Dogma Democratiei si Dogma Statului Paternal
 

Observ că şi printre creştinii (de toate confesiunile) au pătruns aceste două "dogme". Ele nu au nici cea mai mică legătură cu Biserica. Nu am găsit nicăieri în Biblie ceva care să sugereze, nici măcar pe departe, că democraţia ar fi o formă de guvernământ superioară altora. Nici că statul ar fi chemat să guverneze în cele care ţin de casa noastră, de familia noastră sau de societăţile noastre.Nu cunosc niciun text magisterial prin care cei chemaţi să înveţe poporul credincios să fi susţinut aşa ceva. Nu îmi amintesc să fi întâlnit la niciunul din Sfinţii Părinţi ceva care să consune cu această pretinsă superioritate a democraţiei, sau să suţină statul social şi paternal. Liturgica, nici ea nu ne oferă nicio bază în a susţine aberaţia democrată. Dimpotrivă.

De unde ne vin aceste erori? Cum s-a ajuns ca aceste adevărate dogme, dar dogme ale lumii, să pătrundă în Biserică? Mister! Şi totuşi, covârşitoarea majoritate a creştinilor, asimilând duhul şi învăţătura lumii, au ajuns să creadă aşa ceva. Până acolo încât, dacă s-ar face un sondaj cu întrebarea "credeţi în democraţie ca formă superioară de guvernare?", răspunsul "da" ar fi la fel printre credincioşi, ca şi printre necredincioşi. Nu ştiu dacă adevăratele dogme ale Bisericii ar întruni atâtea sufragii. Nu ştiu dacă răspunsurile ar fi în aceeaşi proporţie afirmative la întrebarea "este Isus Cristos Dumnezeu?" sau "serveşte Botezul la remisiunea păcatelor?". Ei bine, oamenii cred în Zeiţa Democraţiei. Mai mult decât în Isus Cristos. Mai mult decât în eficienţa Sfintelor Taine. Dovada ? Mulţi se simt ultragiaţi atunci când arunci îndoiala asupra dogmelor lor. Atunci când susţii că democraţia este un sistem de guvernare printre altele, fiecare cu bune şi cu rele, în mare prin nimic superior lor. Atunci când le spui că poate că statul nu ar trebui să se ocupe de sănătatea oamenilor, nici de educaţia lor. Ei reacţionează într-un fel, ca şi când le-ai spune că Dumnezeu nu există. Acestea sunt dogmele lor.

[quote=Mihnea Dragomir;430608]Observ că şi printre creştinii (de toate confesiunile) au pătruns aceste două "dogme". Ele nu au nici cea mai mică legătură cu Biserica. Nu am găsit nicăieri în Biblie ceva care să sugereze, nici măcar pe departe, că democraţia ar fi o formă de guvernământ superioară altora. Nici că statul ar fi chemat să guverneze în cele care ţin de casa noastră, de familia noastră sau de societăţile noastre.Nu cunosc niciun text magisterial prin care cei chemaţi să înveţe poporul credincios să fi susţinut aşa ceva. Nu îmi amintesc să fi întâlnit la niciunul din Sfinţii Părinţi ceva care să consune cu această pretinsă superioritate a democraţiei, sau să suţină statul social şi paternal. Liturgica, nici ea nu ne oferă nicio bază în a susţine aberaţia democrată. Dimpotrivă.

De unde ne vin aceste erori? Cum s-a ajuns ca aceste adevărate dogme, dar dogme ale lumii, să pătrundă în Biserică? Mister! Şi totuşi, covârşitoarea majoritate a creştinilor, asimilând duhul şi învăţătura lumii, au ajuns să creadă aşa ceva. Până acolo încât, dacă s-ar face un sondaj cu întrebarea "credeţi în democraţie ca formă superioară de guvernare?", răspunsul "da" ar fi la fel printre credincioşi, ca şi printre necredincioşi. Nu ştiu dacă adevăratele dogme ale Bisericii ar întruni atâtea sufragii. Nu ştiu dacă răspunsurile ar fi în aceeaşi proporţie afirmative la întrebarea "este Isus Cristos Dumnezeu?" sau "serveşte Botezul la remisiunea păcatelor?". Ei bine, oamenii cred în Zeiţa Democraţiei. Mai mult decât în Isus Cristos. Mai mult decât în eficienţa Sfintelor Taine. Dovada ? Mulţi se simt ultragiaţi atunci când arunci îndoiala asupra dogmelor lor. Atunci când susţii că democraţia este un sistem de guvernare printre altele, fiecare cu bune şi cu rele, în mare prin nimic superior lor. Atunci când le spui că poate că statul nu ar trebui să se ocupe de sănătatea oamenilor, nici de educaţia lor. Ei reacţionează într-un fel, ca şi când le-ai spune că Dumnezeu nu există. Acestea sunt dogmele lor.[/QUOTE

Aceasta idee cum ca democratia e cea buna forma de guvernare vine de la americani si romanii ii iau exemplu pe acestia in toate.

Nu cred ca toti romanii sau o buna parte din romani cred acest lucru, eu am intalnit si oameni care sustineau monarhia, depinde de oameni. Pai cu ce ar trebui sa se ocupe statul in opinia d-voastra?

Confunzi republica cu monarhia, democraţia cu dictatura...

Da, acum mi-am dat seama, scuze.

Pacat ca nu se face un sondaj sa se vada cati romani ar vrea inapoi la dictatura si cati ar vrea democratie. Dar oricum si in timpul monarhiei era dictatura pe vremea lui Carol II.

In teorie, democratia inseamna pur si simplu un sistem politic in cadrul caruia statul este condus de reprezentantii alesi ai natiunii (prin vot universal) si bazat pe principii precum separatia puterilor in stat, egalitatea cetatenilor in fata legii si respectarea drepturilor omului.

Cu ce anume din aceste caracteristici nu sunteti de acord? Ce alte sisteme politice credeti ca ar trebui sa avem in vedere ca alternative la sistemul democratic actual?

Eu de exemplu nu-s de acord cu votul universal.
Mai degrabă aş înclina spre un sistem de vot apropiat de cel cenzitar.

Cele menţionate (votul universal, etc) sunt străine de învăţătura lui Cristos şi de învăţătura Bisericii. De aceea, nu pot fi în niciun caz considerate dogme, nefiind adevăruri revelate. Şi totuşi, vedem bine cât de mulţi le consideră astfel.

Pentru stadiul actual al dezvoltării României, părerea mea este că o monarhie cu Parlament bicameral, un Matur Corp bazat predominant pe senatori de drept şi o Cameră a Deputaţilor bazată pe vot cenzitar ar fi preferabilă. Ceva în genul Constituţiei de la 1866.

La prima vedere inteleg ca cel mai mult respingeti votul universal si egalitatea cetatenilor, de vreme ce propuneti un sistem de vot cenzitar si senatori de drept. Cam cum ati vedea, in teorie, implementarea unui astfel de sistem in ziua de azi, pornind de la realitatile anului 2012? De exemplu, ce anume l-ar califica pe un om pentru a face parte "de drept" din Senat? Si ce categorii sociale ar continua sa aiba drept de vot?

1- votul cenzitar si cel popular au ajuns sa aibe acelasi rezultat = burghezocratia.
2 -nu este nici o diferenta notabila intre un rege si un presedinte , unul sta doar pina la moarte sau pina la demisie , celalalt pina la terminarea mandatului.

-ar trebui stabilit succint care ar fi coordonatele unei orinduiri care sa fie pe placul lui Dumnezeu si al majoritatii.- din punct de vedere al relatiilor profesio-economice dar si din punctul de vedere al capacitatii conducatorilor.

in filozofia si practica ce tine de ierarhie se cunosc mai multe sisteme in afara de democratie si dictatura.
-teocratia - conducere religioasa- clerici sau reprezentanti oameni religiosi
-tehnocratia- conducerea din partea specialistilor pe domeniul respectiv
-meritocratia -selectionarea dupa caracter -executata de oameni care pot citi caracterul omului dincolo de aparente (de psihologi, sfinti, empatici).

-idealul ar fi poate ingemanarea acestora 3 care sa fie transopuse pina la cele mai mici ierarhii .

-idealul ce tine de relationarea economica ar fi un sistem socialist- fara patroni si sclavi , proprietate colectiva, eventual particular colectiva in care patronii sa fie proprii muncitori cu sarcini impartite dupa abilitati iar rezultatele impartite dupa efort si necesitati -ca intro familie (asociatie familiala, chibut, etc).

Prin luptă politică. Mai întâi, este necesar ca un număr suficient de oameni, observând eşecul democraţiei universale, să ajungă la concluzia corectă privind cauza răului: ea nu stă în oameni, nici într-un partid ori altul, de vreme ce s-a realizat alternanţa la putere de mai multe ori. Cauza stă în viciul de sistem, mai exact în acest sistem al democraţiei universale. Prin urmare, acesta este un sistem care trebuie înlocuit. Mai departe, platforma unui astfel de partid, care să vizeze reforma prin redescoperirea tradiţiei, trebuie să plece de la realitatea că democraţii au mai fost în istorie, relativ frecvent (Atena şi alte cetăţi greceşti, Roma, Republica Veneţiană etc), dar, pe de altă parte, absurditatea democraţiei universale este foarte nouă. Vot universal şi egal există în România abia din 1923, căci până atunci, în România Clasică, exista vot bazat pe cens. Nici în celelalte ţări europene, care ne-au servit ca model, democraţia universală nu precede cu mult. O vreme, această inovaţie a putut funcţiona cu rezultate pe alocuri satisfăcătoare, fiindcă se baza, în fond, pe instituţii şi pe oameni formaţi în sistemul anterior. Dar, în zilele noastre, s-a ajuns ca sistemul democraţiei universale să-şi arate pe deplin absurditatea.

Vechile Constituţii defineau cine accede la demnitatea de senator pe viaţă şi, în parte, ele pot fi aplicate şi astăzi, cu modificările de rigoare. Mai exact, e vorba de a ţine cont că trăim în timpuri în care contraselecţia deja a operat. A fi preşedintele Înaltei Curţi vreme de un anumit număr de ani, lucru care în Constituţia României Clasice oferea demnitatea de a fi senator pe viaţă, nu mai înseamnă acelaşi lucru ca atunci. Pe de altă parte, funcţii precum şefii (sau delegaţii) principalelor culte, sau Preşedintele Academiei Române, ori cei care au fost rectorii unor Universităţi de prestigiu timp de două sau trei legislaturi şi altele de felul acesta pot furniza un pool din care o viitoare Constituţie ar putea alege demnităţi senatoriale.

Toate categoriile sociale ar putea avea drept de vot, dar nu de vot egal, ci în bază cenzitară. Pentru început, acest principiu cenzitar ar putea fi introdus numai într-una dintre camere, fiindcă oricum suntem în situaţia absurdă ca singura diferenţă dintre camerele parlamentare să stea în norma de reprezentare. Socotesc că, cel puţin în ceea ce priveşte Camera Inferioară, care are atribuţii tradiţionale privind Bugetul ţării, votul egal este cu totul ilogic. De ce ? Fiindcă este absurd ca cineva care nu a cotizat nici cu un leu la Buget să aibă aceeaşi capacitate de a influenţa Bugetul pe care o are altcineva, care a cotizat poate milioane de lei. Dacă, de exemplu, eu aş înfiinţa o societate comercială, să spunem "Sticla S.R.L." şi aş prevedea prin statut că acţionarii au vot egal indiferent de participaţia lor, oricine ar fi de acord că ar trebui să fiu bătut în cap să vin cu astfel de propunere. Sau că cine ar participa la o asemenea societate este încă mai bătut în cap ca mine. Dar, dacă acest lucru este valabil referitor la o societate şi la Statulul ei, de ce nu ar fi cu atât mai valabil la o ţară şi la Constituţia ei?

Dacă, într-adevăr, votul cenzitar ar putea duce la ceea ce numiţi "burghezocraţie", nu acelaşi lucru se poate spune despre votul popular (egal). Eu nu prea văd burghezi în parlament. Văd ţărani veniţi la oraş, văd ciobani îmbogăţiţi peste noapte şi ajunşi în Parlamentul European, etc. Puţini burghezi autentici, clasă, dealtfel, care nu a ajuns niciodată în istoria noastră la maturitate socială.

Şi totuşi, una dintre diferenţe aţi menţionat-o deja. Ca regulă generală, "durata de funcţionare" ca să zic aşa a unui rege în comparaţie cu un preşedinte este una mai lungă. Dacă mai adăugăm şi faptul că, în principiu, regele aparţine unei aceleiaşi familii, pe câtă vreme nu întotdeauna preşedintele aparţine unei aceleiaşi coterii, ajungem la concluzia că altă diferenţă între cei doi stă în durabilitatea politicii unui rege faţă de aceea a unui preşedinte. Politică ce poate fi mai bună sau mai proastă în cazul regelui, asta e altă discuţie. Dar este de aşteptat să fie mai durabilă.

Oricare formă de guvernământ poate fi pe placul lui Dumnezeu sau poate să fie împotriva lui Dumnezeu. Se poate imagina o democraţie creştină (precum Veneţia) sau o monarhie păgână, precum Imperiul Roman. Poporul lui Dumnezeu a rămas la fel, şi în vremea teocraţiei (Judecătorii), şi în vremea Regatului Unificat ori a "Regatului Fărâmiţat" (Regi) şi chiar sub ocupaţie asiriană sau romană.

Mulţumesc, dar cred că, din cauza diferenţei de vârstă, eu m-am săturat de sistem socialist şi de proprietate colectivă. Vreau un sistem normal şi o proprietate normală. Cât despre "principiul repartiţiei" ("de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după necesităţi), să nu mai aud niciodată.

Mihnea Dragomir:

In conditiile legilor de azi, un partid politic care sa sustina o transformare ca cea pe care o propuneti nu poate functiona. Din ce stiu legea nu permite existenta unui partid care sa sustina deschis inlocuirea unor elemente fundamentale ale sistemului de azi, asa ca "lupta politica" de care vorbiti nu prea poate fi pusa in practica. In orice caz, ce intelegeti prin "esecul democratiei universale"? Va referiti la criza economica actuala sau la alte aspecte? Chiar luand in consideratie ultimii cativa ani de criza severa, lumea nu a dus-o niciodata atat de bine, comparativ cu alte epoci. Chiar in perioada pe care se pare ca o admirati atat (Romania inainte de primul razboi mondial), 80-90% din romani traiau intr-o mizerie absoluta. Nu cred ca doriti intoarcerea la asa ceva.
Nu sunt de acord cu analogia Romania = Sticla SRL. Un stat nu este o societate comerciala. Pe langa asta, nu prea mi-este clar care ar fi diferenta practica intre ce este acum si cum ar sta lucrurile dupa o asemenea reforma. De ce credeti ca sistemul propus de dvs. ar fi mai cinstit sau ar functiona mai bine? De exemplu, ce rezultate urmariti sa obtineti prin votul cenzitar? Ce anume ar merge mai bine in Romania daca, la nivel oficial, prin lege, o categorie restransa de oameni ar detine intreaga putere de decizie? Nu spun ca acum nu e tot cam asa, dar macar acest lucru este neoficial si in buna parte rezultatul coruptiei; in sistemul propus de dvs., noi am fi cetateni de categoria 2.

Eu nu am auzit ca legea să interzică un partid care să susţină înlocuirea votului egal cu votul cenzitar. Dacă ar fi aşa, înseamnă că un astfel de partid ar trebui mai întâi să susţină schimbarea unei asemenea legi coercitive, fiindcă orice lege este activă până când este abrogată.

Criza economică este ultimul rezultat al unei crize care a afectat mai întâi fibra morală. Criza la care mă refer este o criză a valorilor şi o criză dată de (contra)selecţie. Şi nicăieri nu se vede contraselecţia mai bine decât în politică, fiindcă domeniul politic a fost cel mai mult expus democraţiei universale. Este suficient să comparaţi discursuri parlamentare de acum 100 de ani cu discursurile din parlamentul de azi, ca să vă edificaţi. O cale şi mai simplă este să comparaţi persoanele care au condus guvernul României în aceste perioade: pe Kogălniceanu cu Văcăroiu, pe Titu Maiorescu cu Victor Ciorbea, respectiv pe Ion Brătianu cu Boc.

Glumiţi, nu ? Nicicând puterea de cumpărare nu a ajuns la cote atât de joase cum a ajuns acum. Nevoia femeilor de a lucra este de dată foarte recentă, până atunci bărbaţii câştigau suficient dintr-un salariu, chiar de funcţionar sau de muncitor calificat, încât familiile (mai numeroase atunci) să trăiască cu mai multă lejeritate financiară decât trăiesc acum cu două salarii. Dacă nu cumva trei, fiindcă s-a ajuns în multe familii ca cele două salarii reunite să nu mai ajungă pentru acel 1 maxim 2 copii, şi să trebuiască încă un part-time.
Străbunicul meu a fost învăţător în comuna Oituz. Din salariul lui de institutor, dar şi cu ajutorul simţului gospodăresc al soţiei lui, se întreţineau 6 copii, care toţi, băieţi şi fete, au făcut facultatea. Unul dintre băieţi a fost bunicul meu, el a ajuns profesor la seminarul din Roman. Din salariul lui de profesor au trăit soţia şi cei trei copii ai lor, rămânându-i destul încât să-şi clădească o casă, casă care e şi astăzi de referinţă pentru arhitectura Romanului.

Casa în care locuiesc eu acum, casă D+P+E+M, a fost construită de o familie încă tânără în anul 1930. El era român de pe Valea Timocului (Serbia), de unde a fugit, flăcău fiind şi trecând Dunărea înot. Singurul obiect pe care l-a luat, în afară de chiloţii de înot, a fost o icoană de mari dimensiuni, care i-a servit drept...plută. S-a angajat la o covrigărie în Bucureşti şi s-a căsătorit cu o colegă care lucra tot acolo. În anii 20 aveau deja plăcintăria lor. În 1930 şi-au făcut casa, în care se făceau şi plăcinte. În anii 40 aveau şi două cinematografe şi făcuseră o altă plăcintărie. Casa au lăsat-o drept zestre fetei (pe care am moştenit-o eu), iar cele două cinematografe le-au lăsat celor doi băieţi. Aceasta era puterea de cumpărare de atunci. Oare covrigarii de azi mai au asemenea posibilitate ? Iată şi cazul Veronicăi Micle, soţia unui reputat profesor universitar de la Iaşi. Din salariul de profesor, trăia lejer şi Veronica Micle şi cele două fete ale ei, luând lecţii de canto de la cei mai scumpi artişti ai epocii.

În anii 30, un locotenent în armată câştiga 2800 de lei, iar un colonel 6000 de lei. Preţurile pentru brânza telemea variau între 1,20 lei şi 2, 80 lei. În linii mari, un colonel îşi putea cumpăra 4 000 de kilograme de telemea din solda pe o lună. Câtă brânză câştigă coloneii de azi ?

La ce aspect anume vă referiţi, de natură să invalideze analogia ?

Eu nu propun utopii. Eu vorbesc de lucruri care au funcţionat în practica şi experienţa istorică.

Şi nu ar fi mai cinstit ca legea să consemneze oligarhia? Şi ce înţelegeţi, exact, prin "cetăţeni de categoria a 2-a"? Faptul că nu am putea vota în colegiul electoral 1, că, pedeştri fiind, nu am fi în Ordinul Ecvestru ? Nu am asemenea orgolii, nu îmi doresc să fiu patrician. Mă simt bine ca plebeu şi sunt conştient că sunt la fel de moştenitor al Romei cum sunt şi patricienii. Şi noi, plebeii, am dat mereu oameni mari împărăţiei, cum au dat şi patricienii. Discordia între clasele sociale, discordia dintre bogaţi şi săraci este, după mine, o aiureală înteţită în vremurile din urmă.

Nu cred ca in lege se specifica exact chestiunea votului cenzitar, dar aceasta metoda de votare incalca drepturile omului asa cum sunt ele formulate astazi. Asa cum un partid nu poate propune in programul sau desfiintarea Parlamentului, de exemplu, nu poate cere nici vot cenzitar.

Nu glumesc deloc. Dumneavoastra va referiti la o realitate complet diferita de cea de azi si la cateva categorii sociale extrem de reduse numeric si imi dati cateva exemple particulare. Si eu am astfel de povesti in familie (de exemplu, un stra-bunic notar sau altul ofiter), dar ele nu sunt reprezentative. Pe atunci in Romania existau foarte putini profesori, doctori sau mici intreprinzatori.
In acea perioada, 80-90% din populatia Romaniei era formata din tarani, care detineau de regula foarte putin pamant sau deloc, caz in care lucrau pe mosiile boieresti. Evident ca si printre ei existau diferente, insa marea lor majoritate traiau mizer. Dumneavoastra chiar va doriti o intoarcere la epoca rascoalelor taranesti?
In orice caz, se pot lua statisticile pentru orice aspect al vietii (educatie, sanatate, speranta de viata, etc) in perioada interbelica sau cea dinainte de primul razboi mondial si se vede clar ca astazi lucrurile stau mult mai bine.

Un stat are cu totul alta ratiune de a exista in comparatie cu o societate comerciala, nu cred ca nu va dati seama de diferenta. Adica Romania este, dupa dumneavoastra, un SRL (al cui?) al carui singur scop este de a realiza profit pentru patron?

Au functionat cat de cat rezonabil pentru epoca lor, dar fiecare sistem are si data lui de "expirare". Sunt multe aspecte care pur si simplu nu mai pot fi repuse in functiune, chiar daca ele au fost eficiente candva. Si feudalismul a functionat la un moment dat, vreti sa ne intoarcem la el?

Nu, pentru ca dupa parerea mea oligarhia in sine este nedreapta, indiferent de faptul ca ea exista sau nu. Sistemul pe care-l propuneti este de fapt un feudalism "soft", o societate statica in care practic nimeni nu poate iesi din limitele categoriei sociale in care s-a nascut.

Nu cunosc noţiunea de "drepturi ale omului" ca normativ impus de un organism cu autoritate. Dacă vă referiţi la textele menţionate în cărţile de istorie, precum "Magna Charta Libertatum" sau "Declaraţia Drepturilor Omului", ele:
1) au fost opera unor corpuri legiuitoare (sau platforme) fără autoritate asupra românilor de astăzi.
2) nu sunt contrare votului cenzitar, din moment ce datează de secole, pe când votul universal şi egal datează de decenii.

Suntem familiari cu realităţi istorice diferite. Unul dintre străbunicii mei era ţăran iobag în Ardeal. A trecut munţii cu o boccea pe umăr şi a ajuns în Moldova. Când a venit comunismul, avea 120 de hectare ale lui, mai lucra, ca arendaş, încă 280 şi trei stâni. A sfârşit-o în închisoare, ca şi "chiabur". Conceptul de ţăran bogat, anume îmbogăţit prin munca lui, nu cadra cu ideea comunistă despre "proletariatul satelor", şi au inventat o categorie specială: "chiaburii", definiţi, evident, ca duşmani de clasă. Vă rog, nu îmi vindeţi aceleaşi gogoşi.

Care, cea din 1907, pornită de elemente antisemite ? Că altă răscoală "ţărănească" nu cunosc, în Moldova şi Muntenia. Au mai fost înainte cu câteva secole, pe teritoriul Transilvaniei de azi, câteva răscoale pe fondul unor lupte politice, naţionale şi, adesea, religioase. Nu au avut prea mult caracter ţărănesc.
Adevărata mizerie a ţăranilor eu o văd acum. Abia în vremea noastră s-a ajuns a nu se mai putea trăi din munca agricolă. Toate rudele mele care au rămas la ţară, fără nicio excepţie, nu mai pot trăi din munca câmpului (deşi unii au loturi de peste 10 hectare) şi sunt siliţi să îşi ia slujbe care cum poate. Unul, poştaş. Altul, pompier. Altul o face pe electricianul şi mai face rost de o lucrare, la mica înţelegere, prin casele oamenilor. Ţărănimea română riscă nu pauperizarea, ci desfiinţarea completă în următorii puţini ani. Cei care nu vor fi apucat să o taie în Italia, unde ei devin instalatori şi ele baby-siters, vor îngroşa rândurile şomerilor citadini.

Le-am luat. Am anuare statistice pentru mai mulţi ani din perioada interbelică. Se găsesc relativ uşor pe piaţa anticariatelor. Luaţi şi dv unul şi vedeţi cât costa gramul de aur. Calculaţi, apoi, cât aur puteţi cumăpăra acum, cu venitul lunar pe care îl aveţi, cu cât aur aţi fi cumpărat atunci şi vă lămuriţi singur asupra prăbuşirii puterii de cumpărare.


Scopul unui SRL este binele temporal al acţionarilor lui. Mutatis mutandis, scopul unui stat este binele temporal al cetăţenilor lui.

De fapt, nu explicaţi din care motiv anume un sistem nu poate fi repus în funcţiune dacă a fost eficient cândva. Ce s-a schimbat ?

Nu resping această posibilitate teoretică, deşi ar fi nu mai complicat, ci infinit mai complicat decât întoarcerea la capitalismul bazat pe vot cenzitar. Feudalismul s-a dezvoltat organic, într-un timp în care lumea avea răbdare. El se baza pe o nobilime ce îşi dobândise meritele pe câmpul de luptă şi lăsase moştenitorilor un anumit spirit greu de găsit azi. Se mai baza pe o ţărănime puternică, ce mereu a fost un bazin de selecţie socială, spre deosebire de ţărănimea din 2012, care mai este un bazin doar pentru emigraţie şi lumpenii oraşelor.

Tocmai v-am dat, în postarea precedentă, exemplul românilor din Timoc, care nici măcar nu aparţineau unei categorii sociale, fiindcă "paria" este o non-categorie. Şi totuşi, au ajuns la burghezia mijlocie, fiindcă a avea două cinematografe şi o plăcintărie nu e nici azi lucru la îndemâna oricui. Deci, în perioada la care mă refer, exista sifonaj social. Abia astăzi accederea în protipendas poate să îţi fie interzisă, oricât ai fi de capabil.

Nu am citit toate postarile deci e posibil sa gresesc pe undeva.

Dar din ce am citit, vad ca porniti de la o ipoteza gresita - justificarea divina pentru forma actuala de guvernare, le plasati in Biserica - desi n-au nici o legatura cu ea pe urma propuneti un sistem care seamana 90% cu cel actual diferentele fiind total minore si care in nici un caz nu rezolva problemele sistemului actual ba dimpotriva aduce altele noi.

Practic singura diferenta ar fi votul cenzitar:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vot_cenzitar

Tradus in termenii actuali, n-ar fi nici o diferenta, puterea ar avea-o ca si pana acum, tot cei care detin cele mai mare averi, nu neaparat dobandite prin munca cinstita.

Coruptia si hotia care rezulta din insasi mecanismul procesului politic (campanie electorala -> bani -> coruptie), raman neafectate.

Imi pareti un tip lucid, ma mir ca nu realizati faptul ca problema nu sta intr-un sistem politic anume ci insasi in natura umana.
Si nu exista nici un sistem politic care sa poata supravietui, moral vorbind, acestui deficit major.

Va vad, in mod ciudat zic eu, sustinatorul unui soi de darwinism social (apropo de "bazin de selectie").

Si chiar credeti sincer ca acei tarani care constituiau marea majoritate a populatiei, o duceau bine cu sistemul in cauza?
Despre ei n-ati suflat nici un cuvant. Pe partea asta nu aveti rude, stramosi..?

Nici o formă de guvernământ nu este "mai justificată divin" decât alta. Democraţia are aceeaşi "justificare divină" pe care o are şi autocraţia sau oligarhia. Biserica (mă refer la Biserica Catolică, a cărei doctrină socială şi politică este cristalizată) lasă la latitudinea popoarelor ce formă de guvernământ să îşi aleagă, năvăzând o superioritate intrinsecă în nici una faţa de alta. Fiindcă Cel care legitimează o guvernare este Dumnezeu. Dacă o cetate respectă legea lui Dumnezeu nu este important cum îşi alege conducătorii. La fel, dacă o cetate nu respectă legea lui Dumnezeu, nu este important cum îşi alege conducătorii. Altfel spus, autoritatea nu vine de la popor, ci vine de la Dumnezeu ("toată darea cea bună de sus este"). Un sistem democrat cu spatele la Dumnezeu este ilegitim, iar un sistem autocratic bazat pe legea lui Dumnezeu este legitim.

Am oroare de încă o revoluţie, mă mulţumesc şi cu schimbări care vizează 10 %. Şi cu toate astea, un partid care ar propune votul cenzitar ar veni cu ceva cu adevărat nou în oferta politică teribil de îngustă de acum. Fiindcă nu mai putem deosebi partidele după platforme, par că şi-au dat copy and paste. Singura diferenţă dintre ele este ce gaşcă va realiza un acelaşi plan.

Şi cine credeţi că ar trebui să deţină puterea ? Cei care deţin cele mai multe cârpe, acelea fiind dobândite prin muncă cinstită ? Nu cumva seminariile de socialism ştiinţific le-aţi luat prea în serios, de aţi ajuns să vorbiţi despre "bogaţii cei răi şi vicleni" şi "săracii cei buni şi cinstiţi" ?

Ce doriţi, să "zdrobim orânduirea cea crudă şi nedreaptă, ce lumea o împarte..." ?

Da, cred că oricine muncea, trăia cu mult mai multă lejeritate decât acum. Ţăranul era ţăran, muncitorul era muncitor, intelectualul era intelectual, fără ca nimeni să caute să fie altceva decât era. Abia astăzi vedem ţărani care nu ştiu cum să plece mai repede la oraş, dacă în altă ţară nu se poate. Abia astăzi vedem muncitori (de fapt, mai mult ţărani veniţi la oraş şi cu o calificare cel mult în scripte, dar fără ştiinţa meseriei) care caută să iasă la pensie medical ca să meargă la ţară să pună pătrunjel pe lotul de la bunicu. Intelectuali care trag să lucreze pe taxi-uri, ori fac ceva fără legătură cu profesia pentru care s-au pregătit.

O lume bolnavă. Cum ieşim din rătăcire ? Prin reversie, treptat şi bazându-ne pe experienţa istorică. Trecând, deocamdată, în etapa imediat anterioară democraţiei universale (lăsând coşmarul comunist deoparte). Deci, ne trebuie monarhie şi vot cenzitar.

Eu ma refeream la Declaratia Universala a drepturilor omului a ONU din 1948 si la celelalte documente internationale ulterioare intocmite pe baza ei. Prin aceste texte discriminarea intre oameni pe baza de clasa sociala, avere sau proprietate detinuta este interzisa, deci votul cenzitar este imposibil de pus in practica in Romania de azi.

Nu prea are importanta cat costa gramul de aur, importanta are cum traiau oamenii. Marea majoritate a romanilor in perioada de care vorbim aveau un nivel de trai mizer. Taranii despre care spuneti ca duceau o viata atat de buna abia aveau suficient de mancare (de multe ori si asta era o problema), aveau o speranta de viata la jumatatea celei de azi, asistenta medicala practic inexistenta, acces la educatie redus, posibilitati de ascensiune sociala practic inexistente. Sigur ca se pot aduce exemple punctuale ale unor povesti de succes printre ei, dar noi aici vorbim de populatia Romaniei in amsamblul ei, nu de cateva exemple particulare. Si in perioada medievala putem gasi cateva exemple de tarani ajunsi nobili prin propriile merite sau noroc, dar asta nu inseamna ca aceasta posibilitate era cumva realista pentru tarani in general.
Spuneti ca pe atunci se putea trai din agricultura: da, la un nivel strict de supravietuire, care si ea era pusa sub semnul intrebarii in cazul unui an cu recolte slabe. Vi se pare intoarcerea la asa ceva un scop dezirabil pentru anul 2012? Pe urma, nu vad ce e negativ cand cineva isi castiga existenta ca postas, pompier sau electrician.

Perfect, si cum ajuta la asta sistemul propus de dvs. si intoarcerea la o societate in stilul Romaniei anului 1900? Vor creste salariile, pensiile, vor fi mai multe scoli, spitale. autostrazi, va fi un mediu mai prielnic pentru afaceri?

Din ce am auzit de la bunici asistenta medicala era aproape inexistenta, accesul la educatie extrem de redus, nivelul de trai era scazut, deci aveti dreptate, taranii o duceau tare prost in perioada interbelica. Comunistii i-au mai ridicat, cel putin au avut acces la educatie mai multi si nivelul lor a mai crescut. Problema este ca s-a luat de la asa zisii chiaburi si nu toti erau necinstiti.
Rusii avand o un numar mare din populatie la pragul mizeriei, au considerat ca oricine avea o casa mai mare sau mai mult pamant era automat chiabur.

Non sequitur. "Nediscriminare" nu înseamnă "vot universal şi egal". Dovadă că aşa stau lucrurile, este că principiul nediscriminării este un pic mai vechi decât Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948. Spre exemplu, îl găsim menţionat în Constituţia de la 1866, care, în articolul 10, scrie că: Nu exista in Stat nici o deosebire dee clasa. Toti Romanii sunt egali inaintea legei si datori a contribui fara osebire la darile si sarcinile publice. Şi totuşi, constituţia României Clasice prevede votul cenzitar, explicitat în articolul 57 şi următoarele (op.cit.). Cum nu putem crede că România a avut timp de decenii o Constituţie contradictorie, care la rândul ei a fost croită pe tiparul altor legi fundamentale ale statelor dezvoltate, înseamnă că singura explicaţie este că în mintea unora dintre noi a survenit ceva: o schimbare a înţelegerii privind concepte precum "nediscriminarea" sau "egalitatea".


Şi totuşi, raportul dintre venitul cuiva şi preţul unui gram de aur este indicatorul cel mai cunatificabil, mai clasic şi universal acceptat privind puterea de cumpărare. Aţi auzit de expresia "the golden standard" ? Ei bine, de aici provine.

Mă tem că sunteţi victima unei propagande comuniste, precedată şi succedată de una liberal-modernistă, ale cărei clişee au fost mereu sintagme precum "viaţa mizeră a ţăranului". Sau, din acelaşi registru "a se arunca la lada de gunoi a istoriei" etc. Ca să mă refer numai la pretenţia că accesul la educaţie era redus sau că posibilităţile de ascensiune socială erau practic inexistente, am să mă limitez a menţiona doar scriitorii mari, ale căror biografii (grosso modo) probabil că vă sunt cunoscute. Oameni precum Creangă, Rebreanu, Goga, etc, etc, proveneau direct din rândurile ţărănimii. Foarte puţini dintre ei proveneau, precum Alecsandri, din rândurile suprastructurii sociale. Comparaţi cu câţi colegi ţărani aţi avut dv la facultate. Abia astăzi, în urma dezastrului social rezultat ca urmare a democraţiei universale, este foarte greu, dacă nu imposibil, unui tânăr ţăran să acceadă la educaţie înaltă. Şi la schimbarea clasei sociale, alta decât că din ţăran devine lumpen-muncitor ameninţat de şomaj. În vremea bunicilor noştri, încă se mai putea. Chiar şi în vremea părinţilor noştri, cu toată vitregia comunistă, încă se mai putea. Mult mai greu se mai poate în zilele noastre.

Şi feudalismul, ca şi democraţia universală, a cunoscut etape de advenţiu, de apogeu şi de crepuscul. Dacă ne referim la zorii Evului Mediu, orice ţăran care avea un cal, ştia călări şi era capabil să poarte o armură, putea deveni, şi devenea adesea, cavaler. Deşi cavalerul reprezenta gradul cel mai de jos al ierarhiei nobiliare, cel care avea acest titlu aparţinea în mod autentic clasei nobililor. Nu era niciun fel de mezalianţă ca o prinţesă să se căsătorească cu un cavaler şi nu cu un duce. Această capacitate de a accede în clasa superioară a nobililor s-a menţinut tot timpul, Ardealul fiind plin până în zilele noastre de zeci de mii de nobili, ajunşi ţărani scăpătaţi, ale căror diplome imperiale de înnobilare zac prin pod. În forme specifice, ierarhie nobiliară din care se putea ieşi şi în care se putea intra a existat şi dincoace de Carpaţi. Până în zilele noastre există deosebire în Moldova între sate de răzeşi, adică de mică nobilime ţărănească şi satele de ţărani din clasa inferioară. Pentru noi, ei sunt la fel, dar ei se deosebesc şi, pe alocuri, încă mai ţin cont de asemenea lucruri.

Din moment ce, în zilele noastre, s-a ajuns ca familiile să nu mai poată trăi din agricultură nici măcar la nivel de supravieţuire, reversia acestei anomalii mi se pare chiar un lucru dezirabil pentru anul 2012. Şi da, cred că este un lucru negativ când un ţăran este silit ca, pe lângă munca câmpului, să mai presteze şi muncă de poştaş, pompier sau electrician.


În mod cert, din lista menţionată, va fi un mediu mai prielnic pentru afaceri, din moment ce exact oamenii pricepuţi la afaceri vor beneficia de acces în colegiul 1. Salariile vor creşte prin diminuarea gradului de impozitare, care a ajuns la cote nemaiîntâlnite în istorie. Plătim MULT mai multe impozite decât plăteau nu ţăranii liberi, ci ţăranii iobagi ai Evului Mediu, adică ultima clasă socială feudală. Informaţi-vă cât era dijma, claca şi cu zeciuiala în vremea aceea, însumaţi şi vedeţi că vă iese mai puţin decât plătiţi dv impozite, taxe şi "contribuţii sociale". Desigur, reversul medaliei unui stat economic minimal, care este contrariul unui "stat social", economic maximalist şi politic paternalist de azi, este că, în teorie, asta înseamnă mai puţine şcoli, spitale şi că va trebui să plătiţi autostrăzile. Pe toate acestea le plătiţi, dealtfel, şi acum. Şi plătiţi mult mai mult decât fac.

Domn doctor, jos pălăria.
Fă-ţi partid şi hai la treabă.

[quote=Mihnea Dragomir;431356]


Mă tem că sunteţi victima unei propagande comuniste, precedată şi succedată de una liberal-modernistă, ale cărei clişee au fost mereu sintagme precum "viaţa mizeră a ţăranului". Sau, din acelaşi registru "a se arunca la lada de gunoi a istoriei" etc. Ca să mă refer numai la pretenţia că accesul la educaţie era redus sau că posibilităţile de ascensiune socială erau practic inexistente, am să mă limitez a menţiona doar scriitorii mari, ale căror biografii (grosso modo) probabil că vă sunt cunoscute. Oameni precum Creangă, Rebreanu, Goga, etc, etc, proveneau direct din rândurile ţărănimii. Foarte puţini dintre ei proveneau, precum Alecsandri, din rândurile suprastructurii sociale. Comparaţi cu câţi colegi ţărani aţi avut dv la facultate. Abia astăzi, în urma dezastrului social rezultat ca urmare a democraţiei universale, este foarte greu, dacă nu imposibil, unui tânăr ţăran să acceadă la educaţie înaltă. Şi la schimbarea clasei sociale, alta decât că din ţăran devine lumpen-muncitor ameninţat de şomaj. În vremea bunicilor noştri, încă se mai putea. Chiar şi în vremea părinţilor noştri, cu toată vitregia comunistă, încă se mai putea. Mult mai greu se mai poate în zilele noastre.



Aceia erau exceptii. Pai cum , in comunism nu erau majoritatea fii de muncitori si tarani in facultate din moment ce restul erau in inchisori?
Nu sunt de acord ca este imposibil ca taranii sa ajunga la facultate in ziua de azi, eu am avut in marea lor majoritate doar colegi tarani la facultate.

Exact, conceptele de egalitate si nediscriminare sunt astazi intelese altfel decat in 1866. Pentru anul 2012, folosim intelesul modern, nu cel valabil in secolul XIX. Votul cenzitar era atunci compatibil cu aceste idei, acum nu mai este.


Mi se pare ca ocoliti problema generala si va folositi strict de exemple izolate. Cati analfabeti existau in 1880 pentru fiecare Rebreanu sau Creanga? Oricum, se poate gasi fara probleme care este proportia de indivizi cu educatie superioara si veti vedea ca procentual, din populatia Romaniei, aceasta proportie este net superioara azi fata de epoca pe care o luati ca etalon.
Nu conteaza pretul unui gram de aur cata vreme viata majoritatii populatiei este mizera. Nu de statistici vorbim aici, ci de nivelul practic de trai, care este de fapt ceea ce conteaza. Asa cum am spus, in comparatie cu situatia de azi, in medie, oamenii de atunci traiau mai putin, aveau o educatie mai redusa, acces la servicii de sanatate extrem de restrans, protestie sociala practic 0, posibilitati de avansare sociala minime, drepturi mai putine decat astazi. De ce ne-am intoarce la o astfel de situatie?

Sper ca realizati ca decizia concentrata strict si oficial numai la nivelul marilor oameni de afaceri nu va duce la o crestere a salariilor, ci probabil la o scadere a lor, in paralel cu schimbari la nivelul legislatiei muncii defavorabile salariatilor sau chiar, in timp, la o legislatie restrictiva si pentru micile afaceri.
De ce credeti ca trecerea spre "mai putine scoli si spitale" e ceva bun?

O excepţie care mă surprinde. Eu am avut extrem de puţini colegi ţărani în facultate. Cred că maximum 10 în tot anul. În grupa mea de 16 studenţi, niciunul nu mulsese vaca, nici măcar unul singur. Nici nu prea avea cum, sistemul de admitere se baza pe costisitoare meditaţii.

Nu ştiu dacă folosm înţelesul "modern" fiindcă vrem noi, sau îl folosim fiindcă el corespunde unui mainstream, noi fiind încorporaţi în el fără să o dorim neapărat: prin educaţia primită în şcoli, prin lecturile pe care bibliografiile obligatorii care ni s-au cerut, prin alte metode de care arta îndoctrinării oamenilor niciodată nu a dus lipsă.

Domnule, eu nu am contestat că, procentual, cei care au făcut studii medii şi superioare sunt, astăzi, mult mai numeroşi decât în trecut. Foarte mulţi au pierdut prin şcoli timp pe care l-ar fi putut folosi mai bine decât au făcut-o. Rezultatul este că vedem măturători cu liceul făcut, taximetrişti cu diplomă de ingineri în dulap şi farmaciste care sunt vânzătoare de medicamente. Un alt rezultat este semi-analfabetismul absolvenţilor, expresie a unui învăţământ de tip fabrică. Vedem oameni cu studii superioare care scriu "a-m considerat ca", "in timpul la concediu meu" şi alte năzbâtii din registrul limbajului şoferesc.

Unele dintre cele menţionate, precum faptul că trăiau mai puţin, sunt consecinţa unor câştiguri de ordin tehnic, în acest caz legat de antibiotice. Sunt lucruri care oricum s-ar fi petrecut. Este ca şi când aţi pune problema: "domnule, astăzi, în democraţia universală, avem metrou. Unde ai văzut dumneata metrou pe vremea lui străbunicu'? Deci, vremurile de azi sunt mai bune!"
A fi cu adevărat tradiţionalist nu înseamnă a viza o lume în care antibioticele să fie interzise, sau în care oamenii să nu beneficieze de internet ori de lumină electrică, după cum conţii de azi nu mai merg în şarete, ca străbuncii lor, ci folosesc automobilul. Toate acestea, însă, nu au nicio legătură nici cu ordinea socială, nici cu forma de guvernare.



Mai întâi, decizia nu ar fi concentrată strict la "nivelul marilor oameni de afaceri", după cum în trecutul României clasice nu a fost astfel. Votul bazat pe colegii înseamnă că toate stările sociale sunt prezente în Parlament, dar că, în cazul celor care plătesc impozite mici, norma de reprezentare este alta, potrivită contribuţiei lor.
Pe urmă, când echivalaţi "conducere de către oameni de afaceri" cu "salarii mici", iarăşi sunteţi victima unei gândiri de tip "lupta de clasă", a unei viziuni, în esenţă, stângiste, în care baronii industriei, împreună cu latifundiarii, s-ar întâlni sub o Cupolă şi ar spune: "Aşaaaa, şi acum să facem noi nişte legi ca să-i radem pe muncitori şi pe ţărani". În realitate, orice angajator care vrea să nu-şi taie craca de sub picioare îşi doreşte angajaţi care să fie mulţumiţi de starea lor.
Mai apoi, vorbiţi de o fisură apărută, de care ar trage folos numai marii oligarhi. "Legislaţie restrictivă pentru micile afaceri" eu văd acum. Şi văd asta la modul cuantificabil, numărând câte magazine mici, deţinute de câte o familie şi având un număr mic de angajaţi s-au mai închis pe Şoseaua Ştefan cel Mare şi câte Mega-Image-uri, agenţii ale marilor bănci sau terminale ale lanţurilor farmaceutice au apărut în locul lor. Încă şi mai îngrijorător este că, în ultimul an, nici măcar din acestea nu au mai apărut, ci în locul lor apar cearşafuri pe care scrie "Spaţiu de închiriat" sau "For sale": semnul sigur al crizei.

Interesul patronului fata de angajat nu este naparat ca angajatul sa fe multumit ci sa aibe firma lui profit maxim.
iar angajatul sa fie multumit doar atita cit sa nu plece la altul -daca are unde , iar daca nu are sa fie un pic mai multumit decit daca nu ar avea de lucru.

patronul nu urmareste in nici un caz indemnul crestinesc "Sa nu fie saraci>"

un salariat care primeste minimul pe economie tot sarac e avind in vedere cit poate cumpara si cit nu poate.
daca pina la pensionare nu isi poate cumpara o casa ca sa nu dea jumate pe chirie cu atit mai putin dupa ce se pensioneaza.
daca si-ar permite la limita sa faca un imprumut pt casa ar plati toata viata cit nu face iar de restul .. nu stim cite isi mai poate permite, daca are si copii va minca ca orice sarac o singura data pe zi.

In principiu e corect, intelegerea noastra asupra lucrurilor este determinata in mare parte de contextul istoric in care traim. In aceasta epoca, indiferent ca ne place noua sau nu, acesta este intelesul corect al conceptelor de egalitate si nediscriminare, sens care exclude posiblitatea unui vot cenzitar.

Si credeti cumva ca respectivul taximetrist sau vanzatoarea de medicamente ar fi dus-o mai bine daca erau analfabeti sau aveau doar 4 clase? In general, oamenii au un nivel de trai mai bun in functie de nivelul de educatie; sigur ca exista si exceptii, ca in toate privintele, dar regula cam asta este.
Aveti dreptate, multe avantaje ale noastre comparativ cu oamenii din 1900 tin de stiinta si tehnica, dar si de democratizarea accesului la produsele acestora. In plus, nu putem afirma decat speculand ca anumite progrese s-ar fi produs oricum, pentru ca nu avem de unde sti acest lucru. Ce stim este ca lumea de azi arata astfel, orice altceva este pura speculatie.
Aceste cuceriri tehnologice din ultima suta de ani au facut, printre altele, si ca necesarul de oameni angajati in munci manuale, productive (muncitori industriali, tarani), sa fie azi mult mai mic. Agricultura, de exemplu, nu se mai poate intoarce la sistemul din trecut, pentru ca ar fi o masura complet neproductiva.

Votul cenzitar, asa cum inteleg eu ca-l propuneti, inseamna ca voturile unei singure clase sociale conteaza cu adevarat. Nu prea are importanta reprezentarea in Parlament, cata vreme schimbarea politicii de guvernare devine imposibila, daca schimbarea este dorita doar de cei din "categoria 2".
In nici un caz nu-mi inchipui ca s-ar aduna cateva zeci de oameni intr-o sala pentru a face diverse planuri malefice. Ceea ce spun eu ca s-ar intampla are cauze mult mai simple: fiecare patron are scopul de a-si reduce cheltuielile la minim si de a-si creste profitul la maxim. Intr-un context politic si social ca cel dorit de dvs. s-ar crea conditiile ideale pentru stabilizarea salariilor la un nivel mai mic decat cel de azi, din moment ce puterea politica ar fi strict concentrata intr-o anumita clasa sociala, fara vreo frica de a pierde la alegeri. Astazi, un om de afaceri nu poate scadea salariile prea mult, pentru ca legislatia nu-i permite si pentru ca angajatii sai au de ales sa plece la altii care platesc mai bine. In societatea dorita de dvs., legislatia i-ar impune mult mai putine obligatii, iar angajatii nici n-ar avea altceva mai bun de ales, din moment ce regulile generale ar fi altele. Angajatii ar deveni "multumiti de starea lor" la un nivel mult inferior celui de azi, prin simpla imposibilitate de a accede la ceva mai bun. Vedem ceva asemanator in diverse tari asiatice sau africane, cu regimuri mai putin democratice si unde nu se aplica o legislatie a muncii moderna, totul rezultand in salarii foarte mici.

Eu, unul, mă opresc la acest punct al polemicii noastre. Motivul este acela că îmi dau seama că deosebirea dintre poziţiile noastre ţine de opţiunile fundamentale ale fiecăruia. Nu e vorba, aşadar, de o deosebire (numai de) politică, ci de ceea ce este mai profund decât ea. Probabil că, dacă am fi discutat cu 100 de ani în urmă, dv v-aţi fi regăsit mai degrabă în Partidul Liberal, printre "roşii", alături de un Kogălniceanu, un Brătianu, un Duca sau un Ştefan Zeletin. Eu, mai degrabă în Partidul Conservator, printre "albaştri", în plasa unui Barbu Catargiu, unui Petre Carp, unui Titu Maiorescu sau unui Tache Ionescu. La urma urmei, din această deosebire dv ieşiţi câştigat: încă mai sunt, azi, forţe politice în care vă puteţi regăsi. Dar, eu, precum personajul cherchelit al unui alt mare conservator, întreb: "eu cu cine votez?". Prin mutarea la stânga a spectrului politic, roşul liberalilor de ieri, a devenit albastrul liberalilor de azi, în schimb din albastrul conservatorilor de ieri sunt unic supravieţuitor. Nu mă supăr să mă socotiţi, aşadar, în off-side, din moment ce astfel mă socotesc eu însumi.

Aia de-au muls vaca s-au facut ingineri.

prietene, nu inteleg. Daca vine Mihai in fruntea tarii ce se schimba? Stii si tu la fel de bine zicala: regele domneste, nu guverneaza. Intr-un cuvant vom avea parte tot de PSD-isti, tot de actualii Liberali, PDL-isti si UDMR-isti care vor umple din nou Parlamentul, voi da noul premier, deci ne vor guverna cum stiu ei mai bine: DEZASTRU TOTAL pe toate fronturile ca si pana acum. Deci unde e schimbarea in bine cu monarhia?

Prietene, dacă vine Mihai în fruntea ţării, sau oricine altcineva dintr-o autentică familie regală, cel puţin nu ar vorbi cu ziaristele cu "ia zi, păsărică (...)", nici nu s-ar hăhăi non-stop la interviuri. Diferenţa dintre un preşedinte şi un rege este cât între un marinar beat şi un nobil. Măcar atâta ar însemna monarhia: existenţa la fruntea ţării a unui anumit stil care obligă şi impune. Se poate numi ştaif, etichetă sau mai ştiu eu cum. Eu nu o văd nici pe regina Angliei, nu îl văd nici pe împăratul Japoniei practicând poante a la Sarkozy. Ca urmare a acestui fapt, nici prim-miniştrii lor, care conduc efectiv guvernele, nu suferă de stil băşcălios.

Iisus a spus ca bogatul nu va intra in imparatie (dealtfel cine garanteaza ca un bogatas e mai dedicat poporului in inima lui decit unul mai sarac fiannciar? sarac cum ar fi bunoaara calugarii)

iar versetele VT arata ca nu va mai fi impartire pe clase de bogati si saraci .
"leul va mnca iarba alaturi de vitel , sarpele va minca pamint "

daca nu vor mai fi ultra bogati si ultrasaraci inseamna ca bogatii trebuie sa isi martirizeze avaritia punind in loc omenia, generozitatea si fraternitatea.

cei care sint bogati sau au ginduri de a fi patroni nu percep lumea ca fiind cruda si nedreapta -e buna asa cum e atita vreme cit altii muncesc sa ai tu avere, faima si putere.

pina la urma proprietatea este o iluzie fiindca nimic nu iti apartine de drept din acest univers, toate sint ale Domnului .

insa lucrurile sint mai complicate de atit , fiindca in perioada actuala bogatie si saracia in egala masura sint doar incercari , plati si rasplati .

daca va incepe o noua era fara nimic rau fara incercari grele fara ispasire atunci va fi norml sa ne purtam ca fratii ..desi nimeni nu interzice asta inca de-acum daca exista chemarea inimii.

prietene esti nostalgic si nu te condamn. Ba chiar te privesc cu simpatie! Diferenta este URIASA intre poporul englez si cel japonez si poporul roman. Noi ce politicieni avem prietene si ce politicieni au japonezii? Crezi ca daca ar veni un monarh in fruntea tarii se vor schimba peste noapte coruptii din Casa Poporului? Vor deveni ingerasi Viorel Hrebenciuc si Adrian Videanu? Nu cred prietene. Cand vine vorba de o schimbare a clasei politice eu sunt FOARTE SCEPTIC. Singura solutie pe care o vad eu este sa importam din Japonia senatori si deputati. Asa vad eu solutia. Doamne ajuta!

Oameni cinstiti avem si noi doar ca avem nevoie de un alt mod de selectionare a lor -unul care sa faca diferenta intre caracter si aparenta .

Exista o seama de profetii de la noi mai putin cunoscute referitoare la Romania iar una dintre ele spunea ca Videanu intentionat ii va lasa loc lui Oprescu asa incit sa il puna pe o linie moarta in ceea ce priveste alegerile prezidentiale.

deosebirea caracterelor o pot face atit psihologii atestati cit si o parte din calugarii din muntele Athos.

De acord. Se vede diferenta de clasa si stil intre Basescu si Mihai, e o diferenta ca de la cer la pamant.

Ce pretentii poti avea de la un fost marinar securist? Nici macar functia nu l-a schimbat.

Mentionez clar ca nu astept nici un raspuns si cu atit mai mult nu doresc sa intru in conversatie/dialog cu emitentul acestei pareri .
Folosesc doar prilejul aparitiei unei asemenea pareri deoarece pot fi mai multi ca adepti .
De asemenea , nu sunt simpatizantul presedintelui Basescu (nici pe departe) dar nici a regelui fugar , criminal (ordonarea capitularii armatei sale sub forma voalata care a costat viata a aproximativ 140.000 de ostasi romani) si amator de compensatii sovietoromane .
Asadar, membrii caselor regale nu sunt in stare de ha-ha-ieli sau de ,,pasarici" ci ei sunt in stare de mult mai suptile matrapazlicuri cum binecunoscute sunt .
S-a dat exemplul casei regale britanice uitindu-se implicarea ei in asasinarea printesei Diana si toata mojicia pe care Charles si Camila Parker Bowles au facut-o in fata propriilor copii .
Despre autoabdicatul Mihai se stiu f. bine multe lucruri rusinoase , mai putine decit la fel de criminalul Carol II si total diferiti de Carol I si Ferdinand.
Despre Mihai I , adica despre ,,manierele" de care era in stare, mai dihai decit niste presedinti , nu amintesc decit de pacaleala pe care Stalin si P. Groza i-au tras-o cu iahtul Luceafarul , cel care trebuia adus intr-un port maritim din Mediterana de comandorul Arpad Gherghel . A asteptat 3 luni sa soseasca iahtul si abia cind a vazut ca este pacalit, deci dupa 3 luni, a indrasnit sa denunte guvernul comunist de la Bucuresti, maria-sa . Pina atunci fusese ,,cumsecade" ca sa-si primeasca tainul. Numai ca s-a pacalit fletul.
Dar pe linga ,,manierele" cu care a negociat acest iaht a mai negociat si altele , la fel de manierate. Sunt prea multe ca sa le insir . Am sa povestesc despre alta fata regala , regina mama Elena a Greciei, pt. a mai afla din multimea manierelor de care o casa regala este in stare :

Se stie ca regina-mama Elena nici o data nu a avut pretuire si respect pt. poporul roman , il ura din tot sufletul. In luna octombrie 1940,dupa ce Carol II fusese dat afara din tara, generalul I. Antonescu , conducatorul Statului Roman, a invitat-o sa revina in tara , ca sa fie alaturi de fiul ei . Pe peronul garii din Venetia, unde era rezidenta, si unde se despartea de prietenul ei intim anume, ducele de Spoleto, spusese in iatlieneste cu voce tare : ,, Ma ingrozeste sa ma intorc in aceasta tara pe care o detest si sa vad mutrele romanilor , pe care ii urasc "
Dar , printre romanii prezenti pe peron la eveniment,si chiar alaturi de regina-mama, se afla si domnisoara Potop, directoarea Casei Romane din Venetia. Auzind dispretul pe care il avea regina-mama fata de poporul roman, si spus atit de clar, aceasta ramasese inmarnurita si nu-i venea sa creada. Domnisoara Potop, era orfana din primul razboi mondial si fusese crescuta de prof. Nicolae Iorga in cultul principesei Elena, zisa si ... sfinta neamului !
Oricum , Antonescu o prinsese pe principesa in relatii deosebit de intime cu locotenetul de jandarmi Vergoti , o mustrase pe altetea sa iar pe locotenet l-a trimis pe front , motiv pt. care regina-mama i-a jurat moarte sigura , ceea ce s-a si intimplat prin fiul ei Mihai I cind l-a predat neconditionat rusilor !
Imediat dupa aceasta predare Iuliu Maniu si-a permis si i-a spus : alteta , ati facut un gest necugetata care va avea mari repercursiuni asupra dvs. si a tarii !

Si asa mai departe . Va pot marturisi multe lucruri negre despre cei doi (Carol II si Mihai I) pt. a intelege ca presedintii sunt in satre de ceva iar regii sunt in stare de altceva dar la fel de murdar .
Si putem extinde subiectul si la alte case regale . Si va pot da si bibliografia de unde sa cititi singuri .

Regii si imparatii au fost ,,executati" de masonerie incepind cu revolutia franceza si pina la primul razboi mondial .
In continuare vom vedea ce se mai intimpla . Nu ar fi exclus ca sa se revina la regi , regine, cai si ...nebuni , care le cinta in strune !


NB: din cauza lipsei de timp , textul nu a fost corectat gramatical.

Daca regele Mihai a fost uns de biserica si noi scuzam pacatele preotilor de ce nu am scuza si pacatele lui? Republica si presedintii au fost creatiile ateilor! In cine sa avem mai multa incredere? Pt domnul zaharia

Din moment ce atât regii cât şi preşedinţii sunt unii mai buni, alţii mai răi, discuţia n-ar trebui să fie despre persoane, ci despre sisteme. Să înţelegem în ce constă superioritatea monarhiei moderne (nu istorice) faţă de democraţia actuală. Ştaiful nu mi se pare un argument suficient, deşi personalitatea, nobleţea înnăscută a regelui Mihai sunt deosebit de atrăgătoare.

parere !
 

vorbiti ...povesti !

in realitate,pana la un punct va inteleg,vreti sa dati vina ca tara noastra numita Romania,nu merge,ba pe sistemul democratic, ba pe incapacitatea liderilor de a conduce si pe nelegimitatea lor morala de a fi ajuns in acele functii...etc...

cand de fapt problema e simpla numai nu veti sa o vedeti :1). baiu suntem noi, cei 19 sau 20 de milioane de aratari care populam aceasta tara ,si aici desigur am exagerat scandalos !

Desigur ca exista un numar important de oameni foarte respectabili,imprastiati prin populatie, ca sa nu zic "rataciti", si care nu e deloc de neglijat, din fericire datorita lor,nu suntem si mai rau...ca am putea fi !!!

Daca ar fi sa enumeram cateva cauze clare ale sitatiei proaste in care ne aflam :

1). o populatie fara unitate rasiala,adica un ghiveci genetic, rodul involburatei istorii milenare,care a facut ca pe aici sa treaca toate liftele spurcate(caum zice cronicarul),si care nu au trecut bine mersi ci au lasat ceva urmasi...

-efectul este ca, spre deosebire de alte rase, noi romanii suntem foarte neuniti,barfitori,scandalagii si,mai cu seama hoti !!!
-habar nu avem sa lucram in echipa, ne interesaza doar sa fim sefi !!!
-habar nu avem sa vindem ceva,romanu si comertul e ...vaca si baletul ! adica paralel !
romanii chiar is un popor paralel cu comertul !
-nu ne place sa avem initiativa privata, si asteptam mereu sa ne dea ...statu, presedintele, dictatorul !

2). avem cam 4 milioane de etnici tigani, cu o cultura etnica primitiva, neeuropeana, foarte greu de integrat,si care ne fac imense probleme atat in interior cat ,mai ales, in exteriorul tarii,daunand imens imaginii tarii !

...si nu as mai vrea sa enumar baiurile noastre...ca nu e loc !

insa ar fi corect sa spun si ceva in apararea noastra :

faptul ca la noi comunismul a fost cel mai atroce, decapitand elita social-economica,a lasat o natiune fara cap (chiaburii satelor,boierii de vita veche,burghezia evoluata cultural si economic )...efectul grav al acestei amputari,resimtindu-l si azi !!!

intrebarea la care ma impotmolesc e insa : De ce la noi comunismul a fost asa dur ?

Din cauza slugarniciei noastre,a lipsei de reactie,de importivire ???
sau
Pentru ca asa a fost istoria, noi fiind si mai aproape de centrul raului absolut,forta lui de iradiere fiind mai mare fata de noi ???