Indraznesc sa deschid acest topic pentru ca nu de putine ori mi-am pus intrebarea: Cum e mai bine sa ne crestem copiii si cum sa-i educam?
Lucrez in invatamant si pana acum am vazut destule, pot spune.
Intrebarile mele ar fi:
Pana unde poate merge autoritatea parinteasca?
Cum ne putem impune propriile valori in societatea de azi?
Ce si cat le permitem copiilor?
Astept pareri si mentionez ca nu sunt maritata si nu am copii, dar lucrand in invatamant as vrea sa inteleg si sa aflu parerile unor parinti si nu numai.

Poti sa incepi chiar tu, sa ne impartasesti din experientele tale. Tu cum ai raspunde la propriile intrebari.

Sant parintele a 4 copii si este greu sa-ti dau un raspuns , sant cativa factori pe care un parinte nu poate sa-i controleze,principal este factorul media , prea multa informatie ne invadeaza constinta si de cele mai multe ori sant transmise mesaje derutante si tentante pentru un copil de cele mai multe ori in contradictie cu linistea unui camin.Am lasat copii de prea multe ori singuri in fata TV plecati la servici sau incercand sa ne relaxam dupa munca,am "inlocuit" educatia clasica cu asa ceva find uneori mai comod pentru noi parintii.

Multe lucruri care se intampla in scolile din intreaga lume sant depasite si ar trebui adaptate la cerintele timpului nostru dar nu avem acei profesori care sa fie ei desavarsiti ca oameni si sa insufle aceasta desavarsire si copiilor pe care ii educa.
O mare problema este si in familiile copiilor deoarece parintii sant prea ocupati cu propriile dorinte si placeri iar ei cred ca daca un copil are ce sa manance si cu ce sa se inbrace ia oferit ceea ce trebuia iar restul vine de la scoala si viata.
Autoritatea parinteasca trebuie sa fie morala indiferent de situatie.
Valorile nu se inpun se arata si daca vor sa urmeze aceste valori bine iar daca nu e dreptul fiecaruia de asi urma drumul.
Copiilor trebuie sa le aratam ca avem incredere in ei dar ca sant unele lucruri care cu timpul o sa le poata intelege si ca drumul lui este limitat pentru siguranta lui si trebuie sa aiba rabdare pana cand va veni timpul sa faca alte lucruri noi pentru el.
Dar sa nu uitam ca fiecare isi are destinul lui iar noi lucram pe langa acest destin.

Cum mi-am crescut eu fiul . Andrei este unicul meu fiu . De mic copil i-am citit foarte multe ,povesti ,poezii , legende , iar cand nu mai stiam ce sa-i mai citesc ,inventam eu povesti . Parca il aud ce imi zicea :' Aaaaa ,asta-i inventata , stiu sigur .' Recunostea imediat o poveste inventata . Cand a inceput scoala ,impreuna am invatat siimpreuna am facut lectiile .Cand se uita la desene animate ma ruga sa ma uit cu el ,pt a avea cu cine vorbi despre personajele din desene . A fost si este un copil bun . Niciodata nu a batut vreun copil . Intre noi exista multa comunicare chiar si acum cand are varsta de 22 de ani . Ii cunosc prietenii si prietenele . Stiu unde merge si cu cine merge .
In todeauna i-am cerut sa imi spuna adevarul , spunandu-i ' Pe mine , ma poti minti ,dar pe Dumnezeu nu il poti minti ' . Fa lucruri bune si o sa vezi ca viata ta va fi buna ,chiar daca intampini uneori greutati . Are credinta in Dumnezeu si stie ca Dumnezeu nu il va parasi la greu . Are o gandire moderna , dar nu intrece masura in unele privinte . Ii place muzica buna ,dansul si imbracamintea moderna .
Nu am fost o persoana autoritara cu el . Eu am cautat sa ma ridic la asteptarile lui , adica sa gandesc modern si sa inteleg modul de viata al tinerilor din acesta generatie noua .
Am incredere in el si el in mine . Suntem prieteni pot sa spun . Asta opoate spune oricine care ne cunoaste . Uneori ii mai spun : Fi atent unde te duci ,ce prieteni iti alegi , la ce ora vii .' El imi spune : ' Mami , nu mai sta cu frica ,sti unde ma duc , sti ca eu nu fac rele si ca stau in banca mea linistit . ' Poate multi cred ca mint , dar asta-i adevarul . Comunicare dintre parinte si copil conteaza foarte mult . Trebui sa acordam multa atentie la ceea ce spune copilul ,cat si la modullui de gandire . Nu sa-l criticam cand greseste ,ci sa incercam sa-l facem sa inteleaga ca a gresit si pe viitor sa nu mai repete greseala . Cand este nervos sau vrea sa fie singur (ca au nevoie si de asta ) sa nu incercam atunci sa-l iscodim ,intrebandu-l ce se inampla cu el . Sa il lasam in pace si sa-l supravechem de la distanta ,iar cand vedem ca se simte mai bine , sa cautam prin cuvinte blande sa discutam cu el . Eu cam asa am facut cu fiul meu . Nu stiu cat de bine am procedat , dar sunt mandra de fiul meu , asa cum este .

Draga Catalina,

Ce pot sa-ti spun e ca te felicit pentru ce ai reusit sa faci cu fiul tau. Ceea ce tu ai descris imi este foarte familiar, pentru ca si eu am fost la fel crescuta de parintii mei. Stiu ca din punct de vedere crestinesc in momentul in care avem copii avem o datorie fata de Dumnezeu in modul de a-i creste, dar ma uit la societatea de azi si ma sperii, pot spune ca mi-ar fi frica sa aduc pe lume un copil acum.
Am spus ca lucrez in invatamant si am vazut destul de multe. Copiii care erau educati sa calce totul in picioare pentru a-si atinge scopul, chiar daca la varsta asta este o jucarie, si copiii blajini, crescuti in frica de Dumnezeu, care lasau totul de la ei,dar care erau tristi si singuri - singuratate sociala, pentru ca sunt absolut singura ca Dumnezeu lucreaza in ei, prin ei si cu ei.

Draga Arhanghelule,

La ce te referi cand spui ca multe lucruri care se intampla in scolile din intreaga lume sunt depasite si ar trebui adaptate? Astept ceva detalii.

Si ma intreb de ce parintii in ziua de azi se gandesc la ei, la propriile placeri si dorinte si nu-si fac timp sa se ocupe cu adevarat de copiii lor.
Eu vad aici, in Nord America ce se intampla. Fac copii, angajeaza babysitter si cu asta considera ca si-au facut datoria. Nu vezi un tata cu copilul in parc invatandu-l sa mearga pe bicicleta - pentru asta sunt cursuri speciale la care il inscrii pe copil, nu vezi o mama povestind cu el sau explicandu-i ceva despre lumea asta. Ii vezi in schimb ca au timp pentru shopping, pentru vorbit la celular in timp ce copilul cine stie ce face, si nici macar nu se sinchisesc sa-i faca observatie.
Ca sa nu mai spun de influenta mass-mediei, dar si aici intervin si ma intreb: Oare e bine sa nu-i lasam pe copii la desene animate sau la televizor? Oare in momentul in care intra in contact cu ceilalti copii si nu gasesc teme de conversatie pentru ca al meu nu se uita la televizor nu va fi ca un handicap, si se va izola de ceilalti?
Care este calea de mijloc?
Sau este o cale de mijloc?

Ioana

Am spus ca sant depasite pentru ca de atata timp modul de predare de a invata un elev este cam acelasi si pe oameni nu prea ii schimba cu nimic.Daca ne uitam in societate fiul nu are inbunatatiri fata de tata ci doar adaptarea la timpul respectiv in care sa nascut.El face aproape aceleasi greseli sufletesti.Iar scoala ar trebui sa se gandeasca mai mult la acest lucru dar este mai usor sa ii dai elevului sa tociasca si dupa aceea sa fie ascultat sau sa discuti teme care nu au legatura cu sufletul elevului.Daca pe elevi ii invatam acelas lucru sau aceeasi materie pe care am invatato noi cum putem sa avem copii mai buni,iubitori,milostivi,sufletisti,etc. decat noi si generatiile trecute cand noi defapt creem acelas om prin acest invatamant static iar copilul va deveni la fel de static cand el ar trebui sa fie foarte flexibil cum sant copiii intre 1 si 3 ani, acesti copii iubesc pe toata lumea si nui invata nimeni cum sa iubeasca, pe cand ceilalti se limiteaza.
Cred ca ar trebui sa se faca intai niste scoli de profesori care sa le stie pe toate cate sant pe pamant si in suflete.
Omul in scoli uita sau il facem noi sa uite de suflet asta am vrut sa spun.

Ioana in primul rind la care din societati te referi la cea romaneasca sau canadiana, nord americana? pentru ca sunt inca diferente mari, INCA, iar multe din neajunsurile societatii referitor la felul cum isi cresc copiii si a sistemului de invatamint public NAmerican vin din faptul ca:

1. Sunt tari de emigrare masiva a creierelor formate fara nici o cheltuiala pentru ei.
2. Ca rezultat al acestui lucru scoala acolo nu este o prioritate. Tot circul educational este datorat presiunii parintilor si a comunitatii. Scolile sunt vazute ca mincatoare de bani si care nu produc mai nimic avind in vedere ca 90% din absolventii liceelor(cei care le termina) continua studiile superioare in domeniul uman si ajung sa vinda marfuri in lipsa de posturi in filologie, sociologie, filozofie, psihologie.

In Romania daca aruncai o caramida din avion loveai un inginer, in schimb in America mai mult ca sigur va lovi un psiholog.

Ma refer la societatea romaneasca. Ca, in privinta celei canadiene m-am cam convins, ca sa spun asa. Problema am ridicat-o din motivul ca si noi ne dorim sa fim ca ei si ma intreb daca e bine sau nu.
Cam asta ar fi.
Ioana

si eu sunt mama, sfat nu iti pot da pentru ca nu sunt sigura ca eu la randul meu imi cresc copii cum trebuie, dar iti pot recomanda sa citesti cartile Pr Porfirie, pr Paisie aghioritul, acolo gasesti foarte multe sfaturi pt parinti, sunt carti extraordinare acolo gasesti tot ce cauti. cu dragoste jenica

eu nu prea imi educ copii in functie de societate, eu i-am invatat sa Il iubeasca pe Hristos si i-am lasat sa aleaga..calea, nu ii amenint, nu ii aglomerez, le spun odata apoi ma rog..sa le vb D-zeu ca eu nu prea stiu cum cu dragoste aceasi jenica

Da, acestye scrieri sunt minunate si deasemenea Hieroteos Vlachos are multe sfaturi foarte actuale din care avem multe de invatat.

Copiii viitori adulti ,cat de importanta este educatia pentru viitorul lor ,de aici si zicala romaneasca "nu are cei 7 ani de acasa".
In primul rand un parinte trebuie sa stie ca educatia copilului se face diferit in functie de varsta copilului.

In perioada 0-7 ani aproximativ (pana la prima schimbare a dintilor cand se intampla ceva in organismul lor) copii invata foarte mult prin IMITATIE. Ei imita parintii si tot anturajul ,ca sa spun asa absorb tot din jurul lor (de exemplu ii surprinzi ca umbla in sifoner pentru ca a vazut asta la parinti etc etc.).
In aceasta perioada este bine sa fie in preajma copiilor oameni care gandesc corect , oameni morali ,au o influenta buna asupra dezvoltarii copilului.In Roma Antica exista obiceiul ca batranii sa stea cu copii mici pentru ca ei aveau multa intelepciune castigata in timpul experientilor vietii ,ceea ce astazi avand in vedere materialismul in care traim , nu intotdeauna se intampla.
Tot in aceasta perioada este bine sa avem multa rabdare cu ei ,sa ii invatam la treburile pe care le facem noi adultii prin casa in masura putintii lor. Autoritatea ,amenintarea nu au efecte bune ,frica facandu-le mult rau cu repercusiuni negative pentru viitorul lor.As vrea sa mai mentionez ca si modul de a vorbi in preajma lor este foarte important , trebuie vorbit clar ,frumos nu alintandu-ne sau scalimbandu-ne avand in vedere imitatia lor foarte caracteristica acestei perioade.Basmele citite ,sau mai bine povestite de parinti,chiar daca nu sunt intelese deplin de ei au de asemenea o influienta pozitiva.

In perioade 7-14 ani cand copilul urmeaza scoala gimnaziala cuvantul de ordine pentru educatia lor este AUTORITATEA . Dar sa fie o autoritate blanda ,in asa fel incat copilul sa spuna in sufletul lui ca trebuie sa asculte de parinti si profesori ,sa vada in ei niste modele de viata , oameni de la care au ce invata.Asta presupune binenteles ca noi adultii sa fim modele pentru ei .Copilul in aceasta perioada percepe foarte usor nedreptatea , de aceea atat parinti cat si profesorii trebuie sa fie corecti cu ei, altfel risca revolta lor.
Foarte mult face bine copilului in aceasta perioada dezvoltarea creativitatii cu ajutorul artei (desenul ,muzica ,modelaj in lut etc) domenii care ii atrag mult .Dar si aici adultii ar trebui sa-i lase sa invete liber aceste lucruri ,adltii netrebuind sa le dea pre mult ajutorul ,fantezia copilului este nebanuita.
Si modul de predare la scoala ar trebui sa fie foarte artistic, nu rigid cum este la noi acum.De exemplu profesorul ar trebui ca la istorie sa le explice elevilor o perioada anume ca pe o poveste ,descriind conceptia societatii in perioada respectiva, obiceiurile specifice , nu indoctrinand copilul cu tot felul de date ,nume pe care oricum le uita ,si utilizeaza doar memoria lor.Lectiile trebuie in asa fel predate incat copilul sa participe si cu sufletul , sa-i atraga , nu doar o expunere de informatii.Altfel spus ,profesorul trebuie sa fie ca un actor care cucereste scena.
De aceea pentru aceasta perioada cei mai buni profesori sunt cei care au calitati artistice , studiile prea aprofundate nu prea conteaza pentru gimnaziu.

In perioada 14-21 ani adica dupa pubertate , autoritatea nu-si mai are rostul , acum parintii ,profesorii trebuie sa dea explicatii la orice sfat ,adolescentii incep sa capete mai multa independenta , responsabilitate care trebuie respectata de cei din jur.Altfel spus trebuie vorbit cum se spune de la egal la egal.Greselile in educatia anterioara duc la accentuarea asa numitei crize adolescentine cand apare teribilismul sau alte manifestari excentrice specifice pubertatii.
De abea dupa 21 ani putem spune ca avem adultul care este pregatit sa intre in societate in deplina dezvoltare a capacitatilor sale si de aici urmeaza munca lui responsabila cu sine insusi de asi cizela caracterul primit prin educatie.Acum isi ia soarta cum se spune in propriile maini.
Pot urma apoi perioade cand adultul isi poate pune intrebari existentiale de genul (care este scopul existentei mele,ce este viata , moartea etc) ceea ce-l determina sa caute raspunsuri in toate partile asta daca nu a fost pervertit de toate dorintele materialiste ale vietii.

Sfinţii Părinţi despre educaţia copiilor

Sf. Serafim de la Sarov

Stereţul nu permitea copiilor să vorbească împotriva părinţilor, chiar şi a celor care aveau neajunsuri evidente. Un om a venit la stareţ cu mama sa, care era robită de patima beţiei. Cînd fiul doar a încercat să vorbească despre asta, părintele Serafim i-a astupat gura cu mîna şi nu l-a lăsat să spună nici un cuvînt. Apoi, adresîndu-se mamei, a zis: “Deschide buzele tale” şi, cînd aceasta a deschis gura, a suflat de trei ori peste ea. Dîndu-le drumul, părintele Serafim a zis: “Iată, vă dau testamentul meu: să nu ţineţi în casa voastră nici vin şi nici măcar vase pentru vin, pentru că de acum înainte nu vei mai suferi vinul”.

La întrebarea dacă este bine să studieze copiii limbile străine şi alte ştiinţe stareţul răspundea: “Ce-i rău în a şti ceva?”

Sf. Teofan Zăvorîtul

Vă tînguiţi pentru copii. Dar pentru asta sînteţi mamă, ca să vă tînguiţi pentru copii. Dar adăugaţi la tînguire şi rugăciunea.. Iar Domnul va avea grijă de copii. Amintiţi-vă de mama fericitului Augustin. A plîns cît a plîns, s-a rugat cît s-a rugat! Şi a obţinut ceea după ce a plîns, că Augustin şi-a venit în fire, şi a început să fie cum trebuie.

Nu vă neliniştiţi pentru fiu. Luaţi-i în consideraţie caracterul, dar viaţa mai tîrziu vă va face să vă cruciţi. Că iubeşte averea, asta încă nu-i mare nenorocire. Va fi mai gospodăros. A nu avea nu este cu putinţă, pentru că trebuie să mănînci, să bei, să ai casă şi altele. Numai pe lîngă avere să ai şi nădejde în Dumnezeu, iar o parte să o dai săracilor. Învăţaţi-l să dea cîte o copeică săracului, măcar duminica. Începînd de la asta, va merge şi mai departere.

Iar cu rugăciunea să nu-l sîcîiţi, îl puteţi plictisi. Sfătuiţi-l să se roage măcar puţin dimineaţa şi seara, fără să citească vreo rugăciune, ci, aşa, cu mintea înălţîndu-şi ochii către Dumnezeu. Seara - să mulţumească lui Dumnezeu pentru ziua care a trecut, dimineaţa - să ceară pentru ziua ce începe - cu cuvintele sale, cum ştie, numai să o facă. Şi asta ajunge. Închinăciuni vreo trei-patru cu aceste gînduri. Şi ziua lasă să se mai adreseze lui Dumnezeu cu o rugăciune scurtă: “Doamne, miluieşte; binecuvîntează, Doamne”. Mai mult decît atît nu trebuie. “E greu asta, să-l întrebaţi, ei, dar adu-mi această mîngîiere…”

Tinerii vor să trăiască pe pămînt şi pămînteşte. Că nici nu se poate fără asta, pentru că noi sîntem pămînteni. Numai că nu trebuie să uităm că pe pămînt sîntem pentru o vreme, şi încă scurtă, deci, chiar dacă sîntem pămînteni, nu pentru pămînt am primit viaţă.

Înstrăinarea copiilor - este neobişnuită. Dar vedeţi, dacă nu cumva dumneavoastră sînteţi pricina. Dacă dumnea-voastră ba citiţi, ba trebăluiţi, iar de copii vă ocupaţi puţin, aşa încît ei nu văd mîngîiere de la dumneavoastră… atunci ce-i de mirare în faptul că se înstrăinează de dumneavoastră? Nu puteţi să vă mîntuiţi singură sufletul. O parte însemnată în aceasta o reprezintă grija de copii, mîngîierea, gingăşia maternă, înţelepţirea fără cuvinte.

Sf. Ioan de la Kronştadt

Părinţi şi educatori! Păziţi copiii voştri cu toată grija de mofturile în faţa voastră, altfel copiii vor uita degrabă preţul iubirii voastre, îşi vor umple inima de ură, vor pierde de timpuriu sfînta, sincera, aprinsa dragoste a inimii, iar odată cu atingerea maturităţii vă vor reproşa că în copilărie i-aţi dădăcit prea mult, satisfăcîndu-le mofturile inimii. Moftul - este germenele stricăciunii sufletului, rugină inimii, molie a dragostei, sămînţa răutăţii, urîciune înaintea Domnului.

Omul, se spune, este liber, el nu poate fi sau nu trebuie să-şi impună nici credinţa, nici învăţătura. Doamne, miluieşte! Ce părere drăcească! Dacă nu s-ar impune, ce ar mai ieşi după asta din oameni? Ei, ce va ieşi din tine, înghiţitorule de reguli nou gîndite, dacă tu nu te vei impune nici la o fapta bună, ci vei trăi aşa cum îţi dictează dictează să trăieşti inima ta stricată, mintea ta înfumurată şi mioapă, trupul tău păcătos? Spune, ce va ieşi din tine? Oare tu nu te impui la nimic, nu zic bun, dar măcar la ceva folositor şi trebuincios? Cum putem exista fără să ne impunem la ceva? Cum putem să nu-i îndemnăm şi să-i impunem şi pe creştini să îndeplinească prescripţiile credinţei şi cucerniciei? Nu se spune oare în Sfînta Scriptură că “Împărăţia Cerului se ia cu sila”, că “cei cei se silesc o dobîndesc” (Mt. 11, 12)? Dar cum să nu-i impunem mai ales pe băieţi spre învăţătură, rugăciune? Ce va ieşi din ei? Oare nu leneşi? Oare nu ştrengari? Oare nu se vor deprinde ei la tot răul?

Sf. Ambrozie de la Optina

Îmi scrieţi: “Aşi dori să evităm împreună cu soţul acele păguboase neînţelegeri în problema educaţiei, pe care le văd aproape în toate familiile”. Da, fapta aceasta este cu adevărat plină de înţelepciune! Dar a vă arăta neînţelegerile faţă de copii şi singuri v-aţi dat seama că nu-i folositor. De aceea în caz de neînţelegere mai bine sau să vă abateţi şi să plecaţi, sau să arătaţi că nu aţi auzit bine, dar nicidecum să nu discutaţi despre părerile voastre contrare faţă de copii. Sfatul despre aceasta şi judecarea trebuie să aibă loc în singurătate şi dacă se poate cît mai rece, ca să fie mai obiectiv. De altfel, dacă veţi reuşi să sădiţi în inima copiilor voştri frica de Dumnezeu, atunci diferitele apucături omeneşti nu-i vor mai putea influenţa negativ.

Pe copii trebuie să-i învăţaţi, dar de la copii trebuie să şi învăţaţi, după cele zise de Însuşi Dumnezeu: “Dacă nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în Împărăţia Cerului”. Iar Sfîntul Apostol Pavel a tîlcuit aceasta aşa: “Nu fiţi copii la minte, ci la mînie copilăroşi; mintea însă să fie desăvîrşită”.

Le putem oferi copiilor nistri posibilitatea educarii intr-o scoala care sa promoveze valorile crestin ortodoxe. Deja astfel de scoli esxita (am scris la plural desi eu cunosc doar una dar cine stie poate or mai fi si altele)

S-a facut un studiu (prin chestionar) la care au raspuns 884 de familii crestine in legatura cu faptul daca valorile crestine au importanta pentru formarea copilului si daca ar dori sa se infiinteze o scoala crestin ortodoxa In urma raspunsurilor s-a primit acceptul Ministerului Educatiei si binecuvantarea PS

Puteti citi mai multe la aceasta adresa
http://www.infoc.ro/popup_display.php?id_prod=17&ref=extern

Daca realitatea s-ar limita la ce se vede la stiri atunci am fi o tara de criminali, hoti etc. Sunt convinsa ca zilnic pentru 15 de ora se pot gasi stiri despre proecte, situatii frumoase care se intampla la noi in tara.

Am ajuns sa cred ca pe undeva ori exista cu adevarat un fel de conspiratie care sa descriditeze orice tip de valoare sau suntem atat de prosti incat ne chinuim sa aratam ca traim intr-o lume de prosti, nebuni si in care suntem panditi numai de pericole.

si apoi daca ai fi bogatas in ce ti-ai trimite copii la scoala? pe jos?

Aveti perfecfta dreptate in ceea ce priveste realitatea pe care o traiti Doar ca traim in lumi diferite. Eu cunoac o tanara generatie cu totul diferita. Sunt convinsa ca exista si cei pe care ii descrieti dar pentru mine conteaza mai putin caci nu relationez cu ei intr-un mod imediat. Fiecare intalneste situatiile si oamenii in functie de ceea ce crede.

Scoala respectiva este cat se poate de reala. Acest exemplu poate fi repetat in toate orasele. Conteaza ca se poate face ceva nu doar sa te plangi ca traiesti intr-o societate, tara secularizata si nu mai stiu cum....

Dannsan, incerc sa te inteleg, dar totusi daca cunosti situatia de pe "strada", de ce esti asa de pornit impotriva tuturor? Adica, ma gandesc ca daca vezi ce se intampla si nu esti de acord, ai face ceva. Nu la nivel national, dar la nivel de persoana, pentru ca din toate postarile tale nu vad decat ca esti un neadaptat societatii si culturii.
Recunosc si-ti dau dreptate, ca in timp ce unii isi tocesc coatele pe bancile scolii, altii rezolva totul cu un telefon, dar nu sunt toti asa. Hai sa incercam sa vedem si partea plina a paharului.
Cand am deschis topicul ma asteptam ca lumea sa scrie chestii de genul: "dar nu vezi care e situatia acum?"... "normal ca il invat sa bata, normal ca il invat sa fie tupeist, ce daca minte, noi nu am facut? oricum toata lumea minte acum", in schimb am fost mai mult decat fericita sa vad ca totusi adevarata educatie, in frica de Dumnezeu si cu respectul pentru cel de langa inca mai exista si atunci...mai e o sansa si pentru noi si pentru ei.
Doamne ajuta!
Ioana

in primii ani sa ii feriti de tv, mai ales de desenele astea moderne.

Am citit nu demult ca undeva intr-un orasel din India, un cartier intreg s-au vorbit si si-a aruncat televizoarele de la etaj ca sa-si salveze copiii. Asa trebuie inceput, cu pasi marunti.

:)De mare folos este cartea maicii Magdalena:"Cum sa comunicam copiilor credinta ortodoxa".Poetul crestin Vasile Militaru spune intr-o poezie:
Pe copil sa-l tii in frane
De vrei, om la toti sa placa
Nu-l lasa orice sa spuna
Nu-l lasa orice sa faca.


Nu-l lasa dupa placere
Unde vrea el sa se duca
Din acelasi lemn se scoate
Si icoana si maciuca

Am citit nu demult ca undeva intr-un orasel din India, un cartier intreg s-au vorbit si si-a aruncat televizoarele de la etaj ca sa-si salveze copiii. Asa trebuie inceput, cu pasi marunti.

Nu stiu ce sa zic. Vorbesc acum din experienta. Oare a-l feri pe copil de televizor este o solutie? Am in fata un exemplu: un copil care nu se uita la televizor deloc, nu la desene animate, la nimic, dar nici prieteni nu are, pentru ca in momentul in care unii copii au incercat sa intre in vorba cu el despre diferite desene animate, la moda, el era pe dinafara. Urmarea? L-au lasat cu ochii in soare, i-au intors spatele si s-au dus sa se joace cu altii... Deci, ce facem, cum facem? Nici eu nu sunt de acord cu ce se difuzeaza la ora actuala pe diverse posturi pentru copii, ca sa nu mai spun de limbajul folosit, dar oare este bine sa-l ferim atata sau e mai bine sa-l ajutam sa aleaga ce este bun din ceea ce se ofera pe piata.

negroponte: super poezia, ma intreb cati dintre parinti ar fi de acord cu ea?

da, nu cred ca este o solutie sa iti tine izolati. copilul trebuie invatat sa aleaga singur. In schimb noi ca si parinti AVEM DATORIA sa le explicam ce e bine si ce e rau, sa ii crestem in frica de D-zeu si apoi sa ii lasam pe ei sa aleaga...si apoi de cele mai multe ori dupa ce da cu capul se trezeste la realitate...

Eu sunt intr-o dilema: cand o sa am copii (sper ca in maxim 5 ani) cum am sa-i educ:
- Conform moralei crestin-ortodoxe
- Conform regurilor societatii
- Conform regurilor mele (de ex., dragostea intre veri nu e nimic gresit)
Sau o combinatie dintre cele mai sus.

:)Stefan,tu ai facut "fixatie" cu verisoara ta.Daca nu o placeai mai erai de acord cu relatiile:rolleyes:dintre veri?E pacat omule.Doamne ajuta!