Cugetari despre Hristos
 

Inainte ca un pahar murdar sa fie folosit ca un vas pretios in care se toarna bauturi delicioase,
acesta trebuie complet curatit, altfel bauturile vor fi contaminate si nu vor putea fi consumate.

Astfel, daca nu ne vom curati pacatele prin spovedanie si rugaciune, Hristos Soarele nu va pogori in vasul sufletului.

Noi ne speriem teribil daca am inghitit din greseala o picatura de otrava.

Insa de otrava pacatelor stiute si nestiute ar trebui sa fim de o mie de ori mai infricosati,
pentru ca acestea ne fac rau nu doar in aceasta viata ci si dincolo de moarte - in vesnicie.

Pacatele au puterea sa ne traga in haurile iadului in orice moment, in orice moment putem muri - dar noi suntem fara bagare de seama.

Pana nu avem aceasta frica de pacate nu vom alerga niciodata cu tot sufletul la Hristos,
ci ne vom complace amortiti in gustul acestor otravuri.

Cel ce se teme cu adevarat, pentru a nu fi tras in iad prin surprindere,
cauta adapost in Hristos de mai multe ori in timpul zilei si de mai multe ori in timpul noptii.

De ce ne facem semnul crucii?
Ce semnifica de fapt acest gest?

Facandu-ne cruce, trebuie sa intelegem in acea clipa
ca ne daruim in intregime gandurile, sufletul si trupul nostru Lui Dumnezeu pentru totdeauna.

Din acel moment trebuie sa realizam ca noi nu mai suntem ai nostri,
ci suntem cu totul aL Lui Hristos.

Este ca si cum un slujitor se preda pe el insusi in slujba imparatului.
Din acel moment, slujitorul se afla sub protectie regala.
Nimeni nu va indrazni sa-i faca vreun rau acestuia.

Asa nici noi, daca ne aducem jertfa Lui Dumnezeu facandu-ne cruce,
nu vom fi raniti nici de oameni, nici de duhuri.

Se spune sa nu judecam pe nimeni.

Insa nu este suficient daca vrem sa ne asemanam dupa duh Lui Hristos.

Fiecare fiinta trebuie iubita cu aceeasi caldura cu care ne iubim propria mama,

fie ca este cunoscuta sau necunoscuta, prieten sau dusman, virtuoasa sau nevirtuoasa.

Cel care alearga catre Hristos nu ajunge la destinatie daca nu are cu el intotdeauna 'doi ingeri pazitori', unul se numeste Atentie iar celalalt Vigilenta.

Fara Atentie, chiar daca auzim zi de zi invatatura Lui Hristos, chiar daca o citim, chiar daca vorbim despre ea, suntem ca un vas gaurit prin care necarul acesteia se scurge ca apa in pamant.

Atentia reprezinta focalizarea ferma mintii pe un aspect virtuos cu care anterior ne-am familiarizat.

Vigilenta este un tip deosebit de intelepciune care se dezvolta in asociatie cu Atentia.

Vigilenta sesizeaza cand mintea noastra se aprinde peste masura sau se moleseste, si aplica antidotul corespunzator - pentru a pastra echilibrul natural al focalizarii.

Aceste doua puteri ale mintii opereaza impreuna intr-o stransa relationare.

Pentru dezvoltarea Atentiei este necesara asamblarea a doua conditii absolut necesare: una externa si alta interna.

Conditia externa consta in cunoasterea invataturilor Mantuitorului.

Conditia interna presupune sa fim cu mintea in prezenta Lui Dumnezeu tot timpul.

Astfel nu vom mai fi atrasi spre pacate nici cand suntem in prezenta altora, nici cand suntem singuri.

De obicei cand suntem impreuna cu altii ganduri lumesti de tipul pierdere-castig se ridica cu putere din inima, iar cand suntem singuri incepem sa fim imbatati cu felurite amagiri care rasar din pofte sau manie.

Daca suntem cu mintea in prezenta Lui Dumnezeu tot timpul, aceste amagiri isi vor pierde din intensitate, iar cu timpul vor disparea complet.

Frumos si adevarat.

Florin Oltean, sunteti un poet si un ecumenist desavarsit. E greu sa reunesti cele doua intelepciuni care constituie esentele celor doua credinte, aparent atat de...conflictuale, dar se pare ca ati facut-o. Va felicit!

Despre ratiunea rabdarii

Daca lovim o persoana cunoscuta sau necunoscuta, iL lovim direct pe Hristos.

Daca ne rastim la ea, ne rastim direct la Hristos.

Daca o privim cu ura, iL privim in ochi cu ura pe Hristos.

Cum asa?

Pentru ca Hristos este in fiecare om.

Au mai fost pe aici useri care vorbeau singuri,si pana la urma s-au plictisit.

Buna observatie.

E buna ideea de a scrie ceva despre Hristos ,dar greu este ca ceea ce scriem sa si faptuim.
Adica in tot ceea ce facem zi de zi sa il avem in gand si sa il marturisim pe Hristos.

Nu este greu,este imposibil ca noi sa scriem ceva bun despre Hristos! Atat timp cat nu ne vom schimba.Insa multi nu stiu ce inseamna a te schimba.Si cred ca e inutil sa spun eu.

Gandul premerge fapta.

Gandul premerge schimbarea.

Fara ganduri bune, faptele bune nu se pot inmulti.

Ideal: Ganduri bune si fapte bune

Imperfect: Ganduri bune fara rodire in fapte bune.

Cel mai rau: Nici ganduri bune, nici fapte bune.

Exemplu perfect de vorbe goale.

Mie nu mi se par de loc goale.
Ilustreaza perfect ceea ce multi dintre noi suntem ,sau cel putin eu.
"Ganduri bune fara rodire in fapte bune."
Sau samanta semanata intre spini.

Cel mai rau este ca nu ne schimbam pe noi insine ,sa incercam nu mai avem atatea poticniri ,chiar daca sunt fara de voie .

Nu mai face afirmatii in acest mod. De unde stii tu unde si cand prind radacini aceste cuvinte in oameni. Daca ele nu isi gasesc loc in tine, nu inseamna ca nu pot rodi in altii.

Anita, sunt bune si gandurile despre Hristos.

Prind radacini cand sunt spuse de cine trebuie si cand trebuie si unde trebuie.
Daca nu ai observat,exista o inflatie de cuvinte,care in general ascund adevarul.

Daniel, prin lucrarea lui Dumnezeu, ceea ce noi credeam a fi cu neputinta devina cu putina. Asa ca nu e cazul sa punem etichete, cand rodesc si cand nu rodesc cuvintele.

Nu recunosc aici lucrarea lui Dumnezeu.

Daniel, si eu spuneam in urma cu ceva timp ca sunt importante doar faptele, dar mai tarziu am inteles ca vorbele nu trebuie neglijate in niciun chip. Voi reda un fragment dintr-o predica inchinata Mariei Egipteanca, pentru a intelege cat de puternic este cuvantul:

"Transformarea Mariei Egipteanca a inceput intr-un mod cu totul banal. A auzit, ca din intamplare, de marea sarbatoare a Sfintei Cruci, la care plecau la Ierusalim foarte multi oameni pentru a se inchina. Influentata de popularitatea deosebita a acestui eveniment, ca dusa de val, Maria, o femeie pacatoasa (indarjita in starea de pacatosenie), s-a hotarat sa mearga si ea la Ierusalim..." Si stim ce s-a intamplat.

Asa si aici, multi pot auzi din intamplare anumite invataturi si mai tarziu pot avea parte de schimbari minunate datorita acelor cuvinte.

Banalitati.

Daniel esti o comoara.
Multumesc.

Am invatat lectia rabdarii corect,

doar atunci cand ajungem sa privim boala, necazurile in general, ca daruri ale Lui Dumnezeu,

doar atunci cand ii privim pe dusmanii nostri ca prieteni dragi si invatatori nepretuiti.

Daca te'am ajutat cu ceva ,ma bucur.

Cu adevarat m-ai ajutat Daniele!

Domnul sa te binecuvanteze!

In general, noi suntem nerabdatori pentru ca nu avem nici cea mai vaga idee despre ce mari bunatati aduce virtutea rabdarii in suflet.

Insa atunci cand omul incepe sa isi dea sema de ce mari bogatii aduna inlauntrul sau prin rabdare hristica, ii va pretui pe cei ce-l prigonesc, mai mult ca toate averile lumii la un loc, ii va iubi cu mare putere vazandu-i ca binefacatori milostivi.

Hristos - "Prin rabdarea voastra va veti castiga sufletele voastre!"

Rabdarea este o lectie mai dificila ca darnicia, dar pe care trebuie sa o invatam in cele din urma, daca vrem sa ne mantuim.

Cel ce iL cauta pe Hristos este important sa-si dezvolte "intelepciunea discriminarii suferintelor", sa poata sa faca deosebirea intre o suferinta mica si o suferinta mare.


Toate suferintele acestei vieti sunt foarte mici in comparatie cu o singura suferinta din iad.

Vad ca nu te-am ajutat cu nimic,iar vorbesti de unul singur.

Cugetarea despre Hristos este ea însăși rugăciune.
Și o rugăciune care dezvoltă tema ioaneică a lui Hristos lumina lumii, spune așa: Hristoase Lumina cea adevărată care luminezi pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feței Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată.
Tot sinaxarul Bisericii strălucește de împărtășirea cu această lumină a zilei a opta, sfinții sunt ei înșiși mărturia vie că însemnarea cu chipul lui Hristos iconicizează lumea, dăruindu-i unitatea deplină fără anularea distincției persoanelor. Lux Christi alungă malignitatea latentă din penumbrele psihismului, precum a strălucit în iadul de mai de jos în Sâmbăta Mare eliberându-i pe cei de acolo de de bezna necomuniunii. Nu degeaba rugăciunea isihastă a Sfântului Grigorie Palama cere cu insistență smerită dar tenace, eliberarea de teroarea necunoscutului din adâncurile ființei: ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, luminează întunericul sufletului meu”, aprofundând intuiția acestei iluminări pe care o găsim deja în psalmi (Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu Ps 17:31).

Nu ati inteles mesajul lui Hristos!

Nu este de ajuns sa cugetam despre Hristos. Este nevoie sa cugetam si cele ale Sale, adica impreuna cu El, si cele ale Bisericii, adica impreuna cu Biserica Sa.

Despre El a cugetat si Arie si cunoastem in ce mod a facut-o. A cugetat gresit, eretic, despre Hristos, pentru ca Acesta ii era strain. El nu a propovaduit pe Hristos al Bisericii, ci un hristos mincinos al mintii sale.

Foarte corectă precizarea, doar în Biserică și împreună cu ea are sens cugetarea la Hristos, altfel ne rătăcim pe coclaurii speculațiilor goale de consecințe folositoare pentru viața noastră.

Hristos este iubire . Iubire a lui Dumnezeu fata de oameni ,luminare a celor ce stateau in intuneric ,intruchiparea dorita pentru cei insetati de cunoastere , viata pentru cei inspaimantati de moarte .
Si astfel ,din niste suflete impietrite cum eram , Hristos reuseste sa faca niste copii plini de iubire , in fata nemarginitei mile a Tatalui ceresc.
Hristos este impacarea lui Dumnezeu cu lumea , este transformarea omului natural in om desavarsit,chip al lui Dumnezeu ,este reintoarcerea noastra la comuniunea cu Dumnezeu.
Hristos este transformnarea omului prin iubire , si nu prin legi stricte . Iubirea este singura care reuseste sa faca din cei mai incapatinati oameni ,niste sfinti , e secretul pustnicilor si lauda fecioriei .
Dragostea de Hristos este cea mai frumoasa cugetare.

Lasati cuvintele si treceti la fapte.Suntem satui de cuvinte !