Cu privire la raportul dintre doi soti in momentul invierii, Mantuitorul spune ca acestia vor fi:"ca ingerii lui Dumnezeu in cer"(Matei 22,30)
Pe de alta parte, Sf. Traditie ne invata ca odata savarsita Taina Cununiei, cei doi soti vor fi "legati",unul de celalalt, pe vesnicie.

In ce consta aceasta legatura?
Mai poate fi vorba de asa ceva in cazul in care unul dintre soti ajunge in rai, iar celalalt in iad?

n-am aprofundat aspectul asta dpdv teologic, dar eu cred ca nu se poate ca unul sa ajunga in rai si altul in iad. ori una, ori alta. asa si cu cei dintr-un neam cu noi.

DACA D-ZEU A SPUS CA FEMEIA SE SFINTESTE PRIN BARBAT,IAR BARBATUL PRIN FEMEIE, PRESUPUN CA SI RECIPROCA ESTE VALABILA.TINAND CONT CA D-ZEU ESTE MILOSTIV, DACA UNUL AR MERITA SA CASTIGE IMPARATIA LUI D-ZEU ATUNCI,TIND SA CRED CA D-ZEU L-AR LUA SI PE CELALALT LANGA PARTENERUL SAU

Aici e ceva interesant de vorbit. Si nu ma refer la faza ca unul ajunge in iad si altul in rai ( desi nu sunt adept al New Age-ului totusi as recomanda la oricine un film cu Robin Wiliams in care sotul ajunge in rai, sotia in iad iar sotul se duce in iad si isi scoate sotia de acolo ). Este interesant de vorbit despre dragostea ce va fi in tre cei doi. In imparatia lui Dumnezeu cei doi se vor iubi mai tare decat ar iubi pe altii? Ar fi frumos sa fie asa ... si drept. Sa ne gandim pentru cei care mor ca sa-si salveze persoana iubita. Oare dupa moarte nu vor simti dragostea pentru cel pt. care a murit? Sau exista cupluri care se iubesc din ce in ce mai mult dupa casatorie. Aceia ar trebui sa creasca si mai mult in dragostea dintre ei. Dar ce se intampla cu cei care nu au o tanara pe care sa o iubeasca? Ce se intampla cu pustnicii? Sunt oare mai saraci in dragoste? Dar au fost mai aproape de Dumnezeu... Asa ca ce va fi?

:)Andreea,legatura dintre mire si mireasa este legatura dragostei curate,daca exista,si tine o vesnicie; pana-n rai.Daca sotii pastreaza legatura dragostei intre ei,vor merge impreuna in rai,altfel nu.Doamne ajuta!

Prin aceasta taina a cununiei, pacatele unuia vor fi si a celuilalt, pentru ca ei formeaza un tot si judecata lor nu se face separat, tocmai prin savirsirea tainelor sfintei cununi.

Eu n-am auzit pana acum de asa ceva si nici n-am gasit scris ceva in sensul acesta...din contra...Judecata atat cea personala cat si cea de Apoi este absolut individuala...nu va fi comuna si nici impreuna cu X sau Y...ca Judecata de Apoi va fi publica este altceva...dar nu exista ca cineva sa dea socoteala in fata lui Hristos pt faptele altcuiva,chiar si casatoriti fiind...suntem absolut raspunzatori pt faptele noastre.

AAAA...ca sotii se sprijina unul pe celalalt in traseul vietii lor,ca se ridica unul prin celalalt,ca poarta sarcina reciproc unul pe a celuilalt este altceva...dar este absolut exclus sa fie judecat unul pt faptele celuilalt si invers.

Judecata va fi individuala. Consider ca pacatul in sine nu poate fi preluat de la partenerul de viata, insa prin faptul ca asisti la greselile sale fara sa il ajuti sa se ridice este un pacat, ceea ce e cu totul altceva.

of of andreea..ce preocupare mai ai si tu, ma faci sa zambesc, parca ai fi fetita mea care mereu intreaba tot felul de lucruri...lasa tu framantarile de ggenul asta ai tu grija sa respecti aici pe pamant juramantul casniciei si veti fi amandoi in rai!! nu te mai gandi ce va fi dupa ca nu stim noi judecatile Lui D-zeu..de multe ori ce pare bun in fata nostra Lui D-zeu nu ii prea place...nu te inrijora de unde veti fi dupa..ingrijeste-te sa fii sotie buna aici si prin dragostea ta il vei mantui si pe sotul tau..cum?? prin rabdare si smerenie..cu dragoste jenica

Am si eu o intrebare.Oare daca l-a spovedanie spui pacatele comune cu sotul si-l amintesti si pe el ca partas, dar sotul l-a spovedania lui nu zice nimic ,ii sint si lui iertate pacatele?

NU CATEGORIC NU ceea ce poti face tu este doar sa vb cu duhovnicul despre pacatele comune si sa il rogi pe el sa aduca vb despre el in spovedania sotului tau, e bine ca te gandsti si la el, poate el nici nu stie ca anumite lucurir, gesturi, sunt pacate. de aceea nu e bine sa ii spui tu nimic sotului ci sa vb cu parintele duhovnic si sa il lasi pe el sa actioneze. cu drgaoste jenica

Crina, orice iti vom spune noi atat timp cat nu vrei vrea sa accepti ca a face dragoste (SEX) fara cununie este curvie, sunt convins ca nu vei tine cont de sfaturile primite. Te intreb sincer constinetizezi ca este pacat? Daca nu, nu are rost aceasta discutie. Ea nu reprezinta decat o justificare a pacatului tau. Daca vrei intr-adevar ajutor atunci mergi spovedeste-te si tine cont de sfaturile primite.

Inainte de caderea in pacat cei doi (Adam si Eva) "locuiau" tainic unul in celalalt. Caderea in pacat aduce si separatia. Adam nu se mai descopera in Eva si invers. As indrazni sa spun ca celalalt devine "un altul", nu mai este o alta sine. Rolul Casatoriei este sa duca prin Biserica spre unitatea dintru inceput.
Este necesar sa facem cateva precizari: chiar daca cei doi devin un "singur trup", nu inseamna ca unul a disparut in celalalt sau ca cei doi au alcatuit o noua fiinta. Este ceva asemanator cu unirea noastra cu Dumnezeu, nu dispare nimeni in unire. Asta inseamna ca fiecare va raspunde de propriile fapte, ceea ce poate face ca unul sa ajunga in rai, altul in iad in cazul in care nu au trait ca avand un "singur trup".
Inteleasa numai in modul in care evreii o intelegeau - drept institutie care perpetua specia - casatoria ar fi limitata doar la viata de aici, asa cum, de altfel, le-a spus-o Mantuitorul; inteleasa insa drept comuniune dupa modelul comuniunii dintre Hristos si Biserica, ea va avea consecinte eterne. Dat fiind ca se intemeiaza pe iubire si pe daruire prin iubire (nu prin contract, ca in lumea veche), casatoria nu este fara consecinte in viata de dincolo pentru ca nu este lipsit de consecinte eterne faptul ca am dovedit sau nu iubire totala si irevocabila fata de cel alaturi de care am primit binecuvantarea Bisericii. Nu va ramane fara consecinte eterne starea in care angajarii celuilalt fata de mine i-a corespuns sau nu iubirea mea adevarata si invers, daca iubirii mele adevarate celalalt i-a raspuns cu o iubire egala.

Iti raspund sincer: constientizez ca traiesc in pacat, sau m bine-zis c-am trait in pacat cat am fost casatorita,ptr ca n-am avut oficiata decat o logodna religioasa si preotul m-a lamurit ca oricum a fost un pacat cununia civila fara o cununie religioasa p care n-am m apucat s-o fac...din motive p care le-am postat p alt topic-unde mi-ar placea, daca vrei, sa-mi raspunzi si-acolo, ptr ca acolo mi-am spus eu :rolleyes:of-ul.deci, sincer, constientizez si accept ce spui tu. Intrebarea mea de-aici insa, era, cred, legata cumva d topicul prezent, adica incercam sa-nteleg ce inseamna, ce presupune, de fapt juramantul acela cu 'pana cand moartea va va desparti', daca acest juramant presupune ca cei doi vor fi -cum spune topicul- 'impreuna pentru totdeauna' sau nu. daca moartea ii desparte pe cei doi ori nu,daca ei vor fi impreuna in Imparatia Cerurilor intr-un fel aparte, sau acolo suntem cu totii impreuna fara sa m fim 'perechi', 'soti' etc. Adica ramanem 'soti', apartinem si dupa moarte unul altuia, sau nu, de vreme ce juramantul vizeaza doar perioada de pana-n momentul mortii. ce consecinte are acest juramant in viata de apoi? ma bucur sa vad deja c-am primit lamuriri. Asta incercam sa pricep cu privire la sensul cununiei, imi pare rau daca m-am facut inteleasa gresit...:(