Biserica anului 2012= industrie
 

Eu cred ca de la o vreme , biserica a devenit o industrie , de aceea am si renuntat la ideea pe care am avut-o de mic ca dupa terminarea studiilor liceale sa urmez teologia, am credinta, si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a aratat pronia Sa fata de mine in multe situatii din viata mea dar nu pot sa devin preot atata timp cat in biserica se pune accentul pe material mai mult decat pe spiritual, atata timp cat unii preoti pretind ca deschizand cartile pe sume enorme de bani pretind ca vindeca oameni , atat timp cat unii preoti fac exorcizari in biserici si pretind ca sunt ortodocsi cand ei isi creaza propriile secte

Doriti exemple ?

Priviti aceste imagini:

http://www.youtube.com/watch?v=nso1Wizydc4

http://www.youtube.com/watch?v=j4LQY...eature=related

Asa si? Daca va considerati mai bun decat restul nu credeti ca trebuia sa deveniti preot si sa schimbati lucrururile? Nu credeti ca trebuie sa existe oameni care sa schimbe lucrurile intr-un astefel de sistem corupt? Nu credeti ca asta era oportunitatea ca oamenii sa gaseasca pe cineva sa le restabileasca incerderea in Biserica?

Nu stiu daca eu sunt in masura sa stopez aceasta industrie

Si crezi ca daca barfesti schimbi ceva?
Ce te opreste sa fii un preot bun in afara de faptul ca te crezi mai bun decat ceilalti?
Smereste-te un pic, urmeaza teologia si dupa aceea arata tu ce inseamna sa fii preot adevarat. Altfel nu faci nimic constructiv ci doar barfesti.

Nu e vorba de a schimba tot sistemul, dar macar de a le oferi unora o speranta. De a crea o "oaza in desert". Schimbarea nu se face deodata si in totalitate. Dar daca nimeni nu incearca de la sine nu se va schimba.

Si ma rog cine esti tu sa judeci Biserica? Inainte de a judeca mai bine pune umarul pentru bunul mers al Bisericii. De ce nu te-ai facut tu preot ca sa fii tu un model si exemplu pentru ceilalti preoti "materiali"? Cat de usor ne spalam pe maini si aruncam cu pietre. Pai daca esti nemultumit de preoti "Naşteţi copii cu gândul să fie slujitori ai lui Dumnezeu între oameni".
Eemplul pe care l-ai ales este un caz izolat - ma refer la preotul ortodox - deci nu este concludent materialul tau. E foarte usor sa gasesti un politai corupt si sa spui toata politia este corupta - insa sunt convins ca si in politie sunt oameni corecti si cu frica de Dumnezeu.

Iata un punct de vedere cat se poate obiectiv al Parintelui Arsenie Boca cu scuzele ca acest subiect l-am mai postat pe mai multe topicuri:
• “Orice DUHOVNIC – indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină sau sărăcia morală – este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu şi credincioşii n-au nici un motiv de a-l ocoli. Darul acesta, al preoţiei, e darul lui Dumnezeu şi e în funcţie de Dumnezeu (atârnă de Dumnezeu), el nu e în atărnare de omul pe care-L reprezintă pe Dumnezeu. Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de a te îndrepta.
Sunteţi nemulţumiţi de preoţi? Dar voi, oare, ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi? Ceruta-ţi de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-l închinaţi slujirii lui Dumnezeu? Credeţi că vina o poartă numai ei, preoţii? Ei sunt fiii voştri! Cum i-aţi născut, aşa-i aveţi. Ce le găsiţi vină numai lor? Vă tebuie preoţi mai buni? Naşteţi-i!!
Iată, vă spun că tot poporul este răspunzător ca nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu, mai ai Împărăţiei lui Dumnezeu! Poporul işi are în toate privinţele povăţuitorii pe care îi merită".

Indraznesc sa spun ca in Biserica zilelor noastre intalnim aceeasi "industrie" ca si in vremea Mantuitorului. Ce este Biserica, daca nu o "fabricuta" unde Dumnezeu si omul conlucreaza intru asemanarea noastra cu El?

Numai ca aceasta "afacere", nu a fost pusa la cale de Dumnezeu pentru ca El sa Se imbogateasca, ci pentru ca noi toti sa ne "imbogatim" cu adevarat, dobandind sfintenia si mostenind Imparatia.

Daca toata aceasta "afacere" pare ca este astazi in pragul falimentului, nu se intampla din cauza Domnului, ci din vina noastra, a libertatii noastre manifestate gresit. Nu mai dorim sa fim partenerii Sai. Ne deschidem "afaceri", pe cont propriu, sortite insa esecului si mortii.

Doamne ajută!
Aţi scris aşa: "Eu cred ca de la o vreme , biserica a devenit o industrie ..."
Ce înţelegeţi prin termenul "Biserică"?
Nu cumva Biserica (Ecclesia) este alcătuită din noi, toţi cei care credem în Hristos?
Nu suntem noi, alături de clerici, mădularele Bisericii lui Dumnezeu?
Şi dacă-i aşa, oare nu suntem responsabili pentru aspectele negative din viaţa celor de o credinţă cu noi?
Părintele Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul şi părintele duhovnicesc al Pr. Rafail Noica, avea un cuvânt deosebit de interesant şi ziditor: "Dacă nu aveţi părinţi duhovniceşti buni, naşteţi-i". :)
În altă ordine de idei, există o mulţime de părinţi duhovniceşti vrednici de harul ce li s-a dat, iubitori de Hristos şi plini de smerenie autentică. Gândiţi-vă, de exemplu, la faptele extraordinare de milostenie ale părintelui Nicolae Tănase, cel care are în grijă aprox. 400 de copilaşi orfani.

Aţi mai spus: "de aceea am si renuntat la ideea pe care am avut-o de mic ca dupa terminarea studiilor liceale sa urmez teologia...".
Desigur, puteţi fi un bun creştin şi fără studii teologice, Îi puteţi sluji lui Hristos şi având o carieră laică. Totuşi, m-a întristat faptul că aveţi o opinie nefavorabilă faţă de o instituţie despre care ştiţi doar din auzite. La Facultatea de Teologie puteţi întâlni persoane deosebite: părinţi profesori cu o viaţă creştină autentică, studenţi râvnitori şi dornici de a deveni preoţi ai lui Hristos. Sunt oameni minunaţi la Teologie - vă spun cunoscându-i foarte bine pe mulţi dintre ei. Dacă simţiţi că aveţi o vocaţie teologică, dacă simţiţi că Dumnezeu v-a dăruit acest talant deosebit, ar fi minunat să vă înscrieţi la Teologie... După primele câteva săptămâni de şcoală, veţi începe să vă schimbaţi părerea despre preoţi şi să nutriţi un sentiment de profund respect faţă de cei care vă vor învăţa despre adevărurile noastre de credinţă.

După aceea, scrieţi: "...nu pot sa devin preot atata timp cat in biserica se pune accentul pe material mai mult decat pe spiritual".
Puteţi fi preot şi puteţi pune accentul pe spiritual mai mult decât pe material. :) Mulţi preoţi au reuşit. De ce credeţi că dvs n-aţi fi capabil de a-I sluji lui Dumnezeu cu inima curată?

Dumnezeu să vă ajute!

Biserica nu a fost, nu este si nu va fi niciodata industrie sau cariera pentru oportunisti.
Ea este sfanta si sfintitoare, indiferent daca unii ajung sa urmareasca mai mult castigul material decat despatimirea.

Nu exista padure fara uscaciuni.
Cum ar fi sa privim spre lemnele uscate dintre copacii padurii si sa spunem ca padurea este in intregime uscata?!

Nu te pune nimeni sa stopezi aceasta industrie. Mergand pe acelasi considerent, pe ce motiv sa te mai stradui sa fi un bun crestin de vreme ce crestinii zilelor noastre sunt curvari, betivi, fumatori...etc?
Raspunsul il gasesti in cuvintele Mantuitorului"Fiti sfinti, precum Tatal vostru cel din ceruri sfant este."
Nu vei raspunde tu ptr preotii cazuti, care fac cate si mai cate. In schimb vei raspunde ptr viata ta, pentru faptele tale, ptr ravna ta de a ajunge la sfintenie.
Nu iti cere nimeni sa schimbi sistemul. In schimb, Domnul iti cere sa iti schimbi viata.
Atunci, si abia atunci vei incepe sa vezi si pomii falnici din padure.
Si sti care-i culmea? de frumusetea lor, nu vei mai vedea uscaturile

Ma simt datoare sa iti trimit si eu niste linkuri.
Doresti exemple?
Priveste aceste imagini:
http://ortodoxiesiviata.blogspot.com...anastirea.html
http://www.gandul.info/salveaza-crac...crezii-9079018

Mă simt dator să vă mulţumesc!

Acum referindu-mă la subiect, eu cred că deznădejdea ne împinge să căutăm senzanţionalul, şi în fine argumente pentru a înfăptui păcatul. Iar de nu-l căutăm şi dăm peste el, atunci e momentul să ne exersem dreapta judecată. Aici mă refer la discernământ, pe care fără citirea Scripturilor, fără povaţa duhovnicului nu-l vom avea niciodată, adică o discernere curată a binelui de rău. Apoi, o dată ce descoperim răul, e de datoria noastră să nu-l înfăptuim, şi să nu osândim, să nu defăimăm pe cei care fac altminterea, mai ales dacă sunt feţe bisericeşti.

Nimic mai clar. Cum am zis mai sus, deznădejdea, apoi mândria şi nepăsarea, ne fac să privim partea goală a paharului, dacă-mi permite-ţi comparaţia asta nepotrivită. Căci partea plină ar trebui să ne umple inimile de dragoste, de credinţă, de râvnă, de smerenie, de pocăinţă (dar cu nădejde), în aşa fel încât să putem păstra legătura cu adevărata şi dreapta credinţă creştin ortodoxă, lăsată moştenire, prin multă trudă şi pătimire de oameni a căror sfinţenie ar trebui să ne trezească şi să ne întărească duhovniceşte.

E adevarat ca nu putem generaliza, sa spunem ca toti preotii sunt asa, sau asa din cauza unor cazuri izolate, dar la fel de adevarat este ca nu putem sa ramanem indiferenti, sa trecem cu vederea si sa ii scuzam orice ar face.

Pe acest forum am observat din partea ortodocsilor urmatoarea atitudine generalizata: orice ar face un preot nu il acuzam, trecem cu vederea ba incercam sa il si scuzam.

Aceasta atitudine o explic in felul urmator: ori multi sunt studenti la teologie, si atunci normal ca nu vor lovi in proprii colegi, ori preoti, sotii de preoti ori oameni care au duhovnici extraordinari si nu pot trece peste aceasta adica au impresia ca toti preotii sunt buni, nu isi pot inchipui ca exista si preoti mai putin buni.

La fel ca in tagma doctorilor unde orice malpraxis ar comite cineva colegii il fac scapat si de obicei mortul e de vina, la fel si aici orice ar face un preot e scuzat.

Cazul lui Pomohaci, dezbatut si redezbatut aici, este cel mai graitor, cu toate ca a chemat un preot penticostal sa predice in biserica ortodoxa nu a fost sanctionat pentru ca preotii se sustin si in rele si in bune, ca doar sunt colegi, nu?

Spuneti ca preotul e reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant si nu trebuie ocolit. Nici atunci cand cheama eretici in biserica, nici atunci?

Spuneti ca nu de la noi se cer calitatile preotului, de la noi se cere cainta si indreptare. De la preoti nu se cere acelasi lucru? Daca e gresit nu trebuie sa se indrepte si mai ales nu trebuie sanctionat de superiori, trebuie lasat sa continue in greseala, ca de... merge si asa?

Imi pare absurd ca acuzati poporul pentru greselile preotilor si d-voastra generalizati nemeritat. Spuneti ca daca vrem preoti buni trebuie sa ii nastem, si mai absurd, pai fiecare e responsabil pentru faptele sale, preotii sunt responsabili pentru faptele lor sunt adulti si daca gresesc trebuie sanctionati, daca mai marii lor nu o fac trebuie ocoliti de popor pana se indreapta.

Ei sunt slujitorii nostri, meniti sa ne ajute sa ne mantuim, nu inseamna ca trebuie sa ii punem pe un piedestal sus si sa le trecem cu vederea greselile.

Preotii sunt slujitorii Domnului, nu 'ai nostri'

Fara oameni nu ar putea sa slujeasca.

Greşit. Ca multe altele.
Dar nu contează

E usor sa aplici sentinte, mai greu este sa explici si sa aduci argumente.

Daca nu sunt angajati pentru noi (din moment ce presteaza servicii) de ce sunt bugetari?

Si ma rog ce ar trebui sa facem? Sa ne apucam sa balacarim cazurile izolate? Da, da nu trebuie sa-i scuzam...hai sa ne apucam de judecat? De ce sa iertam noi? Oare nu asta ne cere Iisus?

Nici tu, nici eu nu suntem in masura sa-i judecam. Noi suntem in masura si datori sa ne rugam pentru ei. E usor sa judeci ...te intreb stii prin ce incercari si ispite trece un preot?

Nu sunt student la teologie, nu am facut teologia si nu sunt preot. Nu am neamuri care ar fi preoti...deci nu ai cam nimerit-o deloc.

Nu esti tu in masura sa-l judeci pe Pr. Pomohaci. Clar este un caz izolat si nu tocmai placut. Dar pentru asta a fost lasata ierahia bisericeasca - nu-ti fa probleme are cine sa se ocupe. Judecata o sa ne-o primim fiecare. Te intreb, ai fi fost mai multumita daca preotul primea o pedeapsa dura?

Se spune ca daca gasesti un preot cazut beat in sant, sa-l ridici si sa-l duci acasa, iar a doua zi sa mergi sa te spovedesti la el pentru ca harul nu i s-a luat. Dupa cum iti spuneam de la noi nu se cer calitatile preotului "ca si om", ci ni se cere cainta pentru pacatele noastre, smerenie, iubire si jertfa. Pe preot lasa-l cu ale lui, nu esti tu in masura sa-l judeci. Judecand preotii il judeci pe Dumnezeu. Ei sunt alesii lui Dumnezeu. Insa ei sunt rodul societatii decazute in care traim. Ei sunt rodul starii de pacatosenie in care ne aflam. Chiar daca ei iti vor predica apa si vor bea vin.

Pai si nu ei sunt rodul societatii noastre? Nu sunt ei fii neamului nostru din care facem parte. Da ei trebuie sa fie perfecti, iar noi sa-i judecam. Pai draga mea pune umarul la a da un preot bun care sa fie model pentru astia "decazuti" care trebuie fie "slujitorii nostri".

Pai daca asa gandesti, scuza-ma nu are rost sa mai continuam...daca ii vezi ca pe niste bugetari nici nu-i de mirare.

Pentru TunsDiana...acest text poate te face sa intelegi mai bine.

"Dar cu ocazia asta vă leg – cu bună tocmeală: sfătuiţi pe oameni ca să păzească nepătată sarcina, căci orice legatură trupească peste copilul din pântece, e rea, căci se întipăresc în copil toate poftele părinţilor şi la împlinirea vârstei toate răsar ca ciupercile după ploaie, toate faptele tatălui. Cand creşte copilul, cresc şi faptele moştenite. De îndată ce oferi sufletului venit de la Dumnezeu o temniţă întunecoasă, peste care ai semănat toate roadele, va covârşi omul cel din afară pe cel dinăuntru. Şi chiar dacă Dumneze l-a trimis cu destinaţia de a fi preot, el fiind încărcat cu păcate, temniţa de pe el îl va strivi şi el va fi neputincios, ca să nu zic necredincios. El nu va avea puterea să propovaduiască cu toată puterea cuvântului lui Dumnezeu. Mai mult va fi spre sminteală. Va predica apă şi el va bea vin."

"Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea" (Ioan 8, 7) . Ea, în acest caz este Biserica, se înţelege.

“Daca vreţi preoţi buni, nasteţi copii creştini” (Părintele Arsenie Boca).

Aceste cuvinte sunt sigur că mai toată lumea le-a auzit. Pentru mine sunt destul de grăitoare, dar văd că sunt unii dintre fraţi sau surori care nu sunt convinşi de acestea. Nu ştiu dacă reluându-le încă o dată am reuşit eu să-i conving, şi nici nu am propria-mi forţă de convingere pentru a reuşi acest lucru, dar îi îndemn la citirea scrierilor Sfinţilor Părinţi şi Sfintei Scripturi, deoarece acele cuvinte sunt pline de har şi sunt mai vii şi mai actuale decât ne putem noi închipui. Acolo găsim întrebările la tot ce ne frământă, iar tâlcuirea o luăm de la părintele duhovnic. Desigur, unii dintre ei, pentru care credinţa ortodoxă este încă ceva incert, vor lua cuvintele mele ca pe nişte repetiţii obositoare şi fără simţ al realităţii. Pentru ei, eu încă nu ştiu ce să le zic. Nu am atâtă pricepere. Dar rog pe ceilalţi fraţi, să încerce şi ei un răspuns. Iertaţi-mă!

As dori sa mai adaug ca citind cartile Sfintilor Parinti, pe langa folosul invataturilor, mai primim si ajutorul Sfintilor care se roaga pentru cei care le citesc scrierile.

Va multumesc pentru raspunsuri!

cum se pot numi crestini cei curvari, betivi, fumatori?

Biserica este a doua putere in stat si asta de foarte mult timp. Majoritatea preotilor practica aceasta meserie(presteaza servicii isi iau salariul deci este o meserie ca cea de avocat) numai pentru bani si nu au nimic in comun cu D-zeu si cuvantul Lui. Apostolii munceau ca sa-si castige painea nu asteptau sa fie platiti pentru faptul ca propovaduiau Evanghelia cum fac preotii nostri

Am uitat sa specific ca preotii nostri se aseamana mai mult cu fariseii."{ Pentru ca voi umblati dupa scaunele dintai la sinagogi si va place sa va faca lumea plecaciuni prin piete!' Luca 11.43

Caci Biserica e si a celor ce pier si a celor ce se mantuiesc''- nu mai tin minte ce Sfant Parinte a zis asta.

de asemenea

Dar cum poate fi Biserica voastră Sfântă, dacă la voi se adună prin biserici tot felul de păcătosi si nelegiuiti?

Preotul: Intelege, omule, că păcătosii nu ating sfintenia Bisericii. Misiunea Bisericii tocmai aceasta este, de a face îndreptarea păcătosilor. Toti oamenii sunt păcătosi, asa că nici unul nu poate spune că e lipsit de păcate (Fac. 8, 20; Pilde 20, 9; lov 14, 4; lacov 3, 2; I loan 1,8).-Parintele Cleopa

"... căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale." Matei 23:5

vad ca unii pe acest topic confunda institutia (Biserica) cu unii membrii ai ei (unii preoti) care mai gresesc. Dragilor si preotii sunt oameni care, ca si noi de altfel, sunt supusi greselii. Daca faptele lor va deranjeraza, urmati atunci sfatul Mantuitorului care zice: "Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac." (Matei 23:3). Doamne ajuta!

da-mi un exemplu de episcop/mitropolit/patriarh care se imbraca smerit la sarbatori.

Conteaza??? Hristos nu a spus ca Legea veche nu era desavarsita pentur ca nu era aplicata conform spiritului ei de catre conducatori si preoti. Asa si ortodoxia, chiar daca intr-adevar toti ierarhi ar fi contra-exemple (nu sunt toti) nu asta ar face-o nemantuitoare.

eu zic ca macar putin conteaza.
daca nu ai macar un exemplu ...
sf. Spiridon purta un toiag de finic iar pe cap un cos din papura impletita, in locul carjei si mitrei aurite...

Sa stii ca l-am vazut odata sau de doua ori pe episcopul Varsanufie Prahoveanul la slujba la Radu-Voda fara insemnele arhieresti. Stiu eu sigur, ca l-am confundat cu un calugar obisnuit si am vrut sa il intreb ceva, desi se distingea clar printre ceilalti prin gesturi si atitudine :).

Cunosc amanuntul legat de sfantul Spiridon, dar in icoane acesta apare in vesminte arhieresti, tare frumoase, asa cum se cuvine, desi are cosuletul pe cap. Sa fim seriosi, daca spune cineva ca si-a pierdut credinta vazand hainele arhiereilor, inseamna ca nu a avut-o niciodata. Uite, mie, spre exemplu, imi place tare mult sa vad preoti in vesminte frumoase si impodobite. Ma bucura. Si mai e si o randuiala.

ma refeream la vesmintele purtate la slujbe.
am vazut si eu multi episcopi care erau imbracati doar in hainele de calugari si ii recunosteai doar ca purtau engolpionul la gat.
dar in zilele de sarbatoare?

Pai vezi? Cred ca ii si incomodeaza toate acele insemne.
Eu l-am vazut la o liturghie intr-o zi de vineri.

Hristos se poate prezenta in multe feluri, atat ca omul sarac, smerit chiar rastignit cat si ca Dumnezeu in toata deplinitatea si gloria Sa, pe langa care acele vesminte pamantesti sunt doar o palida imaginatie.

Fiecare vede/cauta un lucru anume in ceea ce ii trece prin fata ochilor.

Tu de ex. ai vrea poate sa vezi smerenia care o admiri ca virtute dar n-ai imbratisat-o ca practica caci daca ai fi avut-o nu i-ai fi judecat pe altii dar asa, printr-un curios mecanism psihologic al slabicunilor noastre, le cerem altora sa braveze cu ceea ce noua ne lipseste.

Ce coincidență, tocmai am dat astăzi peste o relatare despre Sfântul Ioan Maximovici de Shanghai și San Francisco. A unui seminarist la vremea aceea, mai târziu Arhimandritul Gherman, egumenul mănăstirii "Sfântul Gherman (sau Herman) din Alaska".

"Era in noiembrie, 1959. Noi, seminariștii, ne pregăteam pentru praznicul Sfântului Ioan din Kronștadt. [...]

De obicei veneam în fiecare dimineață la biroul părintelui Vladimir pentru binecuvântare. Era o zi friguroasă. Și exact înainte de micul dejun am alergat la birou. Am bătut energic în ușă. Părintele Vladimir a deschis imediat, făcându-mi semn să vorbesc mai incet, căci în ajun sosise arhiepiscopul Ioan din Europa. Am rămas surprins. Iată relatarea părintelui Vladimir:
Seara târziu, în ajun, a văzut de la geamul chiliei sale aflate la etajul patru, în fața bisericii, o mașină ce sosise de curând, și figura familiară, scundă și încovoiată a Vlădicăi Ioan, care ieșea din mașină. Mai întâi arhiepiscopul Ioan a intrat în biserică împreună cu preoții care îl însoțeau. Pământul era acoperit cu un strat subțire de zăpadă și părintele Vladimir a observat că arhiepiscopul era încălțat în sandale, și cum vântul bătea în rafale, se vedea că picioarele lui erau goale - în frigul din noiembrie al climatului nostru nordic. [...]

După masă, părintele Iosif, dirijorul corului nostru a selectat pe cei mai buni cântăreți pentru slujba în cinstea praznicului Sfântului Ioan din Kronștadt. Nefiind deosebit de talentat la muzică, nu prea trăgeam nădejde să fac parte din lotul celor mai buni cântăreți, dar, spre surprinderea mea, părintele Iosif m-a ales în calitate de bariton. Am fost cuprins de bucurie la gândul că voi avea posibilitatea să observ mai îndeaproape figura enigmatică și să aud predica arhiepiscopului Ioan.
Am ajuns la biserică fără să întârziem și am cantat frumos și fără nici o greșeală. Atenția mea, firește, era captată de figura ciudată a arhiepiscopului Ioan, care părea și mai mic de statură, decât atunci când l-am văzut la birou. În timp ce-l înveșmântau în mijlocul bisericii, am văzut cât era de slab, numai pielea și oasele. Părea că n-avea deloc carne pe el, cu excepția a ceea ce semăna cu un abdomen proeminent, dar care s-a dovedit a fi o tolbă plină cu diferite obiecte pe care o purta totdeauna la el. În tolbă se afla o icoană - copia icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Kursk, acoperită cu catifea purpurie, împreună cu relicve - părticele din moaștele patronului și strămoșului său îndepărtat- Sfântul Ioan Maximovici din Tobolsk; mai conținea, de bunăseamă și alte obiecte - epitrahilul său, mânecuțele liturgice s.a. Pe dedesubt purta un sacos de culoare azurie confecționat din cea mai ieftină țesătură chinezească. Veșmintele sale erau la fel de bizare. Cu toate că păreau veșminte arhierești, erau confecționate dintr-o pânză albă de in, având brodate peste tot mici cruciulițe purpurii și oranj - probabil, de către orfanii săi din Shanghai. Mitra, în loc să fie o magnifică podoabă pontificală, sclipitoare și rotundă ca un balon, nu era decât o mitră pliantă de călătorie ce semăna mai degrabă cu o scufie largită și diformă, sau cu un potcap călugaresc. Pentru a fi în ton cu veșmintele, mitra - de asemeni - avea o culoare albicioasă, cu mici cruciulițe cusute cu ață purpurie și oranj, iar pe din părți erau lipite iconițe ieftine de hârtie."

nu ai inteles NIMIC din mesajul biblic pe care l-am postat. Doamne ajuta!

Dacă mâine ar trebui să mergi la o nuntă...ce haine ai pune pe tine? Pe cele de toată ziua/uzuale sau pe cele mai frumoase, pe cele de sărbătoare?

m-as imbraca dupa specificul nuntii.
daca e una cu fast, cum e la noi, as pune pe mine de am mai bun.
dar la una la care mirele vine in blugi?
dar datele se schimba cand eu sunt cel ce cheama lumea la nunta.
cum ar fi ca la nunta mea sa le spun oamenilor sa vina smeriti si fara podoabe, iar eu sa vin in haine aurite?!