Cugetari din Dharma
 

Cand constiinta vizuala (analizorul vizual - segmentul central) percepe forme frumoase este activata atractia;
cand percepe forme neplacute este activata respingerea.

In cazul fiintelor obisnuite, cand constiinta vizuala percepe forme neutre este activata ignoranta.

Pentru cei care nu sunt antrenati in Dharma, generarea constiintei vizuale da nastere multor amagiri astfel ca, indirect, cauzeaza multe distractii conceptuale.

In general, motivatia care precede o actiune virtuoasa precum si dedicarea energiei pozitive rezultate, reprezinta un aspect foarte important al practicii spirituale pentru ca determina in mare parte efectul actiunii.

We have many wishes, but in the background always lurks a principal wish:
to achieve a high status, to achieve welfare, to get healthy, to get worldly knowledge, to entertain in some ways, to win a battle, to be saved by God and get immortality...our self is always the principal object of cherishing.

The principal wish of a Bodhisattva is to accomplish the happiness and welfare of all sentient beings, and in recognition of this supremely altruistic motivation a Bodhisattva is called a 'Great Being'.

The principal object of cherishing for Bodhisattvas is not their selves but always other beings.

Nothing develops through its own power.

"Demonul Mortii" - desemneaza o moarte comuna, necontrolata, impura.

Moartea comuna este o intrerupere grava, cu consecinte negative incalculabile asupra progresului spiritual. De aceea este denumita "demon" si trebuie evitata prin efort spiritual sustinut.

Daca ne pierdem bogatiile gasim cai, solutii sa le inlocuim, dar nu este nicio metoda prin care sa ne recuperam suflul de viata odata ce moartea ni-l rapeste.

In fata mortii toate bogatiile noastre sunt complet nefolositoare.

Daca nu ne curatim sufletele si nu ne controlam pe deplin mintea, trupul si vorbirea, nu putem fi siguri ca vom ajunge dupa moarte in taramuri paradisiace.

In schimb, putem foarte bine sa plonjam in taramuri intunecate sau infernale in care orice forma de practica spirituala este imposibil de exercitat si de unde se scapa foarte greu.

O dezbatere intre doua filosofii

Nimic dupa moarte:

'For those who dissipated their energy,
death is like a fleeting dream,
filled with bubbles of steadily fading memories,
and then ...nothing."
You see, you don't need to look for dissolution too hard.
or for the void...
we all get there, if we just sit on our asses.

Continuitate:

This 'nothingness' after death is a superficial assumption without performing a profound investigation of the nature of phenomena.

It lacks the rational of subtle observations and opens a dangerous path for the mind that trust in it.

----------------
Nothingness prior to birth cannot give rise to a 'self', because it is basically nothingness.

Self after death is seen only by a "direct perceiver"*, not by ordinary, blind minds.

There are not discontinuities in the flow of phenomena. The wise sees this truth.
-----------------

You say
'death is like a fleeting dream, filled with bubbles of steadily fading memories, and then nothing...'

That 'nothingness of mind perception' is just an instant of the sinusoid of the whole process, in the next moment, the very subtle mind is pushed by the powerful karmic momentum into the next dream.


===========
Phenomena could be gross, subtle and very subtle.

Gross phenomena is driven by the subtle one - this is not very difficult to observe.

But subtle phenomena is driven by the very subtle one. This truth can be realized only by a "direct perceiver".

'Self' is a very subtle phenomena.

'Self' drives the events, but the sleeping one doesn't know this.

In every instant 'self' experiences realities, but its perception is upsided down, mesmerized, and strongly believes that the experienced realities prevail in the mind continuum.

So, 'self' is weak being chained by its own inverted perceptions.

--------------------------------
'Nothingness' after death is considered by scriptures a 'wrong view'** because obstructs the rise of pure virtues and consequently the spiritual attainments.

------------------------------

So, it keeps the being in darkness and confusion about good and wrong.

This view erodes the framework of morality, like water under a building, because in this paradigm the consciousness feels a false freedom, feels that can avoid negative consequences following the negative deeds.

Morality becomes an empty shell without the core of rationality of cause and effect.

"The nothingness" after death is a blessing for killers, for thieves, for liars, for lazy ones...Looks like an invitation for suiciders when they encounter torments and tribulations in this life. And many are deceived by this 'mara' and plunge with wide eyes shut in the infinitude of lower realms.

Lack of profound morality steals the perfume of warm affection, steals the Buddha Form.

=======================

*Direct perceiver

The definition of direct perceiver is a perception that realizes a subtle object directly, in dependence upon its uncommon dominant condition, with a concentration that is a union of tranquil abiding and superior seeing.


**Wrong View

A wrong view is a mind that observes any object
that it is important to realize in order to attain liberation or enlightenment, such as karma or emptiness, and denies its existence.

It has been explained that we engage in the non-virtuous mental action of holding a wrong view by repeatedly considering how such an important object does not exist, and we complete the action by coming to a firm decision that the object does not exist,
grasping our denial with conviction.

If we hold a wrong view we cannot meditate on correct paths or practise pure Dharma.

Even though we may not actually have wrong views,
if we still carry within our mind the potentialities for them,
these potentialities will obstruct our spiritual practice.

For example, if someone explains clearly and logically about rebirth
but we cannot develop conviction, our difficulty is created by our potentialities for wrong view.

These are obstacles to generating faith and they hinder our understanding of the instructions and advice we receive.

The main cause of wrong views is ignorance, the cause of all delusions.

In Treatise of Four Hundred Verses Aryadeva says:

Just as the body sense power pervades the entire body,
So ignorance pervades all delusions.

Our body sense power functions wherever we experience bodily sensations.

In a similar way, ignorance is present wherever there are delusions.

It has been explained that, in general, ignorance or unknowing is very extensive, but that the main ignorance is self-grasping.

To follow the "worldly (human) destiny" mixing the mind with the eight worldly concerns is nothing but a trap, attractively packed for the childish ones.

Compositional actions will finally rip these souls apart.

Use the worldly actions to exercise the supreme.

This is the narrow path to the unsurpassed glory.

In Secret of the Superior Tathagatas Sutra, Buddha says:

If a tree is cut at its root, all its branches, leaves, and twigs dry up.
In the same way, if the view of the transitory collection is pacified by wisdom,
all the delusions and secondary delusions are pacified.

The aggregates of beings changes every moment.

They are in a perpetual change.

That's why are called "transitory collection".


The view or conception about them depends upon the profundity of wisdom.

Inherently existent self,
independent self,
truly existent self,
substantially existent self,
self existing from its own side,
objectively existing self,
naturally existing self, and
self existing by way of its own nature

are all synonyms.

None of them exists, and they are all the negated object of subtle selflessness.

We grasp at such a self all the time, even when asleep.

All living beings, even tiny ants, have this mind continuously.

However, without relying upon qualified instructions it is impossible to recognize this mind, or to identify its conceived object correctly.

Hello....
 

Suntem in Romania si pe un forum ortodox....

We grasp at an inherently existent I in everything that we do.

For example, if we go shopping we do not think 'My body wants this', or 'My mind wants this'; we think only 'I want this’.

We grasp at an I that is independent of our body, our mind, or any other phenomenon.

At that time we are conceiving an inherently existent I within the collection of our own aggregates.

The mind that conceives this I is the view of the transitory collection.

We have to watch our mind closely over a long period before we can identify clearly how this inherently existent I appears to our mind.

We also have to rely upon correct instructions on the view of the transitory collection, and study authentic texts on the middle way.

Frate,aici e un Forum(ortodox),asteapta sa primesti si raspunsuri,nu posta ,(si intr-o alta limba) incontinuu...!

Frate Daniel, ma bucur ca tu ai fost primul care a avut o replica pe acest thread.

Cine doreste sa citeasca postarile si intelege engleza este liber sa o faca, cine nu sa ignore mesajele. Daca este stearsa sectiunea "alte religii" sau voi fi banat, vei avea puncte de vedere exclusiv ortodoxe.

Eu gasesc multe similitudini intre budism si crestinism, de aceea am si inceput sa postez extrase si invataturi din scripturi budiste - pentru crearea unei perspective rationale mai largi - in special pentru cei cu un profil psihologic mai apropiat de apostolul Toma.

Frate oltean,pentru mine e limpede,ca Iisus Hristos a venit ca sa risipeasca toate credintele dinaintea lui,si ne-a aratat Adevarul! Asta a fost acum 2000 de ani.

Isus, El insusi a spus ca nu a venit sa spulbere, sa risipeasca sau sa darame, ci sa implineasca.

Isus a explicat intr-un sens mai profund Legea Morala, prin pilde si exemplu personal.

Nu a desfiintat Legea Morala ci a prezentat "explicatii suplimentare".

A spus credeti in Mine - o conditie necesara dar nu suficienta, dar a spus si
faceti faptele Mele pentru ca atunci toti vor stii ca sunteti ucenicii mei - aceasta este trasatura definitorie care mantuieste.

Am citit si lucrari budiste, pentru ca nu am fost multumit cu explicatiile dogmatice, circulare, pe care le da crestinismul cu privire la "Adevar". - in genul
"Isus este Adevarul"
"Isus este Persoana"
"Isus este Dumnezeu"

Isus ne spune ca este Adevarul - fara insa a-l explica rational (nu era cazul - pentru ca discursul sau a fost adresat in primul rand oamenilor simpli), lasandu-ne sa-L descoperim progresiv prin angajarea sufletului pe calea morala.

Cine a citit scrierile sfintilor parinti (filocaliile) stie ca apropierea de Dumnezeu nu este asa facila cum pare la prima vedere, iar explicatiile sfintilor sunt ca o lumanare prin bezna multiplelor intelesuri.

Dar dogmele crestine nu explica rational ce este de fapt "adevarul", "persoana" sau ce este "dumnezeu".

Asa ca credinciosul trebuie sa se bazeze pe o schita mentala proprie (reprezentare iconica a "persoanei" ), pe credinta si un set de precepte care sa suscite o afectivitate specifica.

Pentru cei ce nu au norocul de un duhovnic cu experienta care sa-i invete rugaciunea inimii - care deschide ochiul simplu si unitar al inimii prin care se intelege toata creatia iar Dumnezeu este "vazut direct" - "adevarul" va ramane doar o expresie abstracta.

Analizand atent rationamentele din scripturile budiste cu privire la "adevar" se scapa mai repede de artificialitatile mintii, fara chinul initial istovitor de focalizare a mintii in rugaciunea isihasta - care suprima imprastierea gandurilor.

Fiecare sa se roage cum stie si cum poate.

Esti ratacit frate...trezeste-te..

Daniel, iti respect exclusivismul.

Abordarea rationala a sacralitatii - este catalogata adeseori "o ratacire" de unii crestini - pentru ca intra in coliziune cu setul lor intern de paradigme.

Nu spun ca este rau sau bine sa respingi sau sa incerci sa intelegi si alte puncte de vedere.

Depinde de la persoana la persoana.

Rationalizarea sacralitatii unora le poate stinge caldura din inima - si atunci este rau. Asa ca este bine pentru ei insisi sa se apere ofensiv verbalizand "este o ratacire". Insa daca nu au aceasta caldura mai trebuie sa caute si sa bata la portile gandului.

Conceptia incorecta despre 'sine' este sursa tuturor suferintelor.

Este radacina tuturor pacatelor care se ramifica intr-o infinitudine de forme.

Nu exista niciun pacat care sa nu fie alimentat din aceasta sursa, de la invidie la furt, de la mandrie la lipsa de dragoste.


Aceasta conceptie incorecta, in budism se mai numeste "viziune asupra agregatelor tranzitorii" sau "ignoranta".

Cand 'sinele' este inteles corect se spune ca 'se paseste pe pamant sfant' (Tib.don dam denpa).

Aceasta intelegere este poarta spre 'adevar'.

ar fi interesant sa citesti viata lui Buda cum a ajuns la iluminare si cati dintre discipolii lui pot ajunge.numai cativa mai dotati sau cum sa zic: in paralel cu viata Domnului IIsus si cu afirmatia Lui, oricine vrea sa vina, oricine va fi primit, nu exista comparatie.Domnul IIsus a suferit a muncit pe cand Buda n-a stiut de suferinta de moarte si cand a aflat a avut un soc si a inceput sa filozofeze foarte frumos dealtfel dar adevarul ,care adevar despre ce?despre viata noastra ca suntem pacatosi si ce se intampla cu noi exact dupa ce murim. si ca daca vrem sa mergem in cer trebuie sa ne pocaim de pacate ,acest adevar a venit prin IIsus Fiul Lui Dumnezeu.toate religiile isi au filozofii lor care mediteaza si filozofeaza despre moarte viata dar nici nu pot crede ceea ce zic macar.numai cand il crezi pe IIsus cand crezi cuvintele Lui capeti certitudinea ca IIsus e ceea ce afirma si tu esti ceea ce crezi in raport cu ce zice El bineinteles

Exemplul Lui Isus este suprem - fata de toti invatatori de dinainte si dupa El.

Este dragoste dumnezeiasca manifestata in vazul tuturor - nu este o dragoste explicata.

Este reperul moral cel mai puternic si credibil.

Pentru ca daca nu urmam exemplul Lui nu suntem plini de dragoste - inca suntem 'chimvale zanganitoare', fara reverberatia armonica a iubirii.

Limbajul Lui Buddha este rational, dar pentru ca nu s-a rastignit sau nu este Dumnezeu in conceptie crestina- nu insemana ca nu trebuie citit. Buddha vine cu explicatii profunde foarte valoroase despre reflexele mintii, despre cum trebuie exploatat armonios potentialul rational si cel afectiv al omului.

In fapt, invata cum trebuie sa se roage omul dintr-o perspectiva adanca a cognitiei.

In Cele Trei Aspecte Principale ale Caii , Je Tsongkhapa spune:

Chiar daca inima se intoarce de la cele lumesti si este plina de dragoste altruista fata de fapturi,
Daca nu intelege cum lucrurile si fiintele exista de fapt,
Nu va taia radacina samsarei.
De aceea trebuie sa se nevoiasca in intelepciunea care dezvaluie relationarea interdependenta.

Esti sigur ca nu ai gresit forumul?

Inteleg ca Budismul promoveaza un gnosticism indispensabil evolutiei spirituale (in sensul de crestere spirituala).

Dumnezeu nu concepe lumea, in actul cognitiei, asa cum o concepe mintea umana.

Lumea vazuta prin ochii Lui Dumnezeu este diferita.

Adevarul sau cunoasterea autentica este capabilitatea de a vedea lumea asa cum o vede Dumnezeu.

Restul este adevar amestecat cu minciuna.

Daca nu se cunoaste natura fundamentala a ceea ce se vede, confuzia este prezenta chiar daca inima este indragostita.

Dragostea curata, desavarsita este intotdeauna unita cu cunoasterea desavarsita.

Cu voia dvs., intrucat nu cunosc nimic despre budism, as compara principiile acestuia cu cele din Sf.Scriptura.

Aici este adevarat:

"Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt caile Mele de caile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre. (Is.55:9)"

Aici este o problema.
Noua, crestinilor, Dumnezeu nu ne cere sa "vedem" ca El, sa "intelegem" ca El ci sa ajungem sa Il cunoastem pe El:

"Caci bunatate voiesc, nu jertfe, si cunostinta de Dumnezeu, mai mult decat arderi de tot!" (Osea.6:6)

"Si aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis." (Ioa.17:3)

"Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui, si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui." (Fil.3:10)


Mai grav. Iata ce ne invata Sf.Scriptura:

"Dar cunostinta ingamfa pe cand dragostea zideste." (1Cor.8:1)

"Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;
dar, cand va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi.
Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin..." (1Cor.13:9,10,12)

--------------------CONCLUZIE----------------------

Cum pot explica eu unuia care nu Il cunoaste pe Dumnezeu ca, pentru a dobandi viata vesnica, el trebuie sa iubeasca tot ceea ce il inconjoara iar mai apoi, raportandu-se la Creatie prin aceasta iubire el trebuie sa ajunga cumva sa o "cunoasca desavarsit" in deplinatatea si complexitatea manifestarii ei....

Atunci degeaba a murit Hristos!
In zadar a iubit Dumnezeu lumea si L-a dat pe fiul Sau, pentru ca oricine crede in El sa nu moara ci sa aiba viata vesnica???...
De cunostinta desavarsita am eu nevoie ca sa fiu mantuit sa de Sangele si Trupul lui Hristos?
O, vai de voi oameni pierduti, cum de v-a inselat diavolul cu o asa nebunie???

"Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el." (Ioan.3:36)
Pocaiti-va oamenilor si parasiti mandria "cunoasterii desavarsite" a Creatiei lui Dumnezeu, intoarceti-va la El, cu toata credinta in Fiul Sau si Jertfa Sa mantuitoare. Dumnezeu sa va primeasca si sa va dea, prin harul sau, adevarata cunoastere a Sa si a Fiului Sau.

Aveti nevoie de Hristos!

iti dai seama ca nimeni de aici nu e budist,nu? pur si simplu posteaza lumea putin material cu privire la viziunea budista asupra lumii.

edit:
iertare, se pare ca sineva chiar crede, repectiv florin, cu niste idei cam ciudate si anti-crestine cu prvire la explicarea rationala a lumii. in orice caz, ''oamenilor'' e cam mult spus,ca el e cam singurul.
stiu,sunt un grammar nazi...

Pentru "Patrie si Credinta"

Despre asta vorbesc. Daca tu stii altceva, lamureste-ne.

Multumesc ca ai intrebat - simt ca intrebarea este constructiva si nu denigratoare.

Uite raspunsul:

Lectiile despre modul in care mintea este instruita sa se raporteze la fenomenele exterioare si propriul eu-trup ( lectiile despre natura non-inerenta a fenomenelor sau vacuitatea acestora), sunt invatate de calugarii tibetani in curriculum de profunzime medie si avansata.

In curriculum de baza se invata urmatoarele subiecte:
- natura tranzitorie a tuturor fenomenelor grosiere si subtile;
- suferinta manifesta, subtila si foarte subtila care patrunde toate fapturile fara deosebire;
- smerenia;
- devotiune - dragoste fierbinte fata Buddha in aspectul Milei Atotcuprinzatoare (Amithaba, Tara...), sfintii budisti (denumiti giuvaeruri - pentru ca radiaza si induc bucurie sufleteasca) si invatatura (Dharma)
- curatarea pacatelor prin spovedanie ( procesul este tratat exhaustiv in patru stadii psihologice progresive )
- daruri imaginate si reale catre Buddha, sfinti si fiintele obisnuite
- plecaciuni ale mintii, vorbirii si trupului;
- studiul iadurilor, taramurilor intunecate si a raiurilor;
- cele trei pacate radacina;
- cugetarea la moarte in noua abordari;
- cat de pretioasa este viata umana;
- cum se face corect refugiul in Buddha, Dharma (invatatura) si Sangha (sfinti)
- legea Dreptatii - sau legea cauzei si efectului
- cele sase "halucinatii" care impiedica progresul duhovnicesc
- cele 10 actiuni pacatoase derivate din "halucinatii"
- cele 4 nobile adevaruri
- studiul cele trei tipuri de dragoste: afectiva, altruista si miloasa
- studiul celor trei feluri de credinta si celor trei feluri de necredinta: beneficii si pericole
.....

Mai intai inima se inmoaie in smerenie, frica de consecintele propriilor pacate, strigatul de ajutor catre Buddha, Dharma si Sangha - prin practica refugiului, dragoste pentru toata faptura (bodhicitta)....si numai dupa aceea este abordata lectia despre cum lucrurile si fiintele exista de fapt. Mintea iubitoare si respectuoasa este supla si fluida asa ca poate intelege cu usurinta instructiunile despre "nevazut" (sau vacuitate).

Niciun budist nu se mantuie prin sine - pentru ca nicio fiinta nu are putere intrinseca.
Orice budist tibetan spune ca mantuirea sa (eliberarea) depinde de binecuvantarile Celui Omnipotent (Buddha in vocabularul lor).

Personal, inainte sa Il cunosc pe Hristos, am fost initiat in stiinte orientale. Si ca autodidact si ca cursant. Am trecut si bioenergoterapie - practicant, presopunctura - practicant, yoga-practicant, dar cel mai mult am studiat intensiv (6 ani) ayurveda - stiinta medicala si filozofica straveche indiana. Eram "fascinat" de cunostinta si capacitatile pe care ajunsesem sa le ating... Dupa multa vreme insa L-am descoperit pe Iisus Hristos. Si toata intelepciunea, cunostinta, si capacitatea pe care le atinsesem ca "initiat", toate le consider acum ca pe un gunoi, ca pe un nimic, in comparatie cu viata noua pe care am capatat-o in Hristos.

Tu esti nou pe aici, florin oltean are zeci de topicuri deschise despre budhism de tip New Age incercand sa atraga atentia asupra fenomenului, eventual sa gaseasca ceva fani, i s-a explicat in N feluri ca se afla pe un drum gresit dar nu vrea sa inteleaga.

Cea mai buna solutie este ca lumea sa il ignore.

referitor la iubirea desavirsita si cunoasterea desavirsita nu vad nici o incompatibilitate cu doctrina ortodoxa.

daca intelegem ca a cunoaste pe Dumnezeu nu inseamna doar a=i cunoaste numele mic si de familie ci a cunoaste in mod trait prin propria desavirsire fericirea deplina -adevarata natura a lui Dumnezeu atunci ne vom da seama ca acea cunoastere desavirsita manifestata prin toate darurile de cunoastere si simtire coincide cu punctul lui Dumnezeu de vedere intro forma a deplinatatii ei permisa omului (sfintului arhant).

In acest fel noi sintem in Dumnezeu si El manifestat in noi prin tot binele si prin toate darurile de care este capabil un om desavirsit.

"Cei care Ma urmeaza vor face fapte si lucrari mai mari chiar decit Mine"

In acest fel Iisus care este Dumnezeu este Calea, Adevarul si Viata , o cale interioara, fiind prezent in fiecare faptura prin binele din sinea ei.

referitor la Dharma - din cite stiu eu ea reprezinta Legea lui Dumnezeu , a o defini ca si cunoastere (Vidya) poate insemna cunoasterea ei fie teoretica fie traita.

tocmai de aceea intelegem de ce un necredincios care implineste Dharma de la sine este mai aproape de Dumnezeu decit un pacatos credincios.

in acest fel salvarea pe vremea VT era obtinuta prin Lege (disciplina, conduita) iar apoi s-a adugat si harul in urma botezului sfint.

referitor la cunaosterea "in parte" si cea deplina -pot fi mai multe interpretari posibile chiar si simultane .

am putea considera ca proorocirile si darurile de cunoastere chiar si ale unui sfint desavirsit ar fi tot o cunoastere "in parte" -o pista partial falsa care urmeaza sa fie indepartata asa cum un copil lasa lucrurile copilariei atunci cind se maturizeaza.
am intelege ca el ca sfint preafericit inca este orb si i se vor "deschide ochii" abia cind va veni "ceea ce e desavirsire" -ce anume este aceasta care va veni?
-o desavirsire mai mare decit desavirsirea lui arhanta..

in VT Isaia 41 intr-un context eschatologic vedem un dialog antagonic intre Dumnezeu si citi-va pretinsi prooroci a caror falsitate este demonstrata prin incapacitatea lor de a raspunde la o intrebare -ceea ce ne indica faptul ca orice prooroc ar trebui sa poata rapunde la orice intrebare cu un raspuns obtinut prin darurile de cunoastere.

putem deduce ca Pavel nu era chiar prooroc , nici desavirsit desi cunoasterea prorocia-revelatia sa fie limitata din mai multe motive.

-pentru ca ei nu puteau inca purta , posibil nici noi in buna parte.
-pentru ca nu e inca vremea calauzirii in tot adevarul promis din partea Duhului Sfint marturisitor si doveditor de vina.

-lucrurile copilarei la care vom renunta sint interpretarile eronate, viziunea limitata si presupunerile facute in lipsa suficientei detalierii.

posibil ca acea deplinatate in cunoastere sa fie tocmai desavisrirea arhanta
'la fel de bine ceea care vine si care e desavirsire sa fie o noua intrupare divina destinata a ne calauzi mai departe in tot adevarul promis -contestata in acel moment tocmai de catre astfel de prooroci mincinosi.

aaaa... cum?

Ucenic,

Mihai36 e un "liber cugetator", el isi traseaza propria cale, isi face propria doctrina, din crestinism ceva, de la altii altceva..
Nu te astepta ca ceea ce spune sa fie in acord cu doctrina crestina cu care esti obisnuit, chiar daca are iz de crestinism.

Rabdarea inseamna sa te lasi patruns de realitate indiferent de modul cum te imbratiseaza: placut, neutru sau dureros realizandu-i in acelasi timp natura ultima si conventionala.

Aceasta este singura usa prin care realitatea este decodificata si isi dezvaluie miezul ascuns.

Cel rabdator in acest fel este ca un rege, iar intelepciunea sa profunda ca un bun administrator.

Impermanenta subtila - poarta temporala catre natura fundamentala


In conformitate cu Dharma, daca ceva este un fenomen functional in mod necesar se transforma.

Este imposibil pentru un fenomen impermanent sa ramana intact fie si o singura cuanta temporala.

Acesta se dezintegreaza imediat.


Relationarea dependenta de parti - poarta spatiala catre natura fundamentala

Toate formele sunt formate din parti.

Existenta lor gandita depinde de configuratia partilor.

Astfel ca nicio forma nu exista intrinsec, prin sine.

Ce este un Bodhisattva? (bodhi = treaz sattva = imaculat)

Un Bodhisattva este o fiinta (nu neaparat umana) care se straduieste sa atinga iluminarea completa pentru binele tuturor fiintelor.

Un Bodhisattva nu doreste iluminarea pentru el insusi, nu aspira la o salvare personala.

Efortul lui este alimentat exclusiv de dragoste in forma compasiunii universale pentru toate fiintele suferinde, prizoniere in mecanismul zdrobitor cauza-efect.

Mama tuturor bodhisattvasilor este dragostea pentru toate fapturile,
pentru ca toti se nasc prin aceasta nobila simtire.

Cine iubeste adanc toate fiintele (ca pe propria mama - spun scripturile) si nazuie spre desavarsire ca o necesitate stringenta, singura stare potenta, pentru a ajuta fiecare fiinta samsarica sa atinga fericirea eterna este, conform definitiei, un bodhisattva.

Bodhicitta
 

Bodhicitta este regina gandurilor.

Bodhicitta este o dragoste speciala, este o dragoste puternic lucratoare,
pentru ca are o componenta aspirational-volitiva foarte intensa.

Este dragostea pentru toate fapturile, unita cu o mare vointa care aspira necontenit sa ajute fiecare faptura, de la zei la demoni, de la om la cea mai mica ganganie, sa atinga fericirea ultima, neschimbatoare.

Bodhicitta este cea care a dat, da si va da nastere tuturor Bodhisattvasilor.

De aceea merita toate elogiile si veneratia suprema.

Trebuie sa ne dam seama ca fara bodicitta, orice am realiza, orice puteri vom dobandi, fie ele si supranaturale - acestea nu sunt de nici un beneficiu real.

Chiar daca ajungem sa zburam prin cer, si pasarile o pot face cu usurinta.

Fiecare dintre noi am avut aceste puteri miraculoase de multe ori in vietile noastre anterioare, si cu ce ne-am ales in cele din urma?

Acum este timpul sa ne imblanzim inimile cu gandul suprem care este bodhicitta.

Bodhicitta pacifica mintea si singura incepe sa lucreze prin noi eliberarea tuturor fiintelor.


----------------

Echivalentul crestin al Bodhicittei este Duhul Sfant.

Se poate spune ca este un curs gratuit .
pina la urma trebuie sa cercetam toate lucrurile si macar ca nu pastram ceea ce este bun cel putin judecam in cunostinta de cauza prin mintea noastra si nu doar prin a altora incredintati in atotcunaosterea lor nedemonstrata.

daca te increzi prea mult in dogma destinata gloatei respingi revelatia care o adugeste sau chiar o poate contrazice in unele mici aspecte.

Iisus care este Calea nu este dogma, biserica, traditia sau credinta in El -
biserica si credinta nu mintuie pe nimeni caci ele nu sint un scop in sine.
Judecata nu se face dupa apartenenta la o biserica sau dupa credinta in Dumnezeu (Iisus).
Judecata se face dupa masura desavirsirii caracterului (Lege) si abia apoi dupa prezenta botezului sfint.
-credinta in Iisus au si demonii insa ei nu urmeaza pe Dumnezeu prin fapte si nazuinta
asadar scopul bisericii , dogmei , traditiei si a credintei in Iisus este jalonarea catre desavirsire la fel cu si alte religii au acelais scop si fara credinta in Iisus iar desavirsirea este evident una interioara , Eu sint in voi si voi in Mine -tocmai prin purificare si manifestarea a calitatilor caracterului care trebuie desavirsit si nu doar prin credinta -doar in acest fel Dumnezeu este Calea.
Pina la urma Iisus a venit pentru oile pierdute care erau scapate de sub o calauzire suficienta -restul oilor nu erau pierdute fiindca ele deja aveau conceptul de iretare si nu blestemau pe nimeni de 70 de ori cite 7 asa cum faceau evreii.

orice doctrina este doar o doctrina si nu poate fi Adevarul absolut decit daca in acel moment este acolo Dumnezeu insusi intrupat si prezent care poate raspunde la orice intrebare celor care pot purta orice adevar.

dogma si traditia nu sint Adevarul, Calea si Viata caci dogma si traditia nu sint Dumnezeu.

Dumnezeu este desavirsire, de aceea desavirsirea este Calea , Adevarul si Viata - traseul ,destinatia si beneficiul- lucru valabil in orice doctrina morala
iar Iisus este arhetipul divin al desavirsirii care poate fi teologizat sau doar trait.
altfel daca credem ca doar dogma crestina sau doar cea ortodoxa jaloneaza spre desavirsite sau ca doar ele sint binecuvintate haric atunci prin aceasta partinire desfiintam Legamintul cu Levi -care nu permite partinire fara sa fie blestemat de Dumnezeu (Maleahi 2 1-10).

cum sa fie dogma adevarul deplin atita vreme cit scriptura inca mai are taine, adincimi de nepatruns si intrebari fara raspuns fiind evident inca doar "in parte"?

"cel ce crede ca stie nu a cunoscut cum trebuie" caci cunaosterea nu se face dupa canon, traditie si dogma ci personal prin darurile de cunoastere daruite celor care pot purta mult mai mult decit nivelul mediu al dogmei.