Reglarea naturala a conceptiei
 

Va propun o temă pentru care aștept părerea ortodocșilor. Dacă se poate, ar fi excelent să fim toți succinți, lipsiți de patimă (în discuție) și cât se poate de argumentați, ca să avem folos reciproc. Concret, sugerez organizarea răspunsurilor în maximum trei paragrafe, nu foarte mari, ca să poată fi citite cât mai multe răspunsuri, de către cât mai mulți oameni.

Biserica catolică s-a pronunțat asupra moralității metodelor naturale de reglare a concepției. În 1968 a apărut enciclica Humanae Vitae, document esențial și de referință. Cu alte cuvinte, pentru "motive serioase", soții se pot bucura de viața conjugală chiar și atunci când știu că sunt șanse foarte mici să apară o sarcină. În treacăt, reamintesc faptul că metodele naturale de reglare a concepției înseamnă, de fapt, identificarea perioadelor de fertilitate și infertilitate la femeie, în cadrul unui ciclu, pe baza unor semne oferite chiar de corpul femeii: temperatura (bazală), mucusul cervical sau deschiderea și consistența colului uterin.

Sunt trei probleme legate de acest subiect la care, personal, aștept răspuns de la frații ortodocși, și anume:
- există o poziție unică și universală, în cadrul Bisericii Ortodoxe, pe acest subiect, așa cum există o poziție în cadrul Bisericii Catolice, și care să constituie o referință unică pentru cei care doresc să fie ortodocși în faptă, și nu doar cu numele? Dacă da, care este documentul cu pricina? Dacă nu, un ortodox "normal", "obișnuit", de cine să asculte?
- există o confuzie între metodele contraceptive și metodele naturale de reglare a concepției. Din păcate, cele din urmă sunt numite contraceptive, deși nu se intervine cu nimic în actul sexual: acesta este complet (există ejaculare exclusiv "înăuntru"), iar soții sunt deschiși la viață (nu vor avorta), chiar dacă metoda naturală "dă greș". Deci, față de metodele contraceptive care intervin activ în actul reproductiv (împiedică ovulația, nidația, întâlnirea dintre spermatozoid și ovul sau), metoda naturală nu face nimic la acest nivel, ci ține doar cont de ritmurile naturale din cadrul unui ciclu, pentru a spune soților când se instalează o perioadă fertilă, și când nu. Totuși, în Biserica Ortodoxă, pare să existe aliniere între "metode contraceptive" și "metode naturale" care, așa cum am spus mai sus, nu intervin cu nimic în derularea fizică a actului conjugal. Există documente ortodoxe care lămuresc de ce metodele naturale sunt "contraceptive", și aici mă refer mai ales, ca să nu spun exclusiv, la partea fizică a actului conjugal?
- Biserica Ortodoxă nu acceptă, ca scop al căsătoriei, ceea ce Biserica Catolică numește "remedium concupiscentiae", și care, pentru aceeași Biserică Catolică, reprezintă unul din scopurile căsătoriei alături de încă două: "procreatio" și "mutuum adiutorium". Din ce am citit, există o rezervă a Bisericii Ortodoxe față de plăcere în sine, aceasta din urmă fiind privită ca o consecință izvorâtă din căderea din Rai, și o manifestare certă a ruperii legăturii dintre Dumnezeu și om. Deci, dacă chiar "trebuie", atunci soții, în optica ortodoxă, trebuie să aibă relații conjugale numai atuci când intenționează să aibă copii. Dar, vin și întreb: dacă un rău este rău în sine, de ce este mai puțin rău în alt context? Dacă Biserica Ortodoxă propovăduiește evitarea plăcerii în sine, de ce ar fi totuși în regulă această plăcere în anumite condiții, și anume doar atunci când dorești să ai copii?

Un aspect final (am depășit trei paragrafe... :-)) privește conceptul de "paternitate responsabilă", lansat de Biserica Catolică în documentul amintit la început, Humanae Vitae. Cu alte cuvinte (spune Biserica Catolică), dacă într-o familie apar motive serioase care cer amânarea venirii unei sarcini (boală, perioadă financiară dificilă etc), atunci, doar pentru aceste motive serioase, și doar având în vedere o amânare, soții se pot bucura de viața conjugală, utilizând pentru aceasta exclusiv metodele naturale de reglare a concepției. În opinia mea, ideea acestei poziții presupune că, dacă femeia are niște ritmuri firești ale ciclului, lăsate de Dumnezeu, prin care o jumătate din ciclu este fertilă, iar cealaltă jumătate este infertilă, atunci înseamnă că Dumnezeu a delegat soților decizia de a alege momentul în care să vină copiii, în conformitate cu o "paternitate responsabilă". Adică, dacă știi că soția tocmai a avut a treia cezariană, conform Bisericii Catolice este moral să ai relații conjugale fiind conștient că nu poți avea copil, dar numai pentru o anumită perioadă, conform cu situația concretă. Adică, prevezi ca, în loc să aibă loc o nouă sarcină la trei luni de la cea de-a treia naștere prin cezariană, să programezi nașterea la un moment ulterior, stabilit (să zicem) de comun acord cu medicul. Nu considerați că un astfel de comportament este cel puțin prudent? Care ar fi poziția Bisericii Ortodoxe într-un caz similar celui de mai sus?

Subiectul este destul de vast, sper că vom avea ocazia să-i atingem toate aspectele. Aștept părerile voastre!

in 3 paragrafe , nu ?
 

1. Atunci cind bati la usa cuiva, cu dorinta de a intra, este de bun simt sa spui cine esti si ce voiesti . Nu ai spus decit ce voiesti .
Dai dovada de ,,exces" de moralitare si educatie !?!?
2. Acest subiect are o desvoltare excesiva pe acest forum . Cauta threadurile respective si te vei documenta singur . Nu cred ca va exista cineva care sa-ti sintetizeze !
3. Perioada Sfintului si Marelui Post este o perioada cu totul speciala din viata unui ortodox , ceea ce poate insemna ca raspunsuri nu vei primi decit de la diletanti . Ceilalti nu se vor tulbura cu asemenea sofisme pe care le intinzi , precum bomboanele cu miere.
Vei vedea singur caliatatea celor ce iti vor raspunde precum si a raspusurilor primite .

1. Dacă am greșit cu ceva în raport cu regulamentul forumului, te rog să-mi spui concret ce și unde am greșit. Am toată bunăvoința să îndrept greșeala.
2. Îți mărturisesc că am dat căutare după cuvinte cheie pentru acest subiect, și nu am găsit. De aceea am deschis eu subiectul. Precizez că este vorba de o chestiune extrem de precisă, de un aspect al vieții conjugale, și nu despre viața conjugală, în general. Ci exclusiv despre metodele naturale de reglare a concepției. Dacă există aceste threaduri, te rog să-mi dai linkurile, să mă documentez.
3. Eu am lansat acest subiect ca pe un dialog. Di-a-log. Dacă cineva se consideră tulburat deja doar de subiect, nu este obligat să răspundă. Cu sinceritatea, deschiderea de suflet și dorința de a deveni mai bun, aș dori să aflu de ce ar interfera o discuție pe acest subiect cu perioada Postului Mare. Aștept răspuns(uri), mulțumesc. Cele bune!

După cum ţi-a răspuns şi fratele Zaharia, Perioada Sfântului şi Marelui Post este o perioadă cu totul specială din viaţa unui ortodox, iar subiectul deschis de tine este unul care nu ar trebui să ne preocupe în această perioadă...preocupările noastre ar trebui să fie cu totul altele. Ca să nu rămâi totuţi fără un răspuns din partea mea şi ca să întelegi mai bine, te rog să citeşti din semnătura mea "Tinerii şi copiii născuţi în lanţuri".

Multumesc Ovidiu B. pentru raspuns si referinta. Voi citi.

Dacă totuși un mirean are probleme pe subiectul acestui thread, este recomandat să nu o discute cu duhovnicul său în timpul Postului Mare (sau a altui post)?

Zaharia_2009 îmi spusese că tema aceasta, a metodelor naturale de reglare a conceptiei (deci nu pe vreo temă largă a vieții conjugale, în general), a fost răs-discutată pe forum. Rugasem să primesc linkurile acelor threaduri, exclusiv ca să le citesc, să mă pregătesc pentru discuții pentru perioada de după Sfintele Paști. Încă nu am primit aceste linkuri. Mă poate ajuta altcineva? Repet, este strict pentru lectura mea a subiectului. Multumesc.

Recomand o cautare dupa "Humanae Vitae".

Am avut o discutie f. aprinsa cu dl. Mihnea Dragomir pe tema asta si m-a cam abandonat spre sfarsit.

Poate reusiti sa duceti discutia la capat si sa aliniati dvs. pozitia romano-catolica in aceasta chestiune cu morala crestina.

Vedeti aici:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...d.php?p=367689

AlinB, nu mi-am propus sa "reusesc" nimic, atunci cand am lansat acest subiect. În schimb, am deopotrivă niște întrebări, niște convingeri sau niște căutări pe subiectul reglării naturale a concepțiilor, pe care doresc să le discut cu membrii acestui forum, în cadrul unui dialog cât se poate de civilizat și argumentat.

Momentan, mulțumesc pentru linkul sugerat, voi citi cu mare interes. În perioada Postului Mare, am înțeles (de la zaharia_2009 si ovidiu b.) ca nu este potrivită discuția unor astfel de subiecte, cel puțin în cadrul ortodoxiei din România. Prefer să respect această poziție, și să revin pe subiect după Sfintele Paști. Cu această ocazie, dacă va mai fi cazul, reiterez dorința de a mi se explica, cu blândețe și înțelegere, lucrurile pe care nu le știu, așa cum a făcut ovidiu b. (mulțumesc!), și să nu mai fiu welcomed în stilul zaharia_2009, care m-a luat cam tare, fără să fi fost neapărat necesar.

Zaharia are stilul lui..

Nu vad nici o problema in a discuta astfel de probleme in post.

Daca reusesti sa citesti ce ti-am recomandat si vrei sa punctezi anumite aspecte..oricand.

Aș proceda "pe puncte". Impresia mea este că metodele naturale de reglare a concepției sunt confundate cu metodele contraceptive. În realitate, cei care folosesc metodele naturale de reglare a concepției nu elimină nici unul din scopurile naturale ale actului conjugal: plăcerea, dar și posibilitatea de a avea o sarcină. Atâta doar, în perioada de fertilitate a femeii (pe care o pot detecta pe baza semnelor corpului femeii: temperatura / mucus cervical / consistență col), dacă există motive să nu-și poată asuma o sarcină, se abțin.

Deci, aș dori să rămânem exclusiv pe acest punct, și doar ulterior să înaintăm în discuție. Metodele contraceptive (pilule, sterilet, diafragmă, prezervativ, coitus interruptus, spermicide etc) intervin activ în actul conjugal, fie prin eliminarea posibilității întâlnirii dintre sămânța bărbatului și cea a femeii, fie prin împiedicarea nidației ovulului fecundat.
De cealaltă parte, metodele naturale observă ritmurile naturale (lăsate de Dumnezeu) după care funcționează corpul femeii, și, dacă există motive serioase, se abțin de la actul conjugal. În rest, soții respectivi au act conjugal complet.

De ce, așadar, BOR pune pe același plan metodele contraceptive cu metodele naturale de reglare a concepției?

Pai cred ca gasesti raspunsul daca citesti Biblia.Copii sant o binecuvantare nu o greutate in plus.
Nu stiu unde am citit , cred ca era vorba de cultura Cucuteni , au descoperit niste seturi de statuete care in opinia unora ar reprezenta un stramos al calendarului fertilitatii. Numai ca ei credeau ca omul in neolitic se folosea de calendar ca sa stie cand sant cele mai multe sanse sa aiba un urmas.E o mica diferenta fata de timpurile actuale.

Asta e unul din pretextele care a fost invocat deja dar cred ca aduce a ipocrizie.

Elimina in primul rand prin intentie, elimina prin act (alegerea perioadei nefertile) si elimina prin consecinte - eficienta fiind asa cum se reclama similara cu a prezervativului se poate vedea si in practica - familiile catolice nu au mai mult de 1-2 copii.

La fel si utilizarea perioadei nefertile - elimina posibilitatea fecundarii, e acelasi lucru cu "a evita intalnirea celor doi factori fecundativi"

Au fost lasate dar nu cu acest scop.
Daca ar fi fost lasate cu acest scop Dumnezeu i-ar fi comunicat lui Avraam sau chiar mai devreme aceste "ritmuri".

Ce stim insa cu certitudine este ca cel care a mimat indeplinirea obligatiei conjugale dar i-a evitat finalitatea tot prin "a evita intalnirea celor doi factori fecundativi" a fost pedepsit teribil.
Cred ca stiti despre cine e vorba.

Ideea de "naturalitate" daca ati citit dialogul cu dl. Mihnea Dragomir induce o falsa senzatie de legitimitate morala.

A folosi ceea ce Dumnezeu a facut natural pentru un scop imoral nu inseamna ca raul devine bine.


Iar asta fiin un fel de consolare morala?

Pentru ca:
1. Au aceeasi intentie
2. Au aceeasi finalitate

Metoda e drept mai face diferenta - avortul de exemplu e un caz agravant, insa atat timp cat nu vorbim de avort diferentele sunt pur tehnice si nu morale.

Eu stiu ca in BOR se vorbeste totusi de abstinenta, ca fiind singura metoda acceptata, daca nu doresti sa faci copii. Gresesc? Adica, daca nu doresti sa (mai) ai copii, te abtii de la actul conjugal. Acelasi principiu este presupus si de catre met. nat. de reglare a conceptiilor. Daca nu este asa, atunci cei care se abtin, fie si o singura data in viata lor conjugala, sunt sub pacat? Dupa o casatorie ortodoxa, nu are voie sa existe abstinenta sub nici o forma, nicicand? Pot primi o referinta unica si oficiala catre acest aspect?

Ce ma deranjeaza pe mine (imi lipseste, mai degraba) este lipsa unei pozitii oficiale a BOR in acest domeniu. Trimiterea la duhovnicul fiecaruia echivaleaza cu o subiectivitate greu de dus pentru cineva care doreste sa asculte de Biserica cu B mare. Fiindca totusi, Biserica, prin conducatorii ei, este depozitara cea mai autorizata a mesajului lui Cristos, care se exprima prin catehisme, enciclici etc. Echivalent cu Humanae Vitae, ce document exisa in BOR?

Sa revenim la subiect. AlinB, ai facut apel la un cuvand "cheie": elimină. In jurul acestei idei cred ca se duce discutia centrala referitoare la metodele naturale. BOR (de fapt, nu exista un document oficial) spune ca metoda naturala elimina prin intentie, act si consecinte. Eficienta este mult mai buna decat a prezervativului, daca este sa ne legam de acest aspect. Prezervativul are 25% esec, met. nat. au 0,02 in prima parte a ciclului, si 0% absolut in perioada de infertilitate.

In treacat fie spus, as dori sa stiu daca cineva a citit Humanae Vitae in intregime, linistit, incercand sa inteleaga (netrebuind sa accepte) pozitia BC.

Despre eliminarea in intentie, enciclica Humanae Vitae raspunde spunand ca exista, intr-adevar, echivalență de intenții între metodele naturale de reglare a concepției, și metodele contraceptive, dar că, doar în primul caz (al utilizarii metodelor naturale), soții se respectă în mod integral și autentic unul pe celălalt, așteptând iarăși perioada în care vor putea avea act conjugal complet. Adica, in perioada de fertilitate, ei se abtin de la relatiile conjugale, dovedind prin aceasta faptul ca sunt constienti ca o unire conjugala autentica se face printr-un act conjugal complet, deschis posibilitatii ca viata sa apara.

M-as bucura sa citesc o explicatie despre scopul pentru care Dumnezeu a lasat ca ritmurile corpului femeii sa fie asa cum le stim. Aceasta explicatie lipseste din mesajul tau, AlinB.

In cazul doctrinei BC, nu cred ca exista loc pentru mimarea datoriei conjugale. Se vorbeste foarte clar de "datoria foarte importanta de a aduce pe lume copii, ceea ce face ca soțul și soția să devină colaboratori liberi și responsabili ai Creatorului" (cf. Humanae Vitae). Dar "daca exista motive serioase pentru spatierea nasterilor, motive datorate fie conditiilor fizice sau psihologice ale sotilor, fie altor conditii exterioare, Biserica (catolica) invata ca este permis, in acele cazuri, sa se tina cont de ritmurile naturale, (...), pentru a avea raporturi conjugale doar in perioadele de infertilitate (...)" (cf. Humanae Vitae).

Ca principiu, eu cred ca Humanae Vitae stipuleaza raspunsul liber si responsabil, care este cerut omului la orice nivel, in relatia cu Dumnezeu. De foarte curand, m-am aflat la slujba manastirii ortodoxe Sub Piatra, din jud. Alba. Preotul spunea la predica, printre altele, ca Dumnezeu doreste un raspuns liber din partea omului, asta in contextul in care acum este post, si nu trebuie privit ca o presiune din exterior, ci ca o alegere personala. Cred ca, in ce priveste procrearea, ideea este aceeasi: exista porunca de a da viata copiilor, despre care vorbeste si Humanae Vitae chiar din primele randuri. Dar, atata timp cat actul conjugal este complet (însămânțare în interior), și există motive serioase pentru care spațierea nașterilor se impune pentru o anumită perioadă, este licit să se folosească perioadele de infertilitate din cadrul ciclului feminin, pentru a trăi iubirea conjugală inclusiv prin intermediul actului conjugal. Așa cred că trebuie interpretat conceptul de parternitate responsabilă.

In incheiere, rog ne-uitarea la intrebarea mea: am auzit ca se vorbeste de abstinenta in cadrul casatoriei, inclusiv in BOR. Exista oare vreo contradictie intre aceasta pozitie, si opozitia fata de metodele naturale de reglare a conceptiei, ca fiind o "eliminare in intentie, act si consecinta" a posibilitatii de a avea copii, asa cum spune AlinB?

Asta este cea mai fericita cale de urmat, da.

[quote] Acelasi principiu este presupus si de catre met. nat. de reglare a conceptiilor. [quote]

Serios? Adica sa confundati chiar asa usor abstinenta cu abstinenta periodica?
Si un desfranat poate sa nu faca sex in anumite zile, inseamna ca e abstinent?

Depinde care a fost motivul, in orice caz sa nu confundam o greseala de moment cu o greseala institutionalizata si proclamata ca fiind fara de pacat, promovata si chiar predata intensiv sub eticheta Bisericii.

Sigur ca se poate, dar conteaza scopul ei.

Exista diversi parinti care au luat atitudine, exista suficienta invatatura morala ca fiecare sa inteleaga care este drumul corect dar intr-adevar lipseste o declaratie oficiala, asta datorita si unei lipse de centralizare care in schimb exista din plin la catolici.

Sa revenim la subiect. AlinB, ai facut apel la un cuvand "cheie": elimină. In jurul acestei idei cred ca se duce discutia centrala referitoare la metodele naturale. BOR (de fapt, nu exista un document oficial) spune ca metoda naturala elimina prin intentie, act si consecinte. Eficienta este mult mai buna decat a prezervativului, daca este sa ne legam de acest aspect. Prezervativul are 25% esec, met. nat. au 0,02 in prima parte a ciclului, si 0% absolut in perioada de infertilitate.

Daca ai fi citit ce ti-am indicat ai fi vazut ca eu cel putin am citit-o.

Asta e o auto-ironie sau cum?
Unde exista deschiderea daca momentul actului este cu grija planificat, ales atunci cand exista "inchiderea" "naturala" fata de conceptie?

Si te intreb si eu..de ce Dumnezeu a lasat acest ciclu sa fie lunar si nu anual, bianual, la doi ani, etc.?

Crezi ca ghiciturile mele sau ale tale sunt suficient de bune pentru a cunoaste intentiile lui Dumnezeu?

Sau, de ce a lasat Dumnezeu plante cu efecte psihotrope sau creerul sensibil la acest gen de substante?

Crezi ca putem folosi speculatiile noastre ca temei pentru decizii imorale?

Toata polologhia de mai sus se poate inlocui cu un singur cuvant: contraceptie sau daca vrei expersia mai moderna "planificare familiala".

Trist dar expresii de genul "spatierea nasterilor" se pare ca sunt mai degraba special alese pentru a adormi constiinta morala a celor pastoriti.


Printre altele stipuleaza si asta. Nu pentru asta mi-as face probleme ci pentru restul.

Corect.
Poti refuza postul dar cu ocazia asta si perzi ceva, chiar daca nu-ti dai seama pe moment.

Din pacate, doar in primele randuri, mai incolo este despre cum sa NU dai viata copiilor.
Inselator si tragic in acelasi timp.

Post.Quote. observi ca am inlocuit acea expresie confuza cu exact intelesul ei ingrosat.

Repet inca o data desi se pare ca nu stiu din ce motive, un aspect atat de elementar este greu de inteles si e inlocuit cu citate sau prelucari ale lor.

Este actul conjugal cu adevarat complet dat fiind ca se evita in mod constient adevarata lui finalitate pentru care practic el a fost lasat de Dumnezeu?

Faptul ca exista "insamantare in interior" nu ofera nici un fel de legitimitate pentru intentie si finalitate (contracteptia) asa cum de exemplu nici faptul in sine ca exista satisfactie sexuala de ambele parti nu ofera legitimatate in sine.

Incearca sa-ti folosesti gandirea si simtul moral care fara doar si poate le ai si iesi din tiparele de gandire(?) care ti-au fost impuse, oricat de incomod ar fi drumul asta.

Chestia cu "insamantare in interior" este iarasi un pretext pentru a adormi constiinta morala a credinciosului care ar putea fi dus cu gandul la Onan, credincios care subred duhovniceste fiind, nu vrea sa constientizeze faptul ca ceea ce l-a condamnat pe Onan nu a fost actul in sine, ci intentia, reaua vointa, respingerea unei datorii asumate doar la modul superificial (act sexual da, urmasi nu).

Nu contradictie, ci diferenta.
Cum am spus si mai sus, abstinenta inseamna a te abtine de la actul conjugal iar in celalat caz inseamna a avea un act conjugal dar cu intentii si mijloace contraceptive.

E chiar asa greu de inteles?

Dupa parerea mea, actul de a te abtine presupune cunoasterea consecintelor de care vrei să te adăpostești, deci conține o intenție certă de opoziție față de ce "ar putea să se întâmple", adică o sarcină. Altfel, de ce s-ar mai abține cineva? Să nu confundăm abstinența cu castitatea. Castitatea nu poate fi invocată ca motiv pentru spațierea "morală" a nașterilor.

Dacă spui că abstinența "ortodoxă" înseamnă abținere de la actul conjugal, atunci, cel puțin din punct de vedere mecanic, abstinența "catolică" funcționează la fel. Și, așa cum am spus mai sus, cum poți dovedi faptul că o familie ortodoxă practică abstinența "ortodoxă", și să susții, în același timp, că aceeași familie nu este conștientă de efectul implicit, asociat cu abstinența, de "întârziere" a unei posibile sarcini? Altfel, de ce s-ar mai abține?

AlinB, spui că abstinența este cea mai fericită cale de urmat. Dacă este pentru viața monahală, te înțeleg. Dacă spui asta pentru viața de familie, atunci intervine o contradicție în termeni: ce are a căuta abstinența în viața de familie, unde una din îndatoririle creștinești este chiar procrearea?

În definitiv, dacă BOR acceptă cel puțin un singur motiv pentru care soții ar trebui să se abțină, atunci se află pe aceeași linie "de intenție"cu BC. Există sau nu există motive pentru care BOR acceptă, ca legitimă, decizia unor soți de a amâna venirea unui copil pe lume? Presupunând că nu există, și fără să doresc să minimizez (teoretic, evident) puterea lui Dumnezeu de a subveni lipsurilor și neputințelor noastre, ce se întâmplă cu soții care au reale dificultăți materiale sau medicale, pentru care se recomandă amânarea sarcinii numărul "n" cu o lună, două sau mai multe? Presupunând că există, atunci intențiile pentru care BOR și BC acceptă spațierea nașterilor sunt similare.

BC a integrat, în reflecția ei, realitatea creată și lăsată omului de Dumnezeu: aceea a împărțirii unui ciclu feminin în perioade fertile și infertile. Dacă s-a întâmplat ca această împărțire (fertil / infertil) să fie la o lună, sau de ce nu este această împărțire la două sau la nouă luni, cred că este o chestiune secundară. Important este că există, și duce la ridicarea problemei legitimității spațierii nașterilor. Făcând permanentă referire la motive serioase ("seriis causis"), reamintind fără încetare îndatorirea creștină de a aduce pe lume copii (nici Dumnezeu nu a vorbit de un număr anume de copii), și trimițând permanent la propria conștiință, libertate și responsabilitate de fii ai lui Dumnezeu, BC învață, în mod unitar, că viața conjugală este morală și în afara posibilității de a da naștere la copii, cu respectarea celor trei condiții de mai sus.

O altă părere (nu spun concluzie, las deschis subiectul inclusiv pentru mine) este că nu se poate pretinde că există abstinență doar pentru abstinență (adică fără să fie conștientizat efectul implicit de "întârziere" a unei sarcini - în speță, abstinența "ortodoxă", abstinență "bună" în act și intenție), și abstinență cu intenție conștientizată de "întârziere" a unei sarcini (în speță, abstinența "catolică", abstinență "rea" în act și intenție). Abstinența rămâne abstinență, indiferent cine și când și de ce o practică: este un act deliberat de amânare a sarcinii. Adică, cineva spune "Știi, eu doar mă abțin și atât", iar celălalt spune "Eu mă abțin fiindcă doresc să amân o sarcină". Eu nu găsesc argument pentru care, în primul caz, cineva să răspundă "stai liniștit, e ok", iar în al doilea caz, să spună "a, e un act imoral și contraceptiv, ceea ce faci".

Am observat, și sper să nu exagerez dacă cer să fie lăsat la latitudinea cititorului să interpreteze, după cum dorește el, cele scrise de mine. Spațiu pentru argumentație există din plin, nu cred că trebuie să-mi fie înlocuite cuvintele proprii cu cele ale cititorului. Alți cititori au "ochelari" proprii de lectură, cred că trebuie respectați atât ei, cât și autorul articolului. Mulțumesc.

Nu stiu ce diferenta faci tu intre cele doua.
Probabil de durata.

Daca ignori detaliile.
Dar stii vorba aia: diavolul se ascunde in detalii.

Bun, deci sa intram in detalii.

Abstinenta ortodoxa inseamna "NU" si "NU".
NU vreau sa-mi asum consecintele actului sexual (sarcina, copii, etc.) ma abtin si de la actul sexual pentru ca sensul si finalitatea lui, lasata de Dumnezeu, este sarcina.

Abstinenta catolica inseamna "DA" pentru actul sexual si "NU" pentru sarcina.
Adica gust din placere, dar nu imi asum consecintele.

Cam la fel si cu Onan: fac sex cu sotia fratelui meu, dar nu-i las urmasi.


Asa zisa "deschidere fata de viata" e o minciuna si nici macar una alba -diferenta fata de Onan este una de tehnica.
Si el folosea un procedeu "natural" - impiedica contactul intre materiile necesare conceptie.
Si metoda calendarului urmareste EXACT acelasi lucru.

Motivul l-ai enuntat chiar tu, din anumite motive (sa speram ca justificate) cei doi sau unul din ei poate decide ca nu-si pot/poate asuma aducerea pe lume a altor copii presupunand ca totusi exista cativa.

Cred ca singurul motiv care ar fi cu adevarat justificat ar fi un caz medical grav.
E destul de greu sa-ti dai parerea pentru fiecare din orice alte posibile motive deoarece poate fi nu doar un singur motiv ci chiar o combinatie de motive unele justificate altele mai putin justificate spiritual.
De asta si fiecare caz in parte trebuie judecata cu duhovnicul si nu se pot stabili norme absolute care sa acopere absolut toate situatiile posibile.

La fel a lasat si Dumnezeu posibilitatea ca barbatul sa nu-si finalizeze actul sexual asa cum trebuie pentru a nu produce o sarcina.

A lasat si posibilitatea ca femeia/barbatul sa se simta satisfacuti sexual fara a avea un act sexual complet sau cu un partener.

La fel a lasat posibilitatea ca sectionand carotida (o mica incizie, nici nu doare cine stie ce) sa pui capat vietii unui om.

Poate imi explici si mie de ce crezi ca a folosi aceste lucruri "lasate de Dumnezeu" vin automat si cu o binecuvantare in a fi folosite.


Sa lasam teoria si sa-ti pun o intrebare la obiect pentru care prefer un raspuns la obiect.
In biserica catolica, judeca sau nu duhovnicul motivele contraceptiei si da sau nu binecuvantare pentru contraceptie?

Sau altfel spus, a folosi motivele gresite pentru contraceptie este sau nu un pacat care este spovedit si pentru care se da canon?

Faci intentioant sau nu niste confuzii care cred ca au fost lamurite mai sus.
Dar sa mai fac o incercare:

Abstinenta catolica nu e abstinenta, este echivalentul lui "a gusta din fruct, dar a nu plati pentru el".

Asta duce la ce zie o zicala care se foloseste in alt context - de ce sa cumperi vaca cand laptele e gratis?

De ce sa faci copii si sa-ti asumi responsabilitatile, sa ai o viata dificila cand poti sa faci sex si fara sa ai ani dupa dureri de cap?

Sau, cazul fericit - facem un copil si urmatorul il spatiem pana la menopauza - atunci i-a venit randul dar daca n-a mai fost sa fie, care e vina noastra?

Instinctul sexual - lasat de Dumnezeu (cred ca aici suntem de acord, nu?) tocmai pentru ca individul sa fie impulsionat in a depasi barierele aparente si a-si implini menirea - aceea de a perpetua specia, este deturnat mai exact pervertit de la menirea lui si pus sa lucreze pentru placere dar nu si pentru scopul sau final.

Nu trebuie sa stai sa analizezi prea mult ca sa vezi ca acelasi lucru se intampla in majoritatea cazurilor condamnate chiar de BRC ca fiind perversiune (apropo, acum intelegi de unde vine termenul?) sexuala.

In final, prin aceasta abordare, aceasta pervertire a instinctului perverteste si natura spirituala a omului - el este invatat ca se poate folosi de orice "a lasat Dumnezeu" cum spuneam mai sus pentru a-si atinge satisface poftele elundand de fapt intentia Divina si mai rau - avand chiar impresia de legitimitate morala.

Abstinenta ortodoxa inseamna: zici ca nu ai bani sa cumperi? (ca esti sarac, ca ai datorii, ca vrei o vacanta in Grecia - nu conteaza) nu te atingi de marfa.

Asta duce la o adevarata responsabilizare vizavi de actul procreativ si elimina problema pretextelor care prin insasi natura umana tind sa ia locul motivelor.

De regula instinctul sexual este unul foarte puternic - daca se ajunge totusi la abstinenta in pofida lui, poti fi sigur ca motivele sunt ff. intemeiate si in felul acesta se ajunge practic la un echilibru (cu conditia totusi sa exista un punct de sprijin duhovnicesc al acestei balante).
In felul acesta instinctul lucreaza ca un factor pozitiv in fiinta spirituala a omului iar energia din spatele lui poate fi canalizata in directii spirituale.

Clar acum?

Atunci incercati sa folositi termenul corect si sa nu va ascundeti in spatele cuvintelor alese pentru a eluda in constiinta cititorilor un principiu moral asa cum si biserica dvs. face acelasi lucru cu constiinta enoriasilor ei.

In loc de "spatierea nasterilor" folositi va rog "contraceptie" sau "planificare familiala" pentru ca asta este de fapt ceea ce se practica si se predica in insusi "corabia manturii" unde considerati ca va aflati.

Multumesc.

Ce s-o mai lungim atat,daca se respecta perioadele de abstinenta propuse de BO pt perioadele de post,zile de post,zile liturgice samd nu se ajunge la 'teroarea' de a avea copii cat o echipa de fotbal.
Este foarte clar,daca ai destui copii si parca n-ai mai vrea sau nu ai bani sa-i cresti,mai ia o pauza...lasa-ti sotia sa citeasca o carte,gaseste alt hobby.
Vad cum multi isi cheltuiesc toata energia pt a gasi o cale,un siretlic care sa pacaleasca"sistemul".Sa avem placere din plin,dar sa deturnam consecintele.Sa nu renuntam la sinele nostru nici chiar pt putin,sa nu facem sacrificii care vizeaza senzatia noastra de bine.

Intotdeauna am apreciat persoanele cu autocontrol si disciplina care isi pot abtine chemarile instinctuale in diverse situatii.Omul cu vointa este unul superior,pe cand o persoana care se lasa condusa de instincte abia trece de nivelul unui animal.In mai toate situatiile,cand lasam instinctele sa ne domine ne bagam intr-o zona tulbure,care isca multe probleme.

La fel si cu mancatul...Cineva ma intreaba de ce nu ma asez cu ei la masa,desi era 9:30 pm!!!! Le-am raspuns candid,ca dupa aceasta ora toate alimentele se depun sub forma de depozite de grasime,deoarece in urmatoarele ore nu voi consuma aceste calorii,drept urmare ma voi ingrasa.Atunci persoanele in cauza,au inceput sa rada cu gura pana la urechi...Ahhhhh,pai de ce nu fac fitness si sala?Ca ei asa fac,mananca ce vor,cat vor si la ore interzise,dar ei fac sala in fiecare zi vreo 2 ore...
Mie imi pare un timp pierdut,sa fac efort fizic artificial,sa transpir intr-o sala cu mai multi si sa schimbam aparatele transpirate intre noi.Daca nu mananci la ore tarzii asa-i ca nu-ti mai trebuie sala?Sau refuzi sa manaci ca un porc cantitati industriale?

Sau altii care iau chimicale,pastile,saruri ca sa slabeasca dar nu ar renunta la modul dezordonat de a manca sau nu ar face 2 pasi pe jos!!!

Doamne ajută!Nu, categoric nu!
Abstinența catolică este aidoma cu cea ortodoxă. Abstinență=înfrânare. Așa o concep eu.

Am urmărit destul de atent(cred) dialogul dvs cu Andrei și am savurat până și toate virgulele pe care le-ați folosit.


P.S. Eu sunt greco-catolic, dar pentru că n-am găsit în profil acest status, am preferat să nu mă prezint la ”altele...”

Am învățat că dorințele mele nu mă ajută să mă ”zidesc” după Voia lui Dumnezeu, așadar nu după dorința mea voi interpreta argumentele dvs, ci după sensul folosirii lor conform Voii lui Dumnezeu, transmisă și nouă prin Duhul Sfânt.

Argumentele pe care le-ați prezentat, de fapt s-au infiltrat insidios în subconștientul dvs chiar dacă le-ați preluat din surse de încredere. De ce le-ați adoptat? Pentru că sunt permisive cu înfrânarea; asta considerând că nu v-ați contrazis din ”duh de ceartă”.

Cuvintele ”de specialitate” pe care le folosiți sunt cât se poate de perfide deoarece sinonimele lor sunt la fel de imorale ca și scopul urmărit; dacă într-adevăr scopul ar fi programarea, conceperea sarcinii(și nu evitarea ei), atunci actul de ”conjugare” s-ar desfășura numai în perioada fertilă.

”Reglarea naturală a concepției” este reglată natural din vecii vecilor și nu trebuie studiată; de ce ar trebui să studiez băgarea găleții în fântână, dar să nu cumva să scot apă?????

Dumnezeu i-a dat femeii să fie fertilă, adică i s-a dat ovulația.
Dacă nu a fost fecundată, atunci se demarează o nouă ovulație prin curățarea ”patului” germinativ din uter(menstruația) și înlocuirea lui cu unul nou.
Eu personal cred că Dumnezeu i-a dat femeii câte o ovulație la fiecare ciclu astral pentru ca tot omul ce se naște din femeie să se raporteze la un anumit sector din Împărăția lui Dumnezeu.

Lăudat fie Isus!

Afirmatiile de genul asta au inceput ca o gluma insa din pacate au sfarsit prin a fi luate in serios de cei care nu prea stiu cu ce se maninca chestii ca fertilitate, perioada de fertilitate, etc.

Tu chiar crezi ca intr-un an de zile toate perioadele fertile se suprapun exact cu perioadele de post sus amintite?

E suficient sa nu se suprapuna o singura data intr-un an, si avand in vedere si energia care se aduna de la postul prelungit la extrem, poti spune ca da, si cu perioadele dese de post poti avea echipa de fotbal.

Esti sigura ca nu e ora 22 sau poate 19? :)

Sa stii ca efortul fizic este bun si pentru sanatate in general nu doar pentru slabit.

Cred ca am subliniat mai sus diferentele..

Apreciez. :)
Dar nu vad cum se impaca afirmatia asta cu cea cu care ati deschis postarea.

Sunt oarecum curios cat din ceea ce este catolic este litera de lege si pentru un greco-catolic.

Si in bisericile greco-catolice se predau lectii de evaluare a perioadelor de fertilitate feminina pentru a fi fentate beneficiind totusi de bucuriile sexului conjugal?

Ma asteptam daca ati citit cu atata atentie sa afirmati asta mai degraba despre colegul dvs. catolic deoarece sunt efectiv rupte din instructajul primit si in mod evident zic eu prea putin trecute prin filtrul ratiunii si moralei crestine.

Iar daca dvs. ati fi vrut sa demonstrati ca va situati pe un alt nivel decat el, ar fi trebuit sa va argumentati afirmatia de mai sus, ori nu faceti decat sa impingenti in contul meu ceea ce eu am demonstrat argumentat ca pica in sarcina dumnealui.

Solidaritate, inteleg dar e nevoie de ceva mai mult pentru a demonstra ca aveti dreptate.

Iar ceea ce am scris eu mai sus si pe topicul recomandat sunt rezultatul discutiilor avute aici si nicidecum idei insusite din alta parte.


Nu inteleg ce inseamna "permisive cu infranarea",

Iarasi nu inteleg..ma citati sau..?


Pai de ce...pentru ca e mult mai placut sa scoti galeata goala, cu apa e mai grea, transpiri..

Da, stiu logica spune ca te re-hidratezi cand iese galeata la suprafata dar multi nu vad lucrurile asa de departe si prefera sa transpire mai putin facand sportul galetii goale chit ca in final s-ar putea sa moara de sete.

Doamne ajută!Afirmația cu care am deschis postarea este o clarificare a unei afirmații de-a dvs, pentru că simt că nu e o convingere.

În principiu este sugerat ca literă de lege tot ce e catolic, însă tradiția ritului gre-cat este ortodoxă.

Nu am auzit de astfel de evaluări decât pe net, iar eu oricum le-am combătut.

Mai departe v-ați băgat peste andreicosmovici, dar totuși răspund la ”permisiv cu înfrânarea” și spun același lucru: ”concesiv cu înfrânarea”.


Lăudat fie Isus!

Lăudat fie Isus!

Dupa discutiile avute pana in acest moment, mă apropii de următoarea concluzie:

1. La nivel de intenție, prin practicarea abstinenței (complete sau periodice, după caz), ortodoxul și/sau catolicul știe prea
bine că, în acest fel, nu va mai avea copil. Chiar și abstinența completă a ortodoxului poate deveni periodică, în sensul reluării
ei, atunci când revine motivul pentru care a fost practicată inițial.

2. La nivel strict fizic, abstinența ortodoxă sau catolică se manifestă în același fel: se întrerupe complet legătura conjugală.

Este important să distingem cele două realități de mai sus, fiindcă ele arată că există conștiința unei cauzalități care să
permită unei familii ortodoxe sau catolice să pună problema amânării unei (noi) sarcini. Dacă nu ar fi așa, atunci nici BOR nu ar
mai fi permis nici un fel de motiv de amânare a unei sarcini, nici măcar prin abstinența totală, și nici BC nu s-ar fi pronunțat
asupra metodelor naturale, ambele obligând, în conștiință, la facerea nelimitată și necondiționată de prunci. Ori, acest lucru
nefiind valabil în acest moment, suntem îndemnați să reflectăm asupra responsabilității (de care vorbea AlinB mai devreme) pe care
Dumnezeu a pus-o între mâinile noastre, inclusiv la acest nivel.
Întrebarea care decurge firesc din acest punct este următoarea: cum putem ajunge, dacă este cazul, la distingerea între un caz
corect și justificat de amânare a unei sarcini, și un caz fals? Aici intră în joc formarea personală, gradul de înduhovnicire
șamd.

Dacă la nivel de intenție (fiindcă urmăresc evitarea unei sarcini), și la nivel de manifestare (fiindcă presupun lipsa completă a
întâlnirii conjugale), abstinența ortodoxă și catolică pot fi considerat identice, rămâne să reflectăm asupra motivelor pentru
care BC a considerat justificată, în caz de motive serioase, folosirea legăturii conjugale în perioada de infertilitate lunară a
femeii, în timp ce BOR a considerat justificată practicarea abstinenței absolute, pentru aceleasi motive. În această optică,
presupunând un motiv grav pentru care amânarea unei noi sarcini ar necesita trecerea unui an de zile, o familie ortodoxă va
trebui să se abțină complet, timp de un an de zile, de la relații conjugale, în timp ce o familie catolică nu va putea avea
relații conjugale decât în perioadele de infertilitate din cadrul unui ciclu. Când au statuat acest lucru, probabil că BC a avut
în vedere importanța inclusivă a actului conjugal pentru menținerea unității vieții de familie, și probabil că BOR a considerat că
menținerea unității vieții de familie se poate realiza și exclusiv într-un mod spiritual (abstinență + rugăciune), minimizând
importanța relațiilor conjugale în atingerea și menținerea acestei unități.

Cel mai bine sa folositi functia "quote" sau daca citati si folositi doar ghilimelele sa mentionati si cui apartine afirmatia in cauza, astfel lucrurile devin confuze.

Sa inteleg ca sunteti totusi in dezacord cu acele practici contraceptionale ale planificarii familiale predate de biserica romano-catolica?

Oops! Comparatia cu mancatul mi se pare un pic cam jenanta. Teoretic poti sa nu mananci nimic si 40 de zile, sau mai mult, dar la un moment dat tot trebuie sa te alimentezi cumva. Noi nu vorbim de mancatul inainte sau dupa 9.30 pm, cum nu vorbim nici despre relatia dintre soti inainte sau dupa masa, ci "daca" se face, "cand" se face si "cum" se face pentru a nu cadea in ceea ce traditia considera pacat. Atat timp cat inca mai avem deschisa calea spre procreere, cum ar trebui procedat dupa ce postul a trecut, dar parca n-am mai vrea si alti copii? In ciuda unei doctrine destul de severe si stricte, eu am observat o oarecare "relaxare" din partea unor duhovnici. Ei nu privesc relatia conjugala ca pe un viciu cum ar fi fumatul sau betia, ci ca pe o necesitate sau chiar un "liant" in bunul mers al casniciei. "Refuzul" din anumite motive, poate aduce tensiune, iar cand nu este pace, parca nici la Dumnezeu nu ne putem gandi prea bine. Acesti duhovnici par a fi in mod tacit de acord cu anumite forme de contraceptie, considerand ca sunt pacate mai usor de iertat decat avortul.
Oricum ar fi, sa presupunem ca ne incadram exact in sfanta traditie ortodoxa in ce priveste acest aspect, ce ne indreptateste sa credem ca am rezolvat problema mantuirii? Ca si mirean, cand esti expus complet oricaror provocari, atat timp cat esti sanatos, mie mi se pare imposibil sa poti spune: "Iata, Doamne, desi vad tot, aud tot si toate simturile imi sunt invadate de tentatii, eu trec smerit pe langa ele, pentru ca Tu imi dai putere sa mi le infranez pe toate." Teoretic asa ar trebui, dar practic asta se intampla mai mult pe la unele vaduve... Cand cei doi soti sunt bine-sanatosi, dar nici prea tineri sa mai aiba copii, nici prea batrani ca sa nu mai fie apti pentru asta, ce sa faca, avand in vedere ca ideea calendarului este pentru cei ce nu s-au "fript" inca?

Problema distinctiei dintre pacate usor / greu de iertat mă depăşeşte, îmi declin competenţa. Contracepţia însă, după părerea mea, nu poate fi niciodată bună, deoarece provoacă dezordine în interiorul cuplului şi în societate, şi dizolvă simţul de responsabilitate faţă de valoarea fidelităţii, a angajamentului dat, a noii vieţi care este posibil să apară printr-o relaţie sexuală. Demonstraţia acestei idei se poate face, însă este mai complexă, mai nuanţată. Există chiar un sondaj deosebit de important, care a descoperit, prin intermediul instrumentelor sociologice, faptul că există o relaţie directă (la fete) între acceptarea contracepţiei (chiar dacă nu o practică), şi pierderea sensului vieţii. Cine este interesat, poate să studieze acest link.
În plus, contracepţia chimică este devastatoare pentru corpul femeii. Dr. Ellen Grant explică aceste lucruri, vezi cărţile sale "Sexual chemistry" şi "The Bitter Pill".

Pentru aceste motive, aş avea mari rezerve faţă de orice formă de contracepţie. Din păcate, metodele naturale de reglare a concepţiei sunt asimilate cu metode contraceptive, deşi nu se intervine cu absolut nimic în actul fizic al legăturii conjugale, iar permisivitatea folosirii perioadelor infertile pentru relaţii conjugale, existentă în învăţătura BC, este dată numai dacă se are în vedere porunca lui Dumnezeu, şi numai dacă este vorba de o situaţie gravă şi temporară.


Ce inseamna ca "nu s-au fript inca"? La ce te referi?

Aş mai face o precizare: metoda calendarului reprezintă precursorul metodelor naturale de reglare a concepţiei. A fost dezvoltată prin anii 1930, dar între timp au apărut studii noi, foarte bine puse la punct. Metoda naturală cu procentul de siguranţă cel mai ridicat este metoda simpto-termică a Dr. Joseph Rotzer. În România există monitori şi familii care practică această metodă naturală, cine este interesat/ă, putem lua legătura.

Povara unui avort atarna extrem de greu pe crucea conjugala. Ce sa mai spunem cand e vorba de mai multe? Cu alte cuvinte, e ca in Codul Penal: poti primi un avertisment sau o amenda usoara, sau poti face ani grei de inchisoare. Gravitatea faptei determina fermitatea pedepsei.

Dumnezeu ne-a dat copii frumosi si sanatosi pentru ca asa a vrut El, nu fiindca ne-am propus sau programat noi. Dupa mintea noastra de atunci, eram incredintati ca ne incadram intr-o perioada non-fertila. Probabil pentru o siguranta de cel putin 80%, femeia trebuie sa aiba ciclurile foarte regulate, ca a unui ceas elvetian. Din motive binecuvantate de Dumnezeu, la noi nu s-a intamplat asa, fie ca era vorba de stari emotionale, fie de schimbare de clima, fie din "exceptia care confirma regula". Sau poate nici noi n-am luat foarte in serios niciodata limita extrema a calendarului in tineretile noastre. Exact nu mai tin minte ca a trecut mult timp de-atunci... Dar asa cum vad eu lucrurile, chiar daca exista "studii foarte bine puse la punct", intotdeauna va fi un "ceva" prin care Dumnezeu sa ne ajute sa nu facem prostii prea mari in naivitatea noastra.

Fără discuţie, dar colaborarea dintre Dumnezeu şi om presupune răspunsul liber şi responsabil al omului. Nu spun că acest fapt reprezintă un merit al omului.


Metoda calendarului reprezenta un simplu algoritm, care nu ţinea cont de diverse particularităţi (oboseală, boală, stress etc). Metoda simpto-termică ţine cont de aceste particularităţi, şi stabileşte graniţele perioadelor (fertilă şi infertilă) exclusiv pe baza acestor semne ale corpului femeii: mucusul + temperatura + diverse caracteristici ale colului uterin. În funcţie de modificările şi particularităţile acestor trei "martori", şi în conformitate cu nişte reguli foarte clare, se ajunge la un procent de siguranţă de 99,8, chiar 99,9 în primele zile ale ciclului (menstruatie), şi 100% în perioada post-ovulatorie.
Trebuie înţeles (şi studiat, pentru cine doreşte) faptul că metoda calendarului a fost practic înlocuită de metodele naturale de reglare a conceptiei, care sunt cele corecte, in sensul in care tin cont de semnele amintite mai sus (temperatura, mucus, col), în acest fel fiind capabile să integreze orice modificare: boală, stress, ciclu mai lung etc. Ca o concluzie, NU este necesar ca femeia să aibă cicluri regulate, pentru a putea practica metoda simpto-termică a Dr. Joseph Rotzer.

Aici ai scos în evidenţă o chestiune de nuanţă. Cred că orice creştin trebuie să aibe această optică: mă străduiesc atât cât pot într-o direcţie, dar îl rog în acelaşi timp pe Dumnezeu să-mi guverneze şi inspire faptele şi gândurile. În consecinţă, sunt deschis şi la întorsăturile de situaţii care pot surveni raportat la planul meu uman iniţial, încredinţat fiind că întorsăturile respective sunt semnul intervenţiei lui Dumnezeu în viaţa mea.

Una din "binecuvântatele întorsături" este survenirea unei sarcini, peste planul meu uman. Eu cred că, indiferent de gradul de siguranţă al unei metode sau al alteia, rămâne valabilă problema responsabilităţii personale faţă de porunca "creşteţi şi vă înmulţiţi".

Aşa cum am spus şi mai devreme, abstinenţa ortodoxă, totală, se hrăneşte din aceleaşi intenţii de amânare a sarcinii din care se hrăneşte şi abstinenţa periodică catolică. Diferenţa este următoarea: BC consideră că unirea conjugală este permisă şi importantă pentru unitatea vieţii de familie, atunci când acea familie este într-o situaţie în care, din punct de vedre uman, este necesară amânarea unei sarcini. BOR consideră nepermisă utilizarea căsătoriei în perioadele de infertilitate ale femeii, deşi actul conjugal din acea perioadă ar fi tot complet, şi deşi intenţia soţilor nu ar fi de a se sustrage poruncii lui Dumnezeu, ci doar de a amâna venirea unei noi vieţi, pentru motive întemeiate.

planificarea
 

Lăudat fie Isus!Nu sunt de acord cu planificarea familială ”lunară”; adică după ”planificarea” din ianuarie, urmează ”planificarea” pe februarie, apoi la a 3-a planificare(martie) samd. Într-un an sunt 12 ”planificări”?

Nu e predată de BRC.
1-Se intervine în actul fizic al legăturii conjugale prin conștiința detaliului de risc 0 al concepției care intervine fizic prin faptul că dacă n-ar fi atunci actul sexual nu s-ar desfășura.
2- Acest detaliu contrazice porunca lui Dumnezeu.
3- Este permisă numai dacă situația e gravă și temporară? Interesant că este permisă dacă situația este temporară, lucru perfect aplicabil și abstinenței. Dacă situația ar fi definitivă atunci ”metoda” n-ar fi permisă?

Aţi sesizat un aspect important: in mod normal, nu poti vorbi de planificare, fiindca omul nu are aceasta putere. Are darul de a putea da viaţă, dar pe care-l poate "aplica" sau "regla" după harul momentului. Cum am conchis şi mai sus, atât în BOR cât şi în BC există o acceptare a unor motive grave, serioase, care pot duce la "reglarea" (a se citi: stabilirea de comun acord, între soţi, a) momentului în care, chiar dacă nu faci efectiv copilul, măcar încerci, având conştiinţa că acesta poate să vină.

Fără să am intenţia de a greşi, doresc să amintesc totuşi faptul că, în învăţătura BC, există un spaţiu foarte clar dedicat metodelor naturale de reglare a concepţiei. A se citi, într-o primă fază, enciclica Humanae Vitae, sau paragraful 2370 din Catehismul Bisericii Catolice.

Într-adevăr, dacă o familie creştină ar urmări utilizarea metodelor naturale de reglare a concepţiei doar pentru a evita la nesfârşit o sarcină, atunci ea s-ar afla în contradicţie, prin acest comportament, cu porunca lui Dumnezeu. Dacă însă recurgerea la perioadele infertile ale ciclului se face pentru a trece doar de o perioadă mai dificilă, care necesită amânarea unei (noi) sarcini, atunci soţii au un comportament moral. Un act este bun, din punct de vedere moral, atunci când deopotrivă mijloacele utilizate şi scopul vizat sunt bune. În cazul nostru, mijlocul utilizat (recurgerea la perioadele infertile ale soţiei) este bun, deoarece presupune aşteptare reciprocă, respect, act conjugal complet, dar şi deschidere pentru viaţă, în cazul unui eşec al aplicării metodei naturale. Scopul utilizat este bun, atunci când recurgerea la metodele naturale de reglare a conceptiei este temporară, şi nu se uită de porunca lui Dumnezeu.

Plusul pe care metodele naturale îl aduc este că, datorită descoperii perioadelor de infertilitate a femeii, soţii îşi pot exprima iubirea şi prin relaţiile conjugale - lucru extrem de important pentru unirea şi bunul mers al familiei -, chiar dacă există motive obiective care să ceară amânarea venirii unei (noi) sarcini. Din păcate (după părerea mea), BOR nu acceptă această optică, deşi, prin practicarea abstinenţei complete, se urmăreşte acelaşi scop pe care-l urmăreşte şi abstinenţa periodică: amânarea unei sarcini. Unde este atunci diferenţa, în faţa poruncii lui Dumnezeu? În faptul că metodele naturale permit detectarea perioadelor de infertilitate? Acest lucru este o realitate lăsată de Dumnezeu, pe care omul a descoperit-o. Şi atunci, dacă lucrurile tot stau în acest fel, de ce să nu poată exista unire conjugală în această perioadă în care există motivul grav de amânare a sarcinii, atâta timp cât ştim că viaţa conjugală participă la echilibrul familiei?

Dacă situaţia este definitivă, fără să existe vreun motiv obiectiv, atunci da, metodele naturale nu ar fi permise şi morale.

Lăudat fie Isus!Omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. În chipul omului(în darurile date lui) stau toate capacitățile dumnezeirii, însă în puterea voinței sale zace asemănarea pe care omul o poate împlinii numai dacă se străduiește peste limitele sale umane(transcendental).

Metoda pe care o ”propovăduiți” are meteahna de a menține omul la nivelul maximal de om și nu de a-l stimula să se depășească, să se mântuiască; între altele este un obiectiv al... ”globalizării” consumismului.
Oare trebuie să avem înțelegere față de instinctele omului că-i totuși numai om? Dumnezeu n-are înțelegere.

Am citit un dicton superb: ”Dacă gândești ca un om, dacă vorbești ca un om, dacă te comporți ca un om și iubești ca un om, nu ești decât om.”(aprox)

BOR planifică mântuirea (fără calendar).
Numai o situație gravă definitivă (deci irevocabilă) poate fi obiectivă (dpmdv) și-atunci nu-nțeleg cum o fatalitate poate fi imorală.

Îmi pare că faceţi o confuzie aici, de parcă mântuirea ar fi ceva pentru îngeri şi nu pentru oameni. Nu, îngerii nu se mântuiesc, ei s-au mântuit de mult, s-au ales apele, acolo, sus. Ceea ce se joacă acum, este mântuirea noastră. Eu sper să fiu om, nu îmi propun să îmi depăşesc condiţia în care m-a creat Dumnezeu. Şi, ca om, sper să mă mântuiesc.


Prin urmare, cum procedează ortodocşii, astfel încât sporul natural al familiilor este negativ ? Înţeleg din acest topic că, după un copil sau cel mult doi, ei aleg abstinenţa completă şi definitivă, potrivit preceptelor Bisericii lor, astfel încât cuplurile căsătorite încetează de a mai avea legătură trupească vreodată ?
Sau, de fapt, una spun preoţii lor la omilie şi alta şuşotesc penitenţilor la spovadă ?

Dumnezeu a sădit în firea omului câteva legi fundamenale numite instincte, cum sunt instinctul conservării vieţii şi instinctul de perpetuare a vieţii. Pe acestea le avem comune cu toată seria vieţuitoarelor care, însă, le au ca norme fixe de viaţă.
Numai omul poate interveni, cu libertatea voinţei şi cu funcţia conştiinţei, să modifice natura acestor norme fixe, în două sensuri opuse: 1- înspre dereglarea lor devenind patimi; 2 – înspre convertirea şi sublimarea lor prin virtute, înspre eliberarea de tirania lor prin nevoinţă şi lupta metodică. Deci, un instinct sădit ca lege de existenţă a firii devine patimă prin libera voinţă a omului.

Împlinirea oricărui instinct al firii e însoţită de plăcere. Omul, numai omul, dintre toate vieţuitoarele, vrea să despartă funcţia biologică a instinctului în două, vrea să separe rostul instinctului de plăcerea ce-l însoţeşte, alegându-şi plăcerea şi refuzându-i rostul.

Doamne ajută!Într-adevăr, e vorba de o confuzie, însă dvs o faceți, ba vă și contraziceți spunând că nu vă propuneți depășirea propriei condiții, fără să știți care e aceasta:
34. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteţi?"(In10,34)
dar totuși sperați la... transcendență, posibilă doar prin El:
6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.(In14,6)

Când am spus că BOR planifică mântuirea, eu nu m-am referit doar la ortodocși, ci la Biserică și-apoi la principiul de credință, la Adevăr, care nu poate fi diferit.

În acest caz, modificaţi întrebarea mea, punând "cei din Biserică" sau "cei care susţin principiul de credinţă" în loc de "ortodocşi". Pe mine mă interesează dacă abstinenţa perpetuă după primul sau cel de-al doilea copil este o practică larg folosită de cei care o propovăduiesc, din moment ce familiile ortodoxe pe care le cunosc au, în majoritate, unul sau doi copii.

planificarea
 

Cristos a înviat!Da, așa-i, aveți dreptate.
Recunosc că mai demult nu eram adeptul acestei soluții, dar acum, privind înapoi, mă deplâng.
Eu însumi am avut nevoie mai întâi de formularea unei atitudini bazată pe Duhul Sfânt și El bine-nțeles că m-a ajutat. Acum m-aș minți în primul rând pe mine dacă aș spune altceva și-I mulțumesc lui Dumnezeu.

Mesajele lui andreicosmovici sunt proiectate anume pentru a specula prin atente și insidioase formulări intelectuale orice fisură din Cateheză și din cuvântările clericilor cu scopul de a ”căpușa” pornirile instinctuale umane care acționează împotriva Duhului mereu; nu văd în cuvântul lui andreicosmovici acțiunea Duhului Sfânt, ci doar insistență, și-atunci bănuiesc că probabil e plătit de vreo fundație pan-europeană cu ”scopuri” precise de ”organizare familială” pe principiile inalienabile ale drepturilor omului.

Sunt interesat si eu de raspunul la aceasta intrebare. Imi părea că intrebarea a fost pusă Dlui Demetrius, dar nu v-a raspuns (inca).

Nu am experienta despre cum (daca) se raspunde unei abordari precum cea de mai sus, a Dlui Demetrius. Orice om are dreptul sa creada ceva despre cineva, dar este bine sa-si fondeze cat mai bine presupunerile, din cat mai multe surse independente, si sa prezinte aceste surse, sa nu le tina secrete. Nu stiu care ar fi aceste surse, in cazul Dlui Demetrius.
In orice caz, abordari precum cele ale Dlui Mihnea Dragomir sau Ovidiu.B sunt mult mai respectuoase si stimulante intelectual, respecta legile de baza ale dialogului. Le dau drept un exemplu de urmat, dupa parerea mea.

Raman linistit in ce priveste intentiile pentru care am demarat acest topic. Sunt un crestin catolic, practic metoda naturala de reglare a conceptiilor, si sunt preocupat de motivarea teologica si filosofica a metodelor naturale, tocmai fiindca sunt greu de practicat. Lunar, in viata conjugala intervine o perioada de abstinenta totala, care dureaza aprox. 12 - 14 zile, si care se suprapune si cu perioada de fertilitate a femeii, cand chemarea pentru viata conjugala este mai apriga pentru aceasta. Dintr-un anumit punct de vedere, acest post poate fi mai dificil decat cel alimentar, in sensul in care, in timpul postului alimentar, poti totusi sa elimini senzatia de foame, mancand de post. In timp ce, senzatia de dorinta si apropiere trupeasca nu poate fi eliminata cu nimic. Sfintenia nu presupune alterarea naturii umane, ci "supunerea" acestuia unui scop mai inalt. Deci, abstinenta inseamna, la nivel mecanic, scrasnire din dinti, pentru un scop pe care-l consideri mai inalt decat realitatea pentru care te sacrifici.

Un lucru nu inteleg: in acest topic, s-a argumentat ca despartirea placerii actului sexual, de consecintele posibile, este imoral. Este adevarat ca, prin utilizarea metodelor naturale, se desparte unirea trupeasca (placerea) de procreare. Insa, in acelasi timp este respectata porunca lui Dumnezeu, "inmultiti-va", fiindca metodele naturale sunt utilizate doar in perioada in care, obiectiv, nu se poate asuma o noua sarcina. In plus, asa cum sugera si Dl Dragomir, se rezolva o problema destul de spinoasa a familiei: frecventa relatiilor conjugale. Cei care sunt casatoriti stiu despre ce este vorba. Nu conditionezi iubirea conjugala de actul conjugal, dar este cert faptul ca relatiile conjugale ajuta mult in pastrarea unitatii si a bunei dispozitii dintr-o familie. Intreba Dl. Dragomir mai sus, si intreb si eu acum: sa inteleg ca in BOR, cuplurile tinere care nu mai au copii, practica abstinenta totala? Unde sunt acele cupluri, fiindca as dori sa le intreb cum reusesc sa traiasca asa ceva, si cum reusesc sa compenseze lipsa relatiilor conjugale, din punctul de vedere al unitatii familiei.

De mai multe ori am mai intrebat un lucru: exista un document oficial al BOR asupra reglarii naturale a conceptiilor? M-as bucura sa existe, fiindca ar insemna ca BOR s-a aplecat asupra acestei probleme, dandu-i o solutie unitara, care sa poata constitui un reper (inclusiv) pentru duhovnici, clerici, mireni. In lipsa unui astfel de document, ma gandesc ca se ajunge la un fenomen nedorit de "migrare duhovniceasca", adica te duci la duhovnicul care-ti ofera raspunsul care-ti convine. Din moment ce, prin acest sistem, se presupune ca ramane nealterata legatura "verticala": Duh Sfant, duhovnic, credincios.

"... şi toţi fii ai Celui Preaînalt.
Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi." Ps 81:6-7

In prima zi de Pasti, copilul unei vecine, in timp ce era la mormantul tatalui, si-a bagat degetelul in gaura unei candele, iar mama-sa... enervata ca nu se astampara, a tras brusc de acea lumanare (candela) care urma sa fie aprinsa la mormant, iar copilul s-a ranit urat la deget. Astfel am plecat impreuna la urgente, unde s-a facut... "descarcerarea" (copilul nu mai putea sa-si scoata degetelul de-acolo).
Ceea ce vreau sa spun este ca pe hol, la "urgente" am ramas socat de un afis cu un barbat si o femeie fata catre fata si un text: "Fa copii doar daca crezi ca ai loc si de ei in viata ta!", sau ceva in genul asta. Mi s-a parut cel mai absurd sfat pe care-l poti da unui cuplu de tineri casatoriti. Am intalnit zeci si zeci de cazuri prin care parintii binecuvantau ziua cand Dumnezeu le-a adus pe lume primul, sau al doilea, sau al treilea copil si cand viata lor s-a schimbat, desi isi pusesera problema sa faca avort din cauza lipsurilor materiale si din teama ca nu vor avea ce sa-i ofere. Cunosc multe perechi care au tot amanat sa faca copii pe motiv ca "N-i inca momentul", iar acum ori sunt divortati, ori nu mai pot, chiar sa vrea, sa mai aiba un copil al lor, dar nici de "adunat", n-au adunat mare lucru.
Dragostea lui Dumnezeu o poti simti doar facand voia Lui. Dragostea parintelui pentru propriul copil o poti simti intr-un singur fel: nu din sfaturile altora, nu din povesti, nu din carti, ci cand il ai si-i al tau. Iar de vrei sa explici altora acest sentiment, constati ca esti mult prea sarac si limitat in cuvinte. Cred ca este chiar Dumnezeu a carei mangaiere o simti pe crestet, cu fiecare gand trimis asupra acelei vieti.