista decat Biblia si Filocalia , acestia, l-au batut si i-au luat tocmai aceste doua avutii ale sale. Cand pelerinul si-a venit in simtiri si a vazut ca nu mai are cele doua carti de pret, a plans deznadajduit, insa ulterior Domnul a ingaduit sa ajunga din urma acel convoi. Recunoscand pe cei doi care l-au pradat s-au dus la ei si le-a cerut cartile inapoi. Aceia i-au spus , ca daca ii vor da un banut poate ca ii vor da cartile insa va trebui sa vorbeasca cu conducatorul convoiului pentru ca acele carti se aflau intr-o caruta alaturi de alte lucruri luate de la alti sarmani. Asadar pelerinul s-a dus la conducatorul lor spunandu-i pasul. Mare mirarea pelerinului cand a vazut in mana acestuia o Biblie frumoasa. Conducatorul i-a fagaduit ca ii va da cartile la primul popas. Si a inceput sa ii spuna urmatoarea intamplare care l-a facut sa citeasca in fiecare zi Evanghelia toata. Si aceasta zilnic.

Iata intamplarea medicament de vindecare de care ziceam. Este povestea vietii acestui conducator.
"In tineretea mea, spune conducatorul, eram un mare alcoolic. beam atat de mult incat cate 3 saptamani nu puteam sa ma opresc. desi eram stralucit in cariera, un tanar cu un viitor bun, acest viciu a devenit cauza pierzarii mele. Sefii mei se saturasera de mine, si de aceasta patima a mea. Intr-una din zile un calugar a intrat in garnizoana noastra. M-am dus la el si l-am rugat sa ma ajute sa scap de aceasta patima. iar acesta mi-a spus asa: de fiecare data cand iti vine dorul sa bei, sa iei Evanghelia aceasta, si mi-a intins propria lui evanghelie, si sa citesti. Sa citesti atat de mult , fara oprire pana iti trece pofta. Si de fiecare data cand iti vine aceasta dorinta sa citesti din Scriptura aceasta.
De atunci au trecut cativa zeci de ani, iata ca eu am scapat de acest viciu dar am prins drag si citesc in fiecare zi si astazi Evanghelia aceasta pe care o am de la acel calugar."

Iata asadar o reteta minunata ce poate fi aplicata de oricine.
Cand vine pofta unei tigari , luati Evanghelia si cititi, cititi, cititi, o ora, doua trei, cat e necesar pana trece pofta de tigara. Si asa de fiecare data pana veti reusi sa scapati de acest viciu.
In primele doua saptamani, luati concediu, stati acasa, voi si Scriptura , pana veti trece de perioada dificila, de asa zisa perioada de sevraj. Sunt convinsa ca viata vi se va schimba total.
Dumnezeu sa va ajute!
La multi ani!

Re:
 

Greu. Sunt la a doua tentativa serioasa de lasare de fumat si m-a ajutat Dumnezeu sa nu reiau fumatul.
Si dupa ce nu am mai fumat, am simtit nevoia sa fumez iar dar mi-a fost rau si am renuntat. Si acum mai simt nevoia sa fumez din cand in cand, in special in situatii stresante. Dar fumatul nu reprezinta rezolvare de probleme ci doar ardere de bani (la propriu).
Am facut si sport. Mult sport. Si fac in continuare.
Si ii multumesc duhovnicului meu care mi-a pus in vedere lasatul de fumat de foarte multa vreme.
Am cautat si pe internet cat mai multe motivatii scrise (desi stiam perfect ca fac un lucru rau si care trebuie oprit) - si am citit si de acolo si asta m-a ajutat.
Am lasat si cafeaua pt ca asociam tigara cu cafeaua.
Am facut schimbari in viata mea, mi-am ocupat timpul cu lucruri folositoare si care imi fac placere, m-am implicat in proiecte noi.
Am avut grija sa dorm cat am putut de mult.
Mi-am pus in casa plante si un odorizant care imi aduce aminte zilnic ce bine e sa nu mai miroasa a tigara acolo unde locuiesc.
Am anuntat pe toti cei din jur ca m-am lasat de fumat si am evitat, pe cat posibil, locurile in care se fumeaza.
Acum ma simt mult mai bine si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ajutorul pe care mi l-a dat ca sa las acest obicei urat, nociv pentru sanatate si pentru buzunar. Si il rog sa ma ajute sa nu ma re-apuc de fumat nici de acum inainte.
Cam atat.
Succes!

o rețetă minunată împotriva oricărui viciu trupesc sau sufletesc.

Si eu am vrut sa vin cu acest exemplu din "Pelerinul rus" si marturisesc ca acolo poate fi gasit totul pentru mantuirea sufletului. Cred ca am ascultat de sute de ori CD-urile si multe fragmente aproape le stiu pe dinafara. (Acolo am intalnit pentru prima data vorbindu-se la superlativ despre Sf Siluan, si nu intelegeam de ce ascultam cu repetitie indelungata numai acea parte, pana am pornit hotarat sa-l caut pe acest sfant si sa fiu cu adevarat coplesit).
Eu cred ca totul porneste din inima, la fel ca si tentatia. Poti sa-ti propui sa savarsesti un pacat, sau sa renunti la unul deja cuibarit in suflet. La inceput e doar un gand fugar: "Cum ar fi daca?" Apoi acest gand incepe sa devina din ce in ce mai convingator. Un caracter slab, va ajunge greu sa sa renunte, si mereu va gasi mai multe motive de a nu se lasa, astfel incat poate ar trebui sa intervina un factor exterior, un pericol eminent, pentru ca el sa se poata sprijini pe o motivatie..."reala". Daca insa e vorba de un caracter puternic, practic nimic nu-i poate sta in cale. Cand a spus "gata", niciodata nu va mai exista un "poate", care sa-si faca loc in mintea lui.
In viata fiecaria dintre noi trebuie sa vina o zi in care sa putem spune "gata". Mai intai la acel "foarte putin", daunator, mai apoi incet-incet sa ajungem la momentul ZERO de care vorbea fratele Zaharia, cand o spovedanie de cateva ore este necesara, dupa care nu mai e nevoie decat de rugaciune, smerenie si multa vigilenta, pentru ca mandria sau alte pacate perfide, sa nu ia cumva loc celorlalte slabicini de care tocmai am scapat.

Am ramas foarte uimita,daca nu stupefiata sa citesc atatea mesaje in care Domnul a intervenit prin diverse mijloace pt stoparea acestui viciu.
Eu cunoasteam numai experienta mea si tare ma minunam cand imi aminteam...ce ignoranta sunt,am crezut ca sunt speciala :)

M-am hotarat sa ma las de fumat insa nu era decat o dorinta nesustinuta de prea multa practica:)
Cand m-am hotarat aveam pachetul de tigari plin,asa ca mi-am dat deadline cand se va sfarsi...cand s-a sfarsit era duminica,asa ca mi-am zis sa incep de luni,asa cu logica :)
Iar cand acea zi de luni a sosit,nu am fumat vreo cateva ceasuri insa cand am venit de la serviciu si mi-am amintit ca nu ma pot relaxa citind si fumand,am inceput sa plang.A fost o ora extrem de depresiva pana cand nu am mai suportat presiunea si am coborat sa-mi cumpar tigari.
Dar acum nu ma mai intelegeam cu constiinta,ma simteam vinovata sau cel putin dezamagita ca am cazut la aceasta incercare.
Si atunci Dumnezeu,in marile Sale opere si lucrari m-a ajutat ntr-un fel mai original :m-am imbolnavit.
Am fost f bolnava vreo 15 zile,mai multa lesinata decat vie ,dar cand mi-am revenit NU m-am mai intors la pachetul de tigari niciodata de atunci.
Unii vor spune ei si ce,nu ai mai fost bolnava pana atunci?o raceala?o indigestie ceva?
Ba da,dar intotdeauna ma intorceam la tigari dupa raceli sau alte "boale",iar de data asta boala m-a tinut in carantina vreo 15 zile,nu doar 3-4...deci...

Domnul stie cum sa aplice ajutorul fiecaruia,vezi ca pt mine aceasta intamplare a dat roade.

Pai in primul rand tre sa stii de ce vrei sa te lasi de fumat. Care este motivul pentru care esti dispus sa lasi tigarile, si care sunt sacrificiile pe care esti dispus sa le faci in acest sens.
Toata lumea stie ca fumatul ajuta la dezvoltarea cancerului pulmonar (si altor boli si neajunsuri fizice si psihice), ca produce gaura in bugetul propriu si ca este un pacat ce ne opreste de la Sfanta Impartasanie. Cu toate astea stiute, nu (prea) ne lasam de fumat.
Deci care e motivatia pentru care vrei sa te lasi de fumat ?
Un ajutor foarte util pentru cei care lupta sa lase tigarile este cartea audio: In sfarsit nefumator a lui Allan Carr.Prin metoda lu' nenea asta foarte multi oameni s-au lasat de fumat. Se gaseste la pretul de 55 ron.
Daca nu o gasesti, ia-o de aici : http://dl.transfer.ro/_RO__Audiobook...jan-8b2733.zip

http://dl.transfer.ro/_RO__Audiobook...jan-8b2733.zip

....si da-o si prietenilor si cunostintelor tale care stii tu ca au nevoie.
Link-ul e valabil pana la 12 ianuarie. Daca exipra si nu ai reusit s-o descarci pana atunci...prv. me :)

Am reusit sa ma las dupa 10 ani de fumat, numai tigari tari, cam un pachet jumate pe zi. Trebuie doar sa vrei, stiu ca suna a cliseu, dar in acelasi timp e mult mai usor decat isi inchipuie fumatorii - si poate si cei care n-au fost niciodata dependenti de nicotina.

Da, ai dreptate. De cele mai multe ori nu sunt deacord cu cele spuse de tine dar acum ai spus un mare adevăr.
Lăsatul de fumat este o chestinune de voinţă.
Când m-am lăsat de fumat acum circa două decenii nu frecventam biserica. Abia când mi-au întors spatele toţi prietenii fumători pentru că nu ne mai unea viciul acesta paşii mi s-au oprint într-o biserică şi mi-a plăcut atât de mult fumul de tâmâie şi de smirmă încât nu am mai dorit niciodată să înghit fumul de ţigată.

Lasatul de fumat (ca si in cazul lasarii altor patimi) nu este numai o chestiune de vointa, ci este o conlucrare. Dai vointa, iei putere. Domnul pe cei drepti iubeste si pe cei pacatosi miluieste.
'Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.'(Ps.127)

Iti trebuie o vointa serioasa la inceput,iar mai apoi lasa toate in seama Lui Dumnezeu si nu deznadajdui.Ca sa te lupti mai usor iti propun sa zici rugaciunea mintii: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-mă pe mine ,păcătosul/a.Pe mine m-a ajutat foarte mult aceasta rugaciune si datorita ei ii multumesc Lui Dumnezeu ca nu m-a lasat si m-a ajutat sa scap de acest viciu urat.Doamne ajuta !

Rugaiunea lui Iisus se spune doar cu binecuvantare si nu oricum.
Sf Issac Sirul, ca si alti parinti care-i impartasesc opinia, spunea ceva de genul: nu ai virtutea x pentru ca nu ai cerut-o de la Domnul. Trebuie rugaciune, trebuie sa cerem cu staruinta (poate chair asta fiind, pe de-o parte, dovada vointei-staruinta in rugaciune) si ni se va da.

Nu neaparat draga Ana-Maria,toti oamenii care au Sfantul si Dumnezeiescul Botez sunt datori in toata vremea si tot locul sa zica "Doamne,Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,milueste-ma pe mine pacatosul".Lucrul pe care l-am spus eu,nu-l spun de la mine,il spun de la Parintele Cleopa Ilie.Eu cand am zis rugaciunea asta,eram intr-o perioada neagra din viata mea,fiind bolnav si necunoscandu-l pe Dumnezeu cu adevarat,intr-una din zile am gasit la bunica mea,o carte a Parintelui Cleopa,si citind din ea,am aflat de aceasta rugaciune,crede-ma ca nici nu stiam sa ma rog,dar asa am zis...fiind la o grea cumpana din viata mea,nu cred ca mai avea importanta cum ma rugam,daca ma rugam din inima.

Departe de mine intenţia de a da dreptate ateilor dar părăsirea oricărui viciu stă în puterea omului.
După tine ar însemna că cei care nu cred în Dumnezeu nu se pot lăsa de fumat, de alcool, de droguri sau de alte patimi.
Dumnezeu ne-a dat voinţă proprie şi liberul arbitru de a alege între bine şi rău şi ne ajută atunci când suntem depăşiţi de greutăţi dar ne lasă să ne folosim de cele pe care ni le-a dat atunci când ne-a creeat după chipul şi asemănarea Sa!

În unele situaţii Dumnezeu ajută un om să scape de patimi pentru că El ştie ce va face acel om în viaţa sa viitoare.
Îmi susţin afirmaţia că te poţi lăsa de orice viciu dacă vrei.

Lui Dumnezeu îi ceri viaţa veşnică, iertarea păcatelor şi mântuire. El te vindecă, dar minuni mari face arareori şi uneori le face şi cu cei necredincioşi pentru a-i aduce la credinţă.
Renunţarea la vicii sau la anumite plăceri sunt jertfe pe care le aduci Mântuitorului pentru a putea sta în faţa Lui şi a îndrăzni să-i ceri cele cu adevărat folositoare.
Dumnezeu l-a făcut pe om puţin mai mic " faţă de în îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el /Pusul-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picoarele lui"(ps 8 catisma întâi)

Un om credincios nu este un om limitat în gândire care exclude ideile altor oameni.

Şi viaţa sa viitoare însemnând ce? Îmi vin în capul ăsta pătrăţos nişte interpretări aiuriste. Mă lămuriţi şi pe mine, rogu-vă?

Se pot lasa, dar tot mana lui Dumnezeu este si acolo, caci El pe cei drepti iubeste si pe cei pacatosi miluieste. Pronia dumnezeiasca lucreaza in fiecare din noi, fie si in cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu.
Tu cum te rogi? Nu zici: Doamne curateste-ma, Doamne izbaveste-ma, etc?
Ale Tale dintru ale Tale...Si eu imi mentin parerea.

Cred că v-ați ales tare greșit cuvintele. Cum ar fi posibil să îi jertfim lui Dumnezeu o patimă, adică ceva necurat, un viciu? Tocmai de aia ne rugăm să ne curețe de patimi, pentu că jertfa nu poate fi decât curată, iar atâta timp cât nu suntem curățiți de patimi nu ne putem jertfi pe noi înșine fiindcă suntem necurați. Deci eu cred că de jertfă nu se poate vorbi decât după despătimire....până atunci e vorba doar de rugăciune pentru pocăință, pentru întoarcerea la Dumnezeu. Și după despătimire, tot rugăciunea ma gândesc că stă la baza jertfei fiindcă Mântuitorul a spus clar că nu putem face nimic fără El.

Nu. Dorina de fapt spunea ca omul isi "taie voia" pe altarul credintei, nicidecum fiindca ii inchina lui Dumnezeu viciul si patima.
Totusi eu spuneam in mesajul anterior: "Omul, prin sedinte indelungate la psiholog, poate eventual sa se rupa de viciu, dar o face fara sa-L ia pe Dumnezeu ca si coautor al acestei renuntari. Si prea arareori, izbanda este desavarsta."
Orice "despatimire" la care se ajunge prin rugaciune, este prea putin probabil ca va recidiva. Iar asta pentru ca Dumnezeu ne intareste cum stie El mai bine. Orice renuntare la viciu facuta fara credinta, ci doar ca sa ne demonstram noua insine de ce suntem in stare, nicidecum fiindca viciul ar fi constientizat ca si pacat urat de Dumnezeu, se va transforma intr-un fel sau altul in altceva, poate mai grav, sau in orice caz, acel pacat nu va fi iertat fiindca omul refuza sa-I incredinteze lui Dumnezeu gandurile sale, ci isi inchipuie ca el este stapan absolut pe toata fiinta lui.
Eu cred ca, in linii mari, asta a vrut si Dorina sa spuna.

Inclin si eu spre aceeasi pozitie.
Am totusi tendinta sa cred ca omul care face o psihoterapie il cheama, intr-un fel sau altul, pe Dumnezeu, il crede aproape, implicat in proces, ii cere binecuvantare pentru reusita.
De ce n-ar merge la toate slujbele Bisericii, apoi la grupul de suport si la sedintele de psihoterapie cognitiv/comportamentala un fumator care lupta sa depaseasca viciul?
De ce ar fi de mirare ca un pacient care face exercitii de vorbit in public sa roage pe Domnul, in timpul perioadei de antrenament asertiv, sa il sprijine, sa il ocroteasca, sa il calauzeasca?
De ce nu s-ar ruga un pacient cu logonevroza, un balbait, ca Domnul sa ii dea putere, liniste sufleteasca, rabdare pe timpul multelor ore de tratament logopedic?
De ce n-ar cere Domnului (sau sfantului la care are evlavie, sau Preasfintei Nascatoare) o femeie cu depresie dupa nastere ajutorul pentru bunul mers al identificarii credintelor irationale si pentru gasirea alternativelor sanogene?
Pacientii cer ajutorul lui Dumnezeu atunci cand fac efort personal de insanatosire. Ei cred ca Domnul iti da, desi nu iti baga in traista. Ca urmare fac efort, cu smerenie apelind la ajutor specializat, incredintati ca astfel vor invata sa primeasca ceea ce Dumnezeu le da din preaplin.

In practica, unii crestini (ortodocsi) fac terapie la recomandarea si cu sprijinul complementar al duhovnicului. Exista si preoti care au competente in psihoterapie, respectiv psihoterapeuti care sunt si preoti duhovnici. Cateva nume gasim in cartile din colectia "psihoterapie ortodoxa".
De fapt, consider ca foarte probabila prezenta Duhului Sfant in sedintele de psihoterapie. (sunt ispitit sa spun ca este, pur si simplu, obligatorie sau, mai bine spus, este evidenta - UNEORI!)
Exceptind situatiile cand terapeutul se crede un dumnezeu, ori cand clientul/pacientul se considera in afara oricarei relatii cu Bunul Dumnezeu.
Ma bazez, in afirmatia mea, pe extraordinara caldura, incredere, compasiune, delicatete, blandete, pricepere, intuitie, empatie, inteligenta, neutralitate binevoitoare, ingaduinta (permisiune neconditionata), recunostinta, intimitate care constituie trasaturi ale oricarei psihoterapii adevarate.
Vorbesc in baza limitatei mele experiente de pacient.

Iar obsesia perfectionista a evitarii recaderilor nu este nici indicator al profesionalismului in psihoterapie, nici semn al unei terapii reusite, nici semn al credintei ortodoxe. Omul mai cade, mai aluneca si, cu ajutorul lui Dumnezeu, continua sa urce pe Golgota.
Cum v-ar parea Hristos mergind cu pieptul scos, aproape marsaluind, tantos, pe drumul Golgotei?... (Doamne, iarta-ma!)
Eu ma gandeam aici la Drumul Crucii, nu la o plimbare pe bulevard.

Psihoterapia este un demers jertfelnic, o lepadare de sine, treptata, o moarte (ca proces, cu etape si jale) fara de care viata nu ar fi posibila sau, daca ar mai fi, nu ar mai avea nici mireasma, nici vreo socoteala, nici pret...
In ea se impletesc, de-a lungul travaliului, dorinta si efortul jertfelnic al pacientului, cu priceperea si bunavointa terapeutului iar in acestea umbla, consider eu, puterea iubitoare a Domnului Hristos, plinindu-le in Duhul Sfant.

Nu am fost înţeleasă sau nu am făcut eu enunţuri pertinente.
La despătimire m-am referit.

Dumnezeu ne-a dat şi voinţă prpoprie. Îngăduie să fim încercaţi dar nu peste puterile noastre. Avem suficentă putere să luptăm cu patimile (nu fără Dumnezeu căci Dumnezeu este în noi chear dacă nu conştientizăm acesta sau nu recunoaştem).
Nu am amintit de psihologi sau de medicamente. Fumatul nu este o boală. este un obicei prost la care poţi renunţa fără a te mai întoarece la el nicioidată dacă vrei cu adevărat şi urăşti acest viciu.
Noi ne iubim plăcerile şi viciile şi suntem stăpâniţi de ele pentrucă aşa vrem noi, pentru-că le dăm putere mare în noi.

Mă voi opri la acestă postare dar nu înainte de a-i dori celui care a deshis topicul să iasă învingător în lupta cu acest viciu urât şi costisitor şi să-l asigur că este mult mai uşor decât crede.

Dupa multe incercari nereusite, patima stapanindu-ma de multa vreme, intr-un final am hotarat ca nu se mai poate. In cazul meu, am simtit cum parca mi s-a suspendat pofta de fumat ca prin minune. Si desi am avut o perioada de vreo saptamana de "sevraj", eliberarea pe care am simtit-o a fost incredibila.

Stiu de atunci si pana azi ca numai Dumnezeu poate lucra aceasta eliberare prin harul Duhului Sau si chiar si azi simt ca daca nu m-ar sustine El, as fi expus la tentatie.

De aceea trebuie sa incerci dar sa nu deznadajduiesti, sa ai constiinta faptului ca numai tu singur nu poti face nimic. Cred ca Dumnezeu tocmai in momentul in care intelegem cu adevarat asta, atunci ne ridica napasta si ne curata.

Curaj, Dumnezeu nu te va lasa, daca Il cauti cu adevarat si doresti sa te curatesti!

Eu nu am fumat mult: doar 4 ani- anii facultatii. Urma sa merg impreuna cu viitorul sot la spovedania de inainte de nunta...pititzi in balconul parintilor mei am fumat impreuna ultimele tigari{cate 2 de fiecare} apoi ne-am dus la biserica. Odata cu nunta am hotarat sa schimbam si noi ceva si renuntatul la fumat a parut a fi un lucru bun, iar spovedania si sfatul parintelui ne-a ajutat sa ne tinem de promisiune.
Acum dupa alti 5 ani ma bucur enorm sa m-am oprit din ars banii dar ispita bantuie si din cand in cand "dorul" de o tigara ma inconjoara....dar promisiunea in fata sotului si mai ales a Domnului pune un zid intre mine si pachetul de tigari.

Fumat
 

Cum pot sa ii determin pe sora mea si viitorul cumnat sa se lase de fumat?

Eu nu ştiu cum era în trecut, dar îmi place că, acum, pe pachetele de ţigări scrie "tutunul dăunează grav sănătăţii tale ŞI A CELOR DIN JUR". Măcar dacă nu te gândeşti la tine, nu zic să te gândeşti la străinul care-ţi inhalează cancerul, dar poate ai un copil, un frate, o nevastă, o mamă, ş.a.m.d. pe care, teoretic ar trebui să fii în stare să-i pui mai presus de tine. Lăsând altruismul la o parte, e vorba de familia ta, până la urmă. De un pic de discernământ, şi de o minimă inteligenţă. Într-adevăr, dacă este deja ceva dependent, îţi va fi greu să renunţi, pentru că doar d-asta avem o fire pătimaşă. Dar voinţa e locul ei acolo, trebuie doar pusă la muncă puţin.

Fumătorule, ce zici? Îţi propun următoarea chestiune. Du-te o săptămână, două, o lună, la o mănăstire adevărată, românească, ortodoxă, mare, veche, cu tradiţie, cu monahi trăitori. Şi apucă-te să speli pe jos, să cureţi ceapă, să tai lemne, să cureţi bălegarul la animale, ce vrei tu. Suflecă-ţi mânecile, pune mâna pe-o treabă din asta, care crezi că nu e de nasul tău. Munceşte acolo până cazi rupt de oboseală. Şi pe urmă, adună-ţi oasele de pe jos, trezeşte-ţi conştiinţa aia gripată de fumuri - pune-te în genunchi frumuşel, şi, încearcă, cu un ultim efort, să îndrugi şi tu o rugăciune, aşa stângace cum e. Dar să fie sinceră, fumătorule! Fă puţin loc acolo în ceaţa aia din minte, şi vezi cât de bine ţi-au făcut ţigările alea. A meritat? Şi apoi uită-te la icoana PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu. Şi întreabă-te. Merită? O să vezi tu cât de mult a meritat. O să simţi, că şi tu ai inimă. Cere, mă ajutorul Maicii Noastre, că te ajută, şi te iartă. Dar să vadă că vrei şi tu. Şi după asta, fă şi tu frăţioare, o cruce mare, sănătoasă. Cu curaj, cu nădejde, cu credinţă, frate! Mergi la o privighere, mai ascultă un cuvânt dumnezeiesc, şi uşor uşor poate oi avea curiozitatea să arunci o privire şi pe-o carte. Şi apoi, mai târziu, poate oi avea timp să te uiţi în jurul tău. Să vezi aceşti blânzi, ce forfotesc ca nişte furnicuţe de colo-colo. O să vezi că sub negrul ăla, fără de viaţă, se ascund nişte inimi uriaşe, pline cu mierea dragostei pentru Hristos. Ridică ochii ăia din pământ, respiră şi tu aerul ăsta tămâios, plin de rugăciune, de credinţă, de trăire, de Duh Sfânt. Şi-o să-ţi iei mersu, frăţioare! O să te simţi liber, uşor, ca pasărea cerului...

Totul e să vrei. Să vrei să ceri ajutorul Domnului. Că nu te lasă Preabunul tău Părinte.

Iertare fraţilor! Nu m-am adresat cuiva anume... Nu vă supăraţi pe mine

Iertaţi-mi îndrăzneala!

Cum sa te lasi de fumat
 

Si eu am fumat cam de la 16 ani pana la 30 - destul de serios, ajunsesem sa fumez 40 de tigari pe zi. Daca cunosti limba engleza, pot sa iti trimit niste carticele (8 la numar) - care contin sfaturi "tehnice" despre cum trebuie sa procedezi. Da, sa te lasi de fumat tine in primul rand de vointa, dar trebuie sa stii si cum sa o faci. Deci, daca doresti sa citesti aceste carticele, scrise in limba engleza, spune-mi, ti le pot trimite pe e-mail. Sunt 8 carticele - in total 100 si ceva de pagini.

Scuze daca se poate m-ar interesa si pe mine carticica aceea .multumesc mult

adicatelea, carevasazica...lasa bre, ca si noi fumam, da ne dam bravi...
:6:
odata s'odata tot ne'om lasa noi si de viciu'l'asta.