Femeia
 

Multi oameni imi zic ”Femeia in crestinism este asuprita si considerata inferioara”. Ce ar trebui sa le raspund?

Prin vorbe, nimic. Prin fapte, totul. Fi tu cel care nu isi asupreste nevasta in nici un fel, ci o ridica si fi-i sprijin si tarie intru toate, prin dragostea intru Hristos.

Nu e deloc asuprita femeia in crestinism. Cititi mai bine ce scrie in Scriptura si nu va luati dupa vorbele oamenilor.

Eu stiu ca nu e asuprita, si am argumentele mele, dar vreau sa le aud si pe ale altora, poate mai solide. De asta rog sa nu intervina cei de alte credinte in acest thread...

Oamenii spun ca femeia e asuprita pt ca ”trebuie sa se TEAMA de barbat”, are un cod vestimentar mai strict (trebuie sa isi acopere capul - si multi pun intrebarea: de ce? si nu cumva ar trebui toate femeile sa mearga pe strada cu batic precum musulmancele?) si este oprita de la a intra in Sf. Altar etc. Astea sunt niste argumente ale lor aparent ”solide”. Ce ar trebui sa spun ca sa le combat, si sa spun si lucruri corecte dpdv teologic?

O asemenea atitudine nu este deloc ortodoxa. Si nu isi are rostul pe un forum ortodox.

A fi credincios ortodox inseamna ca TU sa implinesti prin faptele TALE poruncile Mantuitorului in viata TA, din crediinta TA. Nu are treaba cu cei din jurul tau. Daca vrei sa te numesti ortodox, nu ar trebui sa te intereseze sa-i combati pe cei din jur, ci ar trebui sa te intereseze sa implinesti poruncile Lui Dumnezeu in viata ta, intrucat crediinta se refera la tine, la cum te raportezi TU la Dumnezeu, nu la cei din jurul tau

Ortodoxia nu inseamna sa ii combati pe altii prin vorbe si argumente. Asta fac certaretii sau vorbaretii nelinistiti care simt nevoia sa combata mereu cate ceva / pe cineva, pentru ca ii preocupa paiul din ochiul vecinului.

Atunci, cand cineva imi va spune ”Femeia este inferiorizata in crestinism.” n-ar trebui sa incerc sa ii spun ca nu are dreptate si sa argumentez ci sa ii spun ”Huo de-aici indracitule! Eu sunt ortodox si traiesc dupa voia lui Dumnezeu! Ce stii tu?” Sigur ca nu... De asta intreb, dragilor, nu din alt motiv...

Si aici poate fi vorba si de aducerea altora la credinta, de aia trebuie sa ”combat” o idee gresita. Doar n-o sa stau comod cand cineva, eventual cineva cat de cat apropiat, imi spune neadevaruri despre credinta mea. Trebuie sa stiu sa combat neadevarurile, nu sa le accept si sa fiu indiferent. Daca raman indiferent si imi vad de ale mele, ii fac un rau celui de langa mine, nespunandu-i ca greseste.

Exceptional raspuns!!!!!!!!!! nu-i nimic de adaugat, asta era!

Si daca nu am nevasta? Astept inca 10 ani pana cand ma insor ca sa demonstrez?

Of, of, greu la deal....
era doar unul din multele exemple.... exista mama, sora, prietena, colega, vecina, etc.....

Te-a pus pe tine cineva apostol al Domnului ca sa aduci oameni la crediinta? Te-a pus pe tine cineva preot ca sa faci asta?
Cred ca nu.
Atunci lasa-i pe preoti, care au primit aceasta misiune (si in acelasi timp putere = puterea de a face asta) de la Dumnezeu. Iar tu stai linistit si vezi-ti de crediinta ta, nu de a altora. De a celorlalti (si si de a ta) se ocupa preotii, prin puterea Lui Dumnezeu.

Pina si diaconul, ca sa citeasca Evanghelia la Liturghie, cere de la preot binecuvantare in scopul ca ceea ce citeste sa aiba puterea de a misca ceva in sufletul auditoriului (sa fie "cuvant cu putere multa"). Pentru ca fara binecuvantarea preotului (adica fara puterea Lui Dumnezeu), omul nu poate face nimic, nu poate convinge pe nimeni nimic legat de crediinta.
Crediinta este un dar de la Dumnezeu. Daca vrei sa ajuti pe cineva sa devina credincios, tu nu ai nici o putere sa faci asta. Pentru ca nu este darul tau de a da, ci este darul Lui Dumnezeu. Tu poti doar sa te rogi, ca Dumnezeu sa il intoarca spre crediinta pe acel om. Atat.

Preotii (si Biserica in general) nu ajung in extrem de multe locurile unde se afla oameni care pot fi salvati, sufleteste vorbind. Veti vedea vreodata un preot intr-un bar, sau intr-un club, incercand sa explice cuiva cum stau treburile cu viata? Sau unui matematician care sta toata ziua la birou si cauta relatii si formule si ... intamplator mai are si o cunostinta care mai merge pe la biserica?

Cunosc oameni (oameni oameni, nu preoti, nu monahi) care au intors spre credinta atei convinsi, cu rugaciune + vorba buna. Si nu erau preoti, doar oameni de rand. Sa inteleg ca nu ei au facut asta, sau stradania lor nu a fost primita...? Daca e asa, de acum daca vreun prieten de-al meu o sa imi zica ”Bai eu ma las de Dumnezeu si de biserica si de tot” eu am sa zic ”Faci cum crezi”.

Totusi, de ce nu vreti sa imi raspundeti la intrebare? Sa presupunem ca eu ma aflu in dilema asta, si vreau sa aflu raspunsul. Am voie sa il primesc, nu? Doar nu se spune ”Cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide”? Sau e mai bine daca am o credinta oarba si nu inteleg de ce stau treburile cum stau, sa ma rog si eu precum babele care tin tot Sfantul si Marele Post al Pastilor dar nu stiu care diferenta intre Pasti si Craciun ... doar ca la unul se taie mielul, si la altul porcul...

Dle adam000, iertati-ma, dar ma deranjeaza un pic ca (aparent cel putin) nu vreti sa ma ajutati sa imi lamuresc dilema, insa incercati sa imi aratati ca eu nu fac bine ca incerc sa inteleg. Eu doar am pus o intrebare...

Istoria Europei este o dovada ca femeia in crestinism nu este asuprita. Cerceteaza putin situatia femeii in Europa inainte de crestinism. Vezi Roma Antica,Grecia Antica. Citeste putin despre Egipt,cum erau tratate femeile cand Egiptul era ortodox, si cum sunt tratate femeile in Egiptul musulman. Apoi citeste ce spun parintii si duhovnicii despre femeie. De ex. Pr.Arsenie Papacioc vb foarte frumos despre femeie.

Insa, desi locul femeii a fost ridicat prin venirea Domnului Iisus si prin Maica Domnului, oamenii au fost cei care au continuat sa asupreasca femeia, nu Biserica. De ex., crestinismul nu aproba casatoriile fortate, sau vinderea femeilor de catre tatii lor ptr prostitutie, insa aceste lucruri se petreceau, desi crestinismul exista. In Evul Mediu de exemplu, femeile alegeau sa mearga la manastire tocmai ptr ca acolo gaseau libertatea pe care socitatea nu o oferea. Deci daca femeile se simteau mai libere in manastire decat in societate, urmandu-L pe Domnul Hristos, este clar ca nu crestinismul asuprea si aspureste femeile, ci oamenii.

Ortodoxia in sine doreste ca femeie sa fie femeie si sa isi accepte si protejeze rolul de femeie. Insa astazi femeile au devenit mai masculine, de la imbracaminte,frizuri pana la slujbe de strungar,instalator si altele. Din cate stiu eu, inainte femeile in tarile crestine, puteau sa faca haine, sa coaca paine, sa faca vase, deci aveau si alte indeltniciri. Insa Ortodoxia pretuieste foarte mult rolul de mama. Daca sunt mame bune si credincioase, si societatea o sa mearga bine. Insa daca femeile isi leapda rolul de mama, se desfraneaza, fac avorturi peste avorturi, si societatea e in pericol, nu doar ele ca persoane,suflete. Mama are un rol foarte important in educarea copiilor, caci din mama buna ies oamni buni. Ori daca femeie se inrobeaza in cariera si altceva nu mai vede, cum mai poate sa fie si mama buna? Inainte, cand femeile nu prea munceau, o familie putea trai foarte bine din salariul barbatului. Insa acum, muncesc amandoi de le sar capacele si abia le ajung cele doua salarii. Societatea de astazi mai ales, nu promoveaza stiluri de viata sanatoase. Daca femeia in prezent nu se machiaza,nu are 90-60-90, parul nu stiu cum, nu stiu ce haine, este luata in ras. Daca vrea sa se casatoreasca si sa aiba copii, iarasi este luata in ras. Nu este libertate in prezent, este inrobire, este injosire. Din femeia Sfanta s-a ajuns la femeia plastica, jucarie.

Insa e destul de greu sa faci omul sa inteleaga in prezent. Femeile sunt invatate de mici ca nu sunt frumoase,ca trebuie sa isi mai multe farduri, ca asta e libertatea, cica.

Laura, multumesc pentru raspuns!

Vorbeste-le despre Maica Domnului. Niciun sfant barbat nu ii este superior ei.

Vezi ca la faza aia cu femeia trebuie sa se teama de barbat si sa il asculte, e si o contrapondere: barbatul trebuie sa isi puna viata pentru sotia lui, trebuie sa se jertfeasca pentru ea, deci i se cere mult mai mult decat femeii. Cauta citatul exact si nu te mai lua dupa ce spun altii...

De asemenea multumesc pentru raspuns. Si eu tot la asta m-am gandit, anume la faptul ca barbatul are responsabilitatea de a avea grija de femeie ... si pana la urma daca stam si ne gandim la responsabilitatile fiecaruia, lucrurile se cam echilibreaza. Si peste asta, amandoi au aceleasi sanse la mantuire asa ca ... oare de ce imi mai bat capul cu lucrurile astea...? pentru ca uneori trebuie sa mai argumentezi si prin cuvinte...

Aoleu!!!!

Mircea Cartarescu: http://www.bascalie.ro/forum/30?topic_key=939

Frumusetea imi pare ca se dezvaluie doar celui care o poarta deja in inima sa...

@ion.cezar. Ca sa fiu sigura ca ai inteles ce am vrut sa spun. Cand am spus ca femeile sunt invatate de mici ca nu sunt frumoase, ma refeream mai ales la revistele ptr fete,emisiunile,chiar si papusile Barbie(care sunt din ce in ce mai dezbracate).Aranjata si frumoasa e femeia machiata si imbracata fistichiu.Cele care nu se machiaza sunt considerate banale. Uite de ex. eu nu prea am fost si nici nu sunt fana machiajelor. Nu zic ca nu am incercat niciodata, insa nu s-a prins de mine acest 'trend'. Iar la scoala eram intrebata de colege de ce nu ma dau cu rimel,cu creion, de ce nu imi fac nu stiu ce, ca altfel as fi aratat mai bine. Foarte deranjant. Nu mai este apreciata naturaletea, nici de fete,dar nici de barbati.

Pr. Arsenie Papacioc :

"- De ce se spune că bărbatul este cap femeii?
- Şi femeia ce este, dacă bărbatul este cap? Unde este situată faţă de cap?
Între cei doi soti nu există grad de rudenie. Dacă bărbatul este capul, femeia este tot cap. Trebuie să se supună unul faţă de altul; fiindcă sunt foarte dese situaţiile în care bărbatul o întreabă şi-şi ascultă femeia.Ei trebuie să se iubească. Dacă nu se iubesc, relaţia dintre soţi este numai o ordinară gâlceavă.
Dacă bărbatul este cap, femeia este inima! Şi inima este mai mult decât orice, este adâncul cel mai adânc al fiinţei omenesti, este chiar locul unde Dumnezeu şi-a făcut locaş. Şi dacă ea este inima, e şi el inimă, fiindcă iubirea armonizează căsnicia.
Iubirea răspunde la toate întrebările: iubirea aduce prunci, care dau valoare nemaipomenită căsniciei – zâmbetul lor -, şi creează unitate nezdruncinată familiei.

Am cununat odată pe cineva şi, când am ajuns la rugăciunea unde preotul spune: “Iar femeia să asculte de bărbat!”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment. Dar am tăcut până mi-a venit vremea la predică şi i-am spus: “Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească sotia. Dragă mireasă, dacă nu te iubeste, să nu-l asculti!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie. Femeia, cu gingăşia ei: “esprit de finesse”, e liberă şi nu o să asculte la infinit de un nepăsător. Ca femeia bună nu e nimic mai bun, şi ca femeia rea nu e nimic mai rău. Deci trebuie cu orice chip să o faci bună.

Vă mai spun ceva: Mama naşte, mama renaşte, ea se ocupă de copii. Şi, desigur, foloseşte cea mai frumoasă metodă din instinct, din iubire: îl îngăduie pe copil orice ar face acesta. Dacă băiatul e năvalnic, viteaz, i-a intrat în cap să cucerească lumea, de ce să nu? Dar în întâlnirea cu prietenii el începe să se vadă inferior, pentru că la primul contact cu lumea n-a biruit, şi se întoarce plângând la mama sa. Aceasta îi spune: “Nu, puiul mamii, tu eşti împărat, tu ai să cuceresti lumea!” Astfel, mama îi dă continuu sentimentul de erou. Ea nu face lucrul acesta pentru că a învăţat undeva, ci pentru că-l iubeşte şi pentru că nu vrea să-l vadă un prost.

Nu ştiu dacă aţi citit o poezie scrisă de regina Elisabeta (Carmen Sylva), soţia regelui Carol I: “De veţi auzi de un erou care a cucerit în războaie şi în urma lui a făcut dreptate, să ştiţi că a avut o mamă bună;/ De veţi auzi de un erou care a viersuit şi versul lui a schimbat sensuri de viaţă şi frumuseţi şi înflăcărări de inimă, să ştiţi că a avut o mamă bună!”, şi tot aşa vreo şapte eroi de felul acesta. Ei, mi-a plăcut enorm! Aceasta este fata pe care trebuie să o avem, să o pregătim, mai ales dacă e preoteasă, căci multe fete o întreabă pe preoteasă anumite intimităti femeieşti, mai repede decât pe preot."

Dacă femeia nu este preţuită, atunci Însuşi Hristos nu este preţuit
 

din Sotul ideal, Sotia ideala
de Pr Nicolae Tanase
Editura Anastasis
[e putin cam lung articolul,insa este f.interesant,scoate in evidenta anumite probleme despre care nu prea se vorbeste]

VALOAREA VIEŢII ŞI LIBERTATEA CUPLULUI
Este o temă care priveşte România, care priveşte întreaga lume, familia, şi care pune mari probleme la ora actuală în Biserica Ortodoxă, pentru duhovnici în mod special. Tot ce vedem rău este din lipsă de trăire duhovnicească în familie. Noi ne-am obişnuit să condamnăm numai răul, mai precis numai efectul răului, nu şi cauza răului. Nu este cineva care să observe cum a ajuns omul într-o întunecime a minţii atât de profundă. în afară de gravitatea avortului, în afară de gravita*tea divorţului, puţini mai încercăm să înţelegem de ce se în*tâmplă toate acestea. înţelegând de ce se întâmplă acestea, nu scade gravitatea faptei, dar se poate ajunge la anularea cauzei. Scăpăm de efect dacă studiem cauza. Ne punem întrebarea: pentru noi ce este familia?

Pe soţ şi pe soţie i-a unit Dumnezeu în căsătorie?

Pentru noi familia este prezenţa Sfintei Treimi: Tatăl, Fixai şi Duhul Sfânt în lume?

Pentru noi lipsa copilului este o neîmplinire, ca reprezentare numai, a ceea ce noi suntem datori să recunoaş*tem că suntem?

Sau cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Taina aceasta mare este în Hristos şi în Biserică” răsună în inimile noastre? înţeleg soţiile că reprezintă Biserica? Atunci când suntem soţi înţelegem că reprezentăm pe Hristos?
Soţiile în*ţeleg că este Hristos, capul Bisericii? înţelegele că sunt create din coasta lui Hristos? Căci Biserica, în chip nevăzut, a luat naştere din coasta lui Hristos prin vărsarea Sângelui pe Cruce, iar în chip văzut la Rusalii.
înţeleg că este Hristos capul lor, iar ele sunt corpul şi mădularele, iar împreună formează ceea ce se poate continua ca omenire, perpetua ca ceea ce Dumnezeu a lăsat să fie şi apoi a sfinţit şi sprijină să existe în continuare?

Toate aceste întrebări rămân întrebări şi aşteaptă răspunsul, dar nu un răspuns pe care să ni-l dea cineva, ci un răspuns care să vină dinăuntrul nostru.

în primul rând, în lume, şi mai ales în România, femeia nu este de ajuns de preţuită. în al doilea rând, în special în Ro*mânia, legea nu ocroteşte îndeajuns femeia. Deşi căsătoria şi celelalte Sfinte Taine ale Bisericii se fac în chip văzut, adică de faţă cu oamenii, de faţă cu martorii. Un preot niciodată nu poate să săvârşească o Cununie numai el, mirii şi cântăreţul şi naşii, trebuie să mai fie cineva ca martor a ceea ce s-a în*tâmplat, martor pentru oameni, martor pentru Dumnezeu. Nu este de ajuns de cinstită femeia, nu este ocrotită.Femeia în zilele noastre este bătută, dispreţuită, chinuită, maltratată, jertfită, în final nerăsplătită şi neapreciată pentru cât face ea pentru omenire. Dimpotrivă, i se văd numai defectele, că are şi defecte. Şi toate acestea sunt etalate ca şi cum avem de-a face cu un lucru rău în sine. Dacă femeia nu este preţuită, atunci Însuşi Hristos nu este preţuit, pentru că, reîntorcându- ne la simbol, Hristos este Capul Bisericii.

O să spunem: dar cine dispreţuieşte aşa mult femeia? Noi! Noi, femeile, noi, bărbaţii, noi, oamenii, noi toţi nu acordăm îndeajuns de mult femeii atenţia şi cinstea cuvenită. Şi dacă nu facem aşa, atunci nu reuşim să preţuim nici familia şi în fa*milie apare dispreţul. Astfel, bineînţeles că nu mai avem de-a face cu soliditatea unei căsnicii, cu rezistenţa unei familii în*temeiate.

Legea nu protejează femeia; ea este bătută şi ca să i se facă dreptate trebuie să facă o reclamaţie. Până să facă o reclamaţie, mai ia de câteva ori bătaie, după care renunţă. Este foarte greu să reclami soţul care te-a bătut, este aproape impo*sibil. Legea nu intră în acţiune de la ea însăşi, ca să protejeze femeia, despre care spunem că este sexul slab, dar ea nu este sexul slab, este sexul fin, atât. Sexul slab este bărbatul, cel care nu are o orientare foarte bună, ci este numai puternic. Aşa a fost dăruit el cu putere, iar restul calităţilor le-a lăsat Dumne*zeu femeii (când zic restul calităţilor mă refer la această bo*găţie de sentimente, o stare interioară de care este capabilă numai femeia).

Din dispreţul bărbaţilor şi din nepreţuirea femeii a luat naştere o mişcare care se numeşte feministă şi cu care Biserica pe bună dreptate nu este de acord. în această mişcare femeile spun că ele sunt totul, că se pot descurca fără bărbaţi, că nu este nevoie de bărbaţi pe lumea asta şi că inclusiv copii pot face şi fără bărbaţi. Partea religioasă a intervenit, iar la angli*cani au fost hirotonite femei si de câţiva ani încoace se hirotonesc femei şi ca episcopi. O aiureală creată de această mişcare feministă. Observăm că dacă nu acordăm atenţia cuvenită, apar şi aceste aspecte extremiste.

Toate imperiile au pierit în momentul în care femeia n-a vrut să mai nască.
în urmă cu două sute şi mai bine de ani, în provincia Kosovo erau 98% ortodocşi şi 2% musulmani. Anii trecuţi procentul s-a inversat: 2% ortodocşi şi 98% musul*mani. A urmat intervenţia americanilor, care s-au purtat urât, care au bombardat şi în ziua de Paşti. Au bombardat biserici*le, mănăstirile si cimitirele ortodoxe si ceva muzee. De ce? Ca să distrugă tot ceea ce însemna istorie şi vestigii! Ii condam*năm si nu suntem de acord cu ce au făcut!

Dar explicăm permisiunea pe care Dumnezeu a dat-o ca să se întâmple aşa, prin faptul că ortodocşii n-au vrut să mai nască. „Nenaşterea” în rândul ortodocşilor duce la pieirea lor, nu a Bisericii Ortodoxe, ci a ortodocşilor.
Ce înseamnă asta? înseamnă că suntem şase miliarde, poate şi mai mult pe faţa pământului, din care numai 226 de milioane suntem creştini ortodocşi. De ce? în primul rând, din lipsa naşterilor.Ne văităm de ţigani (ceea ce este greşit să facem, pentru că nu suntem rasişti), ne văităm că se înmulţesc, dar nu facem nimic ca noi înşine să ne înmulţim, să perpetuăm neamul nostru româ*nesc, creştin şi ortodox. Din populaţia românească din România sunt 98% ortodocşi, iar 86,5% sunt ortodocşi din întreaga populaţie a României. Cu ceva excepţii, aceşti ortodocşi pe care noi îi botezăm, îi cununăm, îi împărtăşim după ce-i spovedim, cărora le predicăm, nu vor să mai nască.

continuare
 

In familie a apărut crima.

Dacă totuşi nu credem că doar mulţimea mănăstirilor din ţara noastră acoperă şi rezolvă toate păcatele şi nelegiuirile noastre, atunci este bine, atunci putem reveni. Dar dacă mergem pe ideea că suntem creştini de 2000 de ani, că suntem urmaşi ai lui Ştefan cel Mare şi ai celorlalţi domnitori, unii dintre ei şi sfinţi, dacă credem că înţelegem ce vrea Europa de la noi şi ce putem da noi Europei, atunci lucrurile nu stau aşa simplu. Să înţelegem că politica demografică în lume este distructivă pentru creştinism. Şi dacă până mai ceva ani în urmă ortodocşii înţelegeau care este chemarea lor către Dumnezeu: „Tatăl Meu lucrează şi eu lucrez”, în momentul acesta, puţini ortodocşi mai înţeleg aceste aspecte. Să înţelegem deci ce ne aşteaptă prin noi înşine: noi n-am avut şi n-avem ideea că suntem poporul ales, dar spunem că România este grădina Maicii Domnului. Nu este în realitatea de acum nicio grădină a Maicii Domnului!

De ce să fie grădina Maicii Domnului, când acum noi ascultăm aceste cuvinte, mâine mergem la biserică, poimâine îl serbăm pe Sfântul Andrei, iar la fiecare clipă în clinici se omoară copii, iar femeile îşi montează sterilete?

Copii sunt (în maternitatea Polizu din Bucureşti) născuţi cu steriletul în călcâi, dovadă că steriletul nu omoară spermatozoizii, ci împiedică nidarea; dacă nu reuşeşte, atunci copilul nidează, se dezvoltă, apoi dă cu piciorul prin uter la naştere şi se naşte cu steriletul înfipt în călcâi. Asta ca să ne arate nouă Dumnezeu cum stau lucrurile. La ora aceasta se omoară copii.Acum noi vorbim aici, ne închinăm, dar la spital se omoară copii. Şi atunci nu putem admite ideea că România este grădina Maicii Domnului pentru că, până la brâu, România înoată în sângele propriilor ei copii.

De asemenea, dacă întrebăm pentru care motiv a fost arestat, schingiuit şi omorât Constantin Brâncoveanu? Este greu să răspundem! Toată lumea ştie că a fost omorât pentru că nu a vrut să părăsească Ortodoxia si să treacă la islam. Acesta este ultimul dialog al lui cu sultanul şi apoi cu gâdele, cel care-i tăia capul. A fost un joc de cuvinte pentru a se acoperi imaginea pentru opinia publică mondială care era atunci. Este adevărat că a rezistat şi nu s-a lepădat de Ortodoxie. Dar motivul pentru care a fost arestat şi, în cele din urmă, schingiuit şi decapitat el, copiii lui şi primul lui ministru a fost că el a umplut Ţara Românească de copii. El însuşi, prin exemplul personal (a avut 11 copii), dar a şi favorizat din punct de vedere financiar, material ca poporul să nască copii şi s-a umplut ţara de copii. Politica lui demografică a enervat Poarta otomană care l-a chemat, dar el nu s-a dus şi, în cele din urmă, l-au arestat şi l-au omorât. Aceasta este cauza reală pentru care el a fost ucis. Este adevărat şi cu Ortodoxia, dar aceea a fost întrebarea ultimă, este rezistenţa lui ultimă.

Ce ni se cere nouă astăzi? Astăzi ni se cere să fim mai puţini, deşi am scăzut de la 22 de milioane la vreo 18 milioane (se spune că suntem 21,5 milioane, dar nu este adevărat) şi suntem în scădere. 18 milioane de locuitori tot suntem prea mulţi, mai trebuie să ne cernem. Şi ne cernem în ritmul în care ni s-a favorizat această cernere: anticoncepţionale abortive, divorţ, etc, toate acestea sunt distructive pentru noi. Şi atunci eu m-aş gândi, ca şi dumneavoastră, la valoarea vieţii şi la libertatea cuplului, care, de fapt, a degenerat în libertinaj.

Noi am făcut aici un expozeu a ceea ce sesizăm că se întâmplă în România, în lume, dar şi care afectează grav viaţa Bisericii Ortodoxe. Să stăm de vorbă să vedem ce-i de făcut ca să salvăm poporul român de la pieire! Fetelor, nu ştiu dacă vreţi să vă mai măritaţi sau nu, dar dacă vreţi să vă măritaţi, studiaţi dinainte care este chemarea căsătoriei.

Observaţi că despre bărbaţi nu am vorbit nimic. De ce? Pentru că ei au modalitatea lor precisă de gândire şi nu trebuie să fie amestecaţi în problemele astea, ei au putere şi atât.Eu am vorbit de viitoarele conducătoare ale familiilor, adică despre femei, care sunt capul familiei şi ele fac totul: conduc familia şi le merge bine, întreţin gospodăria, dau educaţie copiilor, etc.

Bărbaţii sunt recunoscuţi ca puternici, cinstiţi, preamăriţi, dar nu sunt dotaţi cu puterea de susţinere a vieţii şi deocamdată, de a salva neamul românesc creştin şi ortodox. Toată salvarea este la femei. Proaspetele căsătorite, viitoarele căsătorite, tot ce este femeie poate să salveze acum România!

Articolul vorbeste despre multe lucruri, unele bune altele chiar dureroase... Dar de ce tendinta asta de a asocia crestinismul cu tot felul de lucruri sumbre? Imi tot pare ca atunci cand cineva doreste sa comunice o suferinta personala sau colectiva, mai mult sau mai putin mizera, devine brusc crestin, macar prin adoptarea unei masti superficiale. Nu cred ca crestinismul e cosul de gunoi al afectelor intunecate. Dimpotriva, as spune, e pepiniera si girantul sentimentelor solare, inaltatoare. Tragicul nu este sumbru, este sublim!
Iar concluzia "Toată salvarea este la femei. Proaspetele căsătorite, viitoarele căsătorite, tot ce este femeie poate să salveze acum România!" ma face pur si simplu sa rad. Nu cu rautate, ci doar asa ca la o gluma, nici prea buna nici prea proasta. Raman mereu usor nemangaiat la glumele mediocre.
Laura, cred ca ai pus cam mult patos in postarea asta. Impresie subiectiva, poate mi se pare mie pur si simplu. Dar pana la pacaleala feminismului mai e un pas, atentie...
Cu lozinci nu cunoastem nimic si nu realizam nimic, decat revolutiile care convin altora. mai bine cautam miezul lucrurilor si largim paleta cunoasterii. Imi repugna tendinta ideologica de de a simplifica mereu problemele care sunt infinit mai complexe si mai delicate.
Ceea ce imi place in textul lui Cartarescu, luat de mine ca exemplu, este tocmai bogatia sugestiilor, facuta de un om care cunoaste bine subiectul despre care a scris, deoarece chiar a dorit sa cunoasca. Deoarece iubeste femeia, mai real spus femeile, cu adevarat. (Fireste, e poet!)
Eu cred ca oamenii care prezinta ingrosat anumite aspecte ale datelor fiintiale ale femeii, nu iubesc femeia, femeile, oamenii. Pentru ca nu o cunosc si nici nu ii intereseaza cu adevarat.
Ideologiile sunt semnul opus dragostei.
Sunt semnul sau expresia dispretului. Asa cred, sa ma ierti...

In vietile sfintilor ceea ce ma atrage in mod aparte este tocmai bogatia practic nesfarsita a nuantelor. Mucenicii si mucenitele nu se imita unul pe altul. Fiecare oglindeste o raza din Lumina.
Cu totul altfel stau lucrurile in ideologii. Totul e plat, rutinier, banal. Nu inalta sufletul, nu il desfata, nu aduc sublimul tragicului, ci platitudinile banalitatii viclene.
Femeia si femeile merita o atentie muuult mai nuantata. Curatenia Preasfintei Nascatoare nu este in nici un caz abstinenta tampa, nu este amputare sau alt fel de lipsa, ci uimitoare completitudine sufleteasca, bogatia infinita a Dumnezeirii in om. De aceea, toate imnele si cantarile, toate rugaciunile reusesc sa deschida spre inalt sufletul credinciosului, iar nu sa il inchida, sa il coboare, sa il umileasca nerodnic.

Imi place mult ce am citit. Multumesc, dragilor. Mai am o singura intrebare, una a mea, personala... care este explicatia adevarata pt faptul ca femeile (se presupune ca) trebuie sa poarte obligatoriu un acoperamant pe cap cand sunt la biserica? Mie mi s-a spus ca are rolul de a nu lasa barbatii sa priveasca chipurile femeilor in timpul slujbei in loc sa se roage si viceversa.

@Ioan.cezar. Ce am postat anterior este parerea Pr.Tanase, stii asta. Si de asemenea stii ca dansul are grija de multi copii fara tata,fara mama, fiind in asociatia Pro-Vita. Dansul este foarte suparat pe avorturi. Cand a spus ca salvarea este la femei, s-a referit la faptul ca daca femeile nu mai avorteaza, sunt credincioase, cresc si educa copii cu frica de Dumnezeu, neamul poate fi salvat. Eu cred ca a dorit sa scoata in evidenta importanta mamelor, si sa le incurajeze sa nu mai avorteze. Stii si tu ca mama este foarte importanta cand vine vorba de educarea copiilor. Ori daca femeia nu mai vrea sa fie mama, normal ca si neamul se stinge. Depinde din ce punct de vedere privesti articolul. Nu elimina importanta barbatului, insa aici le vorbea femeilor mai ales. Articolul de fata este doar un extras dintr-o carte dedicata cuplurilor. Nu cred ca am raspuns subiectului cu prea mult patos. Am vazut ca nu prea i se raspunde lui Petru, si am zis sa ii arat si parerile unor duhovnici cunoscuti din Ro., ca sa vada ca femeia nu este desconsiderata in Ortodoxie. Pace.

@PetruD
Da si nu. Adica nu se rezuma numai la ce ai spus tu. Femeile trebuie sa isi acopere capul cand intra in Biserica in primul rand din respect pentru Domnul Iisus Hristos si Biserica Sa. Desi noi nu Il vedem, El este prezent in Biserica la fiecare Sf.Liturghie. La fel si ingerii. De asemenea, femeia este sfatuita sa o ia pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ca exemplu, ori Ea este infatisata mereu cu capul acoperit, la fel ca si majoritatea Sfintelor. Si in Sfanta Scripura se specifica ca femeia nu are voie sa se roage cu capul descoperit, ori si la Biserica este o rugaciune, colectiva, dar tot rugaciune ramane. Apoi, trebuie sa isi acopere parul ca sa nu provoace ispite barbatilor. Un par frumos iese in evidenta, si de aceea trebuie sa il acopere. (sincer imi e putin greu sa inteleg ce ispita provoaca parul femeilor;ptr.mine e doar par si atat.poate imi explica si mie un barbat)

Eu de exmplu nu inteleg o chestie. Femeia nu vrea sa poarte batic/esarfa pe cap 2-3 ore in Biserica ptr. Hristos, insa accepta sa se infofoleasca de numai ochii i se mai vad ptr un barbat musulman.:confused: (cred ca ai auzit de romance ortodoxe convertite la islam ptr. un barbat)

Nu stiu daca am reusit sa explic cum trebuie. Poate citeste si Lore acest topic si iti va un raspuns mai clar si mai bine formulat.

Numai bine!

Petru, Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca barbatul este chipul mintii. El nu trebuie sa aiba nimic pe cap in Biserica, semn ca mintea trebuie golita de orice gand pacatos - ca Hristos sa fie prezent in ea. Iar femeia, prin acoperirea capului in Biserica, arata ca in mintea in care este prezent Hristos nu trebuie sa mai intre alte ganduri care ar putea sa o intunece.

Baticul ca o pavaza... cumva... ca o parte din Sfantul Acoperamant...

Cartarescu nu iubeste femeile.
Stiu ca acel text siropos misca inimi, dar nu mira faptul ca nu comunica lucruri mai adanci decat ceea ce poti afla despre femei in reclame publicitare?
Textul lui Cartarescu vinde si el ceva.
Cine nu ma crede, sa citeasca cartea "De ce iubim femeile" pentru a vedea ca de fapt el nu iubeste femeile, dar se iubeste enorm pe sine.

Pot sa aduc exemple din propria lui carte.. Nu poate trece de epidermic in cunoasterea femeilor. Si nu vrea sa le cunoasca, ci este fascinat de cunoasterea femeii in general.. De cunoastere ca experienta.
Nu difera mult de atitudinea rapperilor care canta "what's your flava" sau "I know many flavors".. Multe femei, multe arome, dar nu iubire.

De ce spune parintele Boca ca purtarea de pantaloni la femeie e mai rau decat capul descoperit?

Cred ca pentru ca reprezinta o tentatie mare pt barbati. E cu totul altceva cand vezi o femeie (eventual una atractiva dpdv fizic) cu fusta, si cand vezi una cu niste blugi stramti.

Nu va contrazic. Nu are rost.
Eu insa il cunosc pe Cartarescu din cateva surse:
1) Am fost vecini 8 ani, am mers zilnic la acelasi magazin alimentar, ne-am plimbat in acelasi parc, am participat la slujba in aceeasi biserica, am stat de zeci de ori pe aceeasi banca in troleibuzul 66, el mergind la Litere, eu la Psihologie.
2) De multe ori, in ciuda muncii lui enorme, cu program (de serviciu, studiu si scris) infernal, l-am intalnit cu sotia si cu fetita in parcul Plumbuita. Pe atunci eu eram cu catelul la plimbare, aveam un brac german pe nume Spot. Ii admiram familia si il vedeam foarte indragostit de cele doua femei din preajma lui: sotia si copila.
3) Prima data cand l-am vazut pe Cartarescu in public, a fost la decernarea unui important premiu literar. Dupa ce au vorbit cativa distinci critici si oameni de cultura (imi amintesc printre altii de Dan Grigore si de Ion Bogdan Lefter), Cartarescu a venit la microfon si, cu mainile adunate in poala, cu capul plecat, a rostit ceea ce mie atunci mi s-a parut (aveam 23 ani, nu deschisesem Biblia niciodata) un nou poem de dragoste al Maestrului, o capodopera. Imi amintesc si acum, parca retraind, ca, auzind cum se rostogolea incet, molcom Cuvantul, mi s-a pus un nod mare in gat, nu mai puteam respira normal. Recitase Mircea Cartarescu si aveam sa aud astfel, de la el pentru prima data .... Cap. 13 Dragostea si bunurile ei, din I Corinteni...
4) Am citit de mai multe ori poemul "Levantul" (si prea putin celelalte scrieri ale poetului, regret in special ca nu am citit Jurnalul). Sunt cartile unui mare indragostit de toata faptura umana. Sunt bataile inimii, sub forma de cuvinte, ale unui crestin cu adevarat ortodox.
5) Peste ani i-am cunoscut un prieten, unul dintre cei mai buni, un artist plastic. Am discutat de multe ori despre Cartarescu, cu dragoste. Cred ca singurul subiect al discutiilor mele cu maestrul in arte plastice a fost, de fapt, dragostea. Si nu era intalnire in care sa nu il luam ca pilda pe Mircea Cartarescu. Prietenul insa ii citise Jurnalul. In manuscris, pe cand Maestrul il chiar redacta...

Pe dumneavoastra insa nu va contrazic.
Nu ar avea nici un rost.
Va multumesc insa ca mi-ati oferit aici prilejul de a evoca o persoana pe care o cunosc in felul meu si pe care o indragesc foarte mult. Dumnezeu sa ii dea puterea sa supravietuiasca decent in tara lui, daca va alege sa mai traiasca aici vreodata, ca un Ovidiu exilat printre barbari.
Fiind insa un poet veritabil, asadar neacceptind sa copieze un alt destin, cred ca va reusi sa-i imblanzeasca pana la sfarsit pe barbari. Cu mine a reusit deja.

?
Totusi nici un argument.

(Indragostit de toata faptura umana?
Eu am alt model de indragostire de faptura umana: o femeie care ingrijeste (fara nici o recompensa de vreun fel) batrane bolnave, copii orfani (voluntariat), catei comunitari (ultima data cand am vorbit avea vreo 7), pisici bolnave etc.. Nu am auzit-o vreodata sa vorbeasca despre iubire (si imi este f apropiata). )


E f usor sa vorbesti de iubire.. Iubirea de femei.
(dar nu despre calitatea lor de mama, ci despre parfum, lenjerie si alte lucruri care se incadreaza in trendul martisoare, inimioare, dar pt persoane mai sofisticate).
Dar cine chiar vrea sa faca ceva, intelege ca iubirea este atat de grea si le ne-indemana oricui, incat de va feri cu groaza sa vorbeasca despre asta.

ceea ce ai vrea ca iubita ta sa faca pentru tine, fa si tu acelasi lucru pentru ea. Nu e nevoie sa treaca 10 ani. Fa asta ZILNIC si iubita ta v-a fi fericita alaturi de tine! Doamne ajuta!

nu crezi ca depinde si cat de mare este fusta? Nu toti pantalonii pe care le poarta femeile sunt blugi stranti. Doamne ajuta!

Doamna, pentru Dumnezeu! faceti vreo deosebire intre o femeie care ingrijeste cateii comunitari si un scriitor candidat la premiul Nobel? Scriitorul unei natiuni se ocupa cu plasarea pampersilor? Au aceeasi datorie inaintea lui Dumnezeu si a semenilor? Au primit aceleasi daruri? Inmultesc aceiasi talanti? Au aceleasi structuri sufletesti? Au aceeasi randuiala?
Doamna, Mircea Cartarescu e scriitor!!! Din sirul care ii cuprinde printre altii pe Eminescu, pe Hasdeu, pe Ionesco, Eliade, Cioran si Sebastian, pe Blaga si pe Ion Creanga, pe Marin Preda si pe Vasile Voiculescu, pe Arghezi si pe Nicolae Labis, pe Marin Sorescu si pe Panait Istrati, pe Ioan Alexandru si pe Nichita Stanescu. Va spune ceva aceasta insiruire de nume? (nu, va rog, nu imi raspundeti la intrebare, nu vreau sa stiu, va rog mult)
Sunt uluit, iertati-ma...
Ma tem ca nu va mai raspund la postari. Sa ma iertati, sunt uluit. E vina mea.
Puneti-ma pe ignore list.

De unde atata uimire?
Ai dat citatul lui ca exemplu de iubire. Eu nu o vad. Nu am gasit-o nici in carte.
Asta nu inseamna ca nu-l consider scriitor bun. E bun.
Dar iubirea femeii, despre care se face atata caz, nu am gasit-o.

Cat de bun scriitor este, cat de bun prieten, cat de frumos recita... Alta discutie.

... Vad ca si literatura poate fi un idol...
(poate ca exista si o apocalipsa a literaturii).
Nu stiam ca este candidat la Nobel (chiar este?).
Dar am citit lucruri mai bune.. Cartea lui despre iubirea femeii am gasit-o destul de vulgara.

Sigur ca depinde si cat de mare e fusta. Doar nu o sa imi placa sa vad o femeie cu ”fusta” de 2 centimetri. Insa iarasi, de ce pantalonii sunt considerati asa de ”rai”? Bineinteles ca aceia stramti, impopotonati si mai stiu eu cum sunt total inacceptabili in biserica, dar in rest, femeile nu mai poarta pantaloni neaparat pentru ca ”asa e moda”, ci pt ca le vine mai comod si uneori le tine mai bine de cald (decat fusta+dresuri).

citatul exact este acela din slujba Sfintei Cununii

pai poate nu are nici iubita inca. insa asta nu inseamna ca nu se poate purta frumos cu orice alta femeie, vecina, colega, sau pur si simplu orice femeie cu care intra in contact in viata de zi cu zi.

cam asa stau lucrurile...momentan

Nu cred ca mai e ceva de adaugat la acest raspuns...aici s-a spus totul.Daca ar gandi mai multi asa poate s-ar vedea o schimbare in lume.