|
Universal Compassion
THE LINEAGE
Every living being has the same basic wish - to be happy and to avoid suffering. Even newborn babies, animals, and insects have this wish. It has been our main wish since beginningless time and it is with us all the time, even during our sleep. We spend our whole life working hard to fulfil this wish. Since this world evolved, human beings have spent much time and energy improving external conditions in their search for happiness and a solution to their many problems. What has been the result? Instead of their wishes being fulfilled, human suffering has continued to increase while the experience of happiness and peace is decreasing. This clearly shows that we need to find a true method for gaining pure happiness and freedom from misery. All our problems and all our unhappiness are created by our uncontrolled mind and our non-virtuous actions. By engaging in the practice of Dharma, we can learn • to pacify and control our mind, • abandon non-virtuous actions and their root cause, and thereby attain permanent peace, the true cessation of all our suffering. The supreme Dharma of training the mind (Tib.Lojong) is an unsurpassed method for controlling our mind, and reveals the principal path to enlightenment. There are many different sets of Lojong instructions, such as those contained in the One Hundred Practices of Training the Mind. The present text, Universal Compassion, explains how to put into practice the Lojong instructions given by Bodhisattva Geshe Chekhawa in his root text Training the Mind in Seven Points. The seven points are: 1 The preliminary practices of training the mind 2 The main practice: training in the two bodhichittas 3 Transforming adverse conditions into the path to enlightenment 4 How to integrate all our daily practices 5 The measurement of success in training the mind 6 The commitments of training the mind 7 The precepts of training the mind The first point, the preliminary practices, is the preparation for engaging in the principal path to enlightenment, and the second point is the principal path itself. The five remaining points are the methods for completing the principal path. To have the opportunity to practise this precious and profound teaching is infinitely more meaningful than being given all the precious jewels in the world. If we understand how extremely worthwhile it is to read, listen to, study, contemplate, and engage in the practice of this very special Dharma, we will do so with great faith and a happy mind. Geshe Kelsang Gyatso, Tharpaland, November 1987. |
Perfecta iluminare presupune in mod necesar aprinderea inimii cu dragoste nediscriminatorie pentru toate fiintele din cele trei lumi: celesta, pamanteana si subpamanteana.
Buddha Sakyamuni a transmis doua feluri de invataturi pentru atingerea acestei stari exaltate. Una, prin linia lui Buddha Maytreia - Asanga - Serlingpa - Atisha, numindu-se 'Cele 7 verigi cauza efect' Cealalta prin linia lui Buddha Manjushri - Shantideva, numindu-se 'Egalizarea si schimbarea sinelui cu celelalte fiinte'. Cea de a doua este mai profunda ca prima, insa ambele sunt la fel de importante in generarea mintii iluminarii, suprema Bodhicitta. |
Citat:
Pentru a intelege explicatiile referitoare la "Egalizarea si schimbarea sinelui", trebuie mai intai inteles mecanismul prin care este generata fiecare forma de suferinta, chiar infima, fara exceptie. Mai jos este prezentat schematic lantul de generare: Necunoasterea Adevarului (ignoranta) --> conceperea in fiecare instanta cognitiva a unui “Eu Independent” (eul este conceput gresit – “conceptia impura despre Sine” - este innascuta, si ulterior exacerbata intelectual in cazul fiintelor rationale) --> iubirea-de-sine --> generarea impresiei de “al Meu” --> identificarea Eului cu corpul --> iubirea corpului --> actiuni nevirtuoase (au la baza motivatia iubirii-de-sine si iubirii-corpului) --> Multitudinea de suferinte interminabile |
Un aspect preliminar – despre motivatie
Pentru a intelege modul in care este generata trairea exceptionala a “compasiunii universale”, mai intai este important de inteles modul cel mai general al structurii gandirii budiste. O observatie generala: Orice actiune are la baza o motivatie, care poate fi pusa in ecuatie sub forma de mai jos (actiune)motivatie In cazul fiintelor obisnuite, fie celeste, pamantene sau subpamantene, aceasta ecuatie arata de forma: (actiune)iubire-de-sine Motivatiile tuturor actiunilor sunt, cu precadere, contaminate de iubirea-de-sine. Budismul contine doua sisteme de invataturi: Hinayana si Mahayana. (Tantrayana este o particularitate a Mahayanei) Hinayana este denumit generic “micul vehicul”, pentru ca cel ce aspira la voluptatea libertatii o face in primul rand pentru el insusi – deci forta motivationala este derivata tot din iubire-de-sine. Insa aceasta iubire-de-sine incepe sa-si piarda din intensitate pe masura ce sunt savarsite actiuni virtuoase sub votul hinayanic : ascultare, saracie si castitate. Astfel ca, toate actiunile unui aspirant hinaianic incep sa fie patrunse progresiv de o motivatie superioara, diferita de cea a fiintelor obisnuite: aceasta se numeste “renuntare” la atractiile samsarice. In ecuatie arata sub forma: (actiuni hinaianice)renuntare De la meditatie, la rugaciune, la obligatii lumesti comune…toate actiunile sunt motivate de renuntare. Aceasta renuntare are forma unei sete puternice de libertate. Libertatea este inteleasa si gustata in rugaciune cugetand asiduu la setul de instructiuni hinaianice: natura samsarei, impermanenta, moartea, karma, frica, spovedania, curatenia... Odata ce este gustata in meditatie si rugaciune o stare de slobozenie interioara din ce in ce mai pronuntata, motivatia renuntarii devine foarte puternica. Astfel ca, un sinonim pentru ecuatia motivationala hinainica poate fi exprimata si astfel: Hinayana : (actiuni)motivate de aspiratia la libertate Toate actiunile unui om aflat pe treapta hinaianica sunt savarsite cu intentia producerii efectului eliberarii. Se spune ca astfel de actiuni sunt in sfera puterii – sunt esenta fortei, pentru ca lumescul incepe sa fie progresiv biruit. |
Sumarizand, in sistemul Hinaya - aspirantul, initial, constientizeaza iminenta producerii nenorocirilor viitoare, care au drept cauza actiunile nevirtuoase pe care le-a savarsit in trecut si genereaza Frica. Acesta este primul pas cu care intra realmente in fluxul spiritual.
In continuare, constientizeza ca bogatiile si atractiile lumii sunt ca niste flori otravite si atunci leapada totul pe dinlautru, sigiland aceasta decizie cu votul Saraciei. Frica este mentinuta pana cand este inlocuita progresiv de Mila Universala, stadiu cand aspirantul paseste din Micul Vehicul in Marele Vehicul: Mahayana. Mahayana este deci o prelungire a Hinayanei. Nu putem vorbi de nicio realizare mahayanica care sa nu depinda de realizari hinayanice. Altfel spus, Mahayana este imbricata in Hinayana. Simbolic, aceasta dependenta poate fi exprimata grafic astfel: Hinayana (Mahayana) Realizarile Mahayanei sunt mult superioare realizarilor Hinayananice, pentru ca toate actiunile unui mahayanist sunt motivate de dragostea universala. Si un hinaianist cultiva dragostea, dar aceasta nu este inca o forma calificata de iubire. Ea este imperfecta fiind limitata, partiala si amestecata cu iubire-de-sine. Cea mai inalta treapta pe care poate urca un hinaianist (adica daca nu reuseste sa atinga dragostea universala) este Eliberarea din procesualitate. Aceasta realizare exceptionala este cunoscuta si ca Mica Iluminare sau Media Iluminare. Mahayana este o stare extraordinara a mintii si inimii. Nimeni nu poate sa spuna ca acesta este un hinaianist sau un mahaianist, pentru ca in esenta acestea sunt calitati ascunse. In Mahayana se intra efectiv cand aspirantul genereaza spontan si incontinuu bodhicitta. Bodhicitta este o vointa titanica de a atinge desavarsirea iluminarii, motivata exclusiv de compasiunea universala. Pentru ca doar din aceasta stare fiintele samsarice pot fi realmente ajutate direct si eficient de catre aspirant. Din oricare alta stare, ajutorul este limitat, imperfect si de multe ori inadecvat. (O fiinta bolnava este putin de folos altei fiinte bolnave) Pentru a face o distinctie clara, dorinta de a atinge desavarsirea spirituala fara motivatia milei universale NU este bodhicitta. Dupa ce se intra in Mahayana, toate actiunile comune sau spirituale sunt motivate de Bodhicitta. Ca expresie simbolica aceasta poate fi reprezentata de forma: (actiune)bodhicitta Astfel de actiuni, dezbracate de iubirea-de-sine se spune ca sunt perfecte. |
Bodhicitta nu poate fi inteleasa si traita, fara intelegerea Milei Universale.
Ce este Mila Universala? Mai intai cateva cuvinte despre Iubirea in Trei Fete. Iubirea, in general, oscileaza in trei game relativ distincte dar unite de acelasi fir simtitor: 1. iubirea afectuoasa - sau "incalzitoare" - PREMA - o iubire invaluitoare numita "apropiere" sau intimitate 2. iubirea altruista - sau "bine-voitoare" - MUDITA - iubirea in aspectul ei dinamic 3. iubirea indurerata - sau "mila" - KARUNA - iubirea in context tragic Astfel, desi Iubirea este Una, ea se exprima in cele Trei Ipostase. Orice fiinta poate simti in anumite circumstante o mila spontana, covarsitoare pentru o alta care se afla intr-o situatie dificila. Aceasta traire se spune in scripturi ca este samanta budeitatii. Deci budeitatea nu poate fi in afara flacarilor dragostei. Ce este fara dragoste - nu este budeitate. Compasiunea Universala este o maturare inconceptibila a milei circumstatiale, simtita fara discriminare pentru toate fiintele captive in mizeriile procesualitatii. Compasiunea Universala este PREMA care constientizeaza primul adevar nobil: Adevarul despre Suferinta si se transforma in KARUNA. O fiinta obisnuita nu cunoaste Adevarul despre Suferinta. Are experiente ale suferintei dar nu-i poate identifica corect natura. Acest adevar poate fi vazut direct doar de o fiinta "nobila". O fiinta nobila in acest context este aceea care a realizat natura ultima a realitatii. |
Nene, asta e forum crestin nu budist.
Nu intereseaza pe nimeni aberatiile astea, nici macar ca si cultura generala. Tu de ce-ti pierzi timpul? Sa dai aparente de eruditie citand mai mult decat poti traduce? |
Citat:
Tu de ce vorbesti in numele altora? Poate iti pierzi Timpul. |
Motivatia de baza a unui hinaianist este mantuirea proprie.
Toate actiunile sale spirituale sunt sustinute de aspiratia salvarii, ancorata in propriul ego. Un hinaianist este cel ce are credinta, lucreaza faptele bune, dar nu are o dragoste desavarsita pentru toate fapturile. |
"Mantuirea" in Budism poate fi inteleasa sub trei aspecte:
1. mantuirea minimala: renasterea intr-o forma existentiala in care lucrarea virtutilor inca mai este posibila (cel putin umana - cu inzestrarile cognitive corespunzatoare - fara handicapuri severe- intr-un mediu ambiental care poate sustine necesitatile fiziologice de baza iar comunitatea in care va creste recunoaste valoarea preceptelor morale) 2. mantuirea medie: eliberarea de sub robia procesualitatii. Transformarea trupului este transcensa. In acest caz, continuumul mintii si continuumul trupului sunt aduse la coincidenta. Astfel sunt biruite Moartea si Timpul. 3. mantuirea deplina: Se mai numeste si Iluminare sau Perfectiune. O astfel de fiinta, in plus fata de cel eliberat, schimba propriul sine cu sinele tuturor fiintelor dintr-o dragoste nemarginita, inepuizabila. Diferenta dintre cel Eliberat si cel Perfect consta, in principal, in acumularea de merit. Daca primul este ca o scanteie, cel de al doilea ilumineaza intreaga creatie cu puterea unui milion de sori la un loc. |
Citat:
|
Citat:
Aceasta "urare a propriului suflet" este realizata preponderent pe o coordonata emotional-devotionala, in cadrul unei imagerii interioare care se subtiaza progresiv in intelesul ultim - logos- Adevar. Aceasta sustine cu o anumita intensitate, functie de puterea mintii, o interactiune interpersonala cu Dumnezeu in ipostasele Sale: de Tata, Fiu sau Duh Sfant. "Urarea" crestina este o lucrare pozitiva pentru ca este compensata atent de dragoste si daruire plenara fata de Dumnezeu. Un crestin poate ajunge la Perfectiune (asa cum este inteleasa in budism)- prin contemplare si unire in suflet cu Dumnezeu. In budism, "urarea propriului suflet" are pe langa o componenta devotionala (cu recunoasterea sincera a propriilor pacate si dragostea fata de Budha) si o componenta rationala, care identifica gnoseologic ce este cu adevarat "Sinele". Ambele abordari sunt impletite armonios in efortul spiritual. Aceasta abordare simultana a emotionalului cu rationalul este denumita generic in scripturile budiste "unirea metodei cu intelepciunea". Metoda este aspectul formal liturgic, iar intelepciunea este vederea esentei ultime, dincolo de aparentele formalului (inchipuirile fine ale mintii). Din punct de vedere rational, in budism, "urarea propriului suflet" se studiaza in scripturile Caii Profunde iar cultivarea fericirilor in scripturile Caii Vaste. |
Citat:
|
Florin, in ochii mei ai trei calitati:
1) esti sincer; 2) gandesti profund; 3) esti ardelean. -------------------------------------- Insa aceste calitati (si altele poate) nu ma conving pe mine despre marturia ta de credinta. Raspunde-mi sincer, asa cum te-am "cunoscut" din postarile tale: esti crestin (indiferent de denominatie) sau budist? Pe scurt, care este marturia ta de credinta? |
Asa cum l-am cunoscut pe Florin din postarile sale pe forum, el nu e budist, insa se poate sa aiba ceva din budism in el si budismul ceva din Florin, odata ce s-au intalnit. Pacat ca nu exista un topic "religiile orientale", pentru ca materialele sa fie adunate intr-un singur loc si nu de-a valma raspandite intr-o sectiune extrem de cosmopolita.
|
Nu o fi budhist ca pana la urma nu cred ca urmeaza rutina dintr-o manastire budista dar nici crestin.
Este, sa zicem, un filosof copy/paste. |
Citat:
A te numi astfel, depinde de o optiune circumstantiala, bazata pe un set de rationamente validate la un moment dat. Numele religiei, precum si declaratia de adeziune personala sunt simple imputari mentale, care nu indica ceea ce suntem cu adevarat. Avem nevoie de identitate - dar in acelasi timp trebuie sa-i identificam corect aspectul ei relativ. Denominarile sunt in sfera mintii conceptuale. Acestea au importanta lor in economia spirituala. Daca, insa, este supralicitata functia acestora (abordare strict literala), apar conflicte atat interioare, cat si in relatia cu exteriorul. Dreapta chibzuinta, dintr-o perspectiva mai profunda, reprezinta realizarea echilibrului dintre inteles si aspectul relativ al acestuia. |
Citat:
Alin, esti prietenul meu cel mai bun de pe acest forum. Iti multumesc pentru remarcile tale instructive. |
Fara dragoste suntem "arame dogite" .
"Sunetele gandurilor din inima" sunt seci - nu au amplitudine melodica. In budism sunt doua metode de trezire a unei dragoste puternice, minunate, neasemuite - care sa imbratiseze toate fapturile. Prima a fost predata de Atisha, iar cea de a doua de Shantideva. Originea primei invataturi este Dharmakaya cu urmatoarea linie de transmisie: Buddha - Buddha Maytreya -Asanga - Serlingpa - Atisha. Se numeste "Cele sapte verigi cauza-efect" Invatura face parte din curriculum Caii Vaste. I se spune "Vasta" pt, ca opereaza cu forme (care sunt infinite). Voi esentializa prezentarea care este foarte detaliata si cu multe forme de rationament. Operand cu forme este implicata forta imaginatiei. O minte clara si o imaginatie buna sunt conditii necesare pentru succes. --------------------------------------------------------- In primul rand trebuie sa realizam ca toate fiintele sunt egale dpdv al caracteristicilor esentiale: toate fiintele care se nasc - inexorabil vor muri, toate vor fericire, toate fug de suferinta si mizerie... Prin forta imaginatiei transformam toate animalele (insecte...), toate fantomele si fiintele din iad in forma umana. Contemplam ca in esenta toate fiintele sunt egale. Nu este niciuna mai pretioasa ca alta, sau mai putin pretioasa, mai importanta sau mai putin importanta. In pasul urmator, prin forta imaginatiei le transformam pe toate in infatisarea Mamei. Scripturile spun ca toate fiintele ne-au fost fiecare in parte, de nenumarate ori mama in vietile anterioare. Contemplam frumusetea iubirii cu care ne-a invaluit fiecare mama in parte, de nenumarate ori. Simtim in inima iubirea lor curata, afectiunea plina de caldura. Dar toate Mamele, acum sufera in multe feluri. Mamele sunt garbovite de boli, cu vedere slaba si orbecaie in bezna necunoasterii. Ochii ni se umezesc iar inima este plina de durere. Trebuie neaparat sa le salvam cumva din aceasta stare de suferinta interminabila. Dar si noi daca ne uitam bine suntem neputinciosi si orbi. Doar cei cu har pot intradevar sa ajute fiintele Mama. Atunci trebuie sa ne vindecam mai intai noi insine pentru a putea fi de un real ajutor. In sinea noastra ne spunem astfel: "De acum toate eforturile mele sunt indreptate spre alinarea suferintelor fiintelor mama. Voi lucra necontenit pana cand fiecare Mama va ajunge la lumina fericirii neschimbatoare ." Aceasta determinare puternica nascuta din drama si dragoste se numeste Bodhicitta Conventionala. |
Citat:
Budhismul e o filosofie - nimic mai mult, daca budhismul ar duce oamenii la mantuire, Hristos ar fi inutil. Iar marturia ta, prin pilda de "spiritualitate" pe care o oferi este ca Hristos este inutil. Sau, in orice caz, nu este ceea ce El spune ca este si Cine spune El ca este, Biserica este in deriva si sfintii la fel, singurii care au dreptate sunt neo-budihistii a caror filosofie in mare parte nici macar nu se regaseste in cartile autentice si originare ale budhismului. |
Citat:
Este perceptia ta, Alin. Fiecare vede ce vrea sa vada, functie de propriile conditionari mentale. Daca traiesti iubirea inimii (nu cea a vorbelor) iL poti intelege mai bine pe Hristos. SI daca iL intelegi pe Hristos esti aL Lui, si prin EL mantuit. |
Ce defineste in mod esential o Mama ( ama )?
Faptul ca naste? Nu. Ci dragostea afectuoasa pe care o manifesta - Prema. Prema este, in fapt, hrana cereasca - pentru ca este izvorul binelui (kaliana). Prema este un aspect care trebuie intradevar venerat/laudat: praza prema. In budism se spune ca fiecare fiinta este, in fapt, propria noastra mama. ( ama upeka). Toate fiintele au manifestat la un moment dat prema. Iar aceasta prema ne-a hranit la un moment dat, prin actiuni motivate de afectiune. Deci, mama este nepretuita (vera) pentru ca manifesta prema - ama vera . Dar toate mamele sufera in samsara [din cauza necunostintei (avidia)] - ama duka. Durerea produsa de constientizarea acestei stari de fapt se numeste Compasiune Universala sau Marea Compasiune (cu mult superioara compasiunii circumstantiale - kalaruna) pentru ca imbratiseaza toate fiintele mama, fara nicio exceptie - karuna. Astfel se naste in mod natural dorinta (mudita) ca toate fiintele mama sa scape cat mai repede de orice forma de durere, probleme, necazuri si sa experimenteze permanent stari de bucurie/fericire - (piti/suka). Insa cea mai intensa forma de bucurie (ananda) este cea experimentata de o fiinta complet iluminata (budha). Orice mama merita din plin aceasta forma ultima de extaz. Intentia de a ajuta/servi fiecare mama sa atinga extazul budeitatii (ananda) se numeste azaya. Determinarea ferma de a actiona efectiv pentru ca fiecare mama in parte sa atinga ananda, se numeste naia. Insa doar o fiinta insanatosita (care a inlaturat orice forma de necunostinta din continuumul propriu), puternica, devenita budha, poate efectiv sa ajute mamele suferinde sa inlature la randul lor avidia si sa se bucure de fericirea suprema - ananda. Intentia de a deveni budha pentru scoaterea mamelor din incendiul suferintelor si umplerea sufletului lor de bucuria suprema se numeste bodhicita. Bodhicita - aceasta minte extraordinara - este o raritate in univers. Multe fiinte doresc fericire altor fiinte, dar putine doresc fericire tuturor fiintelor fara exceptie si extrem de putine le doresc tuturora fericirea in forma anandei (in primul rand pentru ca nu este inteleasa). Si mai putine insa actioneaza efectiv cu aceasta intentie. Dintre acestea, si mai putine aspira la budeitate pentru salvarea tuturora. Cel ce face fapte bune cu intentia bodhicitei se numeste Bodhisattva. Iar astfel de actiuni extraordinare se numesc perfecte (paramita). ---------------------------------------------------------- Aceasta expunere reprezinta coloana vertebrala a budismului. Toate actiunile, riturile, rugaciunile, meditatiile si studiile specifice budismului sunt subordonate scopului ultim: salvarea tuturor fiintelor mama, fara exceptii. |
In budism, bodhicitta se cultiva prin doua metode (riti) de meditatie:
1. ama riti - metoda salvarii mamei (prezentata in postarea antrioara) 2. nimaya_kara_dana riti- metoda schimbarii sinelui (nimaya) si luarii suferintelor mamelor asupra noastra (kara) Prima are o componenta predominant volitiv-aspirationala, in timp ce cea de a doua are o componenta predominant lucrativa. A doua riti este mult mai profunda. Prima riti o sustine pe cea de a doua. |
Nasterea bodhicitei in continuumul mintii nu este facila, ci rodul multor ani, chiar vieti de cugetare asidua la intelesul acesteia.
Mintea insa nu este atrasa sa cultive aceasta virtute daca nu-i intelege beneficiile. Cine intra pe poarta mahayanei (slujirii celorlalti) in pravila zilnica isi aduce aminte de cele 10 beneficii ale bodhicitei: 1. bodhicita dosa vijita/ bodhicita maha agni Bodhicita invinge cu usurinta toate relele si durerile/ Bodhicita este ca un focul unui sfarsit de eon care distruge intr-o clipita tot universul. Bodhicita este atat de intensa incat poate distruge intr-o clipita pacatele nesfarsite, savarsite in vieti anterioare. 2. bodhicita ananda Prin bodhicita se atinge forma sublima de fericire. 3. bodhicita sampati Prin bodhicita se indeplinesc toate dorintele. Este forma ultima a satisfactiei. 4. bodhicita arya Bodhicita innobileaza pe cei intunecati in intelegere. 5. bodhicita ta Bodhicita transforma ceea ce este inferior in suprem, adica mintea intunecata in giuvaerul iluminarii. 6. bodhicita unata Dintre toate virtutile bodhicita este cea mai rara si nepretuita. Bodhicita este unica, este regina tuturora. 7. bodhicita nauka Bodhicita este ca o barca care ajuta toate fiintele sa treaca marea involburata a samsarei la limanul iluminarii. 8. bodhicita avaya guna Bodhicita este singura virtute care produce merit inepuizabil. Pentru ca imbratiseaza toate fiintele - care sunt nenumarate. 9. bodhicita aminata Meritele generate de bodhicita nu degenereaza, nu descresc, ci se raspandesc si dau recolta nesfarsita. Este asemuita unei recolte care creste incontinuu fara sa fie semanata. Este asemuita cu arborele vietii celest. 10. bodhicita pahi biti Bodhicita este un refugiu de incredere. Protejeaza de toate fricile samsarice. |
"IUBESTE-TI APROAPELE CA PE TINE INSUTI"
In budismul tibetan exista trei metode pentru a indeplini aceasta porunca crestina fundament: (1)formal indirecta (2)formal directa (3)profunda ( metoda este explicata in lucrarea Bodhipathapradīpaṃ) ================================================== =============== FORMAL INDIRECTA sau “Iubirea slujitorului” Se spune ca este indirecta, pentru ca aceasta forma de dragoste nu este suscitata direct de obiectul iubirii, ci de un agent intermediar - “porunca” sau ”indemn” (a Lui Budha). Nevoitorul nu iubeste prin forta perceptiei proprii ci prin “ascultare”. Pentru cei care nu inteleg dinamica psihologiei mistice (nu se impartasesc de har), aceasta metoda este de neinteles si uneori chiar repugna pentru ca iubirea este ‘mediata’/’artificiala’/’pre-facuta’. Se spune ca este formala pentru ca mintea afectuoasa nu se ridica la cognitia naturii ultime nici a subiectului insusi nici a obiectului iubirii. Beneficiu: dragostea proprie este raportata la dragostea divina. Dragostea omului este “trasa in sus” de dragostea dumnezeiasca fiind transfigurata/facuta din ce in ce mai curata si puternica. Dezavantaj: ‘Imaginea conceptuala divina’ este interpusa, fiinta iubita fiind in planul secund al contiintei. Se spune ca ‘mintea primara’ (mintea care constientizeaza ceea ce este obiectul prin caracteristicile sale esentiale) nu este unitar-exclusiva in obiectul iubit. Obiectul iubirii nu este integrat plenar in subiect: “Te iubesc prin intermediul/porunca Lui Dumnezeu – nu prin ceea ce vad nemijlocit si percep direct”. In curgerea iubirii intervine mintea conceptuala : “Te iubesc pentru Buddha”/”Te iubesc pentru ca-L iubesc pe Buddha”. Prin contrast: “Nu te iubesc doar pentru ceea ce esti tu”. “Nu te iubesc pentru ceea ce pur si simplu esti.” Obiectul iubirii ramane la o anumita distanta psihologica de subiect. Nu se contopesc perfect. Deci aproapele nu este iubit ca sinele propriu. Observatie: Cei inzestrati, cu staruinta puternica pot sa elimine progresiv aceste dezavantaje prin Guna (Har). Harul contopeste desavarsit, in mod curat, duhovnicesc, subiectul si obiectul iubirii. Nevoitorul nu mai trebuie sa apeleze la celelalte doua metode: formal directa si profunda. Dar acestea sunt cazuri exceptionale, extrem de rare. Majoritatea nevoitorilor au nevoie si de metodele adiacente, daca doresc sa progreseze rapid, sa aiba o buna intelegere si sa evite derapajele primei metode: -formalism, -afectivitate oarba/obsesiv centrata pe idee - ‘Budha’ - fara radiere in ambient, -absorbtie exagerata, -egoism camuflat, -incapacitate de a empatiza direct. ================================================== ============ FORMAL DIRECTA sau 'Cele 7 verigi cauza efect'. A fostprezentata anterior. Linia de transmisie ‘Buddha Maytreia - Asanga - Serlingpa – Atisha’. Aceasta se spune ca este formala, pentru ca “APROAPELE” este perceput “formal/conventional” ca ‘mama’/’frate’/’sora’/’tata’/’fiu’/’fiica’. Nici in aceasta metoda, mintea nu sesizeaza natura ultima a subiectului si obiectului. Intre subiect si obiectul iubirii nu mai intervine niciun intermediar (“o a treia persoana”). De exemplu, obiectul iubirii este imputat nominal ca ‘FRATE’ si iubit direct. Aceste relatii sunt formale - sunt bazate pe circumstante/conventii (relatiile inter-fiinte sunt circumstantiale/ poti sa-I spui MAMA unei fiinte care te creste, dar care sa nu fie mama ta biologica). Aceasta metoda psihologica-perspectiva de a privi APROAPELE - incalzeste inima cu putere. Suscita afectivitatea din perspectiva curateniei intimitatii. Este accesibila - usor de inteles si pus in practica. Insa, aceasta metoda nu inlatura complet iubirea-de-sine, la fel ca metoda anterioara. Nu este perfecta. Nici in acest caz aproapele nu este iubit ca sinele propriu. Beneficii: ‘Dragostea’ se aprinde usor, pe baza imputarii nominale si ulterior prin forta familiarizarii. Obiectul iubirii este perceput in mod clar, direct, si iubit pentru ceea ce percepem ca este. Fara nicio raportare terta. Fara raportare la “porunca” /”sfat”/”intermediar”. Favorizeaza spontaneitatea pe axa subiect – obiect. Nu exista in constiinta un “al treilea conceptual (Budha)” in raportul subiect-obiect. Absoarbe in mod direct obiectul iubirii in suflet. Dezavantaje: Aceasta dragoste nu este purificata prin raportarea la dragostea dumnezeiasca. Utilizata in mod exclusiv, ramane la nivelul unei iubiri contaminate omenesti, chiar daca este puternica si sincera. Singura, aceasta forma de dragoste nu poate elimina iubirea-de-sine si parerea-de-sine subtile, cei mai vorace inamici ai sufletului. Iubirea-de-sine nu este invinsa, chiar daca este mult diminuata. Astfel, intre subiect si obiect ramane un obstacol psihologic. Germenele ‘tradarii iubirii’ ramane in inima subiectului in forma latenta, in anumite circumstante putand fi reactivat. ================================================== =========== PROFUNDA sau “Schimbarea sinelui cu cealalta fiinta”. Linia de transmisie este Buddha Manjushri – Shantideva. Se spune ca metoda este profunda pentru ca in procesul schimbarii sinelui, mintea subiectului sesizeaza atat propria natura ultima cat si natura ultima a obiectului iubirii. Fara aceasta forma speciala de cognitie aplicarea metodei “schimbarii sinelui cu cealalta fiinta”este dificila. Manjushri (in sistemul Mahayana) este Buddha care a relevat invataturile care asista mintea in identificarea naturii ultime a realitatii (natura profunda/adanca/abisala a realitatii). Toate practicile (liturgice) derivate din aceste invataturi fac parte din curiculum Caii Profunde. Pentru ca natura ultima a fiintelor este identica (nicio fiinta nu este ceva in-sine si prin-sine/ toate fiintele sunt egale dpdv al naturii ultime) aspectul formal poate fi tranzitat/tunelat fara vicierea ‘adevarului ultim’. In mod normal, noi imputam acest “eu” – pe aceasta forma pe care o percepem ca fiind “a noastra” - trup/ganduri/simtaminte (trupul meu, gandul meu, simtirea mea) si iubim in mod spontan, automat aceasta “imagine-de-sine” generata prin trup/minte/simtaminte. Acesta este izvorul tuturor relelor indiferent de planurile existentiale (demonice, animalice, pamantesti sau celeste). Aceasta forma de iubire (iubirea-de-sine) este izvorul mandriei, este izvorul lacomiei/poftei, este izvorul furiei. Este o iubire centripeta care in mod esential exclude. Este o iubire-capcana, iubire-cusca care separa subiectul de Totalitate. Se mai numeste Samsara sau “robia lui Israel in tara Egiptului” sau “Faraon” in terminologie mistica crestina. Iesirea mintii din aceasta paradigma pare imposibila si impotriva firii. Ne complacem in aceasta robie, care pare sa ne hraneasca - fara sa vedem, fara sa realizam starea in care suntem de fapt. Iubirea-de-sine, de fapt, raneste sufletul in mod continuu si-l tine prizonier intr-o ‘roata de hamster”. Daca vrem sa cunoastem Adevarul trebuie sa fortam cognitia dincolo de paradigma centrarii-pe-sine. (in crestinism: “Sinele trebuie rastignit”, “Samanta trebuie sa moara”, “Sinele trebuie sa-si ia crucea si sa moara ca sa poata invia din nou”). Iubirea-de-sine trebuie micsorata progresiv prin practica morala si finalmente eradicata prin cunoastere. Micsorarea sinelui este izvorul tuturor bunatatilor sufletesti. Acestea sunt asemuite in budism cu un copac care indeplineste toate dorintele, sau cu o recolta care creste incontinuu, fara sa fie insamantata. In fapt, singurul nostru inamic / arhinamicul cel mai puternic care sta cu putere deasupra noastra, este iubirea-de-sine prin parere-de-sine. Este invizibil, greu de identificat. Pentru ca este amestecat cu noi insine. Intelegerea si aplicarea corecta a metodelor mintii il scot la iveala si il pot alunga definitiv din inima. Daca invingem iubirea-de-sine am invins dintr-un foc toti demonii. Absolut nimic nu mai poate sa ne raneasca. Nici elementele exterioare, nici elementele interioare, nici oameni, nici demoni, nici puteri celeste - fie violente, fie ademenitoare, fie inselatoare. In budism, cel ce invinge demonul iubirii-de-sine este denumit Erou sau Eroina. |
Oamenii nu prea inteleg ca nu doar banii sunt totul, e nevoie si de afectiune: de o strangere de mana, de o imbratisare etc.
"Să zâmbești unui om care este supărat; să vizitezi, chiar și pentru puțin timp, pe cineva care este singur; să oferi adăpost sub umbrela ta cuiva aflat în ploaie; să citești ceva unui orb; aceste acțiuni și multe altele pot părea mărunte, dar astfel noi putem să dăm iubirii noastre pentru Dumnezeu o formă concretă." Maica Tereza P.S: ma scuzati daca este off-topic. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
In principiu sunt doar doua posibilitati, asa cum ai spus: 1. fie dupa moarte iei din nou un trup stricacios in care simti dureri - si tot asa descompunere si iar descompunere (metaforic 'focul dezintegrator nu se stinge' - 'viermele neadormit care roade perpetuu din forma') 2. fie iei trup nestricacios - Moartea este invinsa (mai stiintific: un trup care transcende transformarea) Mahayana precizeaza ca este important daca nu obtinem eliberarea (de schimbare), cel putin sa luam un trup in care practica virtutilor inca este posibila ("mantuire" minimala - salvare temporara). Daca pierdem si aceasta oportunitate, atunci cu siguranta sufletul se rataceste in haurile irationalului (noaptea in care mintea nu mai poate lucra) fiind 'condamnat' la o stare de suferinta interminabila (damnare prin lipsa harurilor launtrice). |
Natiunea – un prim pas in intelegerea bodhicitei
Conceptul de “natiune” reprezinta primul stadiu de cultivare a bodhicitei (o stare exceptionala a mintii radiind o dragoste care imbratiseaza toate fiintele) conform celei de a doua metode “schimbarea sinelui” sau altfel spus, “simtirea sinelui celorlati ca fiind sinele propriu”. Acest prim stadiu se numeste “egalizarea sinelui propriu cu sinele ceilorlalti”. Intelesul de “natiune” isi regaseste expresia in acest stadiu al cultivarii bodhicitei. O natiune se defineste prin elementele culturale comune persoanelor care apartin acesteia: limba, obiceiuri, cunostinte... O persoana se poate recunoaste in conationali prin aceste comonalitati. Sinele propriu este “egalizat” in mod natural prin perceptia acestor elemente comune care caracterizeaza deopotriva toate persoanele din acea natiune. Aceasta “egalizare” construieste poduri invizibile intre inimile cetatenilor natiunii. Natiunea este un organism unitar intelegator-emotional construit din aceste legaturi de la sine la sine. Daca o persoana obtine o victorie intr-o competitie la care participa persoane apartinand altor natuni, membrii natiunii de care apartine persoana vor simti reflex o stare de bucurie si mandrie nationala. Daca persoana respectiva pierde, o stare de durere va fi resimtita si de compatrioti. Acest tip de experiente indica nu doar ca sinele este egalizat cu ai celorlalti, dar si ca sinele celorlalti este simtit intr-o anumita masura ca fiind sinele propriu. Spontaneitatea trairilor sincrone deci are la baza constientizarea profunda a similaritatilor care ne confera o identitate. Din aceasta perspectiva, in budism, putem afirma ca samsara este o singura natiune. Cum asa? Care sunt elementele comune care definesc identitatea fiintelor samsarice? Toate cauta fericirea, toate fug de suferinta. Acesta este limbajul esential al inimii. Din acest punct de vedere toti suntem asemenea, suntem o singura natiune de fiinte care au aceeasi aspiratie fundamentala. Chiar daca sunt nenumarate fiinte care nu au forma umana, ele sunt cetatenii acestei natiuni. Pentru ca nu aprofundam intelegerea unitatii aspirationale a fiintelor samsarice, succesul celorlalti ne poate umple de invidie, iar durerea lor ne lasa reci. |
Mila
Mila este grauntele iluminarii. Este iluminarea insasi. Fara o inima patrunsa si luminata de mila, clipa de clipa, pentru toate fiintele samsarice, fara exceptii, ramanem in micul vehicul - al salvarii proprii - hinayana. In micul vehicul putem obtine eliberarea, dar nu iluminarea completa (sambodhi). Intrarea in mahayana depinde de schimbarea inimii, dintr-o inima rece intr-o inima calda, care emana cu putere mila si dragoste in toate directiile. Mila este un simtamant care depinde in mod esential de doi factori: -constientizarea dramei prin care trece subiectul milei; -empatizarea la un anumit nivel cu subiectul milei. Daca unul din factori nu este activ, mila nu poate fi resimtita. De exemplu, daca suntem capabili sa constientizam drama, dar nu exista o predispozitie empatica cu subiectul, atunci, fie ramanem indiferenti sau chiar putem resimti o anumita satisfactie! Mila poate fi resimtita intr-o gama variata de nuante si intensitati. Aceasta, cum a fost precizat, depinde de cat de bine este inteleasa drama, de calitatea legaturii empatice, dar si de numarul subiectilor care pot fi constientizati. Una este mila pentru o persoana necunoscuta, alta mila pentru cineva apropiat. Una este mila in cazul unei drame ascunse, mai subtile, alta mila in cazul unei drame evidente. Una este mila pentru o singura persoana, alta mila pentru o infinitate. Prima este mai fada, a doua mai intensa. Drama samsarica (primul adevar sfant) nu este evidenta pentru ca este camuflata de bucurii lumesti. Pentru cei ce aspira la mahayana este extrem de important sa realizeze drama samsarica in mod evident, manifest pentru a resimti mila exceptionala nascuta din aceasta patrundere intelegatoare – mila universala. Acest tip de mila este aurul curat dupa care sapa aspirantii la mahayana. Budhasii mici si mijlocii Sunt nascuti din marii budhasi Marii budhasi sunt nascuti din bodhisattvasi. Iar Bodhisattvasii sunt nascuti din mila universala. Deci toate giuvaerurile au drept cauza mila universala. Chandrakirti, Ghid al Caii de Mijloc |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 16:46:09. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.