Minuni adevarate si minuni false-pericolul superstitiilor
 

Am initiat acest topic pentru ca observ o tendinta accentuata spre superstitie.
Am citit pe un site cum cineva sustine ca a fost ajutata de Sf Necatrie sa castige la loto. Superstitie
Ritualul cu painicile Sf Fanurie. Superstitie. Dumnezeu nu este un tonomat unde bagi fisa (dai niste painici de pomana) si ti-a indeplinit dorinta.
Maica Domnului s-a aratat cuiva in vis si i-a dictat o rugaciune care citita de 30 de ori (nici macar de 40 ;) ) indeplineste orice dorinta. Superstitie. Idem explicatia de mai sus.
Aratari ale Mantuitorului, ale Maicii Domnului si ale oricarui alt sfant care ne spun cat suntem de deosebiti si de alesi. E periculos. Diavolul poate lua aceste forme. Sfintii din vechime se rugam la Dumnezeu sa nu li se arate, daca este Dumnezeu va intelege fuga de ispita, iar daca este diavolul ceea ce au facut i-a ferit de cadere.
Altcineva spune ca a fost ajutat citind Talismanul, Visul Maicii Domnului sau alte carti care nu au legatura cu ortodoxia. Superstitii.
In primul rand acestea sunt "talismane" la propriu si aceste credinte sunt straine de Biserica. Dar si cartile bune, cum ar fi acatistele nu se savarsesc minuni pentru ca citim acatistul 40 de zile sau nu stiu ce perioada. Pentru ca ar fi la fel un tonomat cu fise. Credinta si rugaciunea aduc indurarea Lui Dumnezeu. Cuvintele si rugaciunile nu au putere intrinseca. Daca totusi sfintii, Fecioara si Dumnezeu ne-au ascultat cererea si ne-au indeplinit-o pentru ca am fi citit acatistul 40 de zile nu e corect sa citim in continuare in semn de multumire?
Cineva se indreptatea ca nu prea merge la biserica dar crede in sinea ei si citeste din cand in cand acatiste si sfinti o ajuta. Acesta cale nu este spre mantuire. Nu exista cred in sinea mea. Cine crede merge la biserica pentru ca stie ca nu este mantuire in afara de Biserica. Daca noi "credem" si ne rugam doar ca sa ne mearga bine in aceasta viata de fapt nu credem si folosim o superstitie pentru a ne crea un confort temporar.
Azi am vazut o alta postare unde cineva ii multumea Sf Parascheva ca a ajutat-o sa isi ia un telefon, desi mai avea 2 functionale. Sfinti, Fecioara si Dumnezeu ne ajuta in special cu cele sufletesti si spre mantuire, dar pentru neputintele noastre se indura si spre cele materiale. Cele materiale dar de care avem nevoie. Dar sa spui ca te-a ajutat Sf Parascheva sa iti iei un lucru de care nu aveai nevoie, in timp ce cu banii respectivi ai fi putut face ceva mult mai constructiv, ca sa nu vorbesc de milostenie spre agonisirea de comoara in ceruri, e o mare SUPERSTITIE. Pe acelasi principiu cineva i-ar putea multumi unui sfant ca a gasit o reducere la tigari.

Deci sa fim cu grija in ceea ce cerem si in ceea ce primim sa credem ca e cu folos si a venit de la Dumnezeu.

Foarte bună observaţie. Numai că se poate face magie cu orice. Dacă se poate face magie folosind unghiile sau părul cuiva, oare un fragment din barba unui sfânt nu ar putea sluji unei asemenea practici ? Dacă formula "Ieşi deochi / Dintre ochi" este bună de descântat, oare un acatist nu ar putea servi şi el în acelaşi fel, prefăcând pe cineva care se vrea lui Cristos următor într-un urmaş al lui Simon Magul ? Orice poate sluji ca să încălcăm porunca I, chiar şi cele sfinte, adăugând astfel păcatele profanării şi sacrilegiului peste acela al vrăjitoriei spre mai marea durere a lui Dumnezeu şi a noastră.

Odată, ucenicii lui Dumnezeu şi-au dat seama că nu ştiu să se roage. Şi L-au rugat pe Domnul, cerându-I să îi înveţe să se roage. Aşa au primit oamenii "Tatăl nostru", care de aceea se mai cheamă şi Rugăciunea Domnească. Aţi observat că, dintre cele 7 cereri pe care le conţine, numai una are drept scop un obiect material: "pâinea noastră cea de toate zilele" ("spre fiinţă") ? Las la o parte că, după părerea unor exegeţi, până şi această cerere trebuie înţeleasă ca referindu-se la o cu totul altfel de pâine decât aceea pe care o tăiem cu cuţitul la masă. Vedem, deci, că Domnul ne îndeamnă să nu Îl ispitim, cerându-I, la tot pasul şi cât mai grabnic, cele materiale. "A crede" înseamnă nu numai a fi de părere că există o lume de dincolo, ci înseamnă a avea încredere în puterea proniatoare a lui Dumnezeu în lumea aceasta, a fi convins că, dacă Îi urmăm calea, toate ni se vor adăuga nouă, aşa cum El ne-a promis.

frumoasa explicatie

Un topic curajos.Cauzele sunt vechi,efecte profunde si explicatii ce pot fi extrem de dure,daca chiar se vor cauta intradevar cauzele.Cred ca acest pericol real a existat inca din timpurile apostolice,de a se paganiza credinta cu tot felul de conceptii ce nu au nimic in comun cu Evanghelia ci mai rau arunca credinta-n bigotism si superstitie,adica zona intunecata a zbaterilor umane ancestrale,aspect ce nu are nimic in comun cu respecivul sfant sau sfanta.Necunoasterea Cuvantului,a notiunilor elementare de catehism,a semnificatiilor diferitelor acte de cult,practicarea unei vieti de credinta superficiale probeaza ca nestiinta lasa mereu usa deschisa unei ignorante ucigase,ce transforma speranta mantuirii intr-un joc aleatoriu al unor forte egoiste,ce parca batjocoresc neputinta si slabiciunile umane,printr-un fel de ajutor discretionar,in functie de circumstante dar inselator in esenta pentru ca nu vizeaza mantuirea.De acest lucru au profitat multi de-a lungul timpului si inca mai profita.Modul cum aceste tendinte s-au impletit pe Credinta,de-a lungul timpului,este extrem de interesant as spune.Asa cum bine remarca autorul topicului ,,Daca noi "credem" si ne rugam doar ca sa ne mearga bine in aceasta viata de fapt nu credem si folosim o superstitie pentru a ne crea un confort temporar"schimba complet optica credinciosului,mutandu-i privirea de la nadejdea mantuirii la falsa si trecatoarea speranta a unui confort intr-o lume despre care Sfanta Scriptura ne invata sa nu ne potrivim chipului ei.Si uite asa sarmanul credincios trece din vesnicie la ,,ar putea multumi unui sfant ca a gasit o reducere la tigari."Job done,nu spun de catre cine,dar candva putea fi recunoscut dupa urmatoarele semnalmente:se tara si spunea ca nu vei muri.

Intradaevar exista multe superstitii desi Dumnezeu in iubirea Sa poate sa implineasca unele dintre rugaciuni dar doar cu totul exceptional ca sa intareasca credinta acelei persoane .
Exista si ritualuri care nu sint chiar ok de ce? fiindca nu sint peste tot la fel desi si peste ele cred ca Dumnezeu trece cu vederea , spre ex intro regiune la oras sa zicem dupa ce moare un om i s efacee o slujba si o pomana eventual si una de un anumit nr de zile dar la tara in unele sate se fac o gramada de pomeni care se intind pe o perioada f lunga de luni si daca moare fara luminare si neimpartasit iar exista diferente de parca ar mai putea schimba ceva sau ar conta .
Chiar si in primul secol exista o asemenae superstitie confirmata biblic si anume <botezul pentru morti { care consta in rugaciunea ca si rudele decedate care nu au apucat sa primeasca botezul sa fie botezate de parca sufletele din locuinta mortilor mai pot primi botezul cu duh , evident ca apoi s-a renuntat .
Insa pareta buna a pomenilor este ca rudele primesc o anume indatorire care le ajuta sa iasa din starea de deprimare care impreuna cu generozitatea catre altuii contribuie mult la refacerea emotionala , dar si cei saraci care primesc au de ce multumi lui Dumnezeu , caci El se ingrijeste si de ei atunci cind visam un anume vis din care inteleegm ca trebuie sa dam de pomana ceva anume - atunci cineva chiar are nevoie de acel ceva anume.
Insa in legatura cu aparitia lui Dumnezeu in vis sau in vedenie trebuie facute citeva precizari
-una dintre tainele mai putin cunoscute ale bisericii este ca Dumnezeu nu permite ca sub identitatea lui Iisus sau a Fecioarei spiritele rele sa se ascunda si sa ne vorbeasca. Acelasi lucru este valabil si in legatura cu alte aspecte divine mari ipostasuri.
ceea ce inseamna ca se pot preface ca sint fie ingeri fie arhangheli fie sfinti .
Deci cei care pretind ca au avut asemenea vise sau vedenii ei de fapt mint.

Apoi alt aspect , atunci cind omul nu este sigur de natura visului sau vedeniei lui Dumnezeu in plus fata de imagini si cuvinte ii insoteste revelatia cu alte trairi deosebite pe care doar Dumnezeu le poate crea , iubire , recunostinta , respect fata de sine , pace , bucurie si alte feluri de fericire care uneori se pot mentine pina in seara acelei zile.

Dumnezeu poate face multe iar daca doreste sa iti transmita o idee sau un mesaj in conditiile in care tu nu ai putea ajunge singur la acea concluzie sau posibilitate dar in asa fel incit sa te fereasca de a pune la indoiala revelatia atunci iti da o vedenie de care tu nu iti dai seama ca nu ar fi realitatea pe care o crezi -si anume iti vorbeste sub infatisarea unui cunoscut sau al unui necunoscut.

Acest fel de revelatie a fost intilnit inca din vechime (de ex acei 3 Oameni de sub copacul din Mamvri) si este mai des intilnit si in zilele noastre cu deosebirea ca cei care au asemeena revelatii nu=si dau seama ca acei oameni nu sint oameni ci aparitii chiar daca prin ele Domnul le vorbeste chiar si in timp ce stau de vb cu persoana respectiva cu diferenta ca acea persoana atunci chiar nu spune nimic .
In acele momente este indicat sa nu raspundem nimic findca ne va auzi prietenul si nu va sti ce sa creada despre noi vazind ca auzim ceva in plus fata de ce spune el. Mai bine sa credem ca el are o revelatie si o destainue in direct pentru caci altfel de multe ori ne dam seama ca nu ar avea de unde sa stie acele lucruri.

Un altfel de vis este visul cadou -prin el ne sint date sa traim momente deosebite din punct de vedere spiritual fara a contine un mesaj ,doar trairi inaltatoare pe care in alte conditii f greu le-am putea trai.

Ele in afara de trairi pot contine peisaje frumoase, munti , ocean , zbor , musica cereasca care pe pamint nu ar exista sau chiar bucuria companiei unui grup de sfinti sau sfinte imbracati f frumos si demn, acestea din urma daruite mai ales pustnicilor care stau mult singuri.

9 manastiri?!
 

mama a fost anul trecut intr-un pelerinaj, ajungand si la mormantul pr. Arsenie Boca.
una dintre mai, nu mai stiu daca de la Prislop, le-a spus ca trebuie sa adune aghiazma de la 9 manastiri.
cica ar fi mai puternica.
bineinteles ca nu am reusit sa o conving pe mama ca nu are valoare teologica.
asa a zis maica, mi-a spus.

Asta e o alta superstitie. Si e vina preotilor ca nu ii pun punct. Cand omul iti vine cu pomelnicul de morti si scrie Ion mort nemarturisit, neimpartasit si fara lumanare si tu il lasi sa persiste in greseala te faci raspunzator de greseala lui.
Stim ca mortilor nu li se aplica Sfintele Taine, daca respectivul a murit neimpartasit si nespovedit nimic din ce vor face cei vii nu poate schimba acest lucru. Se poate schimba starea in care se afla prin rugaciuni, dar nu faptul ca nu s-a spovedit si impartasit. Asa ca orice ritual pentru a schimba acest lucru pentru cel mort este inutil si pentru cel viu este daunator pentru ac nu respecta invatatura Bisericii.
Iar faptul ca moare cu s-au fara lumanare nu ii schimba starea in care moare. Lumanarea are un rol simbolic atat. Deci iar e o ratacire.


Nu e adevarat. Diavolul poate lua orice forma pentru a ne sminti, inclusiv inger, sfant, Maica Domnului si Dumnezeu. Daca ii se arata cuiva Fecioara nu reprezinta dovada de sfintenie si ca mesajul este benefic. Dovada este chiar exemplu pe care l-am dat ca Fecioara s-ar fi aratat cuiva si i-ar fi dictat o rugaciune care repetata de 30 de ori indeplineste dorinte.

Asta cu mersul la mai multe biserici, rugacinea la mai multe icoane ale Maicii Domnului, aghiaza de la mai multe Bisericii.... In afara de faptul ca "puterea" aghiazei respective este prezentata chiar in rugaciunea de sfintire a apei si este evident ca nu poate creste sau scadea. Harul care este infinit nu poate fi dublat, triplat sau inmultit cu noua.

Dar cel mai grav aspect este ca "oamenii bisericii" invata astfel de practici. Semnatura mea e destul de elocventa.

i-am spus ca diferenta dintre agiazma de la biserica din coltul strazii si cea adunata de la 9 manastiri, este doar efortul ei.
aghiazma este aceeasi, fie ca este sfintita de un simplu preot, fie de un ieromonah, episcop sau patriarh.
dar daca asa a spus maica ...
problema este ca nu o sa reuseasca, iar efectul va fi negativ :(

Off Topic. Deznadezdea pentru ca ai de realizat o sarcina prea grea, aproape imposibila poate avea efecte destul de neplacute. La fel patesc si oamenii din lume care in incercarea lor de a se "sfinti" cat mai mult, dupa perioade destul de lungi de indepartare de Biserica isi aleg ca duhovnic un calugar. Si se tresesc cu canoane pe care nu le pot "duce". Si multi cad in deznadejde si se indeparteaza de Biserica. Si asa efectul este contrar celui asteptat.

Lucian poti te rog frumos sa-mi dai ca exemplu cateva minuni din zilele noastre care pot fi puse fara drept de indoiala pe seama lui Dumnezeu ?

Pot mai degraba sa dau multe exemple de asa-zise minuni care sigur nu pot fi puse pe seama Lui Dumnezeu. Pot sa spun cu siguranta ca nu se savarsesc minuni daca reciti rugaciuni ca pe o incantatie, ca nu se savarsesc minuni daca citesti carti de genul Talismanul, ca Dumnezeu nu face minuni ca tu sa castigi la loto, ca Dumnezeu nu iti raspunde la rugaciuni ca tu sa stai in continuare acasa si sa nu te duci la Biserica si din cand in cand sa mai citesti un acatist, ca Dumnezeu nu face minuni ca sa iti mai satisfaci tu un moft.

Dar ca sa nu spuneti ca nu am raspuns si la intrebare, Sf Moaste sunt minuni care nu pot fi contestate, Lumina Sfanta (nu vorbim de prostii gen fosfor care aprinde lumanarea), vindecari dovedite medical, minuni de natura sufleteasca. Viata insasi e o minune. E plin de minuni "mici" in viata de zi cu zi. Dar din pacate si din invataturi gresite sigur nu se nasc minuni.

Altcineva spune ca a fost ajutat citind Talismanul, Visul Maicii Domnului sau alte carti care nu au legatura cu ortodoxia. Superstitii.
In primul rand acestea sunt "talismane" la propriu si aceste credinte sunt straine de Biserica.

De curiozitate va intreb care este provenienta acestor talismane, cine le editeaza si cu ce scop? si eu sunt de parere ca sunt superstitii!

Eu nu intru in categoria ortodocsilor paranoici care vad conspiratii peste tot, gen Ingerul Digital. Asa ca nu pot sa spun ca o face cineva ca sa destabilizeze ortodoxia. Clar nu poate fi facuta nici in speranta de a ajuta oamenii sa se induhovniceasca. Singurul lucru care ramane este faptul ca sunt editate in scopul de a obtine profit.
Si nu este vorba despre o parere personala ca sunt superstitii. Exista si declaratii ale bisericii in acest sens, dar si daca aceste ar lipsi, exista niste aberatii in cartile respective...
Dar cel mai grav lucru este ca ele se vand in unele bisericii si manastiri. Sau ca unii preoti recomanda sa fie citite.

Acum mi-am adus aminte: alte minuni false care atrag "credinciosi" sunt spectacolele cu "exorcizari". Omul vrea sa vada efecte imediate. Mantuirea si viata viitoare nu reprezinta o certitudine pentru ei si astfel credinta nu ii intereseaza, ii intereseaza concretul. Chiar daca este fals si este o iluzie. Oamenii aia i-ar apara pe "preotii-guru-exorcisti" cu pretul vietii. Si nu exagerez. S-ar lepada de credinta pentru ca nu invatatura ii intereseaza. Nici viata viitoare. Ci trairea care ii impresioneaza in momentele de "spectacol".

Nu vreau sa fac valuri pledind voit impotriva, dar imi place sa imi reamintesc, si sa impartasesc aici, ca nu certitudinea omeneasca este motorul acestei vieti (cu credinta).

Iata situatii care pot pune pe ganduri:

- exista oameni care s-au sinucis pentru ca nu au primit o tigara... (macar ca refuzul le-a aratat, in mintea lor care avea nevoie de ajutor specializat in Urgenta, ca nu mai au nici o valoare pentru nimeni)
- in practica medicala, ne spunea profesorul de psihiatrie la facultate, intalnim cazuri cand pacientul este salvat de la moarte fie prin substanta care l-a adus in pragul mortii fie prin altceva (diazepam, sa zicem si glucoza). Iar daca nu avem la indemana acel altceva, singura sansa e sa ii mai dam putina otrava (de care organismul este dependent), iar prin aceasta sa castigam timp, pacalind sevrajul. Altfel pierdem un om care ar fi putut sa fie, ulterior, prin tratament adecvat, recuperat. Nu de putine ori, ca urmare, pesemne ca or fi existat unii medici care s-au rugat sa pice de undeva un deget de alcool, ca sa nu moara pacientul cu delirium tremens, de pilda.

Imi place sa cred ca nu pot judeca pe un fumator inrait care se roaga, cu disperare, pentru o reducere la tigari pana cand eu insumi nu l-am ajutat, deja, sa traiasca fara drog.

Si, poate, nici macar atunci!
Ba, inca, tocmai atunci se cuvine mai putin (constient fiind ca nu eu, ci Domnul l-a mantuit de necaz).

este o mare greseala.
imi amintesc de cand eram clasa a 8a si aveam comentariile pentru treapta 1 de liceu.
cum pe vremea aceea aveai foarte greu acces la materiale pentru documentare, mama imi facuse rost de un set de comentarii facute de un profesor universitar. nu am inteles nimic.
aveam un amic, ce a vrut sa inceapa viata de credincios in forta, cum zici.
si si-a ales ca duhovnic pe pr. Ghelasie de la Frasinei, decedat de cativa ani.
in afara de canonul de post si rugaciuni, l-a oprit de la Sfanta Impartasanie pe termen nelimitat. asa am inteles eu.
urma ca parintele sa-l impartaseasca atunci cand il va considera vrednic.
a urmat canonul cu sfintenie.
problema a fost ca parintele a murit dupa cativa ani.
si nimani nu avea curajul sa se bage.
pana la urma a gasit pe cineva.

OK. Dar asta e un caz fericit. Multi cad in deznadejde pentru ca nu pot duce canonul. Si astfel renunta. Asta e pericolul. De aia este bine sa iti alegi un duhovnic care sa te inteleaga. Iar pe cei "din lume" pot fi mult mai bine intelesi de catre duhovnicii din lume. De altfel alegerea unui duhovnic calugar ar trebui sa constituie o exceptie. Oricum harul este acelasi.
Canoanele spun ca in cazul decesului duhovnicului pacatele pot fi dezlegate de un alt duhovnic.

desi avea unele probleme legate de depresie, s-a tinut cu dintii de canon.
dar virtutea lui era mare.
caci, din spusele lui, fusese un alcooloic notoriu.
imi spunea: nici nu imi aduc aminte de cate ori m-am trezit dimineata in sant plin de noroi si voma.
un caz fericit cum zici.
dar cati din cei ce vin cu entuziazm la credinta, reusesc sa se mentina pe linie, cand duhovnicul le-o reteaza scurt: 7 ani oprire de la impartasanie?

Sincer, parerea mea personala e ca nu asta e cel mai eficient canon. Mai tii din cand in cand post te spovedesti si te impartasesti peste 7 ani. Eficient si mai greu in acelasi timp este canonul cu rugaciuni, metanii, citiri din carti sfinte. Si in primul rand sa constientizeze respectivul canu face canonul pentru a ii da satisfactie Lui Dumnezeu ptr pacatele savarsite ca astfel sa ii fie iertate. Nu, sa inteleleaga ca face canonul pentru a constinetiza gravitatea pacatului si pentru a se intari in virtute si a nu mai gresi.

Asta e un mare pericol si un mare suport pentru diavol: "Nu exista Bine absolut si rau absolut". Ba da exista. Nu poti sa ii dai omului care vrea sa se lase de rau, raulul cu pipeta si ii dai mai putin de fiecare data in speranta ca va renunta definitiv.

Va rog sa imi iertati sinceritatea: cred ca aveti o conceptie frumoasa si livresca despre bine si rau.
Nu-i nimic, viata e o biblioteca nesfarsita de experiente, al carei paznic este numai frica. Nu neaparat sfanta frica de Dumnezeu.

Iar experienta de viata a celor care au trait raul in nenumarate forme (de pilda a cuviosilor care s-au despatimit, cu ajutorul lui Dumnezeu) face inutila vorbaria din cap.
Tratamentul concret al unei patimi va este, imi pare mie acum, o enigma.
Nu-i bai, eu va doresc o viata lunga si bogata in victorii ale binelui.
Dumnezeu sa ne ocroteasca!

Calatorie pe marea interioara
 

Va multumesc, Lucian, ca imi prilejuiti o scurta meditatie pe tema Fiului Risipitor, oarecum fara legatura cu topicul, desi ceva legatura s-ar putea sa fie.
Mai intai ma duce gandul la Ulisse, indelung-calatorul, multincercatul si, intr-un final, izbavitul.
Mi-l imaginez uitind o clipa de Ithaca lui si, cu un curaj aparte, iesind din carte, din efortul sau, spre a privi lumea. Cate nereguli vede, cum ar mai pune el la cale niste cai troiani, sa sparga zidurile ignorantei, necredintei, superstitiilor toate... Dar nu il lasa Autorul si... iata-l iar in Carte, continuind periplul!

Aidoma Fiul Risipitor, intors dintre porci, mi-l imaginez acum cocotindu-se pe craca unui dud, la juma de deal distanta de casa parinteasca, inspectind zona. Cate nereguli vede! Cat de prost merg lucrurile acasa, fara el... Aproape ca ii vine sa se intoarca in lumea mare. El, care le stie acum (aproape) pe toate, el care n-a stat in cusca mica a parintelui sau, ca fratele preableg, el ar putea sa puna treaba cu adevarat pe roate, daca ar fi lasat. Cate incurcaturi si poticneli! Unul leneveste, altul doarme de-a binelea, unul fura, doi se bat, altii beau in loc sa traga. Chiar si slugi superstitioase vede, de care isi rade acum, privindu-i de sus, de pe craca lui din dud.
Nu baga de seama insa, ca, in timp ce priveste si socoteste lumea de la picioarele lui, o veverita nimerita prin apropiere roade un firicel din coaja cracii pe care sade el, roade catusi de putin cu dintii ei mici, dar suficient ca ramul (cam uscat, dealtfel) sa se franga si Risipitorul sa cada drept in ... cap.
In fine, reveria mea se termina cu un om aproape amnezic, unul care mai tine minte, prin nu stiu ce minune, doar prostiile pe care le-a facut in lunga lui calatorie si scopul pe care il avea cand a pornit pe lungul drum al intoarcerii acasa. Acela de a-si cere iertare si de a ruga sa fie reprimit in ordinea dintai, fie si ca sluga cea mai umila.

Ca e Ulisse, ca e Fiul Risipitor, ca sunt eu sau orice om, ceva leaga toate aceste calatorii: ele se petrec, de fapt, pe Marea Interioara, adeseori involburata, uneori turbata.
Sa neglijam fie si o clipa dificultatea navigatiei pe astfel de mari, pentru a privi in oceanele altora, cu ocheane lucioase care dilata pana la majuscula neajunsurile din afara: miroase a naufragiu sau, mai rau, a ciorba la canibali.

Si ma retrag acum, las tasta si reiau vaslele, un curent rece pare deja a purta barca mea... Si-mi pare ca aud dans si tobe...

"Iată, nu de mult am avut un exemplu de acest fel: Un târgoveţ din acest oraş s-a stricat atât de rău, încât toţi îl izgoneau pur şi simplu cu bâtele de la porţile lor.

Nimeni nu-i dădea măcar o bucată de pâine. El era beţiv, scandalagiu, bătăuş şi pe deasupra şi hoţ. Într-o astfel de stare a venit el la noi, rupt de foame. Cerea pâine şi rachiu, pentru care avea o patimă grozavă. Noi l-am primit cu dragoste şi i-am zis: „Trăieşte la noi, îţi vom da rachiu cât vrei, dar numai cu condiţia ca, de îndată ce te vei îmbăta, să te culci imediat. Insă dacă vei face un cât de mic scandal sau gălăgie, atunci nu numai că te vom alunga şi nu te vom mai primi niciodată, dar vom face şi un raport către judecător sau către poliţai, ca să te trimită în surghiun, ca pe un vagabond suspect.”

El a fost de acord şi a rămas la noi. O săptămână şi mai bine a băut într-adevăr mult, cât a vrut, dar, potrivit cu făgăduinţa dată şi ca să nu fie lipsit de rachiu, se culca sau ieşea din casă în grădină, unde se culca în tăcere. Când se trezea, fraţii din casa săracilor căutau să-l convingă şi-i dădeau sfaturi ca să se înfrâneze măcar câte puţin, la început. Astfel, treptat-treptat, el a început să bea mai puţin şi, în cele din urmă, peste vreo trei luni a devenit un om cumpătat şi acum lucrează undeva şi nu mănâncă pâine străină. Iată, acum trei zile a fost pe la mine ca să-mi mulţumească.

„Ce înţelepciune, săvârşită şi călăuzită de dragoste!” fragment din Pelerinul rus

Multumesc
 

Multumesc Ioan Cezar si dobrin4m pentru postari. Si eu sunt de parere ca de patimi/ pacate/ dependente te lasi treptat, cu vointa dar si cu rugaciune, spovedanie, canon etc.

Dar unii dintre noi sunt mai drastici...

Si eu va multumesc!... :)
Poate cei care ne par drastici sunt pur si simplu mai curati, imi place sa cred...

Iar scrobeala camasii imi pare sortita unei pete mici, sangerii, care-nfloreste fix in dreptul inimii...

Hristos in mijlocul nostru! AMIN+

Si mai ales cu post :1:

Mi-am adus aminte
 

In Vinerea Mare puteam sa pun pariu ca cel putin o femeie mai in varsta o sa place cu masa pe care era asezat Sf Epitaf. Abia mergeau, nu se pune problema sa se poata apleca, dar tineau sa treaca pe sub masa. Poate ca sunt eu prea strict, prea exigent, poate din cauza asta nu reusesc sa vad binele din oameni, dar eu nu am vazut-o ca un semn de piosenie. In Saptamana Mare sunt pline bisericile (totusi mai putin pline decat acum cativa ani) de oameni care vor sa treaca pe sub masa, vor sa ia flori care au stat pe Sf Epitaf,vor sa ia Lumina, vor sa li se sfinteasca cele din cosuri... etc. De ce? "Pentru ca este bine?" Sa nu continuam cu intrebarea: "De ce este bine?" pentru ca sursa de superstitii este inepuizabila.
Si nu sa tii post, sa te rogi, sa asculti slujbele este bine. Nu. Bine este sa le faci pe cele de mai sus.

Foarte adevarat ca sub aspectul lui Iisus Hristos nu poate aparea decat El, dar e bine de precizat si faptul ca acele sentimente frumoase pot fi produse de un demon, el poate sa-ti infatiseze lumina, de fapt, chiar daca nu e a lui, dar cu o conditie ascunsa... In general daca are intentii negative, va incerca sa-ti spuna ca esti special, ca esti singurul care poate face nustiuce, ca ai o misiune pe care trebuie s-o faci neaparat cat de repede... astea sunt abureli dracesti, si trebuie sa inveti sa deosebesti aburelile astea de ce spun ingerasii, care te vor ajuta numai daca le ceri sa faca asta, nu te vor grabi niciodata in procesul cunoasterii si iti respecta mereu liberul arbitru, daca nu mai esti multumit cu prezenta lor in visul tau... ei pleaca pur si simplu fara sa te forteze. Dumnezeu stie prea bine ca daca tu nu accepti sa indeplinesti o misiune divina, are multe multe resurse prin care o poate duce la bun sfarsit... Nu degeaba se zice "inteligenta infinita".

Data viitoare cand visati, daca reusiti sa va dati seama ca visati ( ceea ce se poate face cu putina practica, cautati despre vise lucide ) invocati un sfant, un arhanghel, pe Dumnezeu sa fie cu voi si sa va duca acolo unde trebuie sa fiti. Asa se rezolva problemele pe care le ai in viata :D