Imi doresc sa am casa mea!
 

am simtit nevoia sa impartasesc cuiva... deci, asta e dorinta mea:)

Mi-as dori fie sa-mi treaca, fie sa se implineasca.

Voi cum stati cu dorintele "lumesti"?

Definitiva sau temporara?

cam de multicica vreme... revine din cand in cand, apoi intra iar in zona "irealizabilului deocamdata" dupa care iar si tot asa

Nu te mai chinui! Dorintele lumesti duse pana la obsesie, pot deveni sursa de nefericire, de neliniste.
Lasa-te in voia Domnului! Goleste-te de tine mai intai si El iti va darui ce-ti este de folos. Cauta-L pe El, si El care ne este Tata Ceresc, va darui ce e mai bun pentru copiii Lui.

Nu-ti mai dori nimic in afara de a-i fi pe plac Lui!

Nu, la casa ma refer, cum o vrei, definitiva sau temporara?

definitiva

Atunci esti pe drumul cel bun :)
Doar vezi unde o cauti..

mare adevar in acest raspuns,mi-a placut!

alin sper ca nu te referi la casa de veci..... e o gluma proasta daca la asta te referi..... Doamne ajuta!!!

La casa de veci se referea. Dar gluma nu e proasta. Mai mult nu e o gluma, este o remarca foarte inteligenta si cu pronuntate valente duhovnicesti.

PS: Depinde ce intelege fiecare prin casa de veci.

Este vb de locuinta din viata de apoi,a sufletului nu a casei de veci in care se odihnesc oasele.

Sa dea Domnul sa mi se implineasca daca-mi este de folos!

Doamne ajuta!

Mie mai greu mi se pare de obtinut/cumparat terenul decat constructia casei... Ca si pe mine ma "framanta" uneori gandul acesta.

E o dorinţă cât se poate de firească. Dacă îţi doareşti ceva şi te rogi, tot universul se va mobiliza pentru a obţine ceea ce doreşti.
Şi Dumnezeu are casă. Biserica este casa Domnului.

Daca vrei teren la 10 min de bucuresti este.

Daca te multumesti cu teren intr-un satuc pierdut pe undeva..pai e floare la ureche..

Nu vezi nici o contradictie pe aici?

Dacă ai sesizat aşa ceva te rog să dezvolţi.

Casa noastra nu este, de fapt, aici, in aceasta lume....

Desigur, toata lumea isi doreste si aici o "casa" ( = familie), dar unii isi doresc prea mult o casa in sensul propriu, incat sunt in stare sa sacrifice prea multe valori spirituale si nu numai in acest scop.

Din pacate foarte multi oameni, cunostinte apropiate, au devenit cu adevarat robiti, obsedati de aceasta dorinta. Nu e ok, credeti-ma, e chiar f. periculos....

Nimeni nu-si doreste sa stea intr-o cutie de carton sau intr-un ghetou, doar ca sa se nevoiasca, dar nici sa alergi toata viata dupa o himera, nu mi se pare ok..

Ideea aceasta ca dacă îţi doreşti ceva din tot sufletul, tot universul se va mobiliza pentru a obţine ceea ce doreşti apare in Alchimistul lui P. Coelho. Mie personal mi-a placut povestea in sine, dar trebuie sa stim ca fraza de mai sus, ca de altfel, toata cartea, e strabatuta de panteism si de o gramada de elemente preluate din diferite culturi si religii, amestecate cam aiurea - probabil de aia a fost acuzat de new-age-ism. Citatul autentic din Filocalie (pe care chiar astazi l-am gasit la par. Paraian si astfel m-am hotarat sa scriu aici) este urmatorul: "cand vrea Dumnezeu sa se implineasca un lucru, toata zidirea ajuta sa se implineasca". Deci aici sta contradictia, e cand vrea Dumnezeu, nu cand vrea omul.

Multumesc, nu i-as fi putut explica asa bine ca tine :)

Mulţumesc Ana-Maria.
Cam asta am vrut să apun când am postat dar eram puţin distrată (prietenii ştiu de ce!): "De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc;"(Ps 126)

Pai e floare la ureche,poate am si eu pamant "intr-un satuc pierdut undeva",insa cu ce ma incalzeste?? Ori ai o casa intr-o zona buna/favorabila,ori o ai (cam) degeaba...

Ohoo, sa vezi atunci ce greu va fi pana intra in Bucuresti unde lucreaza, si asta in fiecare zi, aglomeratie etc. Daca pleaca cu masina (ca alta solutie ar fi poate transportul in comun, dar nu e recomandabil), nu mai poate lua metroul. Mult mai bine sa pastreze apartamentul din Bucuresti!

"Zona buna favorabila" s-ar putea sa fie tocmai cea de care vorbeam, acum depinde cat de bine iti cunosti interesul si ce vrei de fapt de la viata asta.

Cam greu cu hotararea asta de a sti ce vrem de la viata...mai greu la tineri,de exemplu eu nici pana in ziua de azi nu stiu ce anume vreau sa fac in viata asta ce meserie mi-ar place sa fac cat voi avea zile,iar gandul la casa nici mie nu imi da pace ma refer aici la casa lumeasca,si eu imi doresc o casa la tara departe de oras de galagie...dar in schimb vreau un servici la oras...parintii mei vor sa ma stabilesc pe langa un oras,eu nu vreau...nu stiu cred uneori ca sunt intr-o faza in care nu stiu ce vreau deloc...oare cand o sa ma hotarasc...?sunt multe care nu ne convin,vrem multe...si nu facem nimic...asteptam sa pice de sus cred...Scuze stiu ca raspunsul tau era pt Raul cred dar m-au pus pe ganduri ultimele cuvinte...

Bun,deci imi fac casa la zeci de km de oras si ma mut in ea. Cu ce platesc curentul,lemnele de foc pe timp de iarna,cablul tv,telefonul,internetul? Sau hai sa zicem ca renunt la ele si stau la lumanare. Dar cu ce imi cumpar de mancare? Un ou a depasit chiar si 1 ron,totul e scump,cu ce traiesc? Sa cresc eu animale? Ok,deacord,dar cu ce le cresc? Daca ar fi asa simplu si rentabil am avea toti cate o ferma,dar din pacate e mai complicat decat crezi. Ai nevoie de bani,si pentru asta de un loc de munca. Insa intr-un sat vai de mama lui nu prea ai alternative,iar ca sa dai tot salariu pe naveta nu cred ca iti convine.
Deci poti veni te rog cu idei si argumente clare care sa sprijine ideea ta?

si eu sunt de parere ca o locuinta mica in centrul unui mare oras este idealul.

parintii dvs stiu mai bine, avand experienta de viata;
asta zic si eu, cautati cat puteti sa va stabiliti intr-un oras cat mai mare.

Si eu vreau o casa, si o gramada de alte chestii..... cred ca nu mi-ar ajunge toata viata sa imi indeplinesc toate astfel de dorinte, mai ales la cate am.



Viata de sat e foarte buna... pentru relaxare, concedii si-atat. Daca vrei eventual sa ai o afacere bazata pe cultivarea pamantului, crescatorii, tot asa. Dpv social, e foarte urat, oamenii sunt destul de impertinenti in ceea ce priveste viata personala; dar probabil ca nu e decat un obicei pe care il practica toti satenii; mai sunt si mandri.

Mult mai degraba e preferata viata la oras. Sunt conditii si oamenii nu-s atat de tarani :D.

Cel putin din partea mea.

sunt plini de rautate, fiind saraci si inculti! n-are ce cauta acolo ca sa locuiasca un individ educat deoarece face nota discordanta si va fi obiectul rautatii tuturor.

si mie mi-ar placea o casuta ... cred ca multora le-ar placea ... nu de alta da ca sa nu ma mai bata vecina de jos la cap ca tropaie copiii prin casa si fac scandal ... nu neaparat in centrul orasului, ci undeva mai la periferie, dar unde sa fie statie de autobuz, acces rapid la transport ... ca exista zone in care autobuzele trec din ora in ora ... nu mi-ar placea asa ... si cu o curte mare cu iarba ... eee ... vise... noi sa fim sanatosi si sa ne putem descurca in toate, mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu ...

in centru, acolo sunt oamenii cei mai de calitate, la periferie sau in cartierele rau famate sunt numai betivi si scandalagii.

De agricultura n-ai auzit? Pamantul e ieftin, nu-l munceste nimeni... Pe vremuri cred ca aveau dreptate cei care vroiau cat mai mult pamant, ca de aolo vine mancarea. Daca nu e productie, degeaba ai conturi in banca, ca nu-i poti pune pe masa...
Desigur, in ziua de azi, si pt agricultura trebuie facuta initial o investitie in bani. Si disponibilitate de munca. Romanul a ajuns sa fuga de munca campului ca d**** de tamaie, din pacate.

Depinde cati copii aveti sau cati intentionati sa aveti, si cate de mica e totusi locuinta.

Apropos, nu tu ziceai odata ca vrei sa te faci preot, sau te confund?
Atunci gandeste-te serios ca ai putea primi o parohie la tara, si vei avea parte din plin si de munca (fizica), si de dus o lupta serioasa de a lumina mintile taranilor care mai sunt pe acolo...

Betivi si scandalagii sunt peste tot nu numai la periferie, eu spre exemplu stau in centrul orasului si sa nu credeti ca vecinii mei sunt mai de calitate ca cei din alta parte a orasului. Oameni buni si rai sunt peste tot.

Aveti mania asta de a aplica etichete peste tot aia sunt asa, aia asa: penticostalii sunt hoti, femeile materialiste, taranii sunt inculti si rai, cei din cartiere sunt betivi etc etc.

D-voastra sunteti bun?

afirmatia e relativa, avand in vedere ca la perifierie s-au dezvoltat cartiere de vile, cu oameni proveniti din medii bune, educati.

Eu, spre ex, stau intr-o zona limitrofa, pe o strada cocheta, unde sunt o multime de blocuri de tineri, puzderie de copii.

Acum in functie de necesitatile fiecaruia, in functie de ceea ce cauta orasul sau satul poate fi solutia. Orasul iti ofera multe avantaje dar in acelasi timp si zgomot, poluare, agitatie, dependenta.
Satul iti ofera destule dezavantaje(mai ales in sistemul de invatamant si sanitar) dar si avantaje: liniste, aer curat, libertate de miscare, evolutie in mijlocul naturii. Ptr o dezvoltare armonioasa si echibrata din punctul de vedere al sanatatii fizice si psihice si al linistii sufletesti e recomandat satul.
Ptr o dezvoltare intelectuala, artistica, profesionala e recomandat orasul. Fiecare asadar, sa aleaga ccea ce cauta.

de la unul in jos....:)
Apropo, era o vorba: sti de ce banatanul face un singur copil?(eu sunt banatanca)
Raspuns: Ptr ca nu poate face doar jumate.

Serios?
Nu se pot combina doua familii la un copil? (e o gluma, nu ma gandeam la prostii...)
Tot se vehiculase ideea acum cativa ani ca 2 familii sa faca credit impreuna pt. un singur apartament...


PS : Inseamna ca voi v-ati facut datoria pt. 6 familii banatene???? (deocamdata)
( sper sa nu te superi... glumeam si eu pe tema inceputa de tine)

Da, am vazut si eu ca Timisoara are zone limitrofe faine, dar si Bucurestiul are, numai ca cele decente sunt scumpe, iar cele "de lux" exorbitante ( si culmea, nu lipsite de elemente negative ).

Bine punctat.
la tara se poate trai din rodul pamantului. Dar asta presupunue munca...Multa munca. Mult mai multa decat sa te urci in masina si sa te duci la supermarchet si in doua ceasuri ai tot ce iti trebuie.
Muncesti de dimineata pana seara. Arat, samanat, pus ingrasamant, sadit, sapat, plivit, apoi iar plivit, iar plivit, sapat , ingropat, recoltat....Muncesti toata vara. Asta doar gradina, far sa ti vreo vacuta.Aici alta poveste(cosit, strans fan, carat acasa, dus zilnic la pascut, adapat,muls de doua ori de zi, curatat de balegar).

Sti care e concluzia mea? ca noi tinerii, suntem extrem de comozi.Am fost invatati sa stam doar cu cartea in fata, restul au facut parintii totul.Si ne-au transformat in comozi(sa nu zic lenesi). Poate ne-au mai dat si casa si masina.

Ei au facut-o cu toata dragostea si daruirea lor, dar noi in schimb ne-am transformat in niste comozi. Si din perspectiva comodului va spun, viata la tara e grea. E fooarte frumoasa, inzecit mai frumoasa decat cea de la oras, dar grea(inzecit mai grea). Si asta o spune o orasanca care a stat un an cu doi copii mici singura la tara.

personal, cred ca am devenit niste robi ai sistemului. robi ai comoditatii....