Cu credinta la raspantie - cata nevoie avem de biserica si preot?
 

Am ajuns din pacate (a cata oara) la o raspantie si ma tot gandesc. Si trebuie sa iau o decizie ca nu se mai poate.

Ce ne trebuie pentru credinta? Ne trebuie rugaciune, smerenie, Biblia, iubirea de aproape.
Ne trebuie preot? Ne trebuie biserica?
Cat inseamna biserica din suflet si cat cea din afara? Cat inseamna preotul in credinta noastra?
In tara nu te simti bine la o biserica, te duci la alta, pe strada alaturata, sau la alta.
Te duci la un preot sau la altul.
In lumi straine abia daca ai o biserica si un preot.
Si acesta parca stie ca nu ai de ales si stie ca are putere mai mare.
Si ce faci daca nu te simti bine, daca iti este mai rau cand te duci la biserica?
N-ai unde te duce in alta parte (daca n-ai masina, bani, etc.)

Ori ramai acasa si te rogi singur si esti numai tu cu Dumnezeu.
Ori te duci la biserica mai departe si iti faci pacate si iti farami sufletul tot mai mult.
Ori…te duci la altii (alte confesiuni).
Este o raspantie.
S-a aflat careva din voi in fata ei? Si ce drum a ales?

La rastimpuri ajung in fata acestei raspantii si nu stiu ce drum sa aleg. Vreau sa raman la Dumnezeu, asa cum am fost botezata.
Dar cu ce pret? Cum?
Si de fiecare data este tot mai greu, fortele scad. Si numai eu (si altii) platim, azi unul, maine urmatorul.
Si preotul nu intelege. Nu-l corecteaza, nu-l invata nimeni si nu-i pasa, pentru ca stie ca este singurul pe o raza f.mare si poate are si alta sustinere.
O avea si anumite motive sa fie asa cum este. Sunt probleme aici, nu-i pasa nimanui…
Am ajuns sa ma rog sa trimita Dumnezeu pe cineva in ajutor care sa schimbe putin lucrurile, sa-l ajute pe preot dar si pe noi.
In Evanghelia de ieri scria fraza aceea cu iertatul de 77 ori cate 7 si nu mai stiu.
Si daca nu mai poti?
La ce-mi foloseste sa merg la un preot si o comunicate unde fiecare se gandeste numai la el si la problemele lui si il calca in picioare pe cel care se simte rau, care a ajuns la epuizare de toate felurile?
Iti dai sufletul, te zbati sa fie bine, sa ajuti, te duci, faci, ierti, aperi la nevoie, si ca raspuns…primesti nederptati si “palme”. Aia nu trebuie, aia nu e bine, ala face mai bine, n-am timp sa vin, fa-ti singura sfintirea casei ca eu ma duc la altii (cum se face alegerea intre noi n-am aflat).

Ma simt rau (burn-out avansat) si nu mai am putere nici pentru mine, dar pentru altii.

Nu stiu incotro s-o apuc. Voi care din acele cai ati apuca?

Sa ma duc la biserica si sa "vobesc" numai cu Dumnezeu (fara spovedit si alte cele, fara contact cu preotul)?
Sa raman acasa sa ma rog?
Sa ma duc la catolici?

Prin cruce, prin suferinţa unei răstigniri în viaţă, se intră în împărăţia lui Dumnezeu. Şi se intră cu atât mai sigur, cu cât răbdăm o răstignire nedreaptă. Fiecare creştin care doreşte mântuirea sufletului este dator să fie gata a suferi cu dragoste şi cu răbdare toate necazurile şi durerile vieţii, îngăduite de Dumnezeu pentru mântuirea lui „Precum focul curăţă arama de rugină, aşa boala curăţă păcatul omului”.

Iertaţi-mă, dacă vorbele mele au să vă mâhnească şi mai mult. Nu asta îmi doresc, ci dimpotrivă, să vă aduc o rază de nădejde. Nu sunt demn şi nici nu ştiu cum să dau sfaturi, dar nădăjduiesc că poate veţi trage un mic folos din spusele mele. Iertaţi-mi îndrăzneala, vreau şi eu păcătosul să ajut, şi mă întristez când văd un frate/soră în necaz.

Eu nu vă cunosc, dar din câte am înţeles nu locuiţi în România. Păi, în primul rând, aveţi liberul arbitru, care, ca toate celelalte, este un dar de la Dumnezeu. Ce faceţi cu un dar primit de la o persoană dragă? Bănuiesc că tendinţa ar fi să-l preţuiţi. În orice caz v-aţi gândi de două ori înainte să-l aruncaţi, dacă nu vă place. Şi în mod sigur nu v-aţi bate joc de el. Este cu totul altceva când Dumnezeu Tatăl îţi oferă în dar atâtea lucruri minunate, pentru care noi oamenii nu-I vom putea niciodată mulţumi îndeajuns. Nu vom putea niciodată cuprinde, cu mintea, măreţia lor. Este greu, foarte greu, să înţelegem cât de mult ne iubeşte Dumnezeu. Dar măcar să ne păstrăm credinţa. Aşa cum e ea, mică, poate muta munţii din loc. Aşa mică, poate să se prindă de un firicel de nădejde. Dar asta presupune zdrobirea inimii, prin pocăinţă (nu deznădejde), smerenie (prin slujirea aproapelui, prin abdicarea de la tronul "împărătesc" al satisfacerii ego-ului, prin împlinirea poruncilor dumnezeieşti) şi prin rugăciune.

Prin liberul arbitru puteţi lua decizia de a rămâne peste hotare, sau a vă întoare în ţară. Însă orice aţi face, mântuirea dumneavoastră depinde în primul rând de curăţia sufletului, prin omorârea patimilor (şi cea mai grea dintre ele este deznădejdea, căci un om fără nădejde este lipsit de busolă, şi se îndreaptă singur spre calea pierzaniei, uitând de Dumnezeu, de Mila Lui şi de scopul acestei scurte vieţi). Totul trebuie făcut cu discernământ duhovnicesc, sănătos. Iar fără povăţuitor este imposibil. Aveţi nevoie de un duhovnic care să vă înmâneze busola, pe care, după cum spuneţi, aţi pierdut-o. Hotărârea o luaţi dumneavoastră.

Nu e om care să nu se fi aflat. Asta este părerea mea. Cu credinţă, cu rugăciune şi mărturisire (atenţie mare aici - fără duhovnic orbecăiţi în întuneric) se trece peste această răspântie, prin harul lui Dumnezeu, care aşteaptă pe păcătos să se întoarcă la El şi să fie viu. Acestea ne sunt cu putinţă, căci aşa a lăsat Dumnezeu fiecărui om, după puterea lui. Tot ce trebuie făcut este să credem. Credinţa trebuie mărturisită cu inima. Cum? Prin fapte.

Toate răspântiile, de orice fel, aduc tulburare sufletească şi moarte duhovnicească, dacă sunt însoţite de păcătoasa deznădejde. Feriţi-vă de ea, căci e moarte sigură. Aşa cum Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul grăieşte, toate păcatele, fie şi cele considerate de moarte, se iartă prin pocăinţă curată. "Numai păcatul deznădăjduirii, care stăpâneşte pe om, nu are vindecare, căci deznădăjduirea este însăşi părăsirea pocăinţei şi întoarcerea de către mila lui Dumnezeu.". Aşadar "Să ne înfricoşăm de răutatea aceasta şi să fugim de ea ca de veninul şarpelui, căci ea este lepădarea Darului Sfânt şi defăimarea milostivirii celei nemăsurate a lui Dumnezeu".

Iată un scurt cuvânt plin de har dumnezeiesc, al sfântului, cu referire la deznădejde: http://sfioaniacobhozevitul.wordpres...38_pt_nadejde/

Eu unul, când cad, inevitabil în deznădejde, nu ştiu ce să fac decât să pronunţ numele Maicii Domnului. Nu pot decât să rostesc decât Preasfântul Nume al Născătoarei de Dumnezeu. Mă înec în propiul amar, şi cad disperat, şi cer ajutorul. Îi cer preadulcea-I Milă, la care sper cu ultimele rămăşiţe de nădejde, oricât de nevrednic sunt să o primesc. Căci ştiu că eu nu pot să mă înalţ cu mintea nici un centimetru până la înălţimea nesfârşită a milei Ei. Dar sper şi eu acolo, cum speră copilul care a făcut o boacănă. Pleacă capul şi se apropie de părinte, ruşinat. Riscă şi el, că n-are ce să facă altceva, sărmanul...

Purtaţi-vă crucea cu nădejde. Luaţi exemplu de la Hristos. Aţi căzut? Vă ridicaţi. Nu staţi în mocirlă. Aprindeţi candela din nou. Drumul mântuiri nu este uşor, dar este posibil, din moment ce încă respiraţi. Respiraţi că a aşa îngăduit Dumnezeu. V-a îngăduit încă o zi să vă îndreptaţi, să vă întoarceţi faţa către El. Nu nesocotiţi acest dar. Suferinţa apropie pe om de Dumnezeu. Nu uitaţi rugăciunea neîncetată la Maica Domnului, căci aşa, acestă mică povară nu va mai părea de necărat.

Aşteptaţi ceva în schimb?...Vameşul din Evnaghelie ce aştepta? Decât Preabogata Milă a lui Dumnezeu.

Răbdarea în Hristos nu se reduce la cifre. Răbdarea adevărată de care tot ne-a vorbit părintele Cleopa, nu are limită. Ştiu că este greu, dar, vă rog nu lăsaţi deznădejdea să vă cotropească sufletul.

Rugaţi-vă neîncetat. Rugaţi-vă să vă dea Dumnezeu răbdare. Rugaţi-vă, căci rugăciunea este viaţa însăşi. Rugăciunea este una cu inima. Inima fără rugăciune este doar un organ, ca şi la animale. Pompează sânge şi atât. Are funcţii trupeşti. Dar rugăciunea, acest mărgăritar inestimabil, hrăneşte sufletul şi-şi face cuib în inimă. Când cele două se contopesc, omul începe să simtă măreţia şi veşnicia lui Hristos. Rugaţi-vă! Neîncetat! În toată clipa şi-n tot locul! Nădăjuiţi la Mila Domnului şi credeţi în ea! Mărturisiţi-vă Domnului cu lacrimi, şi cu hotărâre neclintită, nevoiţi-vă după puteri dvs să nu mai păcătuiţi şi să împliniţi poruncile!

Mă mâhneşte acestă întrebare. Atât vă spun, căutaţi-vă un duhovnic bun, dacă acesta pe care îl aveţi acum vă nemulţumeşte. La Judecata de Apoi, n-o să meargă pe scuze. Şi în nici un caz, cele de genul "preotul n-a fost bun", "am primit palme, în loc de felicitări", "n-am avut maşină şi bani". Nu vă supăraţi pe mine, vă rog, dar trebuie să vă treziţi. Asta cred că simţiţi şi dumneavoastră. Dar trezirea nu o facem în pat, izolaţi în propria casă, plângând în pumni. Fără duhovnic, fără citirea Sfântei Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi, fără credinţă CU FAPTE, şi fără rugăciune, se merge din răspântie în răspântie, şi către Dumnezeu cu siguranţă nu ne îndreptăm.

Vă rog, din tot sufletul meu de păcătos, să nu vă supăraţi pe mine. Am încercat, aşa neghiobeşte cum am putut, să vă aprind un beculeţ. Iertaţi-mă, dacă v-am necăjit mai rău! Maica Domnului este cu noi cu toţi. Nu uitaţi asta vă rog. Documentaţi-vă şi vedeţi de la marii noştrii duhovnici români ce înseamnă ortodoxia şi trăirea în Hristos. Puneţi-vă ordine în viaţă, şi încercaţi să daţi prioritate sufletului. Sufletul fără ghidare din partea unui duhovnic iscusit moare încă din viaţa acesta. Să vă ajute Dumnezeu să vă găsiţi liniştea! Maica Domnului să vă ocrotească şi să vă lumineze mintea! Să ne rugăm fraţilor împreună pentru noi toţi! Să ne ajutăm unii pe alţii măcar cu rugăciunea. De ce spun eu măcar, căci sunt sigur că nu cuprind forţa rugăciunii. Să nu lăsăm rugăciunea fraţilor! Să ne rugăm şi pentru frăţiorii noştrii care cer o mână de ajutor. Hai să dăm mână cu mână, fraţilor!

Doamne ajută!

Doamnă dragă, dacă, într-adevăr, preotul parohiei dumneavoastră şi ceilalţi enoriaşi sunt atât de răi pe cât ni-i prezentaţi, înseamnă că aveţi şansa şi binecuvântarea incredibilă de a fi cea mai bună creştină din parohia dumneavoastră.

Înseamnă că Dumnezeu v-a aşezat acolo cu un scop, şi anume să îi ajutaţi pe ceilalţi, inclusiv pe preot, prin exemplul, faptele şi credinţa dumneavoastră.

Cred că primul pas în această direcţie ar fi să vă smeriţi şi să realizaţi că, de fapt, nu aveţi mai puţine păcate decât ceilalţi.

Aţi spus că vă rugaţi pentru ei: foarte bine. Nu vă opriţi.

Sophia,
Raspantia la care te afli e de multe ori, pretul occidentalismului.Pretul confortului.Plecam dintr-o tara ortodoxa intr-o tara neortodoxa, in care avem un preot care e cuprins si el de multe neputinte.
Plecam ptr un trai mai bun, mai comod. incercarea prin care treci este doar inceputul incercarilor prin care vor trece multi.

Avem nevoi, ptr a ne mantui, de preot.De ce? Ptr ca prin el avem acces la sfintele Taine. Far impartasirea periodica cu sfintele Taine ne ofilim.Ne pierdem vlaga sufleteasca si trupeasca. Suntem mai vulnerabili isiptelor.Suntem mai vulnerabili ratacirilor.
Sufletul tau traieste o drama maxima. Drama omului care se instraineaza de Dumnezeu. Aceasta stare nu se va linisti daca vei aprasi Sfanta Biserica Ortodoxa. Din contra, framantarea launtrica se va agrava.
IN afara Bisericii nu este mantuire, spune Sfantul Ciprian al Cartaginei.Asadar, doar acolo e sursa puterii, a vietii vesnice.
Faptul ca preotul te repede e un lucru grav. Mai ales ca nu ai optiuni.

Parerea mea, in situatia de fata nu exista decat 2 situatii: ori iti cauti un preot duhovnic bun, chiar daca la o distanta mare, pe care sa il frecventezi periodic ptr spovedanie Si Sfanta Impartasanie, iar la biserica locala participi regulat, la sfanta Liturhie si slujbele care se fac acolo, fie, si asta e mai grava, vii in Romania , unde , slava Domnului sunt inca preoti buni destui si poti avea o comuniune frumoasa cu Biserica drept-slavitoare.Vino acasa, printre fratii tai. Sufera alaturi de ei, dar mai important alaturi de Hristos.Aici nu esti singura.

Ptr ca e mai de folos sa traiesti greu material dar sa fi impacata spiritual, sa te inviorezi duhovniceste, decat sa-ti pierzi si sufletul si trupul .Si din cate am inteles,nici acolo nu ai o stare materiala foarte buna. Daca tu cauti mai intai cele duhovnicesti, Domnul se va ingriji si de cele necesare traiului zilnic ptr supravietuire. Asta e garantat, si nu ca asa zic eu, ci ca asa fagaduieste insusi DOMNUL.

Sophia, nu neglija rugaciunea. Nu poti zice acatiste, psaltirea, atunci zi"Doamne ajuta-ma, nu ma lasa sa Te parasesc."Zisa din suflet si cu durere face minuni.
Sophia, tu esti un suflet bun. Nu parasi credinta mosilor si stramosilor tai. NU parasi credinta cea adevarata care a daruit atatia sfinti Bisericii. Nu te lepada de Hristos, asta e cea mai grea cadere si ireversibila.

Impaca-te cu Hristos!Adu-ti aminte ca El a murit ca tu sa fi fericita! Ca sa iti dea tie sansa de a fi fericita, de a ajunge in Rai, la bucuria deplina!Acolo unde ne vom intalni cu toate sufletele dragi, care l-au urmat cu rabdare pe El.

Sophia, nu uita:
"Hristos a inviat!"

Rugăciunea nu este niciodată un lucru rău. Dar şi cei care îl venerau pe Baal se rugau. Şi fariseii se rugau. Deci, rugăciunea nu este suficientă pentru mântuire.

Smerenia, atunci când este autentică, ne aşează pe drumul cel bun spre Dumnezeu, dar ea nu ne apropie de Cel Blând şi Smerit cu Inima. Lecturile Bibliei sunt lucruri bune, dar să ne amintim de câţi (neo)protestanţi rătăcesc cu Biblia în mână, deşi spun că Biblia este singura lor sursă de credinţă şi să ne amintim că Domnul nostru a fost chinuit şi omorât de oameni "tari în Scripturi", care aveau în mâinile lor ceea ce pe atunci era Biblia. Iubirea de aproape, în special dacă este un corolar al iubirii de Dumnezeu, este şi ea un lucru foarte bun, dar vă întreb: cum poţi iubi în singurătate ? Cum se poate să-i critici de dimineaţa până seara pe preoţi şi, în acelaşi timp, să spui că nu mai poţi după aproapele ?

În realitate, greu îi este omului să se mântuiască singur, în afara unei vieţi de credinţă comunitare. Chiar şi călugării nu primesc aprobare de a părăsi lavra şi a se face pustnici decât după ani mulţi de practică: superiorii lor ştiu foarte bine cât este de riscantă pustia pentru mântuire.

(...)
Cred că aveţi o viziune idealizată asupra a ceea ce se întâmpla când primii creştini L-au urmat pe Isus. Vă propun următorul exerciţiu de meditaţie ignaţiană: Faceţi parte dintre miile de oameni care întârzie pe Munte ca să Îl vadă şi să Îl audă pe Isus. Luaţi loc pe o piatră şi asculta-ţi-L ! El este acolo, vorbind despre Fericiri. Îl vedeţi ? Iată ochii Săi blânzi, cum devin înflăcăraţi când ne spune despre ceea ce ne-ar putea aştepta în viaţa viitoare ! Despre dv vorbeşte acolo. Despre umilinţele pe care le-aţi îndurat, despre nedreptăţile care vi s-au făcut. Acuma, întoarceţi un pic capul şi uitaţi-vă la cei care vă înconjură şi Îl împresoară. Nu toţi tac, ci mulţi sporovăiesc. Sunt printre ei fel de fel de oameni. Sunt transpiraţi. Sunt şi buboşi, semnele leprei se văd pe chipul lor. Mai sunt unii nemulţumiţi cu dieta: iată, se face seară şi organizatorii nu pun la dispoziţie altceva decât bucăţi de pâine şi peşte.

Acuma, aveţi de ales: plecaţi sau Îl ascultaţi pe Domnul în continuare, în mijlocul acestei congregaţii pestriţe şi a oamenilor de adunătură. Ce faceţi ? Mergeţi acasă, ca să citiţi texte în care unii vorbesc despre ceea ce au auzit de la El sau rămâneţi ca să Îl auziţi pe El ? Mergeţi să vă rugaţi Lui în singurătate, în baza faptului că El este omniprezent, sau rămâneţi acolo unde se află prezent în mod fizic şi unde ne vorbeşte în mod direct ? Alegeţi un drum sau altul, nu aveţi nicio altă alternativă.

Mereu Dumnezeu şi-a ales oamenii Săi. Numai că alegerea Sa a fost adesea surprinzătoare. Poate pentru ca să dovedească măreţia Sa, mereu Dumnezeu a preferat mijloacele umane cele mai carente. Nu Iacob era primul născut, ci Esau. Când omul lui Dumnezeu vine să îl caute pe Iosif, acesta, ultimul născut, era singurul de care se ruşina tatăl său. Pe Iosif îl trimisese să păzească animalele, nesocotind că ar fi bun la altceva. Tot un cioban, unul adus cu pluta, a fost şi Moise. Nici împăratul David nu avea altă ocupaţie, cine ar fi bănuit că fiul lui Iesei va ajunge în fruntea Regatului Unificat, prefigurându-L pe Domnul ? Iată şi din ce fel de oameni nevolnici îşi alege Isus apostolii: din 12, şapte sunt pescari. Unul e de-a dreptul vameş, etc.

Adică, să vă faceţi protestantă ?

Asta cred că se cheamă "creştin nedominaţional", nu ?

Eu vă spun ceea ce v-ar spune preotul catolic: o asemenea cerere de convertire se respinge. Motivul convertirii trebuie să fie dorinţa de a fi catolic şi nu oroarea de a fi ortodox. Nu puteţi fi catolică decât atunci când veţi ajunge la concluzia că Isus a întemeiat o singură Biserică vizibilă, care străbate istoria şi o va însoţi secol după secol. Când veţi ajunge la concluzia că singura Biserică ce este în acelaşi timp unică, sfântă, universală, întemeiată de apostoli şi bazată pe învăţătura lor este Biserica Catolică. Motive de trecere la catolicism precum "preotul meu dă rasol la sfinţirea caselor" ori "congregaţia mea bârfeşte şi nu există recunoştinţă pentru aportul meu", în mod hotărât nu sunt valabile, fiindcă nu vin de la Dumnezeu.

Sophia, Sophia, nu iti lepada credinta ORTODOXA in care ai fost botezata!

Uite, eu stau in Bucuresti, daca nu imi place o biserica, ma duc la alta, daca vad ca e aglomeratie mare intr-una, ma duc la cea de peste drum si asa mai departe. Sunt din familie ortodoxa, sunt in tara mea, in orasul meu, e usor pentru mine. Dar chiar si asa, iti spun sincer ca cel mai de pret lucru pe care il am in viata asta e credinta ortodoxa.

Ne trebuie Biserica, ne trebuie Sfintele Taine pentru mantuire, ne trebuie credinta cea adevarata, cea in care ne-am nascut, pentru mantuire, nu doar faptele. Ne trebuie si preot, da, ca prin el se savarsesc Sfintele Taine, el te spovedeste, el te impartaseste, el te boteaza, cu harul ce ii e dat. Uite, ieri citeam intr-o carte despre par. Arsenie Papacioc cum a a venit la el unul in Vinerea Mare sa se spovedeasca si l-a intrebat: ai tinut post? Nu tinuse, dar facuse un lucru mare: timp de 35 de ani se luptase cu cei din familia lui, care erau cu totii adventisti si voiau sa il faca si pe el sa vina la secta lor. Deci omul asta 35 de ani a aparat ortodoxia in fata rudelor sale. Si l-a pus sa tina post in ziua aia si l-a impartasit parintele, considerand ca vrednic de aceasta.


Sa stii ca nici in tara nu sunt comunitati in biserica. Cel putin, in biserica mea, desi vad aceleasi babe in fiecare duminica, nu stiu cum le cheama sau in ce bloc stau. Dar tot ma bucur ca sunt cu ele in biserica, ma bucur ca ne rugam impreuna, fiecare cum putem, ca suntem in comuniune in rugaciune, chiar daca in lumea de afara ele au problemele lor si eu pe ale mele, pe care numai Domnul le stie si le vede. Nu e bine sa ne punem nadejdea in oameni, ci numai in El.

Tu treci prin momente grele, inteleg acum, dar nu iti lasa credinta ortodoxa, Sophia. Tu stii cum se face trecerea la catolici? Nu iti schimbi pur si simplu biserica si preotul si ai statui in loc de icoane, ci trebuie sa te lepezi de credinta ortodoxa pe care ai avut-o pana atunci,sa recunosti ca ai trait in inselare 40-50 de ani, cati ai tu, ca nu aifost pe calea cea buna si sa primesti alt botez.Iti dai seama, Sophia, sa pui in paranteza, sa stergi cu buretele toata existeta ta de pana acum?! Si pentru ce, pentru o vorba buna si pentru putin respect din partea unor oameni mai civilizati? Pentru iluzia unei vieti mai implinite sufleteste? Nu merita, Sophia! Nu merita!

Ramai in Biserica Ortodoxa, orice ar fi! Uite, daca nu iti place preotul, nu te mai spovedi la el, nu ii mai spune necazurile tale, daca vezi ca mai rau iti face! Tu mai vii in tara, in vacante, macar o data, de doua ori pe an? Cand vii in tara mergi si te spovedesti unde vrei tu, ca avem biserici si preoti berechet! Prinzi Trinitas de acolo? Sunt slujbe in direct. Orice, numai lepadare de credinta nu!

Rog colegii forumisti din strainatate care nu au biserica ortodoxa in zona si care se spovedesc in tara, cand ajung, sa intervina! Sunt sigura ca exista. Ii rog pe toti din strainatate sa intervina pe acest topic, caci este vorba despre un suflet care nu mai poate, care e ispitit teribil!

Poate ar trebui sa te gandesti, pe termen mediu, luand in calcul toate aspectele, daca ti-e mai bine in strainatate sau in tara.

Multumesc pentru raspunsuri. V-ati straduit sa ma incurajati, dar mi-este cumva mai rau acum.
Am raspund la cateva probleme ridicate:

1. Nu pot sa ma intorc in tara. Mai au si altii un cuvant de spus.
2. Nu, n-am spus ca sunt cea mai buna din parohie si nici ca sunt nevinovata.
3. Cand spuneam de dus la catolici nu spuneam sa-mi schimb confesiunea, ci merg la ei la biserica. E o diferenta.

Poate ca aveti voi alte solutii, vad ca nu va inspira cele gasite de mine.

Erethorn si Mihnea - am impresia ca va bateti joc de mine prin raspunsurile voastre. Nu de asta am nevoie acum.

Iubirea de oameni are multe forme. Ce legatura are cu preotul?
Nu critic preotii de dimineata pana seara.
Am intalnit si adevarati preoti, care stiu sa se poarte cum trebuie cu oamenii.

Ba da, se poate sa iubesti in singuratate, atunci cand este vorba de Iisus. El este cu tine tot timpul si pretutindeni.
Si macar nu te raneste nimeni si nu iti faci pacate. Macar o vreme poate functiona.

Imaginea descrisa de Mihnea este interesanta, frumoasa.
Am insa doua obiectiuni:
a. Acolo este Iisus, nu un preot care raneste.
Si pe oamenii aceia nu-i cunosc, ei nu ma cunosc. Sunt tot singura. Nu-mi face nimeni nimic. Stau si-l ascult pe Iisus si el ma poate ajuta si vindeca.
Iar Iisus este acolo pentru toti, nu numai pentru unii si nu face discriminari si nu spune la unii da si la unii nu.
Astea sunt diferentele.

Mai este ceva:
Exista totusi si solutii mai aspre (sa scriu la episcopul de care apartinem, sau sa apelez la cineva din cercul (clerical) al preotului).
Dar ma gandesc (deocamdata) la solutii pentru mine.
Poate ca o pauza ar fi buna pentru toti, pana cand o fi mai bine.
Nu vreau sa renunt la El, la biserica si sunt convinsa ca El imi va arata drumul si mie si...poate si preotului meu.
Trebuie sa se schimbe ceva in lumea asta si sa fie mai bine. Inclusiv in Biserica Ortodoxa.
Dar vad ca sunt tot mai multe incercari... (biserici care ard, conflicte in biserici, etc.)
Dumnezeu arata cu degetul ca asa nu se mai poate...

Sophia draga,
echilibru, echilibru, echilibru..
stiu ca e greu, dar nici o cruce nu e usoara.
rugaciune, rugaciune, rugaciune ..
roaga-te la Bunul Dumnezeu sa-ti scoata in cale un duhovnic bun, dar sa faci tot posibilul sa-l cauti si tu.
Pe urma e mai simplu: te sfatuiesti cu el si faci ascultare de el.
Domnul sa te ajute sa iesi cu bine din impasul tau!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Nu este adevarat. Nu ti se cere sa lepezi credinta ortodoxa, ci sa o implinesti. Nu exista re-botez.

Un lucru clar stiu: un crestin nu poate trai fara Sfintele Taine. Si nu exista Sf. Taine fara preot si fara biserica.

Solutia este sa nu te implici in nici un fel de activitati in afara de a participa la Sf. Liturghie. Fara a canta in cor sau mai stiu eu ce.

Noesisaa, nu incerca sa te invalui cu cuvinte.
Cine se leapada de Biserica Ortodoxa si de invataturile ei, intorcandu-i spatele nu poate spune ca o implineste.
credinta ortodoxa o tradezi atunci cand sustii erezii ca adevaruri de credinta.
Nu incerca sa iti maschezi prin staniol tradarea. Ai parasit Biserica Drept-slavitoare ptr a imbratisa erezii ca Filioqve, primatul papal, purgatoriul.
Dar asta e alta treaba. Dar cel putin afirmat-i statutul, si nu incerca sa pangaresti sfanta credinta marturisind implicit ca sustinerea acestor erezii inseamna implinirea credintei.

Din punctele mele de vedere starea in care s-a ajuns era un aprevizibila .
Atunci cind oameni cu bune intentii si de multe ori documentati iti dau sfaturi , iti motiveaza sfaturile , iti fac recomandari pt. lecturi ziditoare de suflet , iti vorbesc cu bunavointa si iti arata ca nu ai cele mai bune idei despre un lucru ... iar tu te incapatinezi sa ii vezi pe toti rau intentionati si ca isi bat joc de tine refuzindu-le sfaturile/propunerile si incapatinindu-te sa crezi tot si tot parerile tale ... atunci , cum spuneam, este de asteptat ca vrasmasul (care nu este o poveste) sa te arunce in cele mai grele lupte.
Atita timp cit nu ai cunostinte solide de teologie , duhovnic versat nici atit , tu cu o constitutie emotional-afectica deosebita , si refuzi in continuare parerile care ti se dau , atunci risti mult sa ramii in prapastia ambiguitatii si necredintei tale ! De fiecare data pui intrebarea : ,,Cu ce autoritate esti invatata despre acestea" deoarece cu aceasta legatura te tine ispititorul legata atit timp cit vei voi tu . Nu ai sa gasesti aici pe forum vreun academician de teologie sau vreun Cleopa reinviat , dar tot timpul ti s-au recomandat invataturi autentice (cele mai multe) si de mult folos ! Insa cu toate acestea nimeni nu ti le poate baga cu forta in suflet si in gind.
Problemele tale , asa cum am mai spus-o de multe ori , mu sunt de a invata cu adevarat viata in duh si adevar , ci de a sti cine si care sunt autoritatile in domeniu si daca cumva te-ai hotarit sa accepti vreuna trebuie neaparat confirmat si faptul cine a facut acea autoritate sa fie o autoritate , adica sa zaci intr-un univers concentric pe care il reiei ciclic pina la nesfirsit !
Raspunsurile tale in virful limbii la adresa acestor binevoitori (chiar si acum ai tinut sa ii pui la respect pe M. Dragomir si pe Erethorn) nu fac decit sa-ti mentina izolarea si sa ii faca pe binevoitori sa iti intoarca spatele .
In cazul tau , ca si in multe alte cazuri cu care cei mai multi ne amagin , iubirea aproapelui este nerodnica , pt. ca nu stim cum sa aplicam aceasta .

Bine ca nu-ti este si mai rau desi daca vei continua sa mergi pe calea ambiguitatii si necredintei in nimic (desi pui o sumedenie de intrebari , le refuzi raspunsurile documentate din te miri ce ispita !) vei putea trece prin momente si mai grele . Nu iti doresc , razboiul gindurilor si a necredintei este unul cumplit deoarece se desfasoara pe fondul unei dorinte grozave de a crede totusi in ceva si asta genereaza zbaterea paradoxala a sufletului , acesta negasindu-si astfel linistea .

Toate marturiile de credinta le ai la indemina , prin biserica si prin literatura ziditoare de suflet (daca iarasi nu continui sa te indoiesti sau sa te rasvratesti impotriva parintilor , precum impotriva lui Cleopa , ca exemplu) . Ori cit de greu i-ar fi unui om razboiul in vazduhul inimii acesta va avea la indemina cel putin cartile parintilor bisericii de unde incetul cu incetul poate deprinde lupta duhovniceasca . Dar daca nu ai obiceiul de a citi si de a crede pe sfintii bisericii, ajungind sa te indoiesti permanent de ei crezind ca ei au scris pt. calugari sau pt. mirenii casatoriti sau pt. cei din calugaria alba sau cine stie ce mai prostii, ... atunci risti enorm de mult , intr-un razboi delicat al gindurilor .
Ceea ce vrei este in minile tale dar posibilitatea de isbavire este in cele ale lui Dumnezeu . Ti s-au spus f. multe despre cum sa te apropii de El , nu mai ai decit sa vrei sa faci astfel !

NB : 1. bine ar fi ca dintre toti care ti-au raspuns de-alungul timpului sa ai unul care sa para mai pe suflet si cu care sa porti discutii pe privat pina ce incet-incet te vei lamuri cu cite ceva si vei pune un punct de pornire in viata crestina.
2. uite , aici ai si exemple ,,binecuvintate" de ale lapsilor , sau mai corect zis ale abjuratilor ... cine stie poate te ispiteste si pe tine sa faci un lucru si mai rau ! Depinde doar de tine ce vrei sa faci . Sa nu uitam ca Iuda cu sf. Impartasanie in el s-a dus si la vindut pe Hristos , asa ca ...

@Noesisaa - multumesc pentru raspuns. La asta m-am gandit si eu sa merg doar la slujba si sa nu ma mai implic in nimic si sa ma distantez si de preot.
Am mai incercat, dar ma intreaba lumea.

Spre deosebire de bisericile din tara aici ne cunoastem.

@lore86 - nu va mai certati. Cine stie de ce a luat si Noesisaa aceasta decizie. Nu prea se doreste sa se vada si greselile Ortodoxiei...

De ce mai spuneti atunci de liberul arbitru, daca nu avem voie sa gasim alte solutii?

Ma mai gandesc...

re-editat........

Cred că este un sfat bun și la obiect. Mulțumim, Lore. :53:

Asa sa faci Sofia , sa gandesti , sa-ti foloseti acest dar !
Apoi , toata aceasta agitatie a ta , denota un grav dezechilibru interior al tau , ori aici trebui sa lurezi cel mai mult , sa vezi de unde provine acest dezechilibru , caci imi vine tare greu sa cred ca mai toti din jurul tau sunt de lepadat ! Problema este la tine si numai la tine , asa ca ia taurul de coarne cu mult curaj si incepe in a crede in Dumnezeu , caci pana acum te-ai amagit in "credinta" asta a ta . Vrei duhovnic adevarat ? Te rogi , plangi , il cauti pana la epuizare ! Il iubesti pe Hristos ? Urmeaza-L !
Doamne ajuta !

Va multumesc pentru acel link,am vrut sa vad cu ochii mei.Cristi,cumva ma bucur ca am citit cele scrise acolo,banuiesc ca Manastirea Dervent nu poate posta altceva decat invatatura oficiala.

Conform celor scrise acolo credinta mea este considerata a fi eres blestemat,potrivnica a lui Dumnezeu si a adevarului,pierzatoare de suflet,ce trebuie blestemata si defaimata,trebuie sa ma lepad si de adunarile si prezbiterii/lor lor si sa le blestem(chiar daca eventual familia mea ar face parte dintr-una).Conform celor scrise acolo sunt in lanturile mortii si ale pieirii vesnice si in plus,ca sa am o sansa trebuie sa tin doar,,pravoslavnică credinţă fără care nimenea nu poate să se mântuiască".

Nici nu stiti,paradoxal,cat de utila mi-a fost, intr-un anumit fel,acesta lectura.Va multumesc,o seara placuta tuturor.

Daca aveti pretentia sa gasiti scris mot-a-mot aceste lucruri in vreo carte ortodoxa, ori care ar fi ea, , va anunt de pe acum ca asa ceva nu exista .
Cel ce a formulat aceasta parere este desigur cazut sub judecata Sf. Canoane deoarece foloseste lucruri aproape reale dar in sens peiorativ.
Dar nu cu acela am eu treaba , din punctele mele de vedere, poate vorbi orice , si despre descoperirea ouatului la gaina , nu ar fi prima data ... este doar problema lui, nu asta ma intereseaza acum pe mine !
Insa puteti ajunge la aceasta idee astfel : din credinta ortodoxa initiala s-a desprins/rupt cea catolica , dupa care, cum bine stim ,din aceasta si pina in ziua de astazi s-au desprins puzderie de credinte care nu mai au nimic in comun cu credinta ortodoxa incepatoare decit pomenirea simpla a numelui lui Hristos MIntuitorul .
Conform Sfintelor sinoade ortodoxe (a toata lumea drept credincioasa) si mai precis a canoanelor eleborate de acestea ca si a canoanelor sinoadelor locale si a unor sfinti stilpnici ai ortodoxiei (toate aceste canoane au aparut ca nevoie de a explica credinta ortodoxa si de a condamna eretismul care este vechi decind lumea ... doar ereticii sunt altii, caci doctrinele sunt aceleasi de eretice si de mii de ani ) tot ce nu este din biserica mama ortodoxa , initiala, nu este de la Hristos ci de la stana = prima constatare !
Aici nu are rost sa ne indoim sau sa purtam discutii, adica nu cu mine , deoarece stim bine cu totii care am citit Scriptura ca Hristos spune , prin gura apostolului, ; ,, Un Domn, o credinta , un botez" , deci nu este loc de mai multe credinte in acelasi Hristos (ca daca nu il considera pe Hristos Dumnezeu atunci nici nu se mai pune problema de religie !), nici de mai multe feluri de botezuri si mai ales nici de a crede unii in Hristos si altii doar in Dumnezeu , ca si cum Hristos nu ar fi Dumnezeu (aceasta este o forma noua, moderna de arianism !) !
Apoi, atunci cind se savirseste botezul unui neofit sau si mai mult a unui eretic (,,si mai mult" , in sensul ca in aceasta situatie cele ale botezului ortodox sunt si mai adeverite deoarece primeste la Hristos , in biserica sa, pe unul care pina acum a fost cert impotriva Lui si nu precum un prunc care nu a fost cu nimeni !) exista un subcapitol numit popular ,,lepadari" sau exorcizari , lepadare de satana , evident , ca de altcineva de cine sa fie vorba , moment in care te lepezi de ispititorul, il blestemi si il scuipi pe acesta , urmind sa te unesti cu Hristos, sa ii crezi si sa ii slujesti Lui = a doua constatare !

Acum, uniti cele 2 constatari pe care vi le-am aratat si pe care desigur ca le stiati si veti ajunge unde va spus domnul EteticTron (imi pare rau de asemanare dar singur si-a ales nik-nameul , parca ar fi o premonitie !... dar nu luati in seama orice joc de cuvinte buclucas ! Daca este de alta religie si a cutezat sa intre pe un site ortodox, se mai intimpla sa aibe si de rabdat , ca de simbre suntem buni cu totii !) si veti ajunge la cum trebuie sa iti blestemi si parintii (in sens cu totul exagerat !) . Noi ortodocsii il blestemam pe satna ... si nu ne intereseaza cine are treaba cu el , asta este doar treaba acelor , ca doar nu ii impinge nimeni in bratele lui, chiar daca ei sunt parinti, frati, etc !
Cred ca sunteti suficient de cult si de bine intentionat ca sa nu rastalmaciti cuvintele intr-un sens in care pepenele cantalup ajunge dovleac pt porci !

NB : eu am incercat sa va spun o parere dar daca vreti ceva mai sofisticat cautati dvs. in teologia ortodoxa si veti descoperi ... America .
Dar totusi pt. incercarea mea, pt. efortul meu , va rog sa-mi dati satisfactie si sa-mi spuneti cite religii stiti dvs. ca s-au rupt vreodata (exceptind pe cea catolica) din Biserica Orotodoxa ?

fara spovedanie nu exista mintuire!!..asa a vrut IISUS HRISTOS....FARA BISERICA CARE PE CATARG CRUCEA NU SE POATE SA SCAPAM DE FURTUNILE DE PE MAREA ACESTEI VIETI!!....atentie!! te afli intr-o ispita foarte mare si trebuie sa vorbesti cu un preot ortodox...poate sa fie si preot monah...

sa te bucuri daca ai cinstea sa suferi precum HRISTOS ,adica nedreptati ..aceasta se intimpla cind crestinii fac progrese duhovnicesti...vrasmasul nu suporta asta...dar sa citesti in fiecare seara PARACLISUL MAICII DOMNULUI ,AL DOILEA ,care se citeste la vreme de necaz si ispita,apoi mai este si un acatist numit chiar asa acatist la vreme de necaz si ispita.DOAMNE AJUTA!

Domnule Zaharia va multumesc pentru bunavointa,voi mai cerceta si eu cand voi putea,voi tine cont de cele scrise.Cu privire la intrebarea dvs va pot spune ca in opinia mea motivele pentru care s-a intimplat Marea Schisma sunt departe de a fi elucidate pe deplin.Nu as putea sa va spun,din perspectiva mea,care parte a fost mai putin vinovata sau cine din cine s-a rupt.Pentru mine,ca si protestant,situatia este simpla:era o Biserica,s-a rupt,nu s-au mai unit la loc,fiecare spune ca celalalt este de vina,Dumnezeu va fi cu judecata.Stiu ca si in cadrul ortodoxismului au existat sau exista alte curente(duhoborii,stilistii,Pucioasa,Turma Sfantului Ilie,Biserica Secreta sau asa ceva,o denumire pe stil 007:) ,etc),nu stiu exact situatia lor.Parca mai erau si altii,nu mai stiu cine,parca si visarionistii aveau o problema,insa nu am studiat prea mult subiecul.

Iertati.
Acum cateva zile am intrebat pe parintele meu asa:
Parinte, daca mama unui ortodox rataceste si paraseste biserica ortodoxa ce sa facem noi, tinand cont de faptul ca in indreptarul de spovedanie al Par. Cleopa spune la pacate: am fost in casa unui eretic, am primit un eretic in casa mea, am primit in dar de la eretic. Sa nu imi primesc mama, sa nu o vizitez, sa nu primesc din mana ei o felie de paine?
Raspuns: Fireste ca nimic nu se ia adlitteram , cinstiti mama ca pe oricare om pe care suntem datori sa il iubim asa cum Hristos ne-a indemnat prin aceasta intelegandu-se sa iubim pacatosii si sa uram pacatul.

Identificarea unui om cu dogma sa de credinta si deci si cu eventualele eresuri ce reies din ea este o mare inselare. E ca si cum am identifica pe om cu pacatul.

Acum revenind la constatarea dvs: daca cumva totusi ne aflam in "lanturile mortii" si in mare inselare? Avem siguranta detinerii adevarului? Chiar niciodata nu v-ati pus aceasta intrebare fie si numai cu o adiere de gand?
Nu este atunci credinta ortodoxa ",,pravoslavnică credinţă fără care nimenea nu poate să se mântuiască".?

Ceea ce este sigur si fara indoiala este ca adevarul este unul si calea este doar una. Nu exista mai multe adevaruri si nici sume de adevaruri sau grupuri de adevaruri. In acest caz, dupa dvs suntem noi ortodocsii in lanturile mortii si potrivnici ai lui Dumnezeu?
Fericit cel ce ajunge la Adevar adica la Hristos.
ma iertati.

Imi place raspunsul dvs. , ma relaxeaza , motiv pt. care va multumesc si imi permit sa adaug cite ceva :

- daca veti tine cont (in sensul de a va aminti...) cele ce vi le-am recomandat cred ca este un lucru potrivit de bun dar daca veti mai citi abia...,,cind voi putea" , ei, sa stiti ca abia atunci veti intelege cu adevarat ... cind veti putea !
- este inca timp ca sa va schimbati parererea despre cauzele marii schisme deoarece adevarul adevarat deja de multa vreme se stie ! Mai ramine sa va schimbati dvs. parerea ! Ca un amanunt , desi marea schisma s-a produs oficial la 1054 , inca din 808 apusenii marturiseau in Crez adausul filioqve. Dar istoria este lunga intre 808 si 1054 ca sa o discutam aici . Ramine tot cum am propus : cind veti putea sa mai cititi, ca va va prinde bine ca nivel cultural .
- nu despre fractiunile desprinse din BO am intrebat eu ci despre religii. Va informez ca Oastea Domnului , Visarionistii, Fratii Ortodocsi sunt grupari zelotiste din BOR dar care de multe ori s-au contituit ca grupari de deflectare catre erezii . Adica atit de mult se zelesc incit cad in inselarea de dreapta ! si ingroasa cultele (si nu fractiunile) neoprotestante . Celelalte grupari nici macar fractiuni nu pot fi numite (cele pe care le-ati enumerat) deoarece numara citeva sute de oameni aiuriti de zapaciti posedati de aratari dracesti !

NB : sper sa nu cadeti si dvs. in plasa tonului cu care vorbesc si sa apreciati (in sensul de a lua in seama ) substanta pusa in discutie .
Tonul este o incercare voita a mea pt. separarea interlocutorilor .

Doamna,as putea sa stau sa analizez pana la adanci batrineti cine are dreptate si cine nu dar nu va pot garanta o concluzie.Ce pot eu sa va spun,si Dumnezeu este sus si stie,este ca viata mea mi-am pus-o in mana Lui si pentru fiecare decizie ma rog Lui.EL stie ce i-am cerut de-a lungul timpului si eu stiu cum mi-a raspuns EL,de prea multe ori ca sa mai mai indoiesc de faptul ca vegheaza EL.Nu vorbesc de emotii superficiale sau de concidente stranii.Nu am nici un fel de indoiala cu privire la ce va decide in ceea ce ma priveste.Orice ar fi drept va fi.EL va judeca tot in aceea Zi a Judecatii,si tot ce nu stim atunci se va vedea.

Va multumesc si dvs si dl.Zaharia,Ioan,Erethorn si Cristi pentru ajutor si va doresc o seara placuta in continuare,

O mica corectura , Ioane ! Pai vezi unde ne duce dezbinarea , frate ? Pe un thread radeai de chestia cu ecumenistii , forumistii , si alte cele , spre deliciul unor "prieteni" de ai tai din provincie ! Da , Ioane , prin astfel de atitudini ecumeniste , ne taiem singuri craca de sub picior , si ai sa-mi dai dreptate , cand vor navali in biserica pe care zici ca o iubesti , popoarele migratoare , si vor calca totul in picioare , inclusiv aceasta ORTODOXIE , atat de interesanta pentru unii din afara . O sa ramai cu putin har , smerenie zero si jertfa de sine uitata de mult , ca tot ii place prietenului tau ecumenist sa incheie mesajele pe acest forum ORTODOX cu : har , smerenie si jerta de sine ,adica ::44:

Scot : rânduiala cu pricina s-a introdus în sec XVII, și este un decalc după o alt ritual despre care se spune că ar fi fost utilizat în primul mileniu la reprimirea în Biserică a arienilor. Există un studiu încă nedisponibil în limba română, al părintelui Schmemann care limpezește toate modificările operate în cultul Bisericii în era postbizantină și condițiile istorice care au condus la aceste revizuiri și adăugiri. Pentru ortodocșii care idolatrizează litera cultului e o încercare grea lectura acestui studiu, fiindcă le cam zdruncină siguranța iluzorie conferită de investirea cu aura infailibilității a unor variabile liturgice. Treaba lor! Ortodoxia a avut puține coliziuni sociologice cu protestanții radicali, e clară influența catolică în structura rânduielii respective, practic vorbim de un abuz liturgic. Nu se compară sub nicio formă ravagiile produse de arianism în Biserica Una, și alunecările din ortodoxie cu totul izolate, provocate de lutherani și calvini.

Erethorn: nu-ți înțeleg indignarea patetică prilejuită de formula dură de lăpadare de erezie, atâta timp cât acesta exista în Evloghionul greco-catolic din 1764 aflat în uz vreo două secole.

Cristi, iarta-ma te rog, dar acolo pomeneam despre omenie, nu despre ecumenism.
Ca despre omenie am mai invatat cate ceva de la oameni, multumesc lui Dumnezeu!
Cat despre ecumenism, in continuare imi mentin pozitia: nu am inca o pozitie! ...:)
Marturisesc ca orice vant care trece prin Biserica dar raneste pe oameni, cred ca are un miros urat.
Noi am fost creati pentru lupte bisericesti, in schimb Biserica este formata (si) din oameni pentru folosul oamenilor, pentru pace, deoarece doar in pace poate omul sa lucreze cu ceva spor la miile de neajunsuri sufletesti.
Dezbinarea de pe forum are radacini lumesti, mai intai, eu asa cred. Adica nu stim, inca, sa dialogam de pe pozitii diferite. Boala romaneasca actuala, epidemie mare care face prapad. Asta e problema, in conceptia mea.
Ca i-a placut lui MariS_ ce am scris, o fi pesemne pe nivelul de la om la om, nu in planul credintei. Sunt destule diferente in acest ultim plan intre mine si MariS_, dar nu imi fac grij mari deocamdata, mantuirea fiecaruia dintre noi depinde de faptele noastre si de harul lui Dumnezeu, nu de acordul dintre noi pe problema ecumenismului.

Cred ca se face inflatie pe forum de termenul asta, ecumenism, e ca un virus patruns in computer...) desi incep sa cred ca nu stie nimeni prea bine in ce consta de fapt ecumenismul... Oare ma insel?
Iar daca nu stim bine pentru ce ne certam (ca e limpede ca nu stim, nu stim noi nici randuiala de la slujbe, care sunt vechi de sute si mii de ani, darmite despre un fenomen care adie ca o tendinta, deocamdata), atunci: de ce oare ne mai certam? ...

Uite, de acum incolo ma abtin de la subiectul acesta. Nu il cunosc si e dupa cuviinta sa imi tac gura. Sper ca vei fi de acord cu pozitia mea...:)

P.S. Iarta-ma, te rog... faceam glume acolo ca era prea incordata atmosfera, imi parea un moment de impas, asta a fost. Cat despre asprimea ta fata de MariS_, iti spun sincer ca nu imi place. Ma tem sa nu te grabesti cand ii spui anumite lucruri... Vrei sa fii bun si sa faci putina rabdare pentru a vedea, poate, si in alta lumina decat in ultimele zile? E posibil, frate Cristian, sa ne iutim uneori. Pavaza ne e un mic efort de rabdare. Iarta-ma, te rog, ca am indraznit un sfat, iarta-ma frate, spre binele nostru o spun, spre iertare!

Cu credinta la raspantie !
 

Parca aceasta era tema , Ioane ! Vezi tocmai de aceea te-am atentionat , ca sa nu ajungi vreodata sa-ti pui si tu astfel de intrebari , sa bajbai in necredinta ! Pacat ca atunci cand ne inscriem pe un forum , ignoram multi dintre noi cele scrise in trecut , adica nu cercetam arhiva , care este deosebit de interesanta , si unde au pus suflet cei ce au trecut pe aici . Ioane , te rog sa ti mai aproape de Biserica Ortodoxa , nu numai teoretic , ci mai ales practic , si astfel in timp ai sa-mi dai dreptate , caci altfel vei ajunge ca acel om din provincie care considera ca numele de ortodox este ceva depasit , invechit , sau mai stiu eu cum . Atentie mare , Ioane ! Pana una alta te rog sa revenim la tema de aici , si sa o ajutam pe Sofia , daca putem , iar daca nu , sa-i lasam pe altii . Despre ecumenism s-a scris pe forum sute de pagini , dar nu le-ai citit tu ! Iti dau un link la intamplare , caci sunt o gramada ( doar bunavointa sa avem):
http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=524

Sa nu faci greseala sa mergi la rugaciune la catolici sau protestanti.
Unul din pacatele din indreptarul de spovedanie spune cam asa :"m-am rugat cu cei de alta credinta ,am fost la eretici "
Asa cum spune d-nul Cristian ,si nu il citez pt. a-l lauda ci ca sa nu se inteleaga ca este numai ideea mea ,raul este in tine ,putina ta credinta ,sovaielnica ,neascultarea de sfintii parinti.
Nu ai biserica ,nu ai preot ,dar ai carti ziditoare .
Asculta de ce zic acesti sfinti parinti si te vei simti mai bine.
Ei nu au spus de la ei toate acestea ci Sf.Duh le-a insuflat aceste ganduri ziditoare.
Am observat ca ai tendinta de a contesta multe din biserica ortodoxa .Nu mai retin ,dar au fost multe nemultumiri legate de canoane.
Aceste canoane sunt calea cea stramta de care vobeste Hristos si care implinte de noi ,ortodocsii ,aduc mantuirea sufletului.
Incearca la sf.Liturghie sa repeti dupa preot cuvintele slujbei si sa te rogi impreuna cu credinciosii.
Citeste Psaltirea ,incearca sa spui rugaciunea lui Iisus
Daca te-ai duce la catolici ai observa si acolo greseli.
Nu ortodoxia este gresita ci tu ai o fire care cauta nod in papura.
Daca am fi cu adevarat credinciosi am vedea ca ortodoxia este fara cusur si noi rispim margaritarele care ni s-au dat.
Martirii din inchisorile comuniste s-au desavarsit in suferinte iar noi ,indulciti de traiul bun contestam religia noastra mantuitoare.Pentru ca nu vrem sa ne schimbam ,nu vrem sa ne desavarsim ,ne multumim cu starea in care ne aflam.

Intrucat si eu ca si ortodoxa, am facut la fel in relatia mea cu Dumnezeu cred ca nu mai are rost sa ne suparam unii pe altii cu privire la ritualurile credintei celuilalt ci sa aplicam cu adevarat porunca iubirii aproapelui asa cum ne-a invatat Hristos.
Din cauza unei astfel de erori foarte multi oameni se indeparteaza de ortodoxie atunci cand simt ca se apropie de ea. Este ispita, ca ultim esafod in calea apropierii de ortodoxie.
Va multumesc si eu si va asigur de tot respectul meu.
Dumnezeu sa va ajute!

PS. Uneori ma intreb daca nu cumva sunt prea netrebnica si ajutorul ce il primesc de la Dumnezeu sa fie pentru rugaciunile celor care o fac pentru mine, Dumnezeu aratandu-mi astfel marea Sa mila pentru toti oamenii.

Si pentru ca Sofia, se afla la raspantie cu credinta, cu iertare, as vrea totusi sa va arat una din vocile care ne arata ce este ecumenismul actual: Arhim. Haralambie Vasilopolous . Manastirea Petraki, Grecia - Ecumenismul fara masca

Ce este ecumenismul?


Ecumenismul este o mişcare mondială a Sionismului internaţional şi are ca unic scop cucerirea politică şi religioasă a lumii.
Ecumenismul apare în ochii lumii ca o mişcare mondială ce urmăreşte unirea politică, economică şi religioasă a umanităţii.
La prima vedere, desigur, pentru cei ce nu ştiu cum stau lucrurile, un astfel de ţel care vizează unirea omenirii pare bun şi folositor. Şi aceasta pentru că în ecumenism este trâmbiţată cu insistenţă acea lozincă superficială despre pace, pe care şi-o doresc cu toţii, la care se adaugă şi cea referitoare la unitate, un deziderat urmărit de toţi.
În acest cadru al ecumenismului toţi vorbesc la unison despre iubire. Şi cine este acela ce poate zice că nu-şi doreşte aşa ceva. Însă iubirea promovată de ecumenism este o mare înşelare. Ea nu porneşte din iubire pentru aproapele, aşa cum ne-a învăţat Hristos, ci, în realitate, din ură, ipocrizie şi minciună, având în vedere că se urmăreşte păcălirea şi supunerea tuturor.
De aceea, în timp ce îi auzim vorbind de unitate, pace, iubire, conlucrare economică şi monedă unică, vedem însă, pe de altă parte, accentuarea, ascuţirea, cultivarea diferenţelor, disputelor şi a urii. Băgăm de seamă că, în fapt, este vorba de o acţiune diplomatică, politică care duce la prăbuşirea şi dispariţia statelor mici şi slabe.
Însă nu vom lungi aici mai mult cuvântul despre lanţul satanic al puterilor întunericului, care pregătesc în secret distrugerea neamurilor şi în special al statelor creştin ortodoxe. Acest aspect poate fi cercetat de alţii mai pregătiţi pentru aşa ceva. Noi vom insista aici numai pe ecumenismul religios."

Cred ca fiecare vede astazi, destul de usor unde duce asa zisa unire ecumenica pe plan politic si economic. Vezi guvern mondial, uniune europoeana, s. a.

Ce este ecumenismul religios astazi?


Ecumenismul religios de astăzi este o mişcare de unire, pentru început, a ereticilor apusului cu ortodoxia. Într-o a doua fază se are în vedere unirea tuturor religiilor întru-una singură, uriaşă, într-o panreligie . Scopul ultim, însă, este ca creştinismul, şi în special ortodoxia, singura care deţine adevărul, să dispară în acest malaxor. Se urmăreşte, aşadar, ca în ultimă fază a acestui plan întunecat să fie substituită închinarea adusă Lui Dumnezeu cu cea adusă satanei.
Lucrurile acestea pot părea la prima vedere de necrezut. Însă chiar acest lucru este urmărit de mecanismul întortocheat al mişcării ecumenice, prin acţiunile de care astăzi auzim atât de des că se vorbeşte.
Ecumenismul se dovedeşte a fi – şi vom aduce în continuare în acest sens destule elemente doveditoare serioase şi de neclintit – o creaţie satanică a puterilor întunericului. Este o erezie imensă şi înfricoşătoare sau mai bine zis o panerezie, o sinteză de religii, filosofii şi tradiţii care urmăreşte o unitate nefirească şi grotească.
Este o înşelăciune vicleană urzită de un plan satanic care susţine că nimeni poate vorbi în nicio credinţă de un Adevăr unic, absolut şi unitar, deci nici în ortodoxie.
Ecumenismul devine, astfel, o fiară care înghite totul, un cuptor care încearcă să amestece şi să mistuie toate religiile. Se vădeşte a fi în realitate un sincretism eretic de tip mai nou, care promite să rezolve toate problemele. Pentru ecumenism, Dumnezeu este ceva nedefinit care acceptă în mod egal închinarea şi lauda tuturor religiilor.
Pentru ecumenism nu există Dumnezeu personal, el nu crede cu adevărat în nimic, dar nici nu respinge ceva din tot acest amestec sau sinteză religioasă de tip nou pe care urmăreşte s-o realizeze. Pentru ecumenism nu există religii şi ţări. El vine cu subtilitate şi promovează la modul indirect acea deviză «jos cu graniţele!» atunci când pune problema conlucrării între oamenii diverselor etnii, chipurile, în duh de pace.
Toate sunt, aşadar, în condiţiile dorite de ecumenism, zdrobite, amestecate şi înghiţite de gura fără fund a ecumenismului.
Ecumenismul este asemenea unei tornade înspăimântătoare care se pregăteşte să dărâme, după cum speră, «Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică» a Lui Hristos. Este un uragan sălbatic al puterilor întunericului, care îşi concentrează toată nebunia distructivă împotriva mai ales a ortodoxiei, pentru a o nimici şi a o face să dispară.
Şi aceasta pentru că ştie, că numai ortodoxia deţine adevărul nefalsificat şi că numai prin ea omul se poate mântui. «Cei care au nuci dau cu pietre în ele» spunea sugestiv Kalokatronis. Aşa şi ecumenismul loveşte în ortodoxie, pentru că are valoare, pentru că posedă comoara adevărului.
Deşi planurile ecumenismului sunt atât de cumplite ele sunt ţinute ascunse cu consecvenţă şi o foarte mare dibăcie, fiind puse sub acoperământul unei aparente nevinovăţii. Tot programul lui se desfăşoară în cadrul unui sistem bine studiat şi organizat."

Astazi mai mult ca oricand ierarhii nostrii ortodocsi spun nu , ecumenismului.

Astăzi ecumenismul a ajuns la un stadiu de dezvoltare înfricoşător, prin care toate acele planuri stabilite dinainte sunt puse în practică de instrumentele Satanei, ce au ajuns să lovească acum în cel mai decisiv punct. Biserica Lui Hristos este supusă prin ecumenism unui atac concentrat din partea unor duşmani neînduplecaţi şi vicleni, aflaţi în spatele unor centre de comandă nevăzute. Este vorba de un război puternic de care, din păcate, cei mai mulţi nici nu-şi dau seama.
Toţi duşmanii Lui Hristos lucrează strâns uniţi sub comanda unui stat major nevăzut, ce se ascunde în spatele vorbelor frumoase, a organismelor de tot felul cu aer de seriozitate şi a lozincilor ce vorbesc de o unitate înşelătoare, pentru a face să dispară Sfânta Lui Biserică; vor să falsifice adevărul pe care Dumnezeul - Omul ni l-a revelat, zădărnicind astfel mântuirea omului, punând în locul Lui Hristos, ca şi conducător al lumii pe diavol «aşa să şadă el în Biserica Lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu arătându-se pe sine cum că ar fi el Dumnezeu» (2Tes.2,4).
Biserica Lui Hristos este supusă în ultima vreme unui atac generalizat, pe toate fronturile şi aceasta sub nevinovata titulatură a ecumenismului de către aceste puteri ale infernului.
Ecumenismul, într-un cuvânt, este o infernală mişcare politică şi religioasă, ce are ca obiectiv supunerea umanităţii sub un conducător universal…şi unirea tuturor religiilor într-o panreligie, făcând să dispară creştinismul şi mai ales ortodoxia, şi înscăunându-se în final potrivnicul Lui Dumnezeu, Satana.

Ecumenismul crestin-ortodox


Pentru a înţelege bine ecumenismul de astăzi, este necesar să cunoaştem mai întâi istoria lui din trecut până în prezent, pentru a vedea care este baza lui reală. Numai aşa vom putea să ne facem o imagine completă aspra lui.
Vom vedea în primul rând, în câteva cuvinte, care este misiunea ecumenică a Bisericii, planul lui Dumnezeu pentru mântuirea întregii lumi. Iar apoi ne vom apleca pe îndelete asupra descoperirilor înfricoşătoare referitoare la ecumenismul înşelător, mincinos şi antihristic.
Unitatea pentru care, chipurile, se luptă ecumenismul, actual o putem vedea chiar de la începutul lumii. Dumnezeu a creat această preafrumoasă lume într-un mod unitar şi armonios, guvernând-o ca pe un tot. Lumea cerească şi duhovnicească este caracterizată deci de unitate şi armonie. Mulţimea nenumărată a îngerilor se găsesc în unitate în slujirea lor faţă de Ziditor.
Observăm de asemenea o unitate şi armonie uimitoare şi în universul material, acolo unde Creatorul Atotputernic şi-a pus pecetea înţelepciunii Sale.
Omul trăia la început în cadrul acestei unităţi superioare şi armonii minunate sub acoperământul Lui Dumnezeu şi în unitate cu El. Era atotfericit trăind lângă Dumnezeu şi unit cu El. Trăia, altfel spus, într-o bucurie ecumenică desăvârşită, părtaş fiind la armonia universală a cerului şi a lumii pământeşti.
Însă, dintr-o dată, ca un cutremur înspăimântător, această unitate a omului cu Creatorul lui s-a surpat. A apărut o fisură între om şi Dumnezeu. S-a ridicat o barieră de netrecut între cei doi. A avut loc un rău cutremurător, cel mai teribil dintre toate – surparea unităţii dintre om şi Creatorul său.
Omul căzând a devenit nefericit, iar în continuare rupându-se tot mai mult de Dumnezeu a ajuns un sălbatic.
Parcurgerea istoriei popoarelor divizate ce s-au mâncat unele pe altele relevă din plin acest lucrul. Lumea întreagă plină de sciziuni plânge şi se zvârcoleşte, suspină sub tirani cumpliţi.

Dumnezeu însă n-o trece cu vederea, are în plan să refacă unitatea zdruncinată dintre El şi om. «L-a trimis pe Fiul său» ca să arunce o punte peste abisul despărţirii. Iar Cuvântul Întrupat al Lui Dumnezeu, Hristos, «Dumnezeu desăvârşit se face om desăvârşit. Şi le face pe toate noi şi foarte noi, singurul lucru nou sub soare» spune Sfântul Ioan Damaschin. Dumnezeu se uneşte cu umanitatea într-un mod mai desăvârşit prin întruparea Lui Hristos.
Jertfa de pe cruce a Dumnezeului-Om întinde o punte peste prăpastia abisală pe care a deschis-o căderea omului, iar comunicarea dintre om şi Dumnezeu începe din nou. Hristos «şi-a întins palmele şi le-a unit pe cele despărţite». De acum este posibil ca omul, în măsura în care vrea, să se ducă aproape de Creatorul său, să trăiască unit cu Acesta şi fericit.
Hristos îi uneşte pe oameni nu numai cu Dumnezeu, ci şi între ei. Unirea aceasta a oamenilor izbuteşte cu adevărat numai în Biserica clădită de Dumnezeu-omul cu acest scop. O unire nemincinoasă a oamenilor poate avea loc numai în Biserică prin Iisus Hristos. Biserica – Trupul tainic al Lui Hristos este cea care conduce la unire, mântuire şi îndumnezeire.
Dumnezeu-omul s-a lăsat pe sine în lume ca Biserică, ca trup al Său, pentru ca omul să poată astfel să devină una cu trupul Domnului, făcându-se şi el părtaş firii dumnezeieşti prin har.
Numai prin Dumnezeu-omul şi numai în Biserica Lui Hristos pot oamenii să se desăvârşească şi să se unească atât cu Dumnezeu cât şi între ei. În afara Bisericii nu există nicio unire reală, nefiind posibilă nici o înfrăţire a lumii.
Acesta este planul Lui Dumnezeu, misiunea ecumenică adevărată a Bisericii: mântuirea tuturor oamenilor prin Biserica Lui Hristos. Acesta este ecumenismul creştin ortodox (singurul autentic de altfel), justificat fiind de porunca dată de Domnul apostolilor înainte de înălţare: «Mergând învăţaţi toate neamurile…»
Şi după înviere le spune:«Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată zidirea» [Mc.16,15]. Îi trimite la toate neamurile pentru că vrea mântuirea întregii lumi. Vrea unirea tuturor oamenilor, de pe tot pământul prin credinţa în El şi în Biserica Lui.

Biserica Lui Hristos este pentru toţi. Credem «Într-una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică». Biserica este ecumenică , fiind întinsă în toată lumea. Avem şi o Patriarhie ecumenică .
Biserica este Împărăţia Lui Dumnezeu pe pământ, fiind în acelaşi timp un organism duhovnicesc prezent în toată lumea. Ea se găseşte desigur în lume dar nu este din lumea aceasta. Biserică nu este o organizaţie lumească după cum vrea papalitatea eretică şi nici nu este chemată să instaureze un regim lumesc după cum vroia iudaismul. Este de la sine înţeles că după schisma papalităţii, singura Biserică adevărată din lume este cea ortodoxă. Papismul şi catolicismul nu sunt Biserici ci comunităţi şi adunări eretice.
Biserica Lui Hristos, Biserica ortodoxă «în care tot omul este chemat să se mântuiască» îi vrea uniţi pe toţi cu trupul celui ce o conduce. Pentru ca toţi, din toate neamurile, din toată lumea să fie conduşi la o pace adevărată, la fericirea veşnică ce se găseşte numai lângă Dumnezeu.
Vrea să-i adune laolaltă pe oameni nu prin tot felul de creaţii omeneşti mincinoase şi întunecate de factură ecumenistă, ci să realizeze cu adevărat o unitate veşnică şi de neclintit cu Dumnezeu. Să-i conducă pe cei credincioşi din Biserica luptătoare la cea triumfătoare.
Acesta este ecumenismul real şi de folos, cel creştin ortodox. El constituie misiunea (apostolia) ecumenică a Bisericii.
Există aşadar un ecumenism de ordin superior. Poate exista un plan mai presus de cel a lui Dumnezeu? Există ceva mai luminos, mai plin de bucurie, mai desăvârşit? Există ceva mai curat, mai clar, mai stabil şi mai sigur? Numai Hristos poate să-i unească şi să-i mântuie pe oameni, întrucât «nu există mântuire în altul».
Ecumenismul lumesc şi potrivnic lui Dumnezeu nu doreşte şi nu recunoaşte misiunea dumnezeiască, duhovnicească şi ecumenică a Bisericii Lui Hristos. El războieşte cu furie creştinismul ortodox ecumenic, precum şi apostolia mântuitoare şi ecumenică a Bisericii. Şi face aceasta cu violenţă, cu viclenie, prin minciună, ipocrizie, sforării politice şi crime. Cel pe care îl războieşte este chiar capul Bisericii noastre, Hristos, după cum vom vedea în continuare.

1. Ecumenismul papal

Papa prin egoismul său luciferic a vrut să conducă religios şi politic întreaga lume, dorind să cucerească împărăţiile lumii pe care să le conducă în numele creştinismului.
Papalitatea l-a substituit pe Hristos, Dumnezeu-omul cu omul papă. Şi deşi Hristos s-a întrupat, papa l-a dezîntrupat pe Dumnezeu- omul şi l-a exilat în cer, transformând Biserica într-o împărăţie lumească. A făcut din ea un regim lumesc, uzurpând desigur şi titulatura de «Biserică catolică» . De ce toate acestea? Pentru ca un om, papa, episcopul Romei să ia locul Lui Hristos din Biserică.
Papismul l-a alungat pe Hristos ca şi cap al Bisericii şi în locul lui l-a pus pe Papă. L-au făcut pe papă cap şi conducător absolut al Bisericii, îngrădindu-l pe Hristos în cer.
Papismul a schimbat temelia creştinismului care este Dumnezeu-omul şi în locul lui a pus un muritor efemer, pe papă.
Papismul a deformat învăţătura lui Hristos şi a creat un creştinism lumesc, o „Biserică” contrafăcută şi cu totul de nerecunoscut, «Trupul Lui Hristos» devenind o asociaţie lumească.
Romano-catolicismul inspirându-se după modelul împărăţiei romane a apărut pe scara istoriei ca o putere politică, desigur internaţională. A transformat Împărăţia Lui Dumnezeu într-o împărăţie a acestei lumi, deşi Hristos a mărturisit clar că «împărăţia mea nu este din lumea aceasta».
Papa a visat un creştinism lumesc care să se extindă de-a lungul şi de-a latul lumii, al cărui conducător să fie el însuşi. A deformat adevăratul creştinism numai şi numai pentru a deveni el conducător al lumii. Ecumenismul papal, pentru a izbândi în acest lucru, a recurs la violenţă, distrugeri, măceluri, crime şi cu toate acestea nu şi-a atins scopul. Ecumenismul papistaş nu a putut să-şi ducă la îndeplinire planurile sale datorită opoziţiei de lungă durată pe care a făcut-o ortodoxia, Biserica de nezdruncinat a lui Hristos.
Sfântul Nectarie Taumaturgul (din Eghina) scrie referitor la aceasta: «Iubirea de putere şi de slavă le-a uneltit pe toate. Toate [relele] le-a născocit, toate le-a pus în mişcare pentru ca papii să fie recunoscuţi ca şi conducători ai Bisericii şi tirani ai lumii. Odată acest plan întocmit, el cerea să fie aplicat cu toată tăria. Orice obstacol urma să fie înlăturat şi orice rezistenţă caterisită (înlăturată).( Despre cauzele schismei, pag. 207).
Acesta este în puţine cuvinte ecumenismul papal ".

Daca studiem macar un pic istoria papala , vom vedea ca in istorie au fost papi desfranati, papi la 5 ani, papi violenti si criminali. Vrand ca aceasta imagine sa se piarda in istorie au decis mai tarziu, ca papii sa fie in varsta si sa poarte acelasi nume cu titulatura al n-spelea, tocmai pentru a se macina in uitarea timpului si a se crea o imagine idilica de batran sfant.

2.Ecumenismul protestant



În afara ecumenismului papal mai există şi unul protestant.
Protestantismul dezamăgit de papism s-a îndepărtat de el. Nu s-a întors la una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, la Biserica ortodoxă, ci a căzut într-o altă înşelare şi mai rea, în raţionalism. A vrut şi acesta la rândul lui să conducă lumea (oikumeni), să dea o direcţie umanităţii pe baza raţionalismului. A eşuat însă în mod jalnic pentru că a respins sfinţenia Bisericii, a negat realitatea îndrumării sale de către Duhul Sfânt. S-a lepădat de Sfânta Tradiţie, de învăţătura sinoadelor ecumenice şi părinţilor purtători de Dumnezeu. Protestantismul a fost tăiat de la izvoarele harului dumnezeiesc şi a conceput o „teologie” păcătoasă, care nu poate conduce lumea la mântuire, ci care vizează reuşita unor obiective lumeşti.
A făcut din teologie discuţie, gnoseologie, sistem filosofic, supunând-o cuvântului omenesc. „Teologia” protestantă nu se ocupă cu ce spune şi ce porunceşte Dumnezeu pentru eliberarea şi mântuirea omului, ci cu ce gândeşte omul despre Dumnezeu. „Teologia” protestantismului a încetat să mai fie rodul Sfântului Duh şi a devenit gând omenesc searbăd, uscat şi nesăbuit.
Protestantismul a înălţat logica omenească, cuvântul raţional ca pe un nou dumnezeu-idol. A desfiinţat tradiţia şi a lepădat partea cea mai presus de fire a Sfintei Scripturi şi, aşa cum a făcut fratele ei mai mare papismul, a dizolvat prin teoriile lui eretice realitatea divino-umană a Bisericii, singura în care lumea se poate uni şi mântui. A sfârşit în antropocentrism.

Tot mai des vedem astazi oameni care au uitat sa traiasca credinta si au cazut prada acestei teologhisiri despre Dumnezeu. Este foarte trist pentru ca majoritatea sunt oameni buni si cu suflet bun insa pierduti in mrejele acestei teologhisiri au uitat de trupul si sangele Domnului, au uitat de rugaciunea si postul lui Hristos de 40 zile, au uitat de nevointa dobandirii Duhului Sfant.

Slava lui Dumnezeu ca pentru rugaciunile pustnicilor si ale monahilor din "pustie" lumea aceatsa se bucura de mila Domnului.

Cine nu a plans niciodata prin harul lui Dumnezeu pentru omenire, nu va putea intelege aceasta.

"În aceste două erezii, locul Lui Dumnezeu este luat de om. Înţelepciunea Lui Dumnezeu este substituită de cea omenească. Capul şi conducătorul absolut al Bisericii nu mai este Dumnezeu-omul, ci omul.
Unde se îndreaptă protestantismul prin această anarhie şi lipsă de evlavie? Cum speră să mântuiască lumea printr-o astfel de învăţătură?
Din păcate cade tot mai jos trecând de la erezie la ateism, pentru ca astăzi teologia păcătoasă a protestantismului să ne vorbească de «teologia morţii Lui Dumnezeu». Nici că se putea ceva mai rău.
Însă cum să nu se ajungă aici, atâta timp cât fundamentul principal este infailibilitatea omului. Dacă în papism infailibilitatea aparţine papei, în protestantism dimpotrivă, fiecare protestant devine infailibil, revendicându-şi această calitate în materie de credinţă.
Sfântul Nectarie spune în acest sens: «pe de-o parte la protestanţi fiecare om constituie o Biserică, iar pe de alta, în catolicism un om constituie toată Biserica ».
Astfel protestantismul a avansat de la raţionalism la ateism şi materialism.
Ce urmăreşte aşadar astăzi protestantismul? Acesta nu urmăreşte nimic, fiind o masă nedecisă şi amorfă. Prin acesta, însă se urmăresc multe. Joacă un anumit rol, pe care îl doresc şi îl impun puterile întunericului, care au reuşit să-i facă să fie indiferenţi, aruncându-i în confuzie şi într-o stare căldicică. Aceste puteri întunecate au găsit protestantismul numai bun de folosit ca bază a planurilor lor. El a fost pus în fruntea mişcării ecumenice antihristice din epoca noastră. El este prima treaptă a ecumenismului antihristic ce s-a dezvoltat pe parcurs."