Canonul
 

Orice creştin-ortodox practicant ştie că mântuirea este legată de spovedanie sinceră şi de primirea unui canon.

Aş dori să vă prezint o situaţie legată de canon.
O creştină-ortodoxă când avea vârsta de 71 ani a mers la o mânăstire unde s-a spovedit şi a primit canon să ajuneze în fiecare vineri.
Batrâna are acum 86 ani, ţine şi acum canonul, ţine toate posturile, se spovedeşte şi se împărtăşeşete.

Nu mai ţine minte nici mănăstirea şi nici numele preotului care i-a dat acest canon.

Este posibil ca în curând datorită slăbiciunii şi vârstei înaintate să nu mai poată posti.
Cine îi poate ridica acest canon? Poate episcopul să ridice canonul?

Nu doresc discuţii de dragul discuţiilor sau păreri.

Se poate spune , cu putina exagerare ca Sf. Vasile cel Mare s-a sfirsit cu zile in sensul ca bolnav fiind nu a vrut sa renunte la postul cel mai strasnic crezind cu tot sufletul ca daca va muri atunci va ajunge mai degraba la Dumnezeu . Si desi nu a postit 40 de zile precum Ilie, Moise, Hristos, Nicolae Velimirovici (ca mai contemporan cu noi) etc, totusi este cunoascut ca unul din cei mai mari postitori !
Renuntarea la post , la un anume fel de post , este mai degraba conforma cu mentalitatea/apucaturile veacuului prezent , chiar daca apucaturile sunt girate de medici, sociologi, psihologi, fizicieni, biologi s.a.m.d.
Parintele Cleopa spunea despre batrini si deslegarea lor de la post : ,,... ca un bolnav sau un batrin si bolnav ca sa fie deslegat de la post el trebuie sa nu se mai poata intoarce singur in pat , de pe o parte pe alta, adica altii sa ii faca aceasta ".
Adevarul este ca nu toti oamenii sunt de aceiasi putinta dar mai ales credinta . Cei cu credinta tare , de nezdruncinat , nu renunta in ruptul capului la virtutiile mintuitoare .
Dupa parerea mea , cred ca este pacat/gresit ca atunci cind un batrin are o deprindere frumoasa de om imbunatatit orecumva, sa renunte la acestea .
Extrem de rareori veti auzi un doctor din lume sa spuna clar sa postim , sau sa nu facem avorturi, sau sa nu avem viata sexuala de tineri ca sa putem fi echilibrati perfect neuropsihic, sau sa nu fim impotriva parintilor cind acestia tin mortis sa ne induhovniceasca cu practicile bisericii pt. ca nu cumva sa ne stressam, asta daca este sa luam drept justificare a alegerii medicina.

Dar eu am vazut cu proprii ochi episcop nonagenar (si acum in viata) si am auzit marturisiri despre un mitropolit (trecum de 10 ani la Domnul) care gindind ei ca sunt pe ultima suta de metrii a vietii au inceput sa bea la mesele/agapele duhovnicesti si un paharel de votca, sa manince si un pic de muschi file de porc, si niste cremvusti, si niste chiftele, si niste ceafa de porc, si niste sarmale, si putina friptura de pui , gindin ca deacum sunt neputinciosi si ca Dumnezeu stie aceasta si ca din multa lui Dragoste il va deslega de acest pacat .
Deci , ca un corolar , in principiu, fiercare batrin , cind se simpte neputincios poate chiar sa renunte la post de tot !
Daca nu se mai stie cine a dat canonul , atunci in mod corect , numai episcopul poate deslega desi daca va veti marturisi necazul pt. care il cautati pe episcop la vreunul din consilierii sai atunci nu numai ca vor da acestia deslegarea dar chiar va vor mustra pt. ca ati aplicat unui batrin, de o asemenea virsta, un asemenea regim !

Dar corect este : da, episcopul va deslega !

Mulţumesc frate Zaharia. Ţi-am scris pe privat.

Admirabilă credinţa şi ascultarea acestei bătrâne !

Referitor la întrebarea dv: oricare preot, şi nu doar episcopul, are capabilitatea de a lega şi dezlega, conferită lui prin descendenţa apostolică.

Da, corect, orice preot are capabilitatea de a lega si de a deslega numai ca cel care leaga stie pt. ce , pt. cit si mai ales de ce leaga... el cintareste , el isi exprima direct in ,,legare" modul in care crede, intelege si aplica sf. canoane, ca si in intensitatea aplicarii canoanelor .
Cel care desleaga, altul decit cel care a legat dar de acelasi rang clerical, moralmente , nefiind intru totul identic cu precedentul in materie duhovniceasca nu se poate baga sa deslege ceea ce altul leaga . Defapt in ortodoxie este o practica f. larg raspindita de a nu deslega cineva ceva ce altul a legat .

La episcop , acolo unde exista plinatatea harului intru hirotonie, explicatia este cu totul alta ... lesne de inteles .

Scuze, n-am inteles f. bine. E vorba de post negru in fiecare vineri? In cazul asta, e cam greu chiar si pentru un om tanar si sanatos, ba chiar se poate sa fie mai usor pentru un om in varsta, dar nu lipsit de riscuri. (oricum mi se pare un canon prea aspru, mai ales pe o perioada lunga).
Daca e vorba insa de post vegetarian, s-ar putea sa nu fie o problema asa de mare. Am aflat de curand ca strabunica mea, in timpul razboiului, avand sotul si trei baieti ofiteri, a "promis" ca daca scapa toti va posti tot restul vietii. Cu siguranta nu era absolut necesar acest lucru, dar cert este ca a mancat vegetarian din 48 cand s-a terminat razboiul, pana a murit, prin 88 parca, la 94 sau 95 de ani.
Desigur, daca un om e bolnav, orice canon se poate ridica de catre duhovnic.
Dar ceea ce vroiam sa subliniez e ca regimul vegetarian, la oameni in varsta mai ales, se pare ca nu face neaparat rau, dar acum depinde de fiecare. Oricum, o zi sau doua pe saptamana ar fi binevenita pt oricare dintre noi.... .

Nu înţeleg de ce ar fi greu mai ales pentru un om tânar şi sănătos? Din contră un tânar sănătos ar fi mai în măsură să ţină post. Cu cât eşti mai luptat de instinct cu atât eşti mai răzvrătit. De aceea tinereţea trebuie disciplinată.

Eu de-aici inteleg ca i s-a cerut sa tina in fiecare vineri, post negru. La varsta pe care o are acum, sunt convins ca e foarte greu. Acum depinde foarte mult si de ceea ce doreste ea personal, nu de ceea ce vor cei din jurul ei.

Cel care o spovedeste si la care se impartaseste, cred ca este cel mai in masura sa dezlege. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar ca sa mergi la episcop cu o asa problema, mi se pare ca se incalca o regula extrem de simpla: se trece peste cel care ii este duhovnic de atatia ani. Consider ca duhovnicul ar trebui sa stie despre intentia de a merge la episcop, iar in acest caz nu cred ca va incuviinta, ci va decide el insusi ce trebuie sa faca.

Greşit! Persoana este ortodoxă. La ortodoxi este foarte importantă nevoinţa pentru a obţine iertarea păcatelor şi mântuirea. Nu am nici un resentiment pentru cei de alte confesiuni cu atât mai puţin cu cei catolici dar sunt multe difernţe între ortodoxie şi catolicism.
Canonul dat de un preot nu poate fi dezlegat de alt preot! Există nişte reguli. Le respectă acei cărora le pasă de sufletul lor.
Persoana despre care vorbesc nu vrea să renuţe la postul negru din ziua de vineri. şi nici nu se plânge de neputinţă. Aceasta este dorinţa celor apropiaţi.
Îmi amintesc că am citit despre părintele Cleopa că era în spital şi din dragoste o asistentă a insistat să mănânce puţin lapte într-o zi de luni (puţină lume ţine postul de lunea care este pentru binele casei şi pentru Sfinţii Îngeri) Insistenţele au fost zadarnice.
De asemenea citesc în Filocalia de la Optima o relatare despre o monahie care a cerut duhovnicului (pentru slăbiciune şi bătrâneţe) dezlegare la peşte în posturi. A primit-o şi ori-de-câte-ori mânca peşte în post vomita. După ce şi-a reluat postul s-a simţit bine şi a murit la o vârstă foarte înaintată.

Dezlegarea de la un episcop există. Problema este dacă e bine sau nu să se insiste pentru a convinge persoana să renunţe la acest canon având în vedere că nu s-a plâns că este greu sau că nu vrea să-l mai facă.
Eu mă gândesc că ar fi bine să merg la preotul care o spovedeşte ( acesta nu ştie că ea face canon) cu dispensa scrisă de episcop, să-i facă dezlegarea şi dacă vrea să mai ajuneze în continuare vinerea,bine, dacă nu să hotârască ea cum şi cât posteşte, dar să aibă dezlegarea făcută.
Ce credeţi e bine aşa?

Noi aici ne dam doar cu parerea si poate ca fara sa vrem, complicam lucrurile. Daca privim putin la ce spunea fratele Zaharia mai devreme, ajungem la concluzia la care faceam si eu aluzie: atat timp cat ea staruie sa continue asa, poate ca cei din jur vor parea mai catolici decat papa. Se presupune ca nu din mandrie, ci din dragoste pentru Hristos, batrana prefera sa continue asa.
Faptul ca duhovnicul "nu stie", cred ca este o greseala. Tocmai lui, in aceste momente, nu ar trebui sa i se ascunda acest lucru (adica sa se apeleze la episcop). Un episcop induhovnicit, ar trebui sa intrebe in primul rand acest lucru: "Cu duhovnicul ati discutat?" Daca in relatia cu duhovnicul exista o lipsa de comunicare, undeva cred ca ratacim drumul si nu e bine.
Oricum, chiar daca parerea ei acum conteaza mai putin, eu raman la concluzia ca ea este singura in masura sa simta daca mai poate face acest canon mai departe, sau nu. Iar daca mai poate, nu interveniti, in speranta ca o ajutati. S-ar putea sa-i zdruncinati nadejdea mantuirii si sa-si inchipuie ca se ineaca la mal. Ganditi-va la asta.

Hmmm...o problema destul de dificila. Ceea ce a legat un preot, nici episcopul nu poate dezlega decat in doua cazuri:
1. a fost legat pe nedret, dintr-o slabiciune a preotului.
2. a murit preotul care a legat-o.

Duhovnicul nu are puterea sa dezlege ceea ce a legat alt preot. Ca altfel cum ramane cu"ceea ce ati legat pe pamant, ramane legat si in ceruri"?

Asadar, daca postul ii foloseste sufleteste, de ce incearca cei din jurul ei sa ii rapeasca bucuria? Femeia e si asa in varsta, probabil stie ea de ce posteste asa. Si personal, cred ca prin ascultarea si jertfa ei se va mantui. Sa nu-i rapiti, fratilor, bucuria mantuirii!
a nu se intelege prin asta ca daca va inceta postul, nu se mai mantuieste....nici vorba; ci ca implnirea canonului te face sa pregusti fericirea raiului.
Cinste ei!

Minunat cuvântul tău Lori! Ziditor şi adevărat. Mulţumesc, se cunoaşte că eşti o preotească adevărată.
- Nu a fost legată pe nedrept
- A uitat cine şi unde i-a dat canonul.

Sunt intru totul de acord, dar de ce sa te lege un preot care nu e duhovnicul tau?

Si inca ceva:ce parere aveti despre persoanele care isi iau ele singure "canon", cum a facut de exemplu strabunica mea? Credeti ca avea neaparat Dumnezeu nevoie sa posteasca ea toata viata, mai ales ca nu era prea bisericoasa. Si daca totusi Dumnezeu i-ar fi luat pe cineva, ce ar fi facut? Adica vreau sa zic ca nu cred ca pocainta trebuie conditionata, e drept ca trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu cand ne ajuta, dar nu doar daca...
(by the way, am vazut intr-un film, dar cu siguranta s-a intamplat si in realitate, un tip a promis ca daca ii scapa fiica de cancer, se va rastigni precum Domnul Cristos in fiecare an...)
Mai stiu pe cineva care si-a vazut nepotul cazand dintr-un nuc, de la inaltime considerabila, intr-o zi de vineri, si apoi ridicandu-se fara sa pateasca nimic, si de atunci, bea doar apa vinerea.
Cred ca totusi oamenii sunt mai determinati sa tina propriile canoane pe care si le impun, decat pe cele care le primesc...

Îţi va răspunde şi lori dar îţi pot spune şi eu că de obicei preoţii de mir nu dau canoane. Mulţi creştini în cunoştinţă de cauză merg la mănăstiri unde se spovedesc din copilărie şi primesc canon. De obicei sunt opriţi de la Sfânta Înpărtăşanie un număr de ani. Începătorii acceptă uşor oprirea de la acesta. Cei care sunt puţin mai sporiţi îl roagă pe preot se le dea un canon mai lung dar să nu fie ţinuţi departe de Sfintele Taine.

Intradevar, un lucru care care nu sunt de acord. Crestinii se spovedesc la un preot de mir, care in general sunt mai ingaduitori, iar cand ajung la vreo manastire imbunatatita vor sa se spovedeasca la duhovnicul locului. Si de cele mai multe ori se duc cu zambetul pe buze si se intorc legati ptr vreo...7 ani.
Am intalnit un caz de femeie care facuse avorturi, dar le spovedise.Ajunsa la Sihastria..ce se gandeste? ca e bine sa faca o spovedanie din copilarie. Si marturiseste iar pacatele toate, iar preotul o leaga 7 ani. nu a mai apucat sa ii spuna ca a mai marturisit pacatul si a primit canonul, pur si simplu s-a blocat.E extrem de greu sa stai 7 ani fara Sfintele Taine!Groaznic!

de ce zic ca nu sunt de acord? daca traiesti in lume, ia-ti un duhoovnic din lume.Daca intradevar vrei unul mai sporit, ia-ti unul din manastire dar tine-te frate de el.Nu te duci o data in viata si el te leaga ptr nu stiu cati ani. Uneori, oamenii isi iau un jug mai greu decat pot duce, din exces de zel.
Nu e de condamnat preotul, care da un canon greu, el considera ca cei care vor sa se spovedeasca in manastire au ajuns la carne.dar din pacate, cei mai multi abia sunt la lapte.
Ptr un canon potrivit, e important ca duhovnicul sa te cunoasca.
Sa nu credeti ca gresesc duhovnicii care dau canoane. Nici vorba! Gresesc duhovnicii care dau Sfintele taine fara sa dea canon. Greu raspuns se va cere din mana lor!
Dar e bine sa ne acceptam soarta cu smerenie si sa facem ascultare.Repet, excesul poate produce mari vatamari sufletesti.
Eu personal, sunt extrem de slaba.Din cauza asta, niciodata nu voi cere duhovnicului sa imi dea o zi de post negru. Ma duc la spovedanie, cu nadejdea ca Domnul imi va da canon potrivit prin duhovnicul care deja imi cunoste slabiciunile. Nu indraznesc sa ma spovedesc la manastiri cu renume, tocmai din cauza asta.

Bunica mea a tinut in fiecare vineri post negru, de la 30 de ani si pana in ultima zi din viata. De joi seara pana sambata dimineata nu manca si nu bea nimic. Nu am auzit-o sa se planga vreodata ca ii e foame sau rau. Nu stiu bine daca ea singura si-a luat acel canon sau i l-a dat cineva, dar stiu ca s-a intamplat intr-o perioada in care ea a fost in pericol de moarte si ca, multumita acelei jertfe pe care o facea, a primit binecuvantari duhovnicesti. O singura data cand a calcat postul negru, mancand mancare de post, de gura oamenilor (hai, draga, ca nu ai omorat oameni!) si in aceeasi zi, copilul i-a fost accidentat foarte grav si a stat in coma.

Niciodata nu m-am gandit ca daca bunica mea ar fi calcat postul in ultima zi din viata si ar fi luat o pastila, nu ar fi murit. Ar fi fost si un mare semn de necredinta si de neputinta ca, profitand de slabiciunea ei, sa imi fi pus nadejdea intr-o lingura de mancare sau intr-o bulina, mai presus decat in Dumnezeu. Oricum, eu vorbesc ipotetic acum, caci nu mi-am imaginat ca va muri. Astea sunt lucruri mai presus de intelegerea noastra.

A ajutat-o Dumnezeu sa tina, sa nu simta nici durerea, nici foamea. O ajuta Dumnezeu si pe batrana aceea de 86 de ani. Nu e bine sa o scoateti din rosturile ei. Poate ca infranarea si ascultarea ei e mai mare decat dragostea voastra. Daca va simti nevoia acuta, va manca si singura. Nu e bine sa o presati. Ce e cu neputinta la oameni e cu putinta la Dumnezeu. Si apoi, din putina mea experienta cu postul, postesti mai usor atunci cand esti antrenat sa postesti de obicei. O persoana care posteste miercurile si vinerile de peste an poate tine mai usor posturile de peste an decat una care nu posteste de obicei. Face si omul o jertfa, dar si Dumnezeu Il sustine pe masura.



Fallen, Dumnezeu nu are nevoie de postul, de rugaciunea noastra, de faptele sau de mersul nostru la biserica. Noi avem nevoie de toate acestea, noi avem nevoia sa simtim comuniunea cu El. E o legatura intima intre Dumnezeu, credincios si acea jertfa. In general, oamenii tin sa consfinteasca trairile interioare si prin gesturi exterioare. Poate ca strabunica ta a facut jertfa aceea pentru a-si aminti in fiecare zi a vietii ei si in plan concret, nu doar mental, ce bun e Dumnezeu, pentru a nu uita niciodata ce a facut Dumnezeu cu ea. Noi avem doar idei abstracte, ganduri, despre credinta si Dumnezeu, ca e bun, ca ne iubeste, dar le facem tot pe ale noastre, in plan concret. E mare semn de credinta ce a facut bunica ta. Mare.

Este firesc sa avem reactiile spontane ale omului curent , neobisnuit cu ceva anume , caci asa imi pare reactia dvs.
Eu va marturisesc ca stiu persoane care nu au fost impartasite 12 ani sau 9 ani si nu s-a intimplat altceva nimic cu ele decit ca s-au ambitionat/hotarit sa se apropie din ce in ce mai mult de Hristos si sa traiasca din ce in ce mai bine in duh si adevar .
Adevarat este ca este tare greu sa nu te poti uni cu Hristos multa vreme , dar in cazurile stiute de mine lucrarea a fost cu mult folos , nici decum spre deznadajduire . Evident , toata evolutia acestor crestini a depins in cea mai mare parte de duhovnic . Enoriasul doar a marturisit daca voieste sa revina la Hristos , iar de acolo in colo arta duhovnicului a stiu sa ii duca pe fiecare unde a trebuit .
Acest duhovnic la care am vazut cazurile , calugar fiind, avea un obicei pe care mult mai tirziu l-am apreciat : cei care veneau la el hotariti sa il ia de duhovnic stateau 1 an neimpartasiti in mod firesc , dupa care , in functie de greseli se puteau impartasi sau mai asteptau . Pe timpul de 1 an , omul isi aducea aminte lucruri ramase nemarturisite din prima, dintre cele mai variate si bizare , nebanuite ca fiind pacate initial, timp care este mult benefic pt. crestin.
Si pot sa va spun mult mai multe amanunte de arta duhovniceasca despre acesta. De exemplu spovedania unui sot si a sotiei sale care nu se spovedisera nici o data pina atunci (oameni scoliti deosebit si din cel mai mare oras al sudului tarii) a durat intre 8-9 ore .
Avea aceiasi parere ca si gheronul Cleopa despre canoane : ,,... mai , astazi este mai greu , desi nu imposibil, de aplicat canoanele in litera lor , dar in spirit suntem obligati sa le aplicam. Daca faci avorturi multe si dupa canonisirea Sf. Vasile cel Mare ar trebui sa nu te impartasesc 25 de ani nu mai ai decit urmatoarea varianta de urmat : daca marturisesti ca esti iubitor de Hristos , de biserica Sa, si de viata duhovniceasca , ca te vei spovedi de acum in colo regulat si ca vei renunta la pacatele facute , atunci macar jumatate din canon trebuie sa il implinesti ; dar nici decum a 15 sau a 20 parte din el . Dar daca nu te bate gindul sa te indrepti si nu faci toate acestea atunci te canonisesti tu singur cu 25 ani de neimpartasanie . Insa ca sa nu pleci de la mine cu zalog de git , dute la cei care te dezleaga una-doua considerind ca si asa ai facut o fapta mareata doar daca te-ai spovedit !"

Deci , si un ortoped , dupa un accident grav, ca sa iti salveze picioarele iti baga fiare prin ele si chiar iti desfinteaza unele articulatii (adica fixeaza oasele in pozitie imobila , fixa, anulind miscarea in articulatie) numai ca sa traiesti, sa fi viu . Dar nu am auzit pe nimeni ca ar fi refuzat o asemenea varianta si ar fi preferat sa plece din spital gindindu-se ca cumva-cumva va supravietui el .
Ei , in fata unui duhovnic bun cunoscator al meseriei lui de duhovnic , cind este cazul sa iti bage ,,fier prin oase" pt. accidentele duhovnicesti pe care le-ai produs , atunci omul nu mai vrea sa traiasca ci prefera sa plece cu coada intre picioare gindindu-se ca se va descurca el si cu un ,,doctor de suflet" mai rau ... dar la canon nu vrea sa fie ,,batjocorit". Orice , dar asta nu ! Pai ce popa este ala care te desparte de Dumnezeu la nesfirsit , nesocotind lucid ca defapt tu insuti te-ai separata de mult de Hristos insa numai acum ai gasit pe cineva care are curajul sa-ti spuna cit de rau te-ai pozitionat fata de dumnezeire .

Dar acest comportament al credinciosului, mai bun sau mai rau , tine de prezenta unui bun duhovnic in viata omului su tocmai de lipsa acestuia .
Omul , daca ar fi lasat de capul lui , ar fi in stare acum sa desfrineze si miine sa se impartaseasca , ca ce, nu este destul ca si-a recunoscut vina si ca a marturisit-o. Stiti ce a spus Hristos : ,,... nici in puterea lui Dumnezeu nu credeti si nici scripturile nu le cunoasteti " si inca ,,...orb pe orb calauzind , ajung amindoi in groapa " (retineti : amindoi , exact cum spunea si Cleopa : ,, ...mai , cu duhovnicul nevrednic mergi direct in fundul iadului cu el de git cu tot!")


Citeva povesti despre cum sa il adaptam pe Hristos la noi ... si nicidecum invers !

Mi-a placut cum ai scris, mai ales comparatia asta atat de plastica, cu ortopedul. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa fim un pic (mai mult) autodidacti, si sa nu ne multumim niciodata cu ceea ce suntem, duhovniceste vorbind. Pentru ca multi duhovnici mai ales din mediul urban nu prea ne ajuta sa crestem duhovniceste, nu dau canoane. Sau daca dau, nu prea se pot numi canoane, sorry.

Cred ca asta e una dintre cele mai strasnicie ispite. Sa il adaptam pe Hristos la noi. Problema e ca atunci nu mai vb de Hristos, ci de dumnezeul nostru, creat dupa chipul si asemanarea noastra.

Multi intreaba de ce e biserica goala de ortodocsi si pline sunt bisericile sectarilor?
Cred ca tocmai din acest motiv: omul nu mai traieste dupa cum vrea Domnul, ci interpreteaza voia Domnului dupa propriile sale neputinte, creand astfel un cult separat.Randuiala care o prevede BO pare incalcarea a drepturilor unora, facandu-te rob a lui Hristos. Fara a intelege insa ca robia in Hristos te fece liber duhovniceste. Pe cand reversul, intalnit in alte parti, iti ofera o libertate in manifestari, vorbire, fapte(pe motiv Fac ce vreau), fara ca omul sa realizeze ca in felul acesta devine rob trupului, patimilor sale si implicit diavolului.Si asta e cu adevarat robie!

Ceva vreme am crezut ca postul meu ultim va va deranja atit de tare incit veti incerca sa va prezentati ca ,,atinsa" de atac la persoana . Adica ceva asemanator cu atitudinea cea mai frecventa a catolicului EreticTron.
Dar constat ca aveti aceiasi atitudine consecventa de drept marturisitor, cu care ne-ati obisnuit si de la care nu va deziceti , ceea ce va face cinste. Defapt , aceasta atitudine tradeaza o f. buna intelegere a teologiei ortodoxe, lucru destul de rarisor intimplat pe aici , pe forum .

In rest, nu pot sa spun decit ca mai mereu aveti mare dreptate in ceea ce postati.

De curand am auzit o alta istorisire a unei batrane, care a primit si a indeplinit de la par. Adrian Fageteanu un canon de 12 ani... Si dupa 12 ani s-a dus la dlui si a dezlegat-o. A zis ca daca murea parintele, ar fi ramas legata si nu s-ar fi putut imparatasi nici acum. Dansa sustine ca nu te poate dezlega decat cel care te-a legat. Acum nu stiu daca chiar asa este, daca nici macar pe patul de moarte nu poti fi dezlegat.
In orice caz, e de admirat sa ai atata vointa sa tii un astfel de canon. Alta persoana poate ar fi plecat invartindu-se si ar fi abandonat orice speranta de mantuire, cel putin pe aceasta cale, si poate nici n-ar mai fi trecut pe la biserica. Cred ca totusi parintele si-a dat seama, a cunoscut-o cat e de ravnitoare si a considerat ca poate sa duca acel canon la bun sfarsit, nu i-a dat mai mult decat ar fi putut duce.

Este f important canonul, daca nu-l faci pe lumea asta..il faci pe cealalta.