Cunoaste-te pe tine insuti
 

Acest 'eu' care se ia in serios, pe cat este de funny, atat este de terifiant.

This mistaken perception ( an inherent existent I) is in fact a fearful spirit that must be completely expelled.

The secret of all secrets is to apprehend its vivid form that clearly emerge when we are embarrassed, ashamed, afraid, indignant... simultaneously with its true nature.

There's no other more profound wisdom on earth and in heaven.

Every instant of meditation on its aspect is called an accumulation of wisdom.

A Buddha (a heavenly perfection) is a person who completes both collections of wisdom and collections of merit.

To merely refute the "I" is a mistake.
To find its conventional aspect is the way of the profound wisdom.

Intelepciunea greaca spune: "Cunoaste-te pe tine insuti!"
Dar nu explica cum. (nu are metoda)

Personal, nu am gasit o explicatie rationala nici in crestinism.

In budism este explicata cu claritate natura eului si "cum" se ajunge la aceasta suprema cunoastere.

Trairea crestina profunda poate produce revelatia sinelui, scurtcircuitand explicatiile rationale.

Insa cel ce patrunde in mod rational intelesurile (intelege metodele prezentate in scripturile budiste) ajunge mai lin, fara suisuri si coborasuri abrupte la cunoasterea 'eului'.

"Iar aceasta cunoastere (bogatie infinita, fara asemanare) nu mai poate fi luata de la el".

"Cunoaste-te pe tine insuti" prin rugaciunea isihasta.
Daca cineva incepe sa se cerceteze pe sine incepe sa-si dea seama de niste lucruri, de multe ori lucruri negative, pe care le poarta in suflet. Cineva care se ocupa de el insusi, cineva care se cerceteaza in fata lui Dumnezeu, are posibilitatea sa-si dea seama de anumite laturi ale fiintei sale, pe care nu le cunoaste decat atunci cand ia aminte la el insusi. Cata vreme suntem preocupati de lucrurile lumii acesteia nu ne putem da seama de unele laturi ale sufletului nostru, de unele compartimente ale fiintei noastre. Daca insa incepem sa ne tinem sub observatie, de pilda, prin "rugaciunea de toata vremea" (cata putem face) "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", daca ne anfajam la aceasta lucrare, atunci, ainainte de a ne intalni cu Dumnezeu ne intalnim cu noi insine. In masura in care ne cunoastem, cunoastem si laturile negative ale sufletului nostru si dorim sa le depasim, ne stinghereste faptul ca purtam in sufletul nostru o mizerie intreaga. Avem fiecare dintre noi o incarcatura negativa, adusa din strafunduri de existenta , Dumnezeu stie de unde... Omul este, totusi, o sinteza in cele din urma si isi reprezinta parintii, isi reprezinta bunicii, reprezinta pe inaintasii sai. E o sinteza a celor ce i-au pregatit existenta.
Ne asemanam cu parintii nostri dupa figura noastra, dar nu numai dupa figura noastra, ci si dupa structura noastra. Si pe langa acestea, pe langa ceea ce avem in noi, de dinafara de noi mai adaugam si negative ale existentei noastre; influente de tot felul, influente negative care se adauga la cele negative din sufletul nostru si continua cumva mizeria din sufletul nostru. Sigur ca cea dintai grija pe care trebuie sa o aiba cineva in astfel de imprejurari, cunoscandu-se pe sine insusi, este sa scape de aceasta incarcatura, sa scape de teroarea aceasta. Fie ca povara aceasta este din strafunduri de existenta, fie ca este adaugata prin negrija pe care am avut-o si in care ne gasim si in momentul de fata, cand ne cercetam pe noi insine si stim ca lucrurile acestea le purtam in suflet, grija noastra ar fi sa scapam de ele. Nu putem sa scapam printr-o metoda oarecare, nu putem sa scapam numai prin puterile noastre, ci avem trebuinta de darul lui Dumnezeu. Si constiinta aceasta ca avem trebuinta de darul lui Dumnezeu o exprimam si prin faptul ca suntem angajati prin rugaciune si cerem de la Mantuitorul nostru Iisus Hristos ajutorul, cand zicem: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul".


Arhim.Teofil Paraian

Cine patrunde cu adevarat in interiorul fiintei sale, cercetand fiecare cotlon, si facand curatenie, dupa cum il va invata duhovnicul sau, (va dura o vreme aceasta indeletnicire) va ajunge sa se cunoasca pe sine.
cea mai sigura si eficace cale, este ascultarea. Pentru ca duhovnicul intai te cunoaste si apoi te calauzeste cu blandete si rabdare ca sa te cunosti tu insuti si ca sa il descoperi pe Hristos.

Buna Dobrin,

Raspunsul tau este foarte bun.

Aceasta adancire in sine presupune in primul rand ascultare, fara de grija lumeasca, fapte bune ale trupului si mintii si nu in ultimul rand rugaciune hranitoare

O astfel de minte cu timpul incepe sa se linisteasca, sa se curateasca din ce in ce mai mult si sa ajunga la acea pace extraordinara, supralumeasca, covarsitoare.

In acest stadiu mintea incepe sa "vada".

Sa vada adevarul ... adica asa cum este de fapt creatia - realitatea si nu cum se infatiseaza ea mintii adamice inselate.

O astfel de minte straluceste cu mare putere astfel incat niciun demon nu se mai poate strecura si rani sufletul.

Cel ce traieste intr-un mediu curat, urmeaza cuminte randuiala mai sus pomenita, fara sa fie nevoie sa patrunda filosofic aspecte fine psihologice, si se mantuie

Insa mediul in care traim este din ce in ce mai contaminat,
demonii patrund in noi ca un suvoi prin toate simturile.

Nu-i vedem si nu-i simtim.

Aceasta "era informationala" sufoca, usuca sufletul de la radacina.

Cine mai gaseste linistea, cand oriunde te intorci glasul lumii este asurzitor?

Asa ca este nevoie, in opinia mea, mai mult de cat oricand sa stim sa interpretam aceasta avalansa informationala care ne asalteaza clipa de clipa si sa o domesticim, sa o imblanzim si sa o punem sa lucreze rugaciunea inimii, indiferent de continutul ei.

Fara explicatiile profunde despre natura formei, acest lucru este practic imposibil.

Glasul lumii este asurzitor daca il asculti.
Forfota lumeasca este daunatoare daca o urmezi.
Informatiile vin spre noi, insa noi trebuie sa alegem ce informatii sa primim.
Mai ales la inceput cand inca nu am reusit sa ajungem la mintea clara si curata.

"Umpleti-va mintea cu rugaciunea. Veti trece pe langa oameni si nu veti auzi forfota ei.
Faceti inauntru manastire. veti fi dvs insiva o manastire. Si in jurul manastirilor urla duhurile cele rele. Dar nu le darama."

Dobrin,

Imi place ce ai scris.

Ai lucrare buna inlauntrul tau.

Fii binecuvantat!

Interesant este ce reprezinta acest "bine" si "rau", probabil ca bine si rau nici nu exista, e doar o disonanta cognitiva.

Pentru cei desavarsiti nu exista bine si rau.
Pentru cei cazuti exista bine si rau.

Este rau cand te imbolnavesti, de exemplu.
Cauza bolii este o nevirtute sau un cumul de nevirtuti savarsite inainte de a experimenta efectul.

Refacerea intregului se face cu ajutorul intelepciunii ultime.
Bucuria suprema este efectul efortului in virtuti.

Exista rau, pentru ca toata faptura poate fi patrunsa in orice clipa cu mari dureri.

Exista bine, pentru ca prin fapte bune putem cunoaste dragostea cu dulceata cereasca, care ne umple de lumina ei si ne fereste de arsurile provocate de focul aprig al lumii.

Calculeaza-ti varsta creierului si a caracterului

Age_CharacterCalculation
E simplu…si nu dureaza mult…….ce trebuie sa faci:
1. click pe “Start” (dupa ce dai click pe link-ul de mai jos)
2. Asteapta numaratoarea inversa: 3, 2, 1
3. Memoreaza pozitia numerelor pe ecran si click pe cercurile de pe ecran (care apar dupa disparitia numerelor) in ordinea crescatoare a numerelor (adica de la cel mai mic la cel mai mare)
4. La sfarsit calculatorul iti va da “virsta creierului”.
http://flashfabrica.com/f_learning/brain/brain.html

Antoniap, ca joc merge. Asa sa ne mai destindem circumvolutiunile. de curiozitate am intrat.

l-am facut de doua ori si mi-a dat rezultate extrem de ciudate.
Odata m-a imbatranit cu 9 ani si odata m-a intinerit cu 16 ani.
recunosc ca de fiecare data am fost atenta si la alte detalii, nu strict la cifrele in sine, de pilda cate incercari sunt, sau cum inregistreaza fiecare incercare.
Un fel de atentie distributiva.
Am remarcat ca cu cat raspunzi corect la mai multe incercari cu atat te intinereste.

Ma gandesc ca am raspuns corect la 7 din 10 . Daca raspundeam corect la toate, varsta creierului meu era a unui copil.

L-am gasit intamplator si l-am postat si eu, ca joc, fireste.

Si eu am patit cam la fel, in functie de felul in care am reusit sa urmaresc relatia dintre cifre.

Sa mai si zambim.

Super interesant si distractiv mi-a iesit ca am 51:)))

Să apărăm Ortodoxia? Da. De noi!

Ortodoxia, cu adevărat, nu e apărată de Apologetică, ci de Pateric. Aşa cum, nu din catehismele de şcoală poţi prinde ceva viu din Ortodoxie, ci din vieţile Sfinţilor... Pentru că Ortodoxia este Persoană, nu discurs. Sensul apofatismului specific Răsăritului este de a elibera Persoana, de a o scoate din mormântul văruit în care, nu se poate să n-o îngroape gândirea omenească.
Cel mai adevărat apologet al Ortodoxiei, dintre cei de pe piaţa mediatică, e, pentru mine, Anatolie din filmul Ostrovul. De ce dânsul? De ce nu, mai degrabă, Sf. Nicolae Velimirovici, la care ţin foarte mult? De ce un fochist de mănăstire şi nu un mare predicator şi teolog?
Când tot ce ştii şi ce simţi despre tine e că eşti un criminal bun de atârnat în ştreang care s-a ascuns în mănăstire de braţul Legii, adică un criminal laş, când sinele tău nu te lasă nici să trăieşti, nici să mori, umplându-te neîncetat de o cumplită ură, suportabilă numai datorită transformării în scârbă, CÂND TE URĂŞTI PE TINE ÎNSUŢI CA PE CEL MAI RĂU ŞI MAI DEGRADANT LUCRU CU PUTINŢĂ, înseamnă că Adevărul are loc să-şi plece capul în tine, în inima ta. Vrei, nu vrei, Îl mărturiseşti. Şi când te scarpini în cap...

În rest, şi în film, ca şi în viaţă, o mulţime de ortodoxii.... În film, ortodoxia marca Iov sau marca stareţ de mănăstire... Adică, ortodoxia celui care ştie Scriptura pe de rost, vrea binele obştii, pricepe fineţuri teologice, preţuieşte (de la distanţă) sfinţenia şi a vizitat chiar Locurile sfinte ca intim al episcopului, etc.... E plin Net-ul, pline şi librăriile de ortodoxiile astea...

Anatoli este nebunul a cărui lucrare apostolică este să-i scoată pe vajnicii şi bogaţii (duhovniceşte) săi superiori, din ortodoxiile lor. CĂCI ACOLO S-A PITIT DRACUL CEL MAI MIC ŞI MAI RĂU, pentru care TOŢI CEILALŢI DRACI, CU LUPTELE DUHOVNICEŞTI ÎN CARE ÎI ATRAG PE NEVOITORI, FAC DIVERSIUNE, ca să-i dea aceluia posibilitatea să se furişeze nevăzut, SĂ SE ASCUNDĂ în SINELE CREDINCIOSULUI, să se facă ORTODOXIA LUI. Acesta e dracul pe care îl vânează Anatolie cu vaselina de pe clanţă, cu buşteanul ars la un capăt, cu foarfecele cu care taie cizmele stareţului ori cu căniţa strâmbă de ceai cu care îl fugăreşte pe pereţii chiliei. Pe dracul acesta îl aruncă în apă odată cu plapuma cea moale, pe care privind-o cum se duce, stareţul dă semne de trezire. La Ortodoxie. Şi trezindu-se la Ortodoxie să înceapă să se lepede, prin pocăinţă, de ortodoxia lui.

O ortodoxie a ei are şi fata care vrea să facă avort, cu binecuvântare! În ortodoxia ei se pare că ar fi posibil.... De aceea primeşte predica delicată a unei burţi de cârpă cu mers crăcănat şi a unui pumn ridicat cu mânie. Când fuge din ostrovul lui Anatolie, alungată de nebunul lui Hristos, fata poartă pe chip surâsul şi lacrimile celui eliberat de ortodoxia lui....
Anatolie nu face nimic altceva decât să-i pună pe ceilalţi faţă în faţă cu adevăratul chip al sinelui lor, şi pentru că vorbim de oameni credincioşi, cu expresia religioasă a acestui sine, ortodoxia lor.

Anatolie e singurul sfânt din film pentru că e singurul care se urăşte pe sine. Şi e singurul care se urăşte pe sine, pentru că e singurul care se cunoaşte pe sine. Şi e singurul care se cunoaşte pe sine, pentru că e singurul care L-a primit pe Hristos ca adevăr despre sine. Toţi ceilalţi au o falsă imagine despre sine ( cu asta se ocupă dracul cel mai mic şi mai rău!) şi pe acestă imagine e clădită şi ortodoxia lor.


Imi cer scuze ca nu stiu sursa exacta a acestui articol pe care mi l-a trims si mie cineva.