aspectul fizic influenteaza sansele de casatorie
 

Doamne ajuta,

Am o intrebare, poate careva dintre dumneavoastra imi poate da un raspuns. De ce Dumnezeu nu ne-a creat pe toti frumosi(fizic), astfel incat sa aiba fiecare sanse la casatorie? Sau macar daca tot nu ne-a creat pe toti frumosi, de ce a lasat ca aspectul fizic sa fie primul criteriu care se ia in seama atunci cand vine vorba de sa-ti placa o persoana(ma refer sa-ti placa pentru a putea avea o relatie cu acea persoana, iar mai apoi, a te casatori si a intemeia o familie)? De ce a permis ca o persoana urata fizic, dar cu calitati intelectuale si morale sa fie data la o parte, fara a avea sansa la fericire, in comparatie cu o persoana frumoasa fizic, dar urata moral si cu un intelect scazut? Si mai ales barbatii, oricat de urati ar fi, au pretentii la femei frumoase. Femeile frumoase de ce nu s-ar uita si ele atunci tot doar la barbati frumosi? Multumesc. O duminica placuta! (Rog ca acele persoane care vor sa faca misto de acest subiect sa se abtina de la a scrie raspuns si sa ocoleasca acest subiect.)

Am sa dau un raspuns scurt. Practic nu am sa raspund la intrebarea esentiala a topicului, dar frumusetea fizica nu e primul criteriu al casatorie. Prima impresie (e fals ca e cea mai importanta) se bazeaza intr-adevar pe aspectul fizic, dar pana la casatorie mai e mult.

In primul rand, cred ca ceea ce numim noi "frumos" difera mult de ceea ce este frumos in fata lui Dumnezeu.

Apoi, chiar daca oamenii frumosi atrag atentia si sunt doriti, asta nu le asigura nicidecum relatii fericite.
Am prietene care sunt extraordinar de frumoase (cateva au fost manechine profesioniste). Ai putea crede ca si-au gasit usor perechea. Nu este adevarat.
Sunt fie necasatorite, fie s-au casatorit tarziu.
Cred ca am mai scris de cunostinta mea, de o frumusete incredibila (tot fost manechin profesionist) care este inselata sistematic (adica sotul ei avea un plan elaborat prin care atragea alte femei). Asta pt ca au fost avansate pe forum teorii cum ca barbatul inseala cand nu gaseste acasa ce-si doreste.

Nu confunda frumusetea fizica cu "o sansa in plus la fericire". Nu este chiar asa.

Cred ca daca stai sa te gandesti, cele mai frumoase persoane pe care le cunosti nu sunt neaparat astfel pentru calitati fizice. Ci mai mult fascineaza o personalitate armonioasa, calm, umor, bunavointa, inteligenta etc etc..

Aaa, inca ceva. In decursul istoriei nu cred ca a existat vreodata asa o tiranie a imaginii ca in ziua de azi.
Astazi mass media modeleaza opinia publica si impune anumite modele de frumusete. Daca nu atati ca in reclama, nu e bine..
Cred ca in mod firesc, lipsiti de influenta media, oamenii ar fi mult mai personali si mai flexibili in a identifica frumosul.

Va inteleg perfect, cred ca in aceease situatie ma aflu si eu, insa cu voia lui Dumnezeu, toate se vor rezolva, apropos, de persoanele care fac misto,, si eu mi-am spus un pas al meu si unii au raspuns ironic, nu stiu cum sa sterg topicul/subiectul :(

Pai da, dar daca o fata nu-ti place fizic, nu mai vrei sa o cunosti, i-ai taiat din start sansele. Pe cand daca e frumoasa, ii dai sansele si eventual daca e proasta sau rautacioasa, o parasesti.

Corect. Dar in acelasi timp sunt si multe fete care nu sunt tocmai frumoase care sunt casatorite. Depinde ce isi propune fiecare.

Aspectul fizic este un lucru foarte important în special în etapele care premerg căsătoria, aşa cum bine a observat dl Lucian. În ceea ce americanii numesc "dating": perioada tatonărilor. Când spunem "aspect fizic", nu avem în vedere neapărat "frumuseţe". Nu există un tipar al frumuseţii, nici reţetă unică a ei. Ceea ce pentru cineva este frumos, pentru altcineva poate să nu fie astfel. Spre exemplu, eu am simţit mereu preferinţă spre brunetele minione, în timp ce am observat că majoritatea colegilor mei se uitau la blonde, mai ales la blondele înalte. În afară de această variabilitate individuală, mai există una culturală şi alta ţinând de moda estetică. Am avut prilejul să constat asta răsfoind un album cu ilustraţii de acum 150 de ani, care cuprindea frumuseţi ale vremii de atunci. NICIUNA nu ar mai corespunde criteriilor general acceptate azi. Erau femei plinuţe, se apreciau mult rotunjimile formelor, pe când acum e la modă femeia scândură. Dacă nu aveţi albume atât de vechi, e suficient să priviţi păpuşile cu care se juca bunica faţă de păpuşile cu care se joacă fetiţele de azi.

De ce pentru bărbaţi contează aspectul femeii încă mai mult decât contează pentru femei aspectul bărbatului ? Ei răspund, astfel, unei legi sădită în natura lor, care are în vedere scopul principal al căsătoriei: procrearea precum şi diferenţele dintre ministerul bărbatului faţă de ministerul femeii în căsătorie. Astfel, cine a avut norocul să aibă copii atât băieţi, cât şi fetiţe, a putut observa caracterul înnăscut mai mult decât cultural-dobândit al acestor diferenţe. Fetiţele sunt în mod natural MULT mai cochete. Ele preferă instinctiv păpuşile, pe când băieţii preferă instinctiv maşinuţele şi armele. "Sexul frumos" cultivă frumuseţea încă de la început. "Sexul tare" cultivă forţa, riscul şi aventura încă de la început. Mai târziu, adolescentele şi tinerele sunt înclinate mai mult spre tot ce ţine de decorum, de abilităţi de comunicare, pe când adolescenţii şi tinerii de competiţii şi filosofie. Fetele vor fi chemate spre a avea rolul de prim plan în îngrijirea copiilor, în decorarea casei, în a fi amfitrioane. Bărbaţii vor fi chemaţi spre alte slujiri: de a aproviziona familia cu toate cele necesare materiale şi spirituale, de a o îndruma şi proteja. Ele sunt gazde înnăscute, ei sunt vânători înnăscuţi.

Acum înţelegem mai bine de ce se spune că aspectul fizic contează mai mult la femei decât la bărbaţi. Fiindcă ei caută să aibă soţii care să aibă copii frumoşi asemenea mamelor lor. Mai puţin (în mod natural) contează averea fetelor, fiindcă ministerul de provider este bărbătesc. Dimpotrivă, la femei este un lucru normal să se uite la înălţimea bărbatului, la forţa lui fizică şi intelectual-spirituală şi chiar la averea lui sau măcar la capacitatea lui potenţială de a procura avere în viitor: toate acestea vor fi de folos copiilor ei. Cum să-ţi aperi familia dacă eşti o "jumătate de buletin", cum să o conduci dacă eşti tont şi ignorant, ce să le dai de mâncare copiilor dacă eşti lefter şi nu ai măcar o capabilitate materială bună pentru viitor ?

Asta deoarece,persoanele extrem de frumoase stiu ce influenta au asupra altor"muritori de rand"si devin axate numai pe acest aspect in detrimentul altor calitati.Se comporta de parca ar fi o specie diferita(defapt asa sunt tratati de ceilalti).
Se poate spune ca sunt si ele victimele superficialitatii celorlalti.

Probabil ca frumusetea aia perfecta precum si uratenia se afla la extreme,in rest oamenii de rand ca specie se afla la mijloc,nici prea-prea nici foarte-foarte,atat cat sa nu speriem unii de altii :))

Subiect foarte bun! Din pacate in capcana asta cad si eu de cele mai multe ori (de fapt cam de fiecare data - sa fiu sincer). Primeaza aspectul fizic in pofida celui sufletesc,moral... si am "muscat-o" de multe ori. De aceea e greu,trebuie rugaciune multa si mai ales rabdare,sa ne dea Dumnezeu ceea ca ne dorim si cautam. Mai rar intalnim trup frumos si suflet bun all in one. Dar... speranta moare ultima!

Doamne-ajuta!

PS sper sa nu vad mistocari pe aici!

Da,depinde de cel care LE-A CERUT IN CASATORIE!
Caci pt casatorie este nevoie de 2!

Pai vezi ca nu este indeajuns sa fi doar frumoasa,ca mai este nevoie si de alte ingrediente?

Bine,bine frumusetea nu ar fi o problema in sine insa acum curentul se indreapta catre imoral,daca femeia nu arata si se comporta ca o adevarata prostituata nu merita efortul s-o inviti la un suc :)

Tocmai. Deci s-a gasit si "cealalta jumatate".

Nu o fi indeajuns, desi in general din ce am vazut barbatul e mult mai destept decat femeia. Ce voiam eu sa subliniez era faptul ca daca barbat fiind nu-ti place cum arata fata, nici nu te mai intereseaza ce intelect si suflet are, ci mergi sa te uiti la altele care iti par frumoase. Ca dupa aia alea frumoase te dezamagesc, e alta poveste, dar macar alea au primit o sansa spre deosebirea de fata urata, dar desteapta si cu suflet bun. Si totusi nimeni nu si-a dat cu parerea de ce Dumnezeu nu ne-a creat pe toti frumosi.

Simona, nu exista fete urate. Trebuie sa-ti scoti ideea asta fixa din cap, altfel nici altii (nn baieti) nu vor putea trece peste acest 'handicap' pe care singura ti-l intretii.

Daca vrei sa-ti aliniezi (sa zicem) unele trasaturi la frumusetea clasica, exista metode pentru asta. Trebuie doar sa vrei sa faci ceva pentru tine. Succes!

Pt ca frumusetea fizica este si ea un talant de pe urma caruia putem sa beneficiem in devenirea noastra.Am mai dat exemple de utilizare buna a frumusetii fizice:fotomodele,actrite,persoane de televiziune care au facut averi impresionante de pe urma acestei calitati iar apoi fac donatii si sprijina financiar pe cei defavorizati.
Frumusetea este f importanta in lucrul care implica relatii publice,are calitatea de a calma spiritele pornite,de a aduce serenitate.
In copilarie,ma fascinau doctorii si doctoritele frumosi/frumoase,ma faceau sa uit de neplacerile mersului la doctor :)

Cei care nu sunt frumosi,nu se poate spune ca sunt lipsiti de calitati...pot fi mai destepti decat majoritatea,talentati intr-un oarecare domeniu,pot ajunge si ei celebri dar bineinteles ca nu in domeniile care implica aspect fizic perfect.
Nu inseamna ca daca nu suntem frumosi am pierdut sansa la viata!?!

Eu cred că Dumnezeu ne-a făcut pe toți frumoși, doar că nu suntem toți croiți pe același calapod de frumusețe.
Singurele excepții de la frumusețea fizică cred că sunt acei oameni care, numai Dumnezeu știe de ce, au ajuns să fie desfigurați. Nu cred că e cazul tău, nu-i așa?!

Deci, capul sus Simona ! Uită-te mai bine cu câte calitați (inclusiv fizice) te-a dăruit Dumnezeu și nu uita să le pui în valoare !

Cred ca fratele Mihnea a explicat perfect, nu mai e nimic cu adevarat important de adaugat. Totusi, trebuie sa observam ca, dupa dizidenta lui Lucifer si caderea omului, tot ce este instinct, structura sau functie in lumea vie, inclusiv in aceasta privinta, este coruptibila. Astfel: cerinta femeilor de a aprecia sansele masculului uman de a intretine "cuibul" a devenit, in zilele noastre, o obsesie patoligica pentru "arata super musculos si/sau e plin de bani", mai ales a doua. La barbati, nevoia de lupta s-a tranforamt in variatele cariere de ucigasi, pardon, profesionisti ai serviciilor secrete si armatelor, organizatii care exploateaza si intretin un instinct candva sanatos, acum pervertit, aceste organizatii avand scopul, marturisit, mai pe fata mai pe ascuns, de a ucide pentru diverse aiureli religioase, nationale sau politice. Asta e costul prostiei protoparintilor speciei Homo "sapiens".
Nu ii condamn, in nici un caz, pe cei care au tendinta sa absolutizeze relativa normalitate a impulsurilor mai sus-discutate. Fiecare cu calea sa. Eu stiu ca nu vreau sa fiu bogat, tocmai ca nu sa ma trezesc cu niste inutile de admiratoare langa mine, cu care mi-as pierde timpul...un trai decent, fie si singur, e minunat. (Bine, tocmai calea de mijloc e cea mia dificil de aflat: te poti trezi ca fie ajungi pe strada, fie, luptand sa supravietuiesti, ai ajuns de fapt bogat). Dar asta e deja off-topic.
On-topic: barbatii cauta la femei "formele" tocmai din cauza afurisitului de instinct de procreere. Si e vina Vrajmasului si protoparintilor ca aceste cerinte ajung, prea des in ultima vreme, sa fie denaturate, adica suite pe un piedestal, in timp ce scopul dublu, adica dragostea/mantuirea in doi si facerea de copii, este aruncat in temnita...

Da, este ceea ce se numeste charisma. Insa aceasta nu este numai un dat, ceva cu care te nasti, ci este rezultatul unor ani indelungati de exercitiu si studiu, de educatie.

Mare dreptate are si Lucian, care a facut o sinteza perfecta, in doar cateva cuvinte:
"... frumusetea fizica nu e primul criteriu al casatoriei. Prima impresie (e fals ca e cea mai importanta) se bazeaza intr-adevar pe aspectul fizic, dar pana la casatorie mai e mult."

Imi pare o foarte buna postare.
Sinteza remarcabila a atractiei naturale dintre sexe. Dintotdeauna e asa.
Numai ca, si indraznesc aici o completare, fara a anula pertinentele precizari ale lui Mihnea, e cu totul altceva cand Hristos cheama doi oameni, barbat si femeie, la intemeierea unei familii. Plinirea crestina prin Duhul face pur si simplu sa se schimbe calitatea raporturilor dintre soti. E altceva, cu totul altceva, alt palier, alt nivel. Nimic nu mai e exact ca inainte. Nici sexul, nici grija copiilor. Apare o nuanta fina pe care o aduce doar Dumnezeu. Sotii vad lumea prin Biserica. Au alt filtru. Sunt prinsi in Taina. A Nuntii. E o lume noua, aparte, necunoscuta celor din afara ei.
Restul e omenesc, comun tuturor oamenilor si, in virtutea acestui fapt crestinul ramane om, desigur, intelegindu-se cu orice alt om, necrestin.
Despre aceasta "nuanta fina" se straduiesc sa ne tot vorbeasca Parintii nostri in Biserica. Pentru timpurile noastre vorbeste mai aplicat Paisie Aghioritul, de pilda, in volumul "Viata de familie", parca asa era titlul. De asemenea scrie Savatie Bastovoi s.a.m.d.

Da, ca sa raspund la intrebarea topicului. Da, influenteaza. Fereasca Dumnezeu sa fie insa singura variabila a casniciei. In realitate cred ca vorbim mai degraba de o ecuatie complexa sau de un sistem de variabile care alcatuiesc marea si frumoasa problema a casatoriei.

Nici o grijă, și pentru aceștia o să se gasească.. o Doamnă, care face cât 2 ! :48:

dar ganditi-va ca unii se nasc bolnavi, fiind handicapati fizic...acestia ce sa mai zica? sa fie oare Dumnezeu de vina? eu cred ca totul se datoreaza pacatului stramosesc, si toti suntem prin urmare nascuti in pacat si imperfecti, bineinteles si din punct de vedere fizic.

Drept la tinta! Totul se datoreaza pervertirii ancestrale a firii, prin neascultarea protoparintilor.

Mda,cam ai dreptate. Nu zic ca e buna gandirea asta de care majoritatea barbatilor dau dovada,insa trebuie sa recunosc ca cea mai mare parte asa vad lucrurile. Iarta-ma,am vrut doar sa fiu sincer!
Si ca sa raspund la intrebarea esentiala... din nou iarta-ma,dar nu stiu ce sa zic. Iau totusi in calcul si varianta cum ca (cel putin in unele cazuri) sunt taine ale lui Dumnezeu.


Adica vrei sa spui ca nu e nicio diferenta intre Monica Gabor (fosta Columbeanu) si Teo Trandafir de exemplu? Fii realista te rog! Nu stiu de ce preferi sa te minti singura...:43:

Nu neaparat! Acum scuza-ma,dar eu NU POT sa stau langa o fata (aici ma refer la o relatie de-o viata,casatorie) de care nu-mi place. Si pentru toata lumea e valabil. Nu poti sa-i cumperi unui baietel papusi si unei fetite sa-i iei masinute si tancuri de jucarie. Asta e,totul tine de gusturi... asta e adevarul.

Ba da. Evident ca exista. Si Teo Trandafie nu e cel mai potrivit exemplu. Unele arata ca Nikita sau chiar mai rau. Dar intrebarea esentiala e: te-ai insura cu Monica Gabor?

Nu,in niciun caz,datorita "dosarului" ei. Insa nici cu una ca Teo n-as putea sta,sa o vad in pat langa mine si sa-mi vina sa o iau la fuga. Intr-adevar,poate nu e exemplul potrivit,vroiam doar sa subliniez ca nu poti sta (o viata) langa o persoana fata de care nu ai niciun fel de atractie fizica. Nu zic ca e bine,ca e un criteriu care sa-l punem pe prim-plan etc. dar asta e adevarul.

exemplul nu este bun. nu poti compara extremele. bine ca nu s-a dat ca exemplu Alina Plugaru.

Domnul ne daruieste ce stie El ca ne este de folos. Daca ai fi avut frumusetea-all in one, cum spune Raoul, si a fi fost predispusa spre desfranare, ce-ai fi castigat daca ti-ai fi pierdut sufletul?

Am fost tentata sa spun ca s-o gasi si pt Teo cineva care sa fie fermecat de discutiile cu ea sau de simtul umorului dezvoltat pe care il poseda...dar mi-am amintit ca Teo este nemaritata...

-Daca s-ar fi nascut cu 50 de ani mai in urma,ar fi fost adulata de barbati...
-Daca ar fi fost barbat,ar fi fost insurat cu un manechin sau actrita...

Poate gresesc,si o fi alegerea ei sa stea singura,satula fiind de superficialitatea si misoginismul aflate la barbatii cu care a intrat in contact :)

Sunt complet confuza...
Ceea ce vad eu in realitatea inconjuratoare este exact contrariul,nu sunt cautate formele ci lipsa lor!
Probabil ca barbatii zilelor noastre sunt indragostiti tot de barbati...
Nu-mi sariti in cap,am zis"probabil"!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la Ozana cea frumos curgatoare cu fete, am numit aici Ozana insasi tineretea mea, ma ... apuca frisoanele... Raceala asta ma apuca de-o vreme, de cand am realizat prima data, am simtit adinc in mine si totodata clar de tot ca vremea in care "iubeam", adica mai toata vremea tineretilor mele, e ... arsa. Poate a mai simtit careva aceasta: viata arsa, scrum, cu adevarat timp nefolosit, mort. Dar simtamantul de ars, ca o foaie de hartie din care a ramas doar scrumul, e teribil. Il simt fizic, chiar acum cand iata va scriu. Simtamantul nimicului, al scrumului, al irosirii.
Fratilor, cred ca acesta (acest simtamant, aceasta constientizare acuta) e un dar de la Dumnezeu intru pocainta hotarita si se cuvine sa il imparatsesc, sa il spun oricarui om caruia am prilejul: noi chiar ardem, atunci cand traim pacatul. Flacarile iadului n-or fi o metafora chiar intamplatoare, bag de seama. Cum de simt inca de acum ca timpul meu a fost doar ardere, irosire prin foc, nu stiu. Nu am ganditasta, nu am conceptualizat, nu am dedus ci m-am trezit pur si simplu ca sunt invadat de vedenia aceasta foarte fina, subtire, delicata dar extrem de clara: timpul pacatelor se asaza la un moment dat ca scrum. Se depune asa in memoria subiectiva adinca si razbate pana la constiinta ca senzatie aparte, cu totul distincta, inconfundabila.
Feriti-va, cei care inca sunteti tineri, sa faceti ca mine. As voi ca nici unul dintre voi sa nu traiti acest simtamant. Va spun ca nu cunosc ceva mai cumplit. Uneori imi vine sa urlu: ce ma fac eu acum? Dar strigatul imi ramane inabusit in gat, parca. Nici lacrimi nu vin... nu pot. Dar e acolo, il simt, e doar inabusit in mine, ascuns. Sa fie acesta iadul, ori presimtirea lui? Foarte probabil.
Fiind rasfatat de fete, am dispretuti casatoria si toate celelalte pe care Biserica, am aflat mult mai tarziu, le pretuieste. Spre pierzarea mea.
Acum stiu: trebuia sa fi avut de la inceput o singura femeie, sa fiu cununat cu ea in Biserica, sa traiesc intreaga viata cu ea, numai cu ea iar daca ar fi murit sa raman vaduv. Va spun ca stiu asta la modul categoric, nu stiu cum sa va explic pentru a ma face intels. E o cunoastere absoluta, o certitudine inspaimantatoare prin taria ei de neclintit, nu incape in mine nici o indoiala. Simt adinc, nestramutat.
Problema nu e deloc daca ar fi fost o fata frumoasa (trece, frumusetea fizica, asa ca floarea campului), desteapta (am fost eu un destept, si? la ce mi-a folosit?), bogata (asta nici nu merita sa comentez) sau mai stiu eu cum. Toate astea sunt aiureli cand privesti inapoi.
Singura smecherie este sa te insori cu o fata si sa duci o viata binecuvantata inaintea lui Dumnezeu in familia unde esti sot si, prin mila Domnului, tata. Restu-i desertaciune (scrum, precum spuneam).

Una din iubitele mele de demult imi spunea despre tatal ei: abia acum si-a dat seama, la batrinete, ca mama avusese toata viata nasul stramb.
Formidabil! Cu adevarat dragostea e oarba. Si ce orbire minunata, ce duh de sfanta ne-cunoastere e aceasta. Si cata amaraciune pe acel om care, nemaiiubind, a inceput sa vada defecte la cel de alaturi. De aici vin defectele celorlalti (fizice, psihice etc.): din stingerea dragostei in noi.

Invers, iubirea pe toate le vede frumoase. La mine in sat, unde am fost profesor candva, un copil care avea un tata schiop (asa ii si spune satul: "Mitu schiopu") a inceput si el ... sa umble schiop, spre rasul copiilor. El era foarte contrariat la inceput, nu pricepea de ce rad copiii de el la scoala. Cand l-a intrebat invatatoarea de ce merge schiop, baiatul fiind de fapt normal la mers, el a raspuns: pai, doamna, e atat de frumooos!...
Vedeti cum e de fapt dragostea?

Sa revedem Corinteni1. Acolo nu e blabla, nu-s metafore, nu-s figuri de stil, e Adevarul. O simt, cu toata fiinta mea.

In fine, ultimul exemplu. Un profesor celebru de matematica, nu ii dau numele, fireste, s-a indragostit acum vreo 30 de ani de o femeie pe care, sa fiu iertat, o puteam numi hidoasa, termenul de handicapat fiind nerelevant. Asa o vedea lumea, inclusiv eu, sa ma iartati dar nu voiesc sa mint nimic. Ei bine, toata viata a iubit-o, era clar pentru intreaga comunitate si s-au facut sute de bancuri pe tema asta. Profesorul stia dar nu-i pasa. Necazul era ca femeia era maritata, iar profesorul insurat (cu o frumusete de femeie, spre uimirea tuturor care stiu povestea). Altfel s-ar fi casatorit. El era nu numai foarte inteligent si talentat (multe din manualele scolare si culegeri de mate poarta semnatura lui) ci si barbat frumos, fara vreun defect sesizabil. Ar fi putu fi in ziua de azi fotomodel, nu exagerez. Totusi o iubea pe ea, spre consternarea noastra. Omul acesta, tineti-va bine, a marturisit in public (eram sarmanul de mine de fata, in seara aceea) ca doamna e ... cea mai frumoasa femeie din lume, cu sufletul cel mai ales. Comentariile sunt de prisos.

Cineva a spus ca-i nebunie.
Pai da: nebunie, sminteala. Pentru evrei, pentru neamuri. Parca asa zice Apostolul. AMIN+

@ioan cezar
 

off topic:
Eu tot imi doresc sa scrieti o carte ,odata...
Un roman inspirat din viata unui intelectual prins in multe experiente si care a trait perioada comunista.

Sa ma puneti de acum pe lista fanilor.

Ca tot pui tu sare pe rani, draga Yasmina, uite ca-mi trecu prin minte si un titlu! :)
Sarea si ranile, rana si sarea, nu mai stiu cum...

Ei bine, dupa ce scriu romanul ala (! Doamne ajuta!) uite, cautam impreuna titlul. Si il rugam si pe MariS_ sa participe, ce zici?
Dar mai e mult pana atunci, Yasmina, of ce sare ai turnat tu pe rani, dac-ai sti....

Imi cer iertare ca fac pe literatul, nu e intentionat, pur si simplu nu prea stiu cum sa spun altfel, nu ma lasa ceva, nu stiu ce. Pesemne boala, stiu si eu?...

Nu am talent de scriitor. Am citit mult, iubesc literatura si cam stiu ce inseamna o carte buna (scrisa de altii, se intelege). Daca sunt ceva bun pe lume, mereu ii spun sotiei, apoi asta sunt: un bun cititor. E singurul meu orgoliu care mi-a mai ramas in picioare. Citez si comentez la nesfarsit, fac mii de asocieri, ma mut in alt univers si nu mai vreau sa revin decat compunind poezele proaste si povestiri, boala grea... Dar de scris nu scriu.

Scriitorul meu preferat e Graham Greene. Dar il iubesc aparte pe Panait Istrati.
Iar Patrick Suskind e autorul care m-a facut, cand am iesit prima data din tara, la Paris, sa imi amintesc de satul meu natal cu o intensitate halucinanta, nu stiu prin ce asociere secreta (citeam prin 93 "Parfumul").

Imi cer iertare ca am lasat impresii livresti pe un astfel de forum. Nu am capacitatea sa ma exprim altfel, e un handicap al meu pe o problema, cred, adinc emotionala, un doliu pesemne, o vinovatie adinca... Voi incerca sa ma cenzurez.
Ori, pur si simplu sunt un barbat sentimental..., da.... mai degraba asta cred ca e!
Nasol.

Femeia plastic,fara minte dar cu bani e cautata in ziua de azi.!!!!Dzeu pe fiecare l-a facut frumos in felul sau fiecare are gingasia lui,de noi depinde ce ne dorim!Ochii vad inima cere...insa mare grija ce iti doresti!Nu tot ce e bun si frumos iti este de folos in viata si chiar pt mantuire.Fiecare persoana isi alege jumatatea in functie de anumite criterii care sa il multumeasca pe toate planurile!Aspectul fizic pot spune chiar si intro relatie doar de prietenie conteaza adica intr-o oarecare masura depinde de fiecare cat de mult.Poate unii nu ma vor intelege dar din proprie experienta nu poti sta langa un om oricat de bun,frumos si sensibil ar avea sufletul,inima sa,daca nu este si un pic de atractie fizica.Poate asa doar simpli amici...dar pana la casatorie...Uratenia nu consta in ce a trupului Dzeu ne-a facut dupa chipul si asemarea Sa,parerea mea este ca uratenia sufletului este cea mai grava!Sa va spun cateva idei de ale mele din adolescenta!!Nu sunt o pers fr deci ma consideram urata si atat ma intristam imi doream sa fiu ca nu stiu care vedeta sa ma imbrac,coafura,doar sa arat bine...fara sa imi dau seama ca fiecare om e unicat are valoarea lui,ii multumesc Domnului ca ma trezit la realitate si acum pretuiesc fiecare om nu doar dupa aspectul fizic,si ca imi place de mine asa cum sunt,oare Dzeu daca ma vroia mai fr nu ma facea?dar asa ia placut Lui,si cred ca o fata este mult mai draguta naturala decat....cum vedeti si voi ca sunt majoritatea!Sa nu radeti de ideile mele,fiecare e liber sa isi spuna cuvantul!

Nu vreau sa pun sare pe rani si nici sa te fac sa rosesti pe acest forum public,numai ca mie(si altora)imi place cum povestesti totul asa cu miez si cu aroma.Eu chiar am impresia ca citesc scurte novele ale unui scriitor autentic...de ce nu??
Nu lipseste nimic,exista umor,exista tragedie si psihanaliza in povestirile tale,ma gandesc ca ai multe idei si concepte pe care altii le-ar gasi interesante si inovatoare.
Zic si eu...tu decizi.
Ma scuzi daca iti pun modestia la incercare si te rog sa nu te simti stramtorat din cauza asta,nu asta am intentionat :)

Ideea nu este chiar traznita,nu de multe ori din cititori fanatici au iesit scriitori straluciti(uite iubitul meu Eliade este un exemplu).

Bine punctat.

Aici te aprob intru totul! Si mie imi place enorm cum scrie si povesteste fratele nostru Cezar. Imi doresc si sa-l cunosc personal,desi am facut-o,insa fara a ne vorbi...

Stimata sora intru Cristos,
Subscriu la cele afirmate. De fiecare cand citesc postarile fratilor in Domnul Ioan Cezar, Scotland the Brave sau MariS_, am impresia ca atunci s-a inventat literatura spirituala (sau duhovniceasca, daca vrei) si de calitate cu adevarat. Acesti frati si colegi ai nostri, daca traiau pe vremea primelor Sinoade, ar fi putut sa faca parte dintre Parintii Sinodali.

totul se rezuma la educatie pana la urma
 

Ok, iar am ajuns la realism :) te rog insa nu uita ca realismul tau poate fi diferit de al altora.

Sigur ca este o diferenta intre cele 2, iar eu una, daca as fi barbat as prefera-o pe Teo Trandafir, din toate punctele de vedere.

A face dragoste este pana la urma un exercitiu mental, zicea cineva..:25:

Mirela,usor de spus :1: Si pana la urma eu am dat acele exemple intamplator,aleatoriu ca sa spun asa. Oricat ai incerca sa fii de indiferenta,e clar ca dpdv fizic exista diferente intre cele doua.

Pai eu si la acestia ma refer, deci la toti oameni care nu au un fizic placut.(categorie in care din pacate ma incadrez si eu)