neintelegeri cu mama
 

Buna,(nu stiu daca aici ar trebui sa scriu intrebarea mea)
As vrea sa primesc si eu cateva sfaturi in legatura cu o problema care o am de cateva saptamani. Am intalnit un baiat de cateva luni intamplator care nu are un anturaj de invidiat iar inainte de sarbatori am vorbit foarte mult la telefon si ne-am decis ca ar fi bine sa incercam sa fim impreuna. Zis si facut, ne-am intalnit dupa Craciun, el a venit la mine fiindca mama voia sa il cunoasca si de revelion am fost cu o parte din familia lui. Problema este ca in prima zi a anului mama m-a sunat speriata si mi-a zis ca atunci trebuie sa plec acasa doar ca singura, iar acasa am avut cateva discutii nu tocmai amiabile in sensul ca mi-a spus ca ar fi bine sa renunt la el daca mai vreau ca ea sa imi fie mama. Atunci nu am spus nimic dar bineinteles ca si acum vorbesc cu el la telefon si ne intelegem foarte bine(specific ca el s-a schimbat foarte mult in sensul ca a renunta la cercelul din ureche, nu mai bea absolut deloc, desi nici inainte nu bea decat asa ocazional si de atunci nu a iesit in oras preferand sa isi petreaca timpul cu mine la telefon sau uitandu-se la cate un film). Este dispus sa astepte oricat e nevoie pentru ca eu sa pot sa imi rezolv problemele cu mama dar eu zic ca totul are o limita si nu e corect sa il fac sa astepte atat de mult. Problema este ca ma simt oarecum vinovata ca nu ii vorbesc mamei despre asta dar atunci a vrut sa dramatizeze zic eu spunand ca o sa ia pastile ca sa scape de viata asta. Ce ziceti ca ar trebui sa fac????

Întrebări cheie, fără de care nu se poate da un răspuns în cunoştinţă de cauză:
-ce vârstă aveţi ? Mai precis: sunteţi majoră ?
-înţeleg că mama dv nu are nimic împotriva ideii să flirtaţi cu un băiat şi a fost, iniţial, de acord. Dar apoi, cunoscându-l, şi-a schimbat avizul. Ce anume a determinat această schimbare de atitudine ? A concretizat anumite reproşuri ?

Am 22 de ani fac 23 anul acesta. Problema mamei zic eu ca e ca are impresia ca ma pierde deoarece ea spera ca toata viata sa fiu alaturi de ea dar la propriu.

Se poate, acest fenomen nu e chiar aşa de rar.
La 22 de ani, nu mai sunteţi sub ascultare în felul în care minorii sunt sub ascultare. Sunt trei privinţe importante în care puteţi, majoră fiind, să nu ascultaţi, deoarece este notoriu că în aceste cazuri părinţii nu pot da sfaturi neutre, adică nu se pot plasa pe poziţie obiectivă, intervenind proiecţia, transferul şi alte complicate mecanisme psihologice. Cele trei privinţe sunt: alegerea vocaţiei (spre căsătorie sau spre călugărie), alegerea meseriei şi alegerea partenerului de viaţă.

Pe de altă parte, este bine să examinaţi îndeaproape şi ce spune mama. Pe cât de adevărat este că dorinţa ei de a vă ţine alături de ea o face să nu se plaseze pe poziţie obiectivă, pe atât de adevărat este şi că dv înşivă nu vă puteţi plasa pe asemenea poziţie, deoarece a fi fată îndrăgostită este culmea subiectivităţii.

Până foarte recent, atunci când Biserica Catolică examina cauza unui candidat la sinaxare, desemna un preot, care era pus la punct cu dosarul cauzei, să pledeze împotriva ei. Adică să ţină un fel de rechizitoriu presupusului sfânt. El se numea "avocat al diavolului", fiindcă, aşa cum diavolul se va agăţa de sufletele noastre la Judecată, încercând să demonstreze că se cuvine să fim ai lui, tot aşa avocatul diavolului se agăţa de orice ar putea umbri sfinţenia candidatului. Şi, adesea, reuşea, din moment ce marea majoritate a cauzelor de sfinţenie sunt respinse.

Ei bine, mama dv ar putea observa lucruri pe care dv nu le vedeţi şi, în acest sens, v-ar putea ajuta. Cercetaţi de fiecare dată dacă reproşurile ei punctuale nu corespund vreunei realităţi.

În final, dv sunteţi chemată să decideţi dacă acest băiat merită prietenia dv şi, mai departe, dacă este bine sau nu să vă legaţi viaţa de a lui. Întrebările cheie sunt:

-are credinţă în Cristos ? şi mai mult: a trecut prin transformarea în Cristos, adică s-a convertit în inima lui, văzând în Domnul nu (numai) un Dumnezeu al filozofilor, ci o Persoană care îi ghidează orice pas ? Chiar şi dacă nu s-a convertit încă, cel puţin Îl caută cu sinceritate şi există motive de speranţă că Îi va răspunde: "Da, Doamne !" ?

-ar fi acesta un bun tată pentru copiii mei ?

-are însuşirile bărbăţiei, care ar putea face din el un bun cap de familie (generozitate, spirit de sacrificiu, creativitate, dorinţă de a asigura celor ai lui cele necesare spirituale şi materiale) ?

Dacă le are pe toate acestea, grăbiţi-vă să-l înhăţaţi ! Veţi fi printre fericitele care nu vor regreta pasul făcut. Dacă nu le are şi sunt slabe speranţe că le-ar putea avea curând, atunci nu pierdeţi timpul: fetele nu trebuie să aibă un prieten ca să aibă un prieten, ci trebuie să aibă un prieten în vederea căsătoriei.

daca tii la baiatul asta cauta sa evoluati impreuna. Singurul fel in care doua persoane pot avea comuniune reala intr-o relatie e sa evolueze impreuna. Daca tu il ajuti pe el sa creasca ca om, si el pe tine, atunci relatia e intr-adevar o relatie. Daca nu, e doar o iluzie deosebit de dulce si placuta, care se va termina in chin si lehamite. Propune-i sa va cautati un duhovnic impreuna, sau macar sa mergeti la o slujba impreuna, sau macar sa cititi impreuna o carte care sa va deschida sufletul si apoi sa o comentati. Vezi cum reactioneaza si daca poti creste impreuna cu el. Daca observi ca se poate, problema cu mama ta se va rezolva (cu ajutorul lui Dumnezeu). Daca vezi ca nu puteti creste impreuna, de dragul lui si de dragul tau, renunta la relatie.

La varsta asta trebuie sa poti lua decizii singura, dar, mai ales, sa-ti asumi consecintele lor.

Parerea mea
 

Orice mama vrea binele fiicei sale nu cred ca ea nu isi doreste ca tu sa fi fericita,sa ai o familie mai devreme sau mai tarziu...inteleg f bine partea k vrea sa te aibe langa ea ...daca s-ar putea cat mai mult...dar altceva e aici cred...la ceva nu ai fost atenta...mama ta nu il agreaza dintr un anumit motiv...nu se poate asa din senin sa nu il placa...discuta cu ea problema aceasta,depinde si relatia ta cu ea in ce masura sunteti apropiate...Nu te poti ascunde la nesfarsit.

Eu nu ii iau apararea tipului. Am si eu destule idei preconcepute. Una dintre ele e ca oamenii nu se schimba. Isi pot schimba comportamentul, dar "esenta: ramane aceeasi. In plus sa se schimbe cineva pentru o persoana pe care a vazut-o de cateva ori si in plus cu care, din cate inteleg, a relationat in principal prin telefon e greu de crezut. Poate ma insel. Sper sa ma insel.
Dar ca sa va raspund pentru ca observatia dvs e vis-a-vis de mama dumneaei. Dvs spuneti de ceea ce e normal. Dar poate nu ati observat un amanunt important: mama dumneaei a amenintat ca se sinucide daca nu e ascultata. Asta nu e normal. Poate are dreptate in privinta baiatului. Dar cu siguranta nu asta e calea. Si al doilea dar, mult mai periculos de altfel, e ca mama sa doreasca sa ii controleze viata. Sa o aiba mereu langa ea si sa ii "dicteze" ce si cum sa faca. Si astfel de cazuri stiu. Nu doar unul.

Inteleg ce vreti sa spuneti...nu am fost atenta la acel amanunt...periculos dar trebuie sa fie un motiv pt a spune asa ceva...de aceea trebuie sa aiba o discutie cu mama sa.Nu cred ca s-ar sinucide daca ar vorbi sau casatori cu vreun barbat doar pt a o tine langa ea.Ceva ascunde mama ei...sau ea,trebuie sa fie sincere si sa discute problema!

Normal. Pentru a rezolva problema cu mama dumneaei asta e singura solutie: sa aiba o discutie serioasa.
In ceea ce priveste problema cu prietenul (pentru ca e clar o problema) e dificil sa isi dea cineva cu parerea pentru ca nu are toate informatiile si nici nu il cunoaste. Pe asta trebuie sa o rezolve singura.

Bineinteles, atitudinea mamei si amenintarile cu moartea sunt o problema mare. Nu prea stiu ce sa spun despre asta, nu am avut o mama care m'a vrut langa ea atat de mult, deci nu sunt in masura sa dau sfaturi.

Cat despre baiat, eu zic sa te gandesti bine. Poate merita, poate nu. Daca merita, foarte bine! Daca nu, te vei alege cu inima franta si e al naibii de neplacut. In plus, vei suporta povara faptului ca nu doar tu ai iesit sifonata din toata chestia asta, ci si mama ta. Eu zic ca ar trebui sa'l prezinti pe baiat si prietenilor tai, celorlalti membri ai familiei si in in principal, oricui care te'ar putea ajuta cu o parere cat de cat obiectiva. Pentru ca, asa cum bine puncta cineva, nici mama ta, dar nici tu nu puteti fi obiective cand va ganditi la el. Daca toti au o problema cu el, asta ar trebui sa te puna pe ganduri.

Ideea este ca eu niciodata nu le-am iesit din cuvant(parintilor) am preferat de foarte multe ori sa calc pe mine facandu-le lor pe voie

ana steluta
 

eu zic:daca ai mama sa ai grije de ia.

Am citit odata undeva o solutie mai neobisnuita, dar care mi-a placut. Ti-o spun dar nu cu titlu de sfat, ci doar ca poveste. Tot asa era o fata foarte cuminte ce asculta in toate de mama sa. Si, la maritis, a patit la fel ca tine. Dar fata era si isteata. Si atunci a zis catre mama ei:
-Bine, mama, uite ascult de tine si nu ma marit cu baiatul acela, dar te rog sa-mi gasesti tu baiatul potrivit pentru mine. Tu mi-ai ales si papusile cand eram mica, tu ai ales si liceul si facultatea cand am fost mai mare, acum alege tot tu si barbatul cu care sa ma marit. Iti pun insa o conditie: sa ai grija cum il alegi, ca tu ma cunosti bine, in asa fel incat sa nu ma cert niciodata cu el si sa nu ma paraseasca sau sa ma insele. Adica, mama draga, sa fie BARBATUL IDEAL. Da, draga mea mamica?
Rezultatul: mama s-a straduit sa-i prezinte un baiat fara cusur, insa fata i-a gasit imediat unul. Atunci mama a mai cautat unul insa, tot asa, fata i-a gasit si acestuia o hiba. Ei bine, dupa al treilea esec mama i-a spus cu naduf fetei:
- Auzi, stii ce? ia mai cauta-ti si singura barbatul si lasa-ma pe mine in pace cu mofturile tale!
E doar o poveste, dar spune multe despre psihologia mamelor.
Sfat nu stiu sa-ti dau.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Adeseori parintii si copiii traiesc un fenomen nefast, exceptind perioada sugarului, care poarta numele de simbioza. O nediferentiere psihologica a nevoilor, scopurilor, gusturilor, aspiratiilor etc. Nu se mai stie cu adevarat cine, care este. Fiecare se simte, in mod defectuos, celalalt. Sau traiesc unul prin celalalt, fiecare fiind totodata si un fel de idol, un dumnezeu...
E posibil ca unul sa tinda a se retrage din simbioza, capatind o mai buna dezvoltare sufleteasca, o anumit aautonomie si atunci apar reactii din cele mai ciudate la celalalt. Inclusiv amenintari cu sinuciderea, care nu sunt de luat in gluma deoarece, fie si demonstrative (santaj afectiv) se pot solda cu ... succes. Din greseala.

Nu stiu bine ce e acolo, nefiind in relatie fata catre fata, totusi sugerez asa:
- poate ca acest moment al vietii e prielnic in primul rand pentru a atrage atentia asupra simbiozei versus autonomie. E mama dependenta atat de tare de convietuirea cu fiica? Atunci trebuie rezolvata, separat de problema maritala, mai intai aceasta problema. Altminteri casatoria va fi umbrita, ranita, chinuita. Sau soacra foarte soacra..., iar nu a doua mama.
- este fata capabila sa traiasca pe picioarele ei cu sotul? Sau va da fuguta la mama cu prilejul primei neintelegeri sau, vai, a primei palme incasate... poate ca reactia mamei sugereaza ca nu e momentul... sau poate mama a ramas in urma cu perceptia fiicei, nesesizind ca fata s-a dezvoltat intre timp...
- este cuplul dornic sa alcatuiasca o familie crestina? daca nu, atunci nici nu merita efortul, v-o spune unul care a inteles din lunga (din nefericire) experienta personala chinuitoare si care abia acum se straduieste sa puna temelia unei astfel de familii, singura careia ii este harazita fericirea adevarata.

Dumnezeu sa va lumineze, sa va ocroteasca! AMIN+

Sfatul meu este sa deschizi bine ochii in privinta baiatului. Ne-ai scris ca a baut si ca acum nu mai bea! Nu zic ca omul nu se poate schimba dar in majoritatea cazurilor cine are patima asta cam greu scapa de ea. Nu te lasa inselata! Desi relatia voastra e la inceput eu zic sa analizezi situatia la rece si pur si simplu sa scrii pe o foaie de hartie calitatile si defectele lui si sa nu te lasi prada fluturilor din stomac. Daca vezi ca nu aveti lucruri comune nu inainta in relatie pentru ca boala lunga moarte sigura!
In privinta mamei tale, eu nu cred ca vorbea serios cand spunea ca vrea sa se sinucida.
O fi fost o vorba de-a ei spusa la nervi! Probabil ca e putin mai posesiva decat e normal, dar, in Romania ,asta e un lucru normal. Nu stiu de ce nu ne lasam copiii sa se descurce independent si tinem cu dintii sa nu taiem "cordonul ombilical".
Asta e o problema generala!

Binecuvantarea parintilor inseamna mult pentru viitoarea familie. Daca cel/cea aleasa este duhovniceasca sau are o viata deosebit de asezata, iar parintii se impotrivesc din motive care nu fac cinste, consider ca se poate inainta si fara binecuvantarea lor. Este clar insa faptul ca fiecare va vedea lucrurile in prisma intelegerii pe care o are asupra vietii.

E relativ binele asta. E greu sa stii binele absolut, sa fim seriosi. Multi parinti doresc sa-si retraiasca tineretea prin copiii lor, nelasandu-i pe acestia sa faca "greselile" lor. Multi parinti sunt niste dictatori, niste mici tirani (cum pare ca esti si cazul acesta), sunt speriati ca nu cumva sa dea gres in educatia copilului lor si il tin cat se poate de legat, nepermitand copiiilor sa aiba personalitate, initiative reale, viata proprie.

Viata ta este viata ta, e bine sa asculti sfaturile parintilor, sa pleci urechea la ce au de spus insa decizia finala sa iti apartina, consecintele faptelor tale pe tine te vor afecta cel mai mult, nu pe parinti. O mama care isi iubeste copilul va dori, inainte de toate, sa il stie liber, cu un caracter puternic, stapan pe sentimentele si deciziile sale. Niciodata un parinte bun nu va recurge la santaj emotional (gen "ma omor") etc.


Oamenii se mai schimba, oamenii pot invata din greseli. Evident, asta o fac numai oamenii care au caracter, care sunt constienti ca in viata trebuie mereu sa inveti si mereu sa fii mai bun decat ieri. Trebuie sa creditezi pe cel de langa tine cu intentii bune si cu puterea de a fi mai bun.

Ati uitat cum era in tinerete? De unde pana unde "patima"? E un copil de 23 de ani care, datorita anturajului, mai bea ca sa se dea grozav. Multi barbati au trecut prin perioada asta (eu cel putin am trecut, in facultate, am avut o perioada de cateva luni in care beam destul de des iar acum in afara de o gura de sampanie la revelion nu am baut altceva anul asta).
Baiatul chiar o iubeste si e dispus sa faca ceva pt iubita lui, sa astepte, sa nu mai iasa cu anturajul negativ, vrea sa evolueze, repede sariti voi cu "patima bauturii".

eu zic: daca ai acces la internet pune mana si invata un pic de gramatica.

ma rog frumos la dumneavoastra sa nu ma mai sfaditi deajaba.
 

amu io zic lu matale ca io am fost facut iscoala de tare muult,si amu de ii fi orsice roman cit de cit, ii pricepe matale ce oi fi zis io.amu sa ma ierti ca nu is pe frecventa lu matale bre.
No bine-i ha?.
si sa iti mai spui ceva: de ai venit cu hartuitorul sa ne hartuiesti nu ai decit ca amu nu mi-oi schimba io obiceiul al fain, pentru ca sa spun: ca dumitale vrei sa ma pui la puct bre, da io nu stau.
ma rog frumos la mnevoastra: de ai mama grijeste de ia, io ase zic,amu ca ii fain,de nu faci ce vrei.

Sa dea Domnu pace si liniste in sufletul lu' matale

parere !
 

copii trebuie sa asculte de parinti,mai ales in privinta in cauza !!!
totdeuana parintii,fiind persoane mai in varsta, si cu mai multe expereinta de viata, se pricep mult mai bine,uneori,cand nu se pricepe copilul, sa citeasca pe cineva !
de ce sa ai tulburam pe parintii nostri,cu prostia si incapatinarea noastra de a ne crampona de o persoana pe care ei nu o doresc in familie ???
cand exista sute si mii de alte persoane, pe care putem sa le alegem, astfel incat sa le facem o bucurie parintilor,si nu un necaz ???!!!

Se intampla insa ca parintele sa gaseasca mereu defecte, si atunci mai rau iti face... Din orgoliu, parintii vad deseori "valoarea" copiilor lor mult mai mare decat a celorlalti, si nimeni nu este destul de bun pentru copii lor.
Se poate ca cearta mamei tale sa fie un strigat de ajutor catre tine, in cazul in care este singura si nu are alta baza.
Cu siguranta, nici un parinte nu vrea raul intentionat copilului, ci doar greseste nestiind asta.
Mama ta nu a apucat sa-l cunoasca asa cum il cunosti tu, ci doar si-a facut o prima impresie. Un tatuaj sau un cercel in ureche, nu inseamna ca nu-ti va fi un sot minunat. Cred ca nici tu nu in cunosti foarte bine, dar pentru asta iti trebuie timp.
Ai putea sa il inviti sa stea la tine, nu sa pleci tu, in felul asta, nu ramane nici mama ta singura, si daca este intradevar vretnic de tine, se va convinge singura.
Daca tu esti baza mamei tale, sotul tau trebuie sa intareasca aceasta baza, nu sa o distruga.
Iubeste-ti mama indiferent de ce iti spune sau face, cu cat te dojeneste mai mult cu atat imbratisaz-o mai tare. Va vedea ca o iubesti si ca nu o vei parasi niciodata.
Inca ceva.. baieti sunt destui, mama este doar una.

sa ai grije de mama ta, ca alta nu ai barbati sunt milioane
 

faptul ca are cercelus in urechi sau un tatuaj, este un obicei din batrini lasat,de la getodaci citire,[nici gind]sigur, noi mergem spre modernism insa infatisarea aceasta[cu cercelus si taruaje] este ceva vechi ce ne spune despre popoarele necivilizate ce traiau in arbori si aveau si cite un belciug in buze,nas ori,o pana ceva.un om cu frica lui Dumnezeu nu isi necinsteste trupul sau, templul duhului sfint,pe care Dumnezeu la utilat atit in interior cit si in exterior cu cele de trebuinta.meteahna e tot meteahna fie ea cit de mica[cit un bob de mustar]si nu caracterizeaza virtutile crestine ale barbatului modern.daca trupul este curat,apretat[marturisit] ca o haina noua,oare nu este suficient?.
au fost multe cazuri medicale cind datorita unei injectii ce intepase un nerv dintr-o anume zona a corpului a,aparut o paralizie. sau fiind un copilas, un membru nu s-a mai dezvoltat normal si exemplele continua oare intepindu-ne trupul cu fiare, nu ar putea avea loc fenomene nedorite de nimeni?.
dar hai ca nu va mai plictisesc cu ideile-mi demodate,sa aveti pace in suflet,ceva prin buzunare si sa traiti bine.