Au protestantii si neoprotestantii o Traditie proprie?
 

Fără îndoială că fiecare confesiune creştină are specialiştii ei, care au studiat Scripturile mai în amănunt. Aceştia au comentat textele oferind explicaţii în scris celor care nu cunosc ebraica şi greaca şi care caută clarificări pentru locurile mai greu de tîlcuit. În mod cert, există şi cărţi religioase pentru copii, cu sau fără poze...

Deci, dacă numai Scriptura este cartea care trebuie studiată şi oferă singură răspunsurile la orice, de ce aceste culte publică şi alte cărţi, să spunem ajutătoare? Pot fi aceste lucrări adiţionale considerate drept o Tradiţie proprie, aşa cum este la ortodocşi?

Din punct de vedere adventist, aceste cărţi nu sunt şi nu vor fi niciodată considerate ca normă de credinţă, Biblia rămânând singura cu acest statut. Nici cărţile Ellenei White nu sunt considerate deasupra Bibliei. Nici măcar la acelaşi nivel.

Nu puteţi afirma acelaşi lucru despre lucrările sfinţilor părinţi. Acestea sunt considerate la acelaşi nivel cu Scriptura şi uneori de-asupra ei. Vezi acele topice în care se discuă dogmele în contradicţie cu Scriptura.

Nu m-am referit la cărţile Ellenei White, ci la orice comentariu care vrea să clarifice textele dificile ale Bibliei. Există asemenea lucrări adventiste, corect?

Scrierile Sfinţilor noştri au aceeaşi greutate cu textul biblic, dar atenţie, mă refer doar la Sfinţii Părinţi, mari dascăli şi Teologi ai Bisericii. Nu orice preot, fie el şi călugăr, se poate clasifica drept Sfînt Părinte, ca să luăm noi toţi de bune părerile sale în materie de credinţă.

Interesantă întrebarea şi frământarea ta.
Dar acum vin şi eu şi te întreb: contează?

Asta spuneam, că nici măcar cărţile Ellenei White nu sunt socotite de-asupra Bibliei - ea fiind considerată un profet al timpurilor moderne. Cu atât mai puţin alte lucrări denominaţionale, scrise de teologi şi nu de profeţi.

Bineînţeles că există. Dacă aceste lucrări conţin idei nebiblice, pot fi denunţate ca false... orice om fiind supus greşelii. În schimb Biblia nu greşeşte, ea fiind Cuvântul lui Dumnezeu.

Asta am înţeles, dar vezi tu... adventiştii nu socotesc cărţile Ellenei White nici măcar pe aceeaşi treaptă cu Biblia. Biblia e totdeauna de-asupra. Dacă aţi socoti şi voi Scriptura de-asupra Patristicii ar fi deja un câştig. Un câştig pentru eliberarea ortodoxiei de învăţături nebiblice şi chiar necreştine.

citat IOAN 5.11 Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său.
12 Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.
13 V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu aveţi viaţa veşnică.//..trebuie sa citim biblia facand abstractie de cultura noastra,cunostintele noastre,chiar religia noastra sa putem primi cavantul sfant nealterat,nefiltrat de mintea noastra.biblia iti da viata si credinta(capacitatea de a crede biblia)e tot darul lui Dumnezeu citat
Efeseni 2:8
Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.//daca citim numai biblia ne intarim sufletul viata duhovniceasca personala dar daca citim si alte carti, chiar cu marturii puternice ne bucuram suntem de acord dar capatam totusi o ura fata de cei ce nu apreciaza ce apreciem noi.mantuirea e o minune si ma pot bucura ca pot spune din toata inima ca sunt mantuit.Duhul sfant e specialistul in materie de biblie de aceea trebuie sa citim ca EL sa ne calauzeasca nimai in adevar
citat Ioan 16:13
Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

Cum ar fi cea cu judecata de cercetare, arhanghelul , atacul satanei asupra noului Ierusalim ,moartea sufletului ? :24:
Pai Ellen White e biblia voastra .

da, toate religiile au traditii particulare, de la caz la caz, care nu se regasesc in Scripturi.

Din moment ce interpretati Biblia ad-litteram si aceasta este singura care asigura norma de credinta pentru ce mai aveti nevoie de aceste carti?
Sa inteleg ca biserica d-voastra nu are traditii dupa care isi desfasoara activitatea?

Nici la noi scrierile teologice nu au pretenţia de a se ridica deasupra Sfintelor Scripturi.

Corect, la fel şi la ortodocşi.

Sfînta Scriptură la noi este considerată ca parte a Tradiţiei Sfinte. Ea este referinţă sau fundament al scrierilor Sfinţilor Părinţi. Există texte biblice care mărturisesc că există şi alte învăţături ale apostolilor sau ale evangheliştilor care nu au fost cuprinse în Biblie.

Orice creştin, ortodox sau nu, este dator să discearnă între învăţăturile eretice şi cele ziditoare de suflet. Da, ceea ce vine în contrast cu baza creştinismului, adică Biblia, trebuie înlăturat. Părintele Galeriu a spus o vorbă memorabilă, fiind întrebat de un călugăr în ce fel trebuie să facă ascultare de superiorul lui, parafrazez: orice act sau gest al vostru trebuie să aibă temei biblic.

Este o întrebare inevitabilă. Mai are sens expresia Sola Scriptura, din moment ce mai există şi alte cărţi creştine în biblioteca unui neoprotestant?

Logic ar fi ca expresia Sola Scriptura nu mai are sens, este o forma fara fond

Vis-a-vis de traditie: eu personal cred ca traditie insumeaza tot ceea ce se regaseste in constiinta comuna a unui grup, a unei comunitati, sau a unui neam etc. si este cuprinsa in obiceiuri, transmisa prin viu grai, ori cuprinsa in scrieri.

"eu am pomenit asa...", "la noi nu se face asa, ci..."

Repet, cred ca aceasta este pastrat in constiinta comuna a oamenilor dintr-o anumita comunitate, mai mica sau mai mare care, de altfel, impartasesc aproximativ aceleasi incredintari.

Toate aceste incredintari sunt mai apoi exprimate in obicei, rit, ritual etc.

In cazul de fata vorbim de traditie religioasa a unor culte, confesiuni altele decat BOR.
Daca definitia de traditie postata mai sus ar fi corecta, sau mai bine zis ar fi impartasita de userii acestui topic putem afirma ca da: exista traditie in fiecare dintre confesiuni, culte, altele decat BOR.
Acum se naste o intrebare? Daca toti crestinii, ai tuturor confesiunilor din toate timpurile au pe altar, la amvon, la sub brat aceeasi Biblie... cum de au fost atatea schisme care au dat nastere la atatea atatea grupari, si intre care exista atatea tensiuni???

Cum vad eu: crestinismul are o baza, un fundament de netagaduit pentru toti: Sf. Scriptura – Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia. Pentru toti aici este „Principiul”. Acum, acest Principiu a fost raspandit de-a lungul veacurilor, pe fata intregului Pamant. Acolo unde a fost primit si a fost trait a fost implementat in constiinta grupurilor, comunitatilor, neamurilor. Numai ca amprenta culturii, mostenirile culturale si sociale dint-o anumita zona si intr-o anumita era si-au pus amprenta asupra omului si au dat o nuanta „Principiului”, o coloratura specifica a Acestuia, numita „Incredintare.”

Atunci s-a intrezarit ca fiind absolut necesar ca toti cei ce au primit acelasi Principiu sa marturiseasca, evident, acelasi crez. Asa s-a nascut Crezul. Din nevoia legitima, fireasca de a-i uni pe toti cei ce marturisesc invatatura Cuvantului – de acum deja strans intr-un canon, si sa fie pazita constiinta comuna ce rezida din exploatarea si trairea Lui prin acceptarea univoca si marturisirea acestui unic Crez.

Pentru mine, Sf.Scriptura si Crezul reprezinta marturia mea de credinta, fundamentul credintei mele, Principiul.

Restul? Restul este Incredintare. Personal cred ca inaintea Scaunului de Judecata vom fi judecati pentru acceptarea, respectarea, si trairea corepunzatoare a Principiului, nu a Incredintarii.
Dupa cum l-am inteles pe Sf.Ap. Pavel in Epistola catre Romani, cap.14, tot ceea ce facem, chiar si din incredintare sa facem pentru Domnul. Si aceasta nu ni se va socoti greseala, chiar daca incredintarea mea este total diferita de a altuia.

Acum, evident ca fiecare credincios, mai erudit sau mai putin, mai influent sau mai putin si-au pus amprenta in isoria crestinismului. Si vad normal si bine sa fie asa. Eu, ca si crestin penticostal, am citit si am spicuit din scrierile lui Origen, Sf.Antonie, Sf. Vasile cel Mare, Sf.Ioan Gura de Aur precum si insemnarile, scrierile autorilor contemporani ca Galeriu, Bartolomeu Anania etc. Si am primit multe din invataturile lor ca bune si de folos pentru mine. Dar niciodata nu m-am aplecat asupra lor asa cum fac asupra Sf.Scripturi, pe care o cred neconditionat.
Iudeii din Tesalonic din diaspora, au verificat cu Sripturile -V.T.- pe Sf.Ap. Pavel sa vada daca ceea ce le spune el este intocmai (cu privirile la proorociile despre Mesia). Si numai atunci multi dintre ei au primit cuvantul lui. Pavel intareste aceasta: „Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.” (1Tes.5:21)

Intocmai si eu, avand ca fundament, ca etalon Sf.Scriptura compar cu ea scrierile inaintasilor crestini, oameni ai lui Dumnezeu si pastrez pentru mine, pentru bagajul meu, ceea ce gasesc de folos in dreptul meu - nu oricum, ci totdeauna comparand cu Cuvantul.

Incredintarea, cum o numiti, e tocmai trairea Principiului, experimentarea practica.

Adevarat. Pentru individ Principiul devine viu in dreptul sau prin trairea Incredintarii sale.

Rar am gasit exprimari la fel de limpezi ale unor adevaruri evidente, insa de prea multi ocolite...

Mai sapa putin in istoria adventista si ai sa vezi ca traditia lor o precede pe cea a Elen White.
Ca la toti neoprotestantii, Scriptura este doar pretextul pentru a promova o traditie proprie, bazata pe apucaturile unuia sau mai multi "reformatori".

Reformatori, adica stii tu .. Dumnezeu, incompetent, n-a fost capabil sa tina Biserica dreapta peste veacuri, o indreptam noi, pe bajbaite asa..azi unul, maine altul..

"Cuvantul" de care spui tu, n-ar fi avut autoritate fara Biserica.
Sa pui "Cuvantul" peste Biserica denota o acuta lipsa de viziune duhovniceasca, in ciua tuturor clasificarilor si impartirilor teologice pe care le faci intre esentia si ne-esential.

O fi "Santa simplicita" buna, dar poate fi corupta, la fel cum poate fi si a fost corupta adevarata utilitate a Scripturii de catre Luther si multi altii, rupandu-o dintr-un context si amplasand-o in cel al ambitiilor personale.

De altfel de asta ai sa vezi oameni care se cred spirituali si au o afinitate mult mai mare fata de Scriptura decat fata de Biserica. Scriptura lasa suficient loc egoului personal, de la Lucifer mostenire, pe cand Biserica, NU.

Iertare pentru stilul concis si la obiect.

P.S.
Da, au traditia lor. Doar ca nu e Sfanta Traditie. Si nici sfanta macar. Ba chiar dimpotriva.

Toate acele subiecte le întâlneşti în Scriptură, nu neapărat în "tradiţia" adventistă. În contrapartidă, reflectează puţin la anumite subiecte ale Tradiţiei ortodoxe cam din aceeaşi arie şi vezi dacă acestea se mai oglindesc în Scriptură au ba... Nu cred că-ţi va mai arde să te tăvăleşti pe jos de râs!

N-aş zice că interpretarea Scripturii este ad litteram peste tot, şi mă gândesc în special la pasajele simbolice, la cele poetice, ori la cele profetice.

Pur şi simplu pentru faptul că nu urâm literatura şi nu considerăm teologia o anexă inutilă. Facem totuşi o distincţie între aceste alte cărţi şi Cartea.

În sensul acesta (organizarea internă a Bisericii şi serviciile ei divine) puteţi spune că există tradiţii şi în biserica noastră, însă nu văd cum acestea ar impieta rolului primordial acordat Scripturii... Vedeţi pe undeva o neconcordanţă?

Mi se pare potrivită această atitudine.

Dacă ar fi parte din "întregul" Sfintei Tradiţii, ar fi logic ca să mărturisească despre aceasta. Îmi poţi da vreun pasaj biblic care să spună că e parte din Sfânta Tradiţie, ori măcar să confirme valabilitatea şi sfinţenia acestei Tradiţii? Aici s-ar mai ridica o problemă delicată: Biblia ar trebui să confirme şi existenţa unei anumite Biserici Ortodoxe (respectiv Catolice) păstrătoare a acestei Sfinte Tradiţii. Ceea ce bineînţeles nu e cazul...:58:

Nu există aceste texte! Înainte să te repezi cu textele, gândeşte-te bine dacă acestea se încadrează în categoria "învăţături" şi mai ales "alte învăţături"! Nu cred că ai vrea să încadrezi Sf. Tradiţie la categoria "o altă Evanghelie"...

Întrebarea aceasta porneşte de la greşita înţelegere a expresiei Sola Scriptura. Principiul acesta creştin (în definitiv chiar biblic) nu presupune eliminarea celorlalte cărţi din bibliotecă. Nici măcar a celor extra-confesionale.

<<Am inteles ca multora dintre frati nu le plac citatele; ei vad astfel raspunsurile ca fiind reci, nepersonalizate. In continuare, fara a cita din Cuvant, voi incerca sa lamuresc cate ceva.>>

Cuvantul lui Dumnezeu are autoritate si fara biserica (adunarea celor chemati) dar nu are aplicabilitate pe Pamant. Asta este altceva. Principiul acesta, Cuvantul lui Dumnezeu este expresia voii lui Dumnezeu pentru om. Astfel Dumnezeu se face revelat inaintea omului prin Cuvant -dar nu numai- (vezi mai jos).

Incurci termenii. Biserica se sfinteste prin Cuvant, nu invers. Acum raspunde tu. Cine este mai mare? Biserica sau Cuvantul care sfinteste biserica?
----------------------------------------------------------------------------

Dar El nu este singur. A doua calauza, care sa deschida Cuvantul si care poate deschide inima omului pentru a-L primi este Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfant. El ne-a fost dat fiecaruia dintre noi ca sa ne mangaie inimile, sa ne calauzeasca vietile si sa ne descopere Tainele lui Dumnezeu.

Restul? Experientele, marturisirile si vietile oamenilor lui Dumnezeu vin sa "coloreze" si sa "nuanteze" in vietile credinciosilor Cuvantul revelat lor prin puterea Duhului Sfant.

Dacă prin Cuvântul te referi la Dumnezeu-Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu (Logosul), atunci El precede şi întemeiază, în Duhul Sfânt, Biserica. Toate încep şi toate se termină în El.
Dacă, însă, ai în vedere cuvântul revelat, adică Evanghelia, atunci ştii că ea s-a născut în Biserică, scrierea ei fiind precedată deja de o tradiţie apostolică. Ea însăşi, fiind, de fapt, rodul unei tradiţii, a unor istorisiri şi învăţături transmise din gură în gură. Importanţa ei este covârşitoare, însă a te limita la ea înseamnă să o scoţi din contextul în care s-a născut, să o desparţi de mama ei, Biserica.

Daca tot ce sustin este de la mine atunci in mine nu este adevar.

Priviti insa ce le spune Hristos ucenicilor, intaistatatorii bisericii:

"Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este Adevarul." (Ioan 17:17)

Si mai priviti inca un adevar revelat de Hristos:

"Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin Adevar. (Ioan 17:19)

Pricepeti fratilor ca Biblia ca si Cuvant inspirat in om de Dumnezeu nu poate fi pusa pe picior de egalitate cu cea careia este data ca sa o sfinteasca, biserica. Domnul Hristos, cat a fost intre noi, a biruit ispitele diavolului prin Cuvant, spunandu-i: "Este scris!... Autoritatea nu este a slovei (care ucide) ci a Duhului care da viata. Asadar Cuvantul si Duhul merg numai impreuna. Duhul si Adevarul.

Cat despre noi... noi sa ne ducem mantuirea pana la capat. In Duh si in Adevar.
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! Amin.

Adevărat. Iar Biserica, sper că eşti de acord, a fost întemeiată prin pogorârea Duhului Sfânt, la Cincizecime. Apostolii, „îmbătaţi” de Duhul au început să predice, predicile au fost consemnate de ucenici; au început să scrie epistole (tot de la Duhul Sfânt, nu?). Iar dacă litera ucide, de ce vreţi voi să vă mulţumiţi doar cu litera extrasă din sânul Bisericii, şi să o interpretaţi într-un duh din afara ei?

pt ucenic:
 

De ce ne luati intotdeauna "de sus"? :) Cred ca d-voastra n-ati inteles rolul Bisericii, nu noi. Pentru noi biserica sunt oamenii care se straduiesc sa traieasca conform adevarului, pentru d-voastra e o institutie. Prin Scriptura ajungem la Biserica si prin Biserica la Scriptura deoarece Biserica a identificat Scriptura , care s-a nascut din unitatea credintei ei. Spuneti "Daca tot ce sustin este de la mine atunci in mine nu este adevar". Tot ceea ce sustinem e mijlocit de intelegerea noastra, deci e perceptia noastra asupra Adevarului revelat. Pana sa ajungeti sa fiti un om centrat in Dumnezeu-Cuvant, asemeni lui Iisus Hristos e cale lunga, pana atunci sunteti centrat in d-voastra, tot ce sustineti e de la d-voastra.

Ce confesiune aveti daca nu va suparati? Cred ca sunteti adventist dar nu sunt sigura. Cand a aparut biserica d-voastra si cine a fondat-o? Imi este necesara aceasta intrebare pt a intelege de unde se trage traditia organizarii d-voastra si a slujbelor?
Daca nu interpretati ad-litteram BIBLIA inseamna ca o interpretati cu ajutorul unor alte carti, din moment ce faceti asta e clar ca puneti mai mult pret pe acele scrieri,deci pe traditia Bisericii d-voastra care cuprinde aceste scrieri.

TunsDiana
 

Serviciul public de inchinare la Biserica Adventista de Ziua a 7-a cuprinde:

Preludiu muzical
Anunţuri
Intrarea corului şi a pastorilor
Doxologie
Invocarea prezenţei lui Dumnezeu
Citirea unui pasaj din Scriptură
Imn de laudă
Rugăciune
Imn sau cântare specială
Strângerea darurilor
Imn de consacrare
Predica
Imn
Binecuvântarea
Rugăciune tăcută, şezând sau în picioare
Postludiu muzical

gasesti mai multe aici:http://www.adventist.ro/index/convin...bisericii.html

Eu n-am asistat niciodata la o slujba la AZ7, insa din ce am citit acolo, ritualui central al cultului e Euharistia, asa cum este si la noi, ea fiind semnul care arata identitatea Bisericii, faptul ce realizeaza si reveleaza Biserica. Din prima clipa, biserica crestina a fost o adunare la cina Euharistiei. Crestinii au ramas consecventi acestui principiu, astfel incat toata identitatea cultica s-a dezvoltat in jurul Euharistiei. Liturghia la ortodocsi este Euharistia sau Liturghia darurilor inainte sfintite.


Nu la toti neoprotestantii este asa, deci trebuie analizati fiecare separat. De exemplu, am asistat la serviciul duminical al Martorilor lui Iehova. La ei nu se regaseste Euharistia, au un mod diferit de organizare a "slujbei", de forma: cantare, cuvantare (un membru al comunitatii), cantare/rugaciune, cuvantare (alt membru al comunitatii), cantare. Cuvantarile tin in jur de 20 min, dezvolta teme actuale, facandu-se trimitere la Scriptura. Nu citesc pasaje din Scriptura, pe care le explica, iar apoi actualizeaza Scriptura prin predica, cum e la noi, ci trec direct la actualizare. Intr-o ora este gata tot serviciul public. Se ridica lumea in picioare la cantari si se sta jos la acele luari de cuvant, iar atmosfera generala e una seculara, un aer desacralizat. Si asta nu o spun pentru ca nu au fresce interioare sau icoane, pur si simplu lipseste acea impartasire a vietii cu principiul ei cauzal, nu ai sentimentul prezentei divine.

Nu am facut niciodata asa ceva. Sunt crestin. Nu m-as mandri niciodata inaintea nimanui.
"Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har." (1 Petru 5:5)

Aceasta afirmatie a dumneavoastra este usor ambigua, scolastica. Daca vorbiti de la dumneavoastra atunci imi rezerv dreptul sa nu va cred. Eu cand scriu nu filozofez.

Hristos spune ce este Sf.Scriptura, tot El spune ce este biserica.

(1) Biserica (in gr. ekklesia = ἐκ din, de la şi un derivat καλέω afara) reprezinta totalitatea oamenilor chemati de Dumnezeu.
"...nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu i-a fost dat de Tatal Meu." (Ioan.6:65)"
Toti cei chemati, toti aceia care au raspuns chemarii Lui, care sunt uniti in Numele Lui si care se pun la dispozitia Lui, toti acestia reprezinta Biserica lui Hristos. Hristos Isi zideste biserica Lui.
Este scris: "...tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea..." (Mat.16:18)

Noi, biserica, cei chemati de El, nu ne aproiem de Dumnezeu decat prin Hristos. Nu prin Maica Lui, nu prin biserica Lui (devreme ce toti reprezentam biserica cum am putea unul prin altul), nu prin Sf.Vasile Cel Mare ale carui slujbe le savarsim, nu prin botez... Nu, nu nu! Numai prin Hristos.
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. "(Ioan.14:6)

------------------------------------------------------------

(2) Sf. Scriptura nu s-a nascut "din unitatea credintei bisericii", cum ati pomenit mai sus. Cuvantul lui Dumnezeu este al lui Dumnezeu. El a fost inspirat in om si a fost lasat pentru om spre sfintirea lui prin primire si pazire. Cuvantul acesta are autoritatea Aceluia care L-a dat.
"Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire." (2Tim.3:16)

Iar noi cunoastem ca suntem copiii lui Dumnezeu si ca ramanem in voia Lui, daca implinim Cuvantul Lui:
"Mama Mea si fratii Mei sunt cei ce asculta Cuvantul lui Dumnezeu si-l implinesc." (Luc.8:21)

Domnul Iisus Hristos a fost foarte strict in implinirea Cuvantului lui Dumnezeu:
"...caci asa se cade, sa implinim tot ce trebuie implinit." (Mat.3:15)

-----------------------------------------------------------------------------------------------

Sa luam bine seama la Sf.Scriptura stiind ca aici gasim cu adevarat voia lui Dumnezeu pentru noi, biserica Lui.
Altfel... iata ce spune Domnul Iisus Hristos in Sf.Ev. dupa Matei, cap. 22, vers. 29:

"Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu."

Poate ar trebui sa analizati cu calm ceea ce spun, sa nu trageti concluzii pripite. Va doresc si eu sa luati bine seama la Sfanta Scriptura, sa patrundeti in profunzimea ei, nu doar in litera.

Chiar am nevoie de aprofundarea Cuvantului Sau, care pe masura ce Il parcurg si pe masura ce mi se reveleaza, descopar in El noi si noi bucurii...

"Strang Cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!" (Ps.119:11)

Cat de minunat...

Nu stiu daca acele carti se pot numi traditie. In cel mai rau caz, putem numi traditie obiceiul de a explica Biblia prin carti. Nu se obisnuieste sa se predice la amvon din carti sau sa se considere cartile o sursa de invatatura pentru intreaga biserica.

E clar insa ca fiecare grup religios are traditiile lui, bune sau rele. Daca este sa vorbim de penticostali romani, caci de ei imi da mie mana sa vorbesc, voi numi niste traditii specifice:
-rugaciunea in comun si cu voce tare.
-accentul pe rugaciunile pentru bolnavi si in general pe darurile Duhului Sfant.
-o anumita ordine de desfasurare a serviciilor divine.
-felul specific al cantarilor.
-fusta si baticul; copiii multi.
-un anumit tip de limbaj, specific de asemenea.


Dupa cum am spus, unele traditii sunt bune, altele nu neaparat, iar altele sunt doar specifice. Si se poate spune asta despre fiecare grup religios. Sa continui cu ortodocsii? :)

O ordine specifica ar fi aceasta (desi nu e batuta in cuie):
1. Ora de rugaciune, in care se fac cateva rugaciuni in comun, intercalate de cate o cantare in comun si un "indemn la rugaciune", adica citirea unei idei din Scriptura care sa dea de gandit in directia in care este rugaciunea.
2. Lauda prin cantari individuale, in care oricine are posibilitatea sa-I cante lauda lui Dumnezeu, inclusiv corul sau orchestra.
3. Studiu biblic asupra unui pasaj din Biblie.
4. Predica.

Iar intre doua momente de predica sau studiu se mai canta cate o cantare in comun.

Daca este un serviciu de cina Domnului, acesta are loc la sfarsitul slujbei, dupa ce i s-a dat omului posibilitatea sa se curateasca prin rugaciune si ascultatea Cuvantului.

Fiti sigura ca pentru un penticostal nascut penticostal prima vizita in BO ar fi la fel de surprinzatoare. :) E diferenta mare intre formele de inchinare. Iar omul obisnuieste sa se uite mai ales la forme, caci ele sar in ochi mai repede.

Probabil :) desi nu e vorba de forma, ci de senzatia pe care o traiesti atunci cand pasesti intr-o biserica si participi la serviciul religios.