Idei de Dragobete?
 

Salutare tuturor! Ce planuri aveti pentru Dragobete? Oferiti flori, ciocolata, excursii sau nu faceti nimic deosebit de Ziua indragostitilor, sarbatoare romaneasca?

Eu unul nu fac nimic. Cand e Dragobetele? Mai sarbatoreste cineva? :22:

Ma bucur sa stiu ca in trecutul poporului meu, in curatia si simplitatea sa, acesta a inchinat o sarbatoare dragostei. Dar, sa fim sinceri, calendarul popular romanesc, precum si intreaga mitologie populara legata de acesta, nu mai au pentru omul contemporan decat o insemnatate cel mult intelectuala, de asa-zisa cultura generala. Practicile si obiceiurile traditionale nu mai au nicio tangenta cu viata de zi cu zi a celor mai multi dintre noi.

Ma doare insa - si mi se pare nefiresc - faptul ca si acestei sarbatori se incearca a i se da chipul alteia, de import, Valentine's Day: marketing, poleiala, senzualitate exacerbata ...

si ce este rau in faptul ca unii incearca sa readuca la viata o sarbatoare demult uitata?
te deranjeaza doar ca unii or sa castige niste bani?

Dar ce mai înseamnă sărbătoare, în accepţiunea curentă? Există, cu precădere, un înţeles bisericesc şi unul comercial. În ultima vreme toate sărbătorile sunt confiscate de comercial şi pervertite. Dragobetele ar fi fost o sărbătoare populară, de sorginte păgână, devenită inofensivă prin pierderea semnificaţiilor magice şi având frumuseţea ei la sat.
Însă la oraş în ce fel poate fi sărbătorită? Prin nişte show-uri de televiziune, petreceri, mai multe cumpărături?

Nu cred ca este ceva rau, atat timp cat nu-ti oranduiesti viata dupa calendarul popular, dupa sarbatorile lumii satului, ci dupa cel bisericesc, al poporului lui Dumnezeu.

Dar repet, pentru mine Dragobetele este o sarbatoare gen "documentar", prin care dobandesc ceva informatii cu privire la datinile inaintasilor mei. In schimb, in Biserica orice sarbatoare este "intalnire", revarsare si impartasire de har.

Nu acest fapt, cat faptul ca se incearca pervertirea unei realitati.

sa renuntam la Dragobete?
dar ramanem cu Valentine's Day ...

Total de acord cu ce ai scris...

Astazi =24.02.2012= este Dragobetele,iar eu personal am transmis cite un mesaj tuturor prietenilor si cunoscutilor mei,unii s-au bucurat mult ,mi-au multumit,altii insa nu au reactionat .....acum fie vorba intre noi....fiecare cum simte in suflet....chiar daca nu mai sunt la o varsta "frageda"....totusi incerc sa-mi fac zilele frumoase mie si celor dragi....cu o vorba frumoasa si buna,cu un zambet ,cu un sfat,poate....Asa,ca am sa doresc celor care simt o mica bucurie in suflet,in aceasta zi ...."sanatate,bucurii multe alaturi de cei dragi....si de ce nu?" "post binecuvantat",ca tot se apropie cu pasi repezi......Doamne Ajuta!!!!!!!!!

Crestinismul ,este religia iubirii, deci "eros" si "agape" nu pot fi despartite,dar nici preferata numai o forma de iubire fiindca aceasta ar insemna o lipsa. Necazul sta in faptul ca noi am pierdut valoarea sarbatorilor, fie crestine s-au de sorginte pagina si le-am transformat in balciuri.

Valentine's Day este o bastardizare comerciala a unei sarbatori catolice, iar Dragobetele este o reactie copilareasca a unora, care dau pe-afara de prea mult nationalism.

Eu, unul, nu sarbatoresc niciuna din aceste "sarbatori". Una e o scuza proasta inventata din nimic de interese comerciale, cealalta e o clona a primei, insa manata de la spate de interese patriotarde.

parere !
 

Dragobetele cred ca e o sarbatoare de la olteni de pe acolo !
Si acuma vor sa o extinda la nivelul intregii tari !
La noi in Transilvania, chiar nu am auzit de ea !

Daca vor sa o extinda, foarte bine, fac si ei cum fac si americanii !!!
Nu am nimic importiva !

Cuvintele PS Gurie al Devei si Hunedoarei:

"" Vă scriu aceste rânduri din pricina preţuirii şi a dragostei pe care v-o port, dar şi din grija părintească şi duhovnicească cu care sunt dator înaintea lui Dumnezeu pentru toţi cei încredinţaţi mie spre păstorire "".....

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/

Despre Dragobete...
 

Dragobetele este o sărbătoare cu radacini slave de rit vechi celebrată în unele locuri si pe teritoriul tarii noastre pe 24 ( Glovo-Obretania) sau pe 28 februarie, l, 3 și 25 martie. Sărbătoarea de Dragobete ( Vobritenia )este considerată echivalentul sărbătorii Valentine's Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroși etnologi și filologi, propunându-se variate explicații pentru originea sa. Dragobetele este o sarbatoare cu o traditie relativ noua , avand o "vechime" in jurul a 170-180 de ani de la patrunderea ei in teritoriile romanesti si păstrate cu precădere în nord-estul ,sudul-estul și sud-vestul României.Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 24 februarie care în slavă se numește Glavo-Obretenia. Românii au adaptat-o, astfel apărând sub diverse nume („Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”) în perioada Evului mediu, până când s-a impus în unele zone (sudul și sud-estul României) ca Dragobete.Dragobetele se sărbătorește pe 24, 28 februarie sau la 1, 3 și 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia dată de cele două calendare (iulian și gregorian). Marcel Lutic a observat ca acestea se află „în preajma zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară. Mai ales în sudul României, există o perioadă întreagă, la îngemănarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, în martie care sta sub semnul Dragobetelui”.[2] În majoritatea locurilor, data celebrării este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu a declarat că a descoperit un document în care Bogdan Petriceicu Hasdeu confirma 1 martie ca ziua în care se sarbatorea Dragobetele.După 1990, românii au importat din Vestul Europei Valentine's Day, sărbătorită pe 14 februarie și considerată Ziua Îndrăgostiților.[16] Au existat însă și contestări ale acestei datini, unele persoane acordând o importanță mai mare păstrării tradițiilor autohtone și, implicit, sărbătorirea zilei de Dragobete la 24 februarie în locul acesteia.

Laudabila atitudinea episcopului Devei si Hunedoarei (v. post de Adriana Cluj).

Domnul sa Il binecuvinteze!

AMIN!
Ca zice si asa in acel cuvant: "În seara de Dragobete tinerii de azi ar putea afla că numele sărbătorii vine din spaţiul vechi slav în care „Glavo- Obretenia” desemna sărbătoarea „Aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul”, şi, prin urmare, prietenia tinerilor trebuie să fie o mergere înaintea lui Hristos şi o pregătire a căsniciei în Calea Domnului, precum fusese misiunea Sfântului Ioan."

De asemenea, gasesc ironic felul in care detractorii Valentine's Day condamna caracterul importat al acestei sarbatori, uitand ca Dragobetele e, la randul sau, importat din lumea slava. Unii chiar n-au minte.

"Dragobetele" nu indeamna la credinta ci la lucruri lumesti.

Nu sarbatoarea in sine este rea, ci felul in care este sarbatorita si perceputa de oameni. De exemplu, anul asta ca si in anii trecuti, de Valentine's Day si de Dragobete, s-au oficializat la primarii casatorii de proba, valabile 24 de ore parca. Ori ma indoiesc ca in trecut asa se sarbatorea Dragobetele, mai ales ca la sate[si in orase,dar mai putin] fecioria era f.importanta. S-a pierdut puritatea si cumintenia sarbatorilor.

Romanul nu voieste o sarbatoare pagina a altora (Valentine's Day) ci doreste o sarbatoare pagina a lui : dragobetele .
Dar romanul acesta care se declara (aiurea !) in proportie de 87% ortodox nici macar nu are treaba cu cinstirea Sf. Ioan inaintemergatorul si botezatorul Domnului , a carui intiia si a doua aflare a capului se praznuieste pe 24.02, cum nu are treaba nici cu cinstirea Sf. Policarp al Smirnei , ucenicul Sf. Ioan teologul si a carui pomenire se face pe 23.02... sfinti care Ei ne-au invatat ce este dragostea de Hristos si de aproapele si nici decum dragobetele.
Probabil ca acesti crestini nici nu s-au intrebat ce facem de aceste 2 zile de sarbatoare ortodoxa !
Si tot probabil, ca ortodoxul roman serbeaza dragobetele, 8 martie , ca fiind ziua femeii, 9 martie , ca fiind ziua barbatului cind vezi doamne fiecare barbat este obligat sa bea 40 de pahare de vin ca ,,sa-i mearga bine" tot anul , joimarele, calusul, s.a.m.d. Sarbatori nu gluma , care musai trebuiesc tinute !

Pt. f. multi dintre noi aceasta este adevarata credinta .
Doar cei 4% (cifra stabilita statistic si care arata citi dintre ortodocsii declarati si merg la biserica regulat) dintre romanii ortodocsi au o alta credinta !

Deci , cum era intrebarea, ce am facut de dragobete ?
Pai ce sa facem , pacate desigur si sperjur !

De Dragobete am auzit abia acum cativa ani...deci nu prea cred ca era atat de impamantenita sarbatoarea asta cu iz slavic,nici macar in partea de sud a tarii.Nici acum nu stiu ce presupune?!?!
Ma gandesc ca a aparut ca si varianta autohtona a lui Valentine's Day.Cunosc persoane in Romania,care din exces de zel le sarbatoresc pe ambele!

Intr-adevar...
Sensul (si rostul) originar al multor sarbatori a fost, cu vremea, pierdut. Cosmetizat, deviat, altoit (cu buruieni), mutilat, in final de nerecunoscut. Ispita pentru arheologii inimosi!
Istoria se dovedeste, intr-adevar, adeseori un tavalug nemilos.
Poate nu e cel mai potrivit termen aici, dar mie aceasta degradare a originarului, sub pretentia nobila a "evolutiei", imi pare pur si simplu: pacat!

1. Ciudat cum din acelasi mesaj doi cititori inteleg lucruri complet diferite.
Eu am inteles ca fratele Zaharia sustine nu o intoarcere la un "sens originar" al sarbatorii, ci faptul ca pentru crestini nu exista alte sarbatori decat cele stabilite de traditia ortodoxa!
(si cu amaraciune le vede cazand in uitare, acoperite de spoiala mirositoare a sarbatorilor pagane).

2. Care este "sensul originar" al dragobetelui?
Pai este o sarbatoare precrestina (pagana), Dragobetele fiind similar unor zeitati ce intruchipau iubirea trupeasca (Eros, cupidon).

3. Este bine de stiut ca sarbatorile necrestine sunt inradacinate in cultul solar.
Astfel, avem sarbatori pt solstitiu, echinox.. (erau f importante, in unele religii erau insotite de sacrificii). Sarbatori dracesti (ca sa nu ne ascundem dupa cuvinte).
In februarie sunt sarbatori care au ca figura centrala zeita-mama. Sunt sarbatori ale fertilitatii (si iubirii).
In lumea pagana se sarbatoreste Imbolc, o sarbatoare a iubirii, purificarii si fertilitatii (si a initierii). Este sarbatorita zeita brigid (sarbatoare preluata si de catolici).
In multe culturi exista sarbatori similare (ale fertilitatii, iubirii, trezirea naturii), Valentine day, fiind una dintre ele.
La noi este dragobetele. Nu stiu de ce figura centrala este masculina, dar evident sarbatoarea se incadreaza in acelasi trend.

ps. Mai are cineva impresia ca renaste paganismul (cultul naturii, cult solar etc..)?

PS Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei

Domnule Primar,

Vă scriu aceste rânduri din pricina preţuirii şi a dragostei pe care v-o port, dar şi din grija părintească şi duhovnicească cu care sunt dator înaintea lui Dumnezeu pentru toţi cei încredinţaţi mie spre păstorire – după spusa proorocului:

„Şi pe tine, fiul omului, te-am pus Eu străjer casei lui Israel şi tu vei auzi cuvânt din gura Mea şi îl vei vesti din partea Mea. Când Eu voi zice păcătosului: „Păcătosule, vei muri”, şi tu nu-i vei grăi nimic, ca să vesteşti pe păcătos să se abată de la calea lui, atunci păcătosul acela va muri pentru păcatele sale, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta” (Iezechiel 33, 7-8).

Cu bucurie constat că generaţiile tinere îşi regăsesc rădăcinile şi identitatea în dimensiunea românească a existenţei prin redescoperirea unor sărbători care au dat oarecând cheag şi sens existenţei sociale. Printre ele se numără şi Dragobetele – un prilej de a prăznui negrăita taină a iubirii feciorelnice şi care recapitula şi ordona tinereţea într-o profundă viziune morală înspre pregătirea pentru o viitoare căsnicie.

Generaţiilor vârstnice le revenea cândva (şi le revine şi astăzi) datoria de a veghea cu fermitate gingaşă (care nu strivea farmecul libertăţii iubirii, dar nici nu îngăduia să fie confiscată de biologie) sentimentul îndrăgostirii şi taina căutării şi întâlnirii tinerilor. Sărbătorile la români, precum Dragobetele, reuşeau să aducă şi să păstreze la un loc bucuria lui Dumnezeu pentru viaţa omenească şi bucuria omului pentru viaţa cerească. Pe-trecerea (vorba lui C. Noica) era prilej de a sesiza ceea ce este trecător şi ceea ce este veşnic din clipele existenţei pământeşti. „Trecătorul”(nestatornicul din taina timpului, adică vremelnicul) era cu înţelepciune îndreptat şi cuprins în albia veşniciei. Aşa au trăit românii în istorie şi de aici minunea statorniciei româneşti în valurile vitrege ale istoriei.

Cu durere negrăită constat că regăsirea rădăcinilor româneşti ale existenţei de către generaţiile tinere alunecă tot mai des şi tot mai mult în derizoriu. Praznicele creştine, sărbătorile din popor (unele cu rădăcini de dinaintea încreştinării noastre, dar transfigurate apoi de Întruparea Domnului Hristos) sunt parcă destructurate sistematic, sunt golite de conţinutul transcendent (adică de sâmburele mai presus de timp şi de istorie şi care a generat şi „timpul românesc” şi istoria noastră creştină) şi aruncate în orizontul unui spirit de bâlci şi carnaval. Naşterea Domnului, Învierea Domnului şi alte praznice care, în dimensiunea creştină românească, suprimă distanţa dintre cer şi pământ, pe acesta din urmă şi viaţa omenească umplându-le de sens şi scoţându-le din orice provizorat, sunt reduse la spiritul de „supermarket”, de profit al pieţei.

Dragobetele, din sărbătoare a iubirii neprihănite, ce înalţă tinereţea în bucuria supremă de a fi, este transformat într-un jalnic concubinaj al desfrânării! Cine şi de ce o face? Cine sunt cei care dezbracă iubirea de sfinţenie şi o rezumă la instinctele unei discoteci?

Generaţiile vârstnice, datoare să vegheze ca duhul creştin românesc să nu moară în copiii noştri, se transformă în jalnici agenţi matrimoniali de o zi. Primarul – omul reper moral, intelectual şi gospodăresc al unei comunităţi, părintele fără veşminte preoţeşti al celor din „parohia”(primăria) ce i-a fost încredinţată – joacă rolul unui oficiator al unei iubiri şi căsătorii de probă! Normalizează, adică, alungarea lui Hristos din cetate! Domnule primar, oricare ai fi, aceasta este o blasfemie! O blasfemie împotriva lui Dumnezeu atunci când participi şi sapi la temelia instituţiei sacre a familiei creştine încheind căsătorii de o zi! Este o blasfemie împotriva neamului românesc, a identităţii sale exprimată şi în sărbătoarea Dragobetelui, atunci când sanctifici iubirea redusă la concubinajul de o noapte! Este o crudă blasfemie împotriva iubirii, căci iubirea singularizează pe om în rândul tuturor formelor de existenţă şi înveşniceşte comuniunea între doi tineri! Te-ai gândit vreodată că cei doi tineri cărora le oficiezi curvia de o zi ar putea fi copiii sau nepoţii tăi?! Nu te cutremuri de judecata istoriei pe care o scoţi din devenirea românească şi creştinească de dragul a 30 de arginţi (adică voturi)?!

Îmi pare că Primarului (cu majusculă) nu-i este îngăduit să devină primar (cu literă mică)! Oare n-ar trebui noi ca părinţi ai tinerilor să profităm de Dragobete şi petrecerea lor s-o transformăm într-o seară de taifas unde în loc de parodierea Tainei Cununiei să ne ascultăm unii pe alţii mărturisindu-ne povestea iubirii, taina îndrăgostirii. Să le povestim că neamul nostru românesc, de Dragobete, fetele şi băieţii se îmbrăcau în haine de sărbătoare şi în cete porneau cântând să caute primele flori de primăvară, simbol al înmuguririi iubirii întâia oară în sufletul unui adolescent. Că fetele strângeau ghiocei, viorele şi tămâioase pe care le puneau la icoane până la Sânziene când le aruncau în apele curgătoare pentru a le duce precum dorul duce inima celui îndrăgostit către cel drag. Şi că de Dragobete tinerii se adunau şi-şi făceau făgăduinţe sau chiar jurăminte de prietenie. Şi, mai mult, Dragobetele însemna şi aflarea perechii potrivite în lumea păcătoşilor, care începeau a-şi construi împreună cuiburile. În seara de Dragobete tinerii de azi ar putea afla că numele sărbătorii vine din spaţiul vechi slav în care „Glavo- Obretenia” desemna sărbătoarea „Aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul”, şi, prin urmare, prietenia tinerilor trebuie să fie o mergere înaintea lui Hristos şi o pregătire a căsniciei în Calea Domnului, precum fusese misiunea Sfântului Ioan.

Domnule Primar, dacă noi, sarea pământului şi lumina acestei lumi, consimţim la gesturi care justifică imoralitatea şi desfrâul între tineri prin ideea de căsătorie de probă sau de o zi, atunci la ce va mai fi bună sarea dacă e stricată şi cum va mai lumina lumina devenită ea însăşi întuneric?!

Biroul de Presă al Episcopiei Devei şi Hunedoarei

Precizare:

Această scrisoare nu vizează o persoană (un primar) anume. Ea vizează o stare de fapt care sapă la temelia sfinţeniei şi unităţii familiei creştine româneşti şi implicit a vieţii umane. Ne detaşăm de orice iniţiativă instituţională (publică) sau personală care ar încerca să se folosească trunchiat de Scrisoarea noastră în mod tendenţios în scopuri electorale sau în rivalităţi partidice.

stiam articolul, dar din pacate nu se observa ca mesajul este adaptat pentru cei care cauta un sens in Dragobete. (Altfel spus, primarul este mustrat pt. vulgarizarea sarbatorii si pt. necinstirea familiei prin oficierea casatorilor de o zi). Mesajul NU se adreseaza crestinilor, ci este adaptat pt universul profan.

In fine, fiecare sarbatoreste ce vrea, evident.

o sarbatoare nesemnificativa in opinia mea....sunt atatea probleme in societatea asta, ca e dificil sa te mai gandesti la sarbatori din astea fade...

idei de Dragobete? La mine in fiecare zi e Dragobete...Doamne ajuta!

sa nu uitam ca sensul original al multora dintre sarbatorile traditionale este unul pagan.
ce preferi? o sarbatoare cu iz comercial, sau una pagana?

Am folosit ca sursa, o spun cu mana pe inima, cuvantul Preasfintitului Episcop.
Nu sunt in masura sa am opinii cu vreun fir de ambitii personale aici, insa marturisesc ca m-a bucurat foarte mult, cu totul aparte, cuvantul PreaSfintitului.
Cum sa va spun... desi nu stiam multe, afara de amintirile copilariei mele din satul natal in legatura cu Dragobetele (mama si bunica cinsteau cu totul aparte, cu multa evlavie, aceasta sarbatoare a bucuriei crestine), aveam intr-un fel aceeasi simtire de fond cu acela din scrisoarea Parintelui.
Acel cuvant a exprimat ceea ce eu simteam deja. Asta-i tot.
Ma iertati...
Domnul sa ne miluiasca!

Mesajul acesta mi-a dat iar programul peste cap. Ca m-a nedumerit atat incat am inceput sa caut despre traditiile de dragobete.. Cam asta am facut in ultima ora (aproape). (sunt de o curiozitate maladiva cand aud de mituri si traditii).
De dragobete se culeg flori, se intalnesc fetele cu baietii, merg in padure, fac focuri, stau de vorba, se fugaresc, se pupa etc etc...
Cum poate bunica sa celebreze (cu evlavie) dragobetele, nu pot patrunde. Dar mai citesc..

Tot ce este insufletit, viu, cu viata - traieste prin Dumnezeu. Duhul Sfant Datatorul de Viata, spunem la rugaciune.
Viata de pe pamant este oglinda, in diverse grade de claritate, a Vietii din Ceruri. De aceea si spunem "precum in Cer asa si pe pamant".
Dragostea dintre flacai si fete este forma de viata si oglindire aparte a Vietii, a Dragostei din sanul Sfintei Treimi.
Pentru a nu ramane doar la acest nivel al oglindirii, una fugace si palida, din nespusa Sa Mila: Domnul a sfintit dragostea naturala, fireasca.
Obiectul sau "materia" sfintirii de la Cana Galileii a fost dragostea naturala (un prim nivel al harului) dintre mire si mireasa. Aceasta dragoste naturala a fost inaltata, har peste harul deja preexistent, de Insusi Domnul. Sfintire. Precum preotul sfinteste pamantul, painea, vinul, casa, apa, untdelemnul, icoana etc., asa Domnul sfinteste dragostea, dind asadar dimensiunii terestre, trecatoare a iubirii, verticala vesniciei.
Taina Cununiei plineste asadar, sfinteste, ridica la un nou nivel de har, ridica la un nou nivel de oglindire a Dragostei din Ceruri, transfigureaza, ce? Dragostea naturala dintre baiat si fata. Har peste har.
Bunica mea privea cu evlavie aceasta dragoste, deoarece, in credinta ei pamantul urma sa se logodeasca cu Cerul.
Privea cu ochii inainte, adica spre Cer, plinirea acestei iubiri terestre. Pentru ca bunica a fost o femeie crestina.
Alte femei, insa, privesc dragostea naturala cu dispret. Dupa cum privesc cu dispret si vorbesc cu ironie despre un rob al Domnului care a parasit lumea aceasta... Fac glume desarte pe seama raposatului...
Cred ca sesizez aici, cu o anumita mahnire, diferenta dintre o femeie din satul traditional romanesc, purtatoare a Traditiei Bisericii si a sangelui neamului romanesc, pe de o parte, si o femeie ratacita de poporul ei si de Traditia Bisericii, pe de alta parte.
O comuniune intre aceste femei este posibila doar daca ambele femei fac parte din Biserica. Adica, doar daca pentru amandoua este valabil cuvantul "Tatal nostru", adica al tuturor celor uniti, dincolo de diversitate, in intimitatea liantului care bate toate barierele, toate distantele, toate piedicile, toate abisurile, toata boala si moartea consecutive pacatului primordial. Turnul Babilonului este surpat prin pogorarea Duhului Sfant la Cincizecime. Comuniunea este realizata, la fel si comunitatea crestina, la noul nivel: cel in care viaza Duhul Sfant.
Se poate intelege acum mezul cu tomitanul, grecul cu turcul, armeanul cu arabul: prin si in Duhul, dincolo de orice diferente imaginabile.
Ca si in Rai, unde,desi ursul nu e totuna cu iepurele si amandoi nu sunt una cu Adam, totusi se pot intelege deplin, fara urma de agresiune, de ironie... In ciuda deosebirilor. Prin Duhul Sfant.
S-ar putea intelege, asadar, chiar bunica mea evlavioasa cu o femeie din veacul acesta, daca aceasta din urma ar convietui, prin Duhul, in Sfanta Biserica.

Taranii evlaviosi de la inceputul secolului trecut, vedeau in iubirea dintre tineri: mugurele verde care certifica venirea primaverii.
Si care anunta roadele imbelsugate ale toamnei.
Ei priveau mereu inainte, adica priveau la Cer, tanjind cu mare dor spre Casa cu multe lacasuri, nazuind asadar sa se intoarca Acasa. Si iubeau inevitabil iubirea. De aceea bunica a si nascut si crescut in Biserica 11 copii. De aceea si pretuia Dragobetele, semnul sau preinchipuirea logodnei dintre pamant si Cer.
Prin Duhul se intamplau toate acestea, acte de oglindire a Cerului pe pamant.
Prin Sfanta Treime, Careia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea. AMIN+

Eu sunt uimita cand citesc mesajele tale.
Deoarece este haotic si l-am citit de mai multe ori ca sa inteleg unde bati, o sa-l reformulez si scurtez un pic.

Tot ce este insufletit, viu, cu viata - traieste prin Dumnezeu. Duhul Sfant Datatorul de Viata, spunem la rugaciune.
Viata de pe pamant este oglinda, in diverse grade de claritate, a Vietii din Ceruri. De aceea si spunem "precum in Cer asa si pe pamant".
Asta voi comenta alta data, daca voi avea timp..



Dragostea dintre flacai si fete este forma de viata si oglindire aparte a Vietii, a Dragostei din sanul Sfintei Treimi.
Pentru a nu ramane doar la acest nivel al oglindirii, una fugace si palida, din nespusa Sa Mila: Domnul a sfintit dragostea naturala, fireasca.
Obiectul sau "materia" sfintirii de la Cana Galileii a fost dragostea naturala (un prim nivel al harului) dintre mire si mireasa. Aceasta dragoste naturala a fost inaltata, har peste harul deja preexistent, de Insusi Domnul. Sfintire. Precum preotul sfinteste pamantul, painea, vinul, casa, apa, untdelemnul, icoana etc., asa Domnul sfinteste dragostea, dind asadar dimensiunii terestre, trecatoare a iubirii, verticala vesniciei.
Taina Cununiei plineste asadar, sfinteste, ridica la un nou nivel de har, ridica la un nou nivel de oglindire a Dragostei din Ceruri, transfigureaza, ce? Dragostea naturala dintre baiat si fata. Har peste har.

Dragobetele si Taina Cununiei sunt lucruri complet diferite. Ca de la pamant la cer, as zice.
Sarbatoarea dragobetelui este pagana, se practica logodne rituale, nu are nimic de a face cu vreo sfintire.
Dragobetele nu are nimic in comun cu crestinismul, este o sarbatoare vernala si a fertilitatii (dupa cum recunosti si tu implicit in urmatorul paragraf).

Bunica sarbatorea cu evlavie dragobetele
Bunica era femeie crestina
Concluzia poate fi: cine nu sarbatoreste dragobetele nu este crestin???

DA!
La concluzia asta se ajunge (cu ajutorul logicii?).

Mai departe e clar: eu privesc dragostea cu dispret (din atata dispret sunt maritata si am copii) pt ca nu sunt impresionata de sarbatoarea dragobetelui care inseamna o iubire cosmica (apropos.. Vrajitoarele tot asta sarbatoresc la Imbolc, o iubire care cuprinde toata natura. Printre altele... cum ar fi vremea initiatica etc.. )

Mai departe: eu vorbesc necuviincios despre bunica.
Mai! Sa fim seriosi! Cine a adus argumentul "bunica"? Daca resping ideea inseamna ca resping bunica?



Aici e partea halucinanta care m-a determinat sa raspund.
Recapitulam: bunica si femeia (necrestina) nu se inteleg pentru ca nu fac parte din aceeasi biserica (am stabilit: cine nu e miscat de dragobete si nu intelege ca e sarbatoare a iubirii ca principiu al naturii, deci crestina (serios?), nu este crestin (argumentul "bunica").
Dar se intelege armeanul cu arabul, turcul cu grecul etc.. In Duhul Sfant.
Doar bunica si femeia necrestina (eu) nu se inteleg!
Deci o excludere totala si universala! Nu numai din biserica, dar si din intelegerea asta globala..

Sunt ravasita.
Cam rau ma pedepsesti pt ca afirm paganismul dragobetelui.
(sau nu e dragobetele?)

Iarta-ma, dar tot nu-mi revin.
Daca nu era dragobetele, nu mai exista iubirea (si cei 11 copii de la Dumnezeu)?
Sau astia care sarbatoresc azi dragobetele fac 5-6 sau 10 copii?
Care e legatura?

Ca sa rezum: iubirea crestina este cea jertfelnica (nu trupeasca, romantica etc..)
Sarbatorile crestine sunt cele ale Traditiei Bisericii: in data de 24 este Intaia si a doua aflare a capului Sf. Ioan Botezatorul.
Nu numai ca dragobetele nu este crestina, dar nu este nici sarbatoare nationala.. Ci pur si simplu pagana.

Dar se pare ca iubirea vinde orice. Orice ambalezi in ideea "iubirii" trece drept bun si vrednic de cinstire... De aceea este posibila si NWO, o religie globala si un antihrist. Sunt impachetate in "iubire". Multa "iubire".

Off topic despre Cer si pamant
 

Deoarece nu este prima data cand intalnesc aceasta idee a unei paralele (oglindire) a lumii de sus si cea pamanteasca, voi incerca (stangaci, din pacate) sa atrag atentia ca aceasta idee nu e tocmai crestina.

Pornesc de la citatul lui Ioan Cezar, dar este doar un pretext (pt ca am mai intalnit opinii similare). Subiectul este mult mai general.


Voi expune intai fff pe scurt conceptul esoteric (ocult, pagan) din care se trage ideea comuna (din nefericire) a oglindirii celor de sus in cele de jos.
Apoi voi reda intelesul "precum in Cer asa si pe pamant" asa cum talcuieste Sf. Ioan Gura de Aur.

In invataturile oculte, ideea ca ceea ce este pe pamant oglindeste o realitate existentiala superioara (si invers!) este cheia tuturor misterelor (sens magic) atat traditionale, cat si moderne.
Cuvintele care exprima aceasta idee sunt "as above, so below" si se crede ca sursa lor este "tableta de smarald", a carei traduceri in latina, araba (desi prea concordante) au aproape un mileniu vechime.
As above, so below = macrocosmosul este tot una cu microcosmosul, ceea ce se intampla in sferele superioare, se intampla si in lume, se intampla si in om..
Daca ati vazut imagini de fractali, cred ca acelea dau o reprezentare intuitiva a principiului "as above, so below"

In actele magice/ sarbatori pagane (cum sunt cele ale fertilitatii), se crede ca prin actul ritual aici pe pamant se poate influenta o ordine cosmica (cu conditia sa crezi in ceea ce faci, cel putin asa am inteles eu), dupa principiul as above, so below, as below, so above (deoarece exista o corespondenta totala intre diferitele planuri existential, zic ei).
Aceleasi ratiuni stau la baza unor practici magice (uneori aceste practici sunt servite la spectacole cu mare audienta, fara ca spectatorul sa aiba habar ce vede.. Cum a fost ultimul show al madonnei, cu ea in postura de idol pagan, inaintea caruia a declarat public ca este in postura preotesei care va oficia o slujba cu mare impact).

Din nefericire, pentru aceasta idee pagana a corespondentei/ oglindirii lumii ceresti in realitatea pamanteasca sunt luate ca argumente chiar cuvintele din Rugaciunea Domneasca!!

Talcuirea rugaciunii Tatal nostru (Sfantul Ioan Gura de Aur):
"Vie Imparatia Ta"
Si aceste cuvinte sunt iarasi cuvintele unui copil recunoscator, care nu-si lipeste sufletul de cele ce se vad, nici nu socoteste mare lucru pe cele din lumea aceasta, ci se grabeste câtre Tatal si doreste cu înfocare pe cele viitoare. Toate acestea se nasc dintr-o constiinta curata si dintr-un suflet desprins de lucrurile de pe pamânt.

Dorinta aceasta o avea si Pavel în fiecare zi; de aceea si spunea: “Si noi, care avem pârga duhului, suspinam, asteptând înfierea, izbavirea trupului nostru” (Rom. 8, 23). Cel ce are aceasta dragoste nu poate sa se îngâmfe nici cu fericirea vietii sale, dar nici nu poate sa fie doborât de necazuri si suparari, ci, ca si cum ar trai chiar în cer, este slobod si de una si de alta din aceste anomalii.

“Faca-se voia Ta, precum în cer si pe pamânt”(Matei 6, 10) .
Ai vazut ce urmare minunata! Ne poruncise sa dorim bunatatile viitoare si sa ne grabim pentru plecarea noastra dincolo; dar atâta vreme cât nu se întâmpla asta si locuim aici, ne porunceste sa ne dam toata silinta ca sa vietuim ca îngerii din cer. Hristos ne-a spus: “Trebuie sa doriti cerurile si cele din ceruri!”; dar a poruncit ca, înainte de a ajunge în cer, sa prefacem pamântul în cer; sa traim pe pamânt, ca si cum am trai în cer; sa ne grabim sa facem asa totul. Si pentru acestea sa-L rugam pe Stapânul nostru.

Nimic nu ne împiedica sa ajungem la viata desavârsita a puterilor celor de sus, chiar daca locuim pe pamânt; ca e cu putinta ca acela care traieste aici sa faca totul ca si cum ar si fi acolo.

Cererea aceasta vrea sa spuna: “Dupa cum acolo sus în cer toate se petrec fara de nici o piedica, iar îngerii nu împlinesc numai unele porunci, iar pe altele le calca, ci pe toate le fac si cu totii se supun – ca “sunt puternici în virtute – spune psalmistul – facând cuvântul Lui” (Ps. 102, 21) -, tot asa învredniceste-ne si pe noi oamenii sa nu facem pe jumatate vointa Ta, ci sa o împlinim în întregime, asa cum Tu voiesti!”.

Ai vazut ca ne-a învatat sa fim modesti, aratându-ne ca virtutea nu se datoreaza numai râvnei noastre, ci si harului de sus? Si iarasi, ne-a poruncit ca fiecare din noi, când ne rugam, sa ne rugam si pentru binele întregii lumi. Ca Domnul n-a spus: “Faca-se voia Ta în mine sau în noi”, ci: “Faca-se voia Ta pretutindeni pe pamânt”, ca sa dispara înselaciunea, sa se sadeasca adevarul, sa se stârpeasca orice pacat, sa se întoarca din nou virtutea, sa nu mai fie nici o deosebire între pamânt si cer. “Daca s-ar face asta, spune Domnul, nu s-ar mai deosebi cele de jos de cele de sus – desi prin firea lor sunt deosebite unele de altele -, pentru ca pamântul ne-ar arata alti îngeri”.

Atunci, de ce va mai pierdeti timpul cu haosul persoanei mele?
Sa fie haosul in cititor, oare?
poate ar fi mai bine sa va ocupati de ordinea personala si sa nu va mai obositi sa cititi ce postez eu.
Avem ochi diferiti si inima diferita, doamna. Presupun ca pozitia fundamentala de viata este chiar opusa intre noi doi.

Mergeti cu Domnul!

Mi s-a parut intotdeauna straniu cum nu poti sterge cu adevarat cuvintele. Chiar daca nu le-ar auzi nimeni, ele tot raman. Chiar daca nu schimba nimic in jur, schimba ceva in cel care le-a zis..
La fel de straniu este ca nimeni nu este cu adevarat pregatit sa-si asume responsabilitatea propriilor vorbe.
Doar un gand.

Bineinteles ca exista pareri diferite aici,insa asta nu ar trebui sa impiedice 2 crestini sa relationeze la nivelul de idei.

Ceea ce aduce in discutie Anna21 este valid-Dragobetele nu poate fi o sarbatoare crestina atata timp cat nu apare in calendarul crestin ortodox si nici nu are vreo acoperire in acest sens.
Este o alta traditie pagana care a supravietuit prin generatii ca si calusarii, mersul cu "capra",steaua,plugusorul si sorcova sau stropitul fetelor,in Ardeal.

Faptul ca este o amintire draga,de familie nu ar trebui sa intre in conflict cu canoanele crestine-sunt lucruri diferite(adica inteleg ca bunica mea draga sarbatorea Noaptea de Sanziene dar la fel de bine inteleg ca nu este o sarbatoare crestina).
Acum,este de necontestat frumusetea nevinovata,primordiala a acestor traditii ancestrale,insa doar atat,nu cred ca adauga puncte la scorul spiritual crestinizat.

Chiar daca iubirea dintre 2 oameni are un motiv maret,elogierea erosului nu-si mai gaseste loc in existenta crestina deoarece la crestini acest eros s-a trasfigurat,a devenit altceva(energia sexuala=o energie convertita,educata,canalizata spre mantuirea sufletului).

Draga Yasmina, daca binevoiesti sa te apropii o clipa de sensul intelegerii mele, revezi te rog postarea cu mesajul P.S. Episcop. Eu nu am nimic de adaugat la acel cuvant. Exprima, mai bine decat as putea sa o fac, pozitia mea privind Dragobetele.