Suferinta fetei nemaritate
 

Bine v-am regasit pe forum.

Am o intrebare pentru cine ma poate ajuta. Am gasit si pe internet si in afara lui o multime de carti/articole cu sfaturi pentru oamenii casatoriti, sau pentru tinerii adolescenti intragostiti (intotdeauna reciproc), sau pentru tinerii care vor sa aleaga fecioria, in sensul de calugarie.

Exista, totusi, o categorie destul de mare de tineri, fete in special, care fac tot posibilul sa respecte legile, care-si pazesc fecioria, care nu umbla in discoteci si nu se machiaza, nu-si doresc sa se calugareasca, ci vor casatorie. Totusi, multi dintre ei nu se pot casatori.

Exista vreo carte cu sfaturi si vorbe de alinare si pentru ei? Special pentru ei? Eu sunt o tanara de acest fel si cateodata starea aceasta a lucrurilor ma doare atat de tare incat am nevoie sa citesc ceva care sa ma mai linisteasca. Nu pot alerga de 7 ori pe saptamana la preotul duhovnic sa-l bazai cu aceleasi dureri, asa ca as dori stiu daca exista texte care sa ma intareasca, pe mine si pe cei ca mine, ca nu suntem deloc putini.

Se spune ca in viata avem de ales intre casatorie si calugarie. Se pare ca unii nu au de ales... Si despre ei se vorbeste cel mai putin.

Va multumesc pentru rabdare!

Aurelia, gasesti in "Cartea nuntii" a lui Danion un capitol sau doua referitoare la acest aspect:
http://www.danionvasile.ro/cartea-nuntii.php

Sa te ajute Dumnezeu, sa iti scoata! E bine ca mergi pe calea Bisericii... Sa stii ca nici eu nu sunt casatorita inca (dar sunt mai tanara), dar nu ma grabesc. Toate vin la timpul lor si Dumnezeu stie cel mai bine cand suntem pregatite cu adevarat pentru acel pas. Trebuie credinta si multa, multa rabdare...

Multumesc de raspuns. Cati anisori ai? Pe mine ma dor "anisorii mei". Stiu ca trebuie sa am rabdare, cam asta aud peste tot, dar mi-as dori si eu ca tot omul sa fiu mama tanara, sa aiba si copiii mei bunici, sa-mi aduc aminte cu drag de anii tineretii, nu cu tristete, ca au fost urati si singuri si presarati cu prea putine lucruri care te-ar face sa te simti tanar cu adevarat.

Stiu ca este normal sa implinim lucrurile firesti, ancestral rinduite in viata omului, si sa nu exgeram cu ele in nici o directie. Sa le implinim dupa buna rinduiala a vietii statornicita de Dumnezeu insasi dar fara a cauta sa fortam mina Lui cu ceva .
De aceea , forma corecta de rugaciune catre Dumnezeu nu este ca sa ne rugam pt a ne darui de fiecare data cite ceva (da-mi un loc la o scoala buna, ajuta-ma sa fac studii stralucite, ajuta-ma sa ma casatoresc atunci cind vreau eu si cu un barbat bun, ajuta-ma sa am citi copii gindesc eu sau hai, cel mult cu unul in plus sau in minus, ajuta-mi copii sa faca scolile cele mai bune, ajuta-ma sa traiesc sa-mi vad nepotii, etc ) ci sa ne rugam intotdeauna ca sa ne daruiasca ceea ce ne este de folos (deoarece chiar fara a fi pe deplini constienti nu toate lucrurile care credem ca ne trebuiesc neaparat ne si trebuiesc in realitate !) si pt. mintuirea noastra .
O gluma , mai putin ortodoxa, spune sa avem grija ce ii cerem lui Dumnezeu deoarece s-ar putea sa avem ingaduinta sa ne-o si dea si sa ne fie rau asa cum am cerut noi !
De aceea , ori de cite cite ori avem vreo dorinta sau vreo suparare trebuie sa ne rugam sa ne fie data/implinita , numai daca ne este spre folos si spre mintuire .
Iar de acolo in colo nu mai avem decit sa ne punem nadejdea in Dumnezeu, ca daca ne va trebui neaparat ni se va si implini, si sa ne continuam vietuirea si pravila zilnica in mod obisnuit . Adica sa ne lucram mintuirea si sa alungam gindurile care tind sa puna stapinire pe noi lasindu-ne cu totul in voia Domnului !
Daca nu ni se implineste cererea insemneaza fie ca nu ne foloseau cele ce le ceream, fie ca puteau fi sau deveni periculoase pt. noi la un moment dat, fie ca Dumnezeu are alt plan cu noi decit cel pe care il doream noi .

Acest mod de a gindi si trai este o propunere pe care daca o refuzam lasam deschisa poarta mintii si a sufletului multor ginduri care ne vor ispiti si ne vor tulbura si ne vor amari sufletul pina cind ne vor istovi .
Caci in spatele gindurilor si dorintelor persistente dar neimplinite se ascunde de multe ori ispititorul .

In concluzie , nu te mai indeletnici cu asemenea ginduri indiferent ce virsta ai avea, alungale din inima ta , puneti toata nadejdea in Dumnezeu ca iti va da ceea ce-ti trebuie la momentul potrivit si continua sa fi un traitor in duh si adevar cit mai rivnitor.

Eu am aproape 24.
Acum, sa stii ca nu ne casatorim asa, ca sa intram in randul lumii cu toate cele si sa fim fericite. Casatoria crestina nu e lapte si miere, e cruce in doi, e o jertfa continua - si trebuie sa ai atatea exemple in jurul tau. Eu am credinta ca atunci cand vom ajunge sa intelegem acest lucru pe deplin si mai ales, cand vom fi pregatite pentru tot ceea ce presupune aceasta jertfa, ni se va implini si aceasta dorinta.

Singura nu poti fi niciodata, cat timp Il ai pe Hristos in suflet, chiar daca nu mai esti indragostita si nu mai ai fluturasi in stomac. :5: Eu inteleg ce simti tu, dar adevaratul sens al vietii numai Hristos il poate da. Adica nu e cazul sa te gandesti ca toti anii acestia au fost irositi, pentru ca ai trait fara sot. Nu! Cum spunem la biserica: "Pe noi insine si unii pe altii si TOATA VIATA NOASTRA lui Hristos Dumnezeu sa o dam!" Toti suntem chemati sa ii slujim cumva lui Dumnezeu, din postura noastra, din patratica noastra si din conjuncturile in care ne aflam si mi se pare ca tineretea noastra, asa cum este ea, mai mult sau mai putin fericita, cu mai multe sau mai putine lipsuri de orice fel, daca este traita cu gandul la Hristos, este cel mai frumos dar pe care I-l putem face.


Uite, Fani 71 de pe forum s-a casatorit la o varsta mai inaintata decat a ta, pe la 35 de ani. A avut rabdare si acum are un sot si doi copii draguti - cred ca de asta nu a mai intrat.

Multumesc pentru rabdare si bunavointa. E foarte important cand ai cate o slabiciune de suflet sa-ti vorbeasca cineva de la egal la egal, fara predici raspicate si certuri si exemple personale. Eu stiu foarte bine in teorie ca trebuie sa practic rabdarea. Dar mi-e foarte greu. Am impresia ca "mi-am luat teapa de la soarta" ca sa spun asa, in mod fatalist. Mi s-a spus intotdeauna ca fetele cuminti o sa fie rasplatite pt cumintenia lor, dar ce vad in jurul meu nu ma prea ajuta sa-mi mentin parerea asta.

Incep sa cred ca m-am pazit atata de greseli la tinerete, ca parca am trait mai mult pe langa ea. Chiar ma gandesc ca poate daca pacatuiam cu fapta la o varsta la care pacatele ni le iarta Dumnezeu mai usor ma scuteam acum de niste pacate cu gandul, dar care sunt mai grave, cred, gen carteala.

glykys, nu as vrea sa ma crezi rautacioasa, dar povestile cu doamne care s-au casatorit bine merci la 35 de ani, sau la 45 nu ma incanta foarte tare. Le respect si le salut cu drag, daca au luciditatea si smerenia sa multumeasca lui Dumnezeu pentru tot ce le da. Sunt minunate. Din pacate eu nu sunt asa. Vreau sa ma bucur si de tinerete, nu numai de batranete. Si vreau sa fiu un sprijin tanar si plin de viata pentru copiii mei. Copiii cu mame batrane sunt de multe ori batraniciosi si lipsiti de vlaga si crede-ma ca vorbesc in cunostinta de cauza.

Eu cred ca a fi casatorita la 35 ani si avea deja doi copii cativa ani mai tarziu (tot doi au si majoritatea carea au inceput chiar cu 10 ani mai devreme drumul asta) e o situatie de invidiat in ziua de azi, mai ales de persoane care se afla in situatia ta.

Legat de observatia ta (simt o nuanta de autojustificare) - depinde in ce varsta crezi, cea biologica sau cea sufleteasca.
Chiar si tu lasi impresia ca te simti cu cel putin 5-10 ani mai in varsta decat esti de fapt.

Sunt oameni care chiar la 50+ fac lucruri tineresti carora celor 30 ani mai putin nu le stau in caracter, acesti tineri in schimb practic vegetand si traind de pe o zi pe alta.

In plus, vad ca te ispiteste ideea cum "cumintenia excesiva" ar fi un impediment in calea casatoriei.
Ei bine, tradus in fapte acest concept ar inseamna cum ca daca faci o demonstratie de virtuozitate sexuala intr-un fel sau altul ai mai multe sanse sa-ti gasesti un sotz care, atentie, sa fie si bun, iubitor, fidel, fara vicii, etc.

Sau deja ce urmeaza dupa sotz sunt detalii care nu mai sunt atat de "prioritare", ideea absoluta de sotz avand prioritate.

Ei bine, daca ai asa spirit de observatie aprop de "mamele batrane" poate ar fi fost cazul sa observi ca nici pe departe toate care au incercat calea asta nu si-au atins scopul in sensul dorit si de tine iar majoritatea celor care si-au gasit "perechea" prin diverse "concesii" nu sunt neaparat si foarte fericite sau daca sunt intru cumva, au reusit exclusiv reducand sfera asteptarilor la minim, aceeasi contractie suportand-o (daca a existat vreodata) inclusiv sistemul de valori.

Si ca sa inchei, ca e prea tarziu, cumintenia fizica nu e totul - daca nu provine dintr-o credinta autentica si daca nu e dublata de un caracter pe masura, mod de a fi fata de celalalt, etc. nu e mare lucru, ba uneori da combinatii si rezultate chiar ciudate.

Si inca ceva, ganduri de genul: mai bine pacatuiam asa ca sa nu pacatuiesc asa..cred ca nu denota santate spiritualai se fapt s-ar putea sa va treziti intr-o buna zi ca le faceti si pe acelea si pe celelalte.

Salut,

Dacă o să te uiţi cu atenţie, - şi rugându-te înainte din toată imima Domnului să te elibereze de orice prejudecăti şi idei eronate, pe care lumea de azi le ia drept adevar, doar pentru că : 'aşa este de mult timp", şi :"aşa face toată lumea" etc. - în capitolul 7 al Apostolului (din prima scrisoare a sa catre cei din corint,
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12∩=7
vei vedea că, el recomandă, cu dragoste, ca unul 'vrednic de crezare', si 'ce are Duhul lui Dumnezeu, că, 'pentru vremurile de acum', care 's-au scurtat', spre folosul nostru, (pentru ' a ne scuti de suferinţa ') mai bine este omului să rămână omul 'aşa cum este'.
El subliniază necesitatea stringentă a vremurilor de acum, de a ne ocupa fiecare de noi înşine, în sensul cel bun, adică pentru a reface şi restabili relaţia noastră interioară cu Divinitatea, cu Dumnezeu şi Tatăl nostru. Căci ea (această relaţie desăvârşită) este singura ţintă a vieţii de care trebuie să se preocupe omul, pe care dacă nu conştientizeaă şi nu o dobândeşte ,(la modul perfect - comuniune interioară, spirituală şi vie cu Dumnezeu ) nu poate să îşi ajute de fapt semenul , şi nici fi de folos real în vreun fel celui de lângă el, căci nu are de unde ,şi nici ce da de la el înşuşi.
Chiar şi căsătoria este un mijloc, nu un ţel în sine, de a atinge îndumnezeirea. Iar faptul că atâţia au atins'o necăsătoriţi fiind este evident că ea nu este singura condiţie şi cale prin care cineva poate ajunge la Fericire.
Este fericit cine îşi găseşte înlăuntru Comoara, pe care El a pus-o , de la început, acolo, ca să fim pe deplin fericiţi, şi tot El ne'a spus că doar acolo o găsim, pentru că numai acolo este şi aşa va rămâne în eternitate. Căci poate fi cineva mai fericit decat atunci când are chiar în el însuşi sursa Fericiri , în punctul cel mai interior şi tainic al fiinţei sale?
Dacă Împărăţia lui Dumnezeu este Înlăuntrul nostru, atunci Împăratul este şi mai înlăuntru, căci poate locui vreun împărat în afara Împărăţiei sale?
Cel care a facut omul este sigur mai Mult decât el, ca şi decât orice alt lucru făcut, şi deci este de aceea singurl care îl poate ferici pe om, relaţiile omeneşti fiind doar în scopul de a trezi şi a trăi,până la comuniunea perfectă, această Fiinţă interioară intimă, a cărei esentă este Dragostea altruistă - care se împlineşte pe sine şi se simte fericită- doar atunci când slujeşte si le foloseşte, găsindu-şi fericirea ultimă în fericirea celorlalţi.
Domnul Însuşi ne-a revelat acest adevăr, în învăţăturile sale, spunându-ne că, comuniunea cu El- şi deci mântuirea şi fericirea ce decurge din ea- se poate atinge renunţând(interior) la tot ce e creat la cei apropiati , frati, surori, parinti, sotie, şi inclusiv şi in principal la noi Înşine.Căci doar dacă renunţăm la tot, adica ne golim inima de orice iubire intoarsa spre orice inseamnă zidire, îl putem iubi 'Mai Presus de Orice pe Ziditor'. Şi numai atunci, când cel care a atins această comuniune desăvărşită cu El, prin renunţarea desăvărşita de sine, va putea spune că îi iubeşte cu adevrărat pe ceilalţi, căci atunci, de fapt, Dumnezeu-care este IUbirea reală, Singura posibilă -îi iubeşte pe ceilalţi prin el. Astfel , omul în final renunţa(interior) la ei, din punct de vedere personal, pentru a-i oferi astfel lui Dumnezeu, şi nu o face pentru sine ,(că să se îngijească mai bine de sine, sau să îi fie mai usor).
Aceasta socotesc a vrut să spună si Aposolul privind relaţia de căsătorie , atât de pasibilă de ataşament, mai mult ca din toate celalate relatii omenesti , când a recomandat, ca , ''cei care sunt căsătoriţi, să fie ca şi cum nu ar fi''.

domnisoara Aurelia1984, nu vreau sa fac o aluzie la dumneavoastra pentru ca nu va cunosc, insa toate domnisoarele pe care le stiu, au ramas asa (adica au trecut de 30 de ani fara sa se marite) nu pentru ca nu au avut pretendenti, ci pentru ca erau nemultumite de starea materiala a viitorului sot.

Marturisirea aceasta a ta semnalizeaza ca o discutie sincera , deschisa si avind la baza trairea in Hristos (deoarece spui ca esti o crestina practicanta) pe tema pe care o propui , nu mai poate fi purtata public ci in intimitate .
Sunt citeva lucruri (citeva ai lasat pina acum sa se vada) care te vadesc de greseala, sau sa zicem de pacat si pt. aceasta intimitatea asigura sinceritatea si eliminarea unor bariere importante care altfel zadarnicesc discutia.

Totusi, imi permit sa adaug : viata traita clar , practiv, efectiv in fiecare clipa, in Hristos o facem deoarece aceasta este garantia sigura a mintuirii . Numai Hristos este Adevarul , Calea si Viata ! Atit !
Nu cautam sa traim in Hristos ca sa ajungem bine in viata, ca sa ne desavirsim profesional, ca sa avem succes/isbinda in viata conjugala , ca sa nu fim atinsi de cancer , ca sa ajungem nonagenari si sa fim iubiti si cinstiti de tot neamul si sa apucam sa ne vedem si stra-stra nepotii , sau ca sa mai cine stie ce ! Nu de asta traim in Hristos .
Maica Domnului a provenit din parinti si neamuri biblice curat si drept credinciosi , a stat pina la 14 ani in sfinta sfintelor , etc . Si ce a trait pe pamint ? Marea drama a hulirii , batjocoririi, condamnarii si rastignirii fiului ei . Si deci, cui i se intimplau toate acestea ? Tocmai Maicii Domnului !
Sfintul Ioan botezatorul, asemenea provenit din familii de sfinti , ce a ajuns el in viata ? Sa-si gaseasca sfirsitul (aparentul sfirsit !) pt. 2 desfrinate , mama si fiica .
Un exemplu din zilele noastre : in carticica ,,Antonel" a lui Vasile Marcu este prezentata viata unui om care nu a avut ,,noroc" lumesc absolut deloc in viata sa : nici parinti nu a avut nici o data , nu a facut nici o scoala, a fost dat afara din monahism, din facultatea de teologie , s-a casatorit cu o fata care garanta pt. ea preotul bisericii la care aceasta era luminareasa, si pina la urma s-a ales praful... nu a realizat nimic, nimic, in lumea aceasta trecatoare . Dar a realizat cel mai greu obiectiv pt. un pamintean : mintuirea ! Si nu oricum ! Daca Hristos ne spune : ,,... in casa tatalui meu multe locuri sunt !" pai inseamna ca pt. viata plina de infrinari, lipsuri , indurari, renuntari , etc, pe care a dus-o , a cistigat un loc de frunte la tronul lui Dumnezeu !
Va recomand carticica !

Deci, daca noi ne nevoim in viata crezind ca facind parte din ceata lui Hristos vom avea o viata usurica si ne va fi bine , atunci este semn de mare inselare ! Fara echivoc ! Nu stiti ca spune Scriptura ? ca pe cine iubeste Dumnezeu pe acela il incearca cel mai mult .
Nu va aduceti aminte de Iov ? Ei , si ? Ce mai aveti de zis ? Si el nu a desnadajduit nici cit negru sub unghie . Ba , statornicia in credinta i-a dervenit proverbiala !

Traiti cu adevarat in Hristos , nepierzindu-va vremea cu credinta de suprafata. Viata in Hristos inseamna JERTFA, si acesta nu este un eufemism , ci adevar curat, curat ! Iar viata in Hristos nu inseamna numai viata aceasta de pe pamint . Traind in Hristos veti cistiga viata vesnica ! Viata aceea este cea mai importanta , si nu aceasta ! Aceasta poate deveni importanta decit in cazul in care ne pierdem vremea ! Nu ati auzit astazi la Sf. Liturghie :,,... cine se va ingriji de sufletul sau , il va pierde , iar cine va pierde sufletul sau pt. Hristos , acela il va cistiga , se va mintui !"


NB: destul , caci altfel va trebui sa intram in intimitati !

Situatia ta seamana oarecum cu a elevilor constiinciosi care invata, iau note mari, sunt indemnati de parinti sa invete in scoala, ca si cum scoala si numai scoala te ajuta sa "devii om". Dupa ce se trezesc salariati pe 10 milioane de lei vechi si vad ca niste fosti colegi mai boemi au ajuns mai bine financiar, se intreaba, unde au gresit? Ei au invatat si au luat scoala in serios. Asta e o mentalitate de dinainte de 1989, cand intr-adevar scoala si nota mare la absolvire iti asigurau o repartitie buna.

Am impresia ca tu crezi ca ceea ce ai scris despre tine (cuminte, nu mergi in discoteca, nu te machezi) sunt valorile care ti s-au imprimat de catre parinti ca te-ar face solvabila pentru casatorie, iar tu ai impresia ca ai facut tot ce trebuie ca sa te incadrezi, iar acum te intrebi de ce nu primesti rasplata.
Ai dreptate, nu zic nu.. pana la urma nici un barbat nu vrea o sotie curva.
Dar... mare dar .. valorile tale, dupa parerea mea, sunt gresite. Daca ti se pare ca cel mai important lucru de spus despre tine ca nu te machezi si nu mergi in discoteci, tii cu dintii de niste principii gresite. Si eu cunosc oameni care nu merg in cluburi si femei care nu se macheaza. Dar o fac din motive concrete: nu suporta fumul de tigara, trebuie sa se trezeasca zilnic foarte devreme, o noapte pierduta le da peste cap somnul pentru inca vreo cateva zile. Sunt alergice la substante din cosmetice. Deci, motive concrete. Nu iti prezenta cateva caracteristici ca virtuti, totusi, pana nu le analizezi. Si mai ales, nu tine de ele daca nu ai un motiv serios. Pana una alta, ca sa te mariti, trebuie sa fii agreabil si sa socializezi. Si sa fii placut. Multor oameni nu le place o companie care se ia prea mult in serios.

Inca o chestie. Nu stiu la ce te referi cand spui ca stii ca trebuie sa ai rabdare. Sper doar sa nu crezi in dictoane mioritice ca "ce-i al tau e pus deoparte". Sa nu fie o scuza pentru faptul ca - de exemplu, ca nu te cunosc - nu iesi din casa decat cu familia si astepti vreun print sa vina dupa tine sa iti bata la usa.

Vad ca nici tu nu ti-ai declarat religia.
Ai primit multe sfaturi. De toate felurile. As zice ca unele sunt chiar foarte bune, temeinice.
Revin la o vorba spusa mai demult: uita-te intai cine vorbeste si apoi ce vorbeste...De la cine-ti vine sfatul...

Ai dreptate pana aici. Asa este daca alegi sa traiesti in contingent, aici si acum, daca vrei sa te integrezi in lumea de astazi. Cunosc destui oameni care s-au silit sa duca o viata cumpatata, sa fie onesti, muncitori, si care, dupa un hop mai mare sau chiar aflati la sfarsit de cariera,dezamagiti ca nu le sunt recunoscute meritele, spun: "la ce mi-a folosit sa fiu asa?!" Asta pentru ca, desi s-au angajat intr-o lupta de cursa lunga, doreau (si) sa placa oamenilor sau sa aiba niste satisfactii personale de pe urma muncii. Tot ce nu se aduna cu gandul la Hristos se risipeste, mai devreme sau mai tarziu, ca un balon de sapun. E chiar ispititor sa stii ca tu esti diferit de ceilalti, ca nu faci ce fac toti ceilalti, ca tu esti singurul muncitor / virtuos intr-un cerc cu multi parveniti si improvizati :). Dar daca nu stii pentru ce dai lupta aceasta, risti sa aduni cu multa truda fapte bune, pe care apoi sa le renegi, jinduind dupa o amarata de rasplata. E postura fiului cuminte din pilda fiului rispitor. El a strans acolo fapte bune si virtuti, dar nu stie nici de ce si pentru Cine le-a strans, nici cum sa se bucure de ele.:106:


Dar eu sunt pentru constiinciozitate si implinirea datoriei si la scoala, si la serviciu, si in societate, cu rabdare si cu dragoste (cata este), de urmatul caii celei grele si stramte, pentru ca asa ne vrea Hristos. In plus, anii de studiu iti imbogatesc mintea, te fac mai greu manipulabil, te intaresc sufleteste si aduc lumina si bucurie celor din jur. Nu are a face ca altii "se ajung" in doi timpi si trei miscari, isi iau rasplata de aici.

Ce bine ca a inviat Hristos!

Daca judec dupa anul afisat la profil, nu vad nimic “alarmant”, tinand cont de media de varsta la data casatoriei din ziua de azi. Poti sa te casatoresti si la 20 de ani, insa cred ca pentru a face alegerea potrivita ai nevoie de experienta - a ta, a celor din jur; numai asa vei sti exact ce vrei, iar cand spun experienta ma refer la relationarea cu oameni diferiti. Ar trebui sa depasiti preconceptiile legate de „machiaj si discoteca”, doar nu ele sunt impedimentul in fata gasirii unui partener, a largirii sferei de cunostinte. De asemenea, e o diferenta intre a dori sa fii casatorita, a avea o familie si a face o prioritate din casatorie. Sincer, nu cred ca ati facut o prioritate din casatorie pana acum, avand probabil alte preocupari, firesti de altfel, insa din moment ce acum va doriti asta, cu siguranta se va si intampla, pentru ca veti iesi in prima linie si va veti asuma riscurile, inclusiv o eventuala respingere. Nu e nicio problema, iti modelezi in continuare caracterul, insa e important sa cunoasteti oameni, pentru a face alegerea buna. Dumnezeu are rezervat ceva si pentru d-voastra, asa cum are pentru fiecare dintre noi. Doamne ajuta!

Citat:

Pe mine ma dor "anisorii mei". Stiu ca trebuie sa am rabdare, cam asta aud peste tot, dar mi-as dori si eu ca tot omul sa fiu mama tanara, sa aiba si copiii mei bunici, sa-mi aduc aminte cu drag de anii tineretii, nu cu tristete, ca au fost urati si singuri si presarati cu prea putine lucruri care te-ar face sa te simti tanar cu adevarat.

Sunteti din 84? Eu sunt putin mai mare decat d-voastra si nu-s casatorita, insa nu pot sa spun ca sufar din asta. Munca m-a acaparat destul de mult dupa absolvire, pentru ca eram pasionata de ceea ce fac, oarecum in detrimentul vietii private si cred ca asta se intampla de multe ori, pentru ca e greu sa fii implinit pe toate planurile concomitent. Ferice de cel care poate! Sunt perioade in viata cand ai unele prioritati, mai ales daca ti se ofera anumita sanse, insa vine vremea cand ne dorim o completare a familiei sau o reafirmare a ceea ce impartim. Nu trebuie sa faceti o drama din faptul ca sunteti necasatorita, sa va autocompatimiti comparandu-va cu altele, pentru ca fiecare femeie are ritmul ei, e unica in felul ei.

De ce este ceva rau sa te casatoresti tanar? 20-25 de ani. Ce este rau in a avea dorinta sa asta?

Incercati sa socializati, sa iesiti in lume cu prietenii, sa frecventati diferite cercuri, sa va apucati de un sport, un voluntariat. In nici un caz sa nu va izolati in casa. Exista sanse mai mari sa va gasiti perechea in acest fel.

ce sa zic....sunt probleme de tot felul....si se tinde spre independenta....plus conditiile sociale sunt cum sunt...poate fi un somaj, ai prea multe pe cap la serviciu...si te stresezi acasa, diferite concepte....unul fumeaza unul nu, altul vrea copii altul nu...o sa fie o lume imbatranita si aici si in vest....din ce in ce mai putine casatorii...vad...multi care se casatoresc si divorteaza....ca nu sunt pregatiti...si din aceasta cauza multe persoane singure...mie spre exemplu imi place singuratatea...independenta....cred ca m-ar stresa o alta relatie....cu o alta persoana intr-o lume mediocra....apropierea de Dumnezeu, mi-a cladit niste baze....si le aplic....daca nu ai putea sa stai singur...ar fi mai greu...dar la mine nu se pune...

Dorintele in sine sunt inofensive, punerea lor in practica e cea care aduce probleme.

Nu e nimic rau daca ambii au ceea ce le trebuie pentru casatorie (psihic, moral, afectiv, profesional) versus lumea in care traiesc.
Daca nu au, ajung sa se casatoreasca tot pe la 30+.
A doua oara, sau mai rau.

Nu e nimic rau in a recunoaste ca ti-ai gresit prioritatile in viata.
Ba mai mult, faptul de a fi in stare sa recunosti asta duce spre o re-aranjare a lor.

La extrema auto-compatimirii si a vaicarelilor exista o alta extrema la fel de rea - cea a autojustificarii si a indreptatirii a ceea ce, existential vorbind, este totusi o eroare.

E asa greu sa zici pe sleau ca _ruxa_ fiind atee, bate campii? :)

Dar cine a spus ca mi-am gresit prioritatile in viata? :)
Tu sau eu? Eu probabil ca as face acelasi lucru, nu regret nimic.

Pt o fata cu fizic placut, e destul de usor, ca "ocheste" un barbat cu multi bani si n-are apoi treaba toata viata, doar ingrijeste de copii si lumea o vorbeste de bine, chiar daca mobilul casatoriei au fost doar banii!
Pt un barbat e mult mai greu, chiar imposibil, deoarece nu reuseste sa stranga atatia bani incat sa multumeasca "pretentiile" materiale ale unei posibile consoarte si ramane necasatorit deoarece anii trec si puterea lui scade, banii ii castiga din ce in ce mai greu, poate nu-i mai castiga deloc!
La peste 40 de ani nu mai ai puterea unui tanar sa realizezi ceva care sa-ti aduca venituri. Daca nu ai realizat ceva intelectual pana la 30 de ani, dupa chiar nu se mai poate pune problema!

Ascultati-ma ce va spun, "lamentarile" diferitelor fete ca nu reusesc sa se casatoreasca, pot sa ne umple de compasiune insa in realitate nu sunt decat efectul dorintelor de parvenire pe care multe femei le au, deci in fapt le este necaz ca nu au reusit sa determine un barbat cu bani ca sa le intretina. Ele stau si asteapta sa le pice in plasa unul fraier cu bani, pai de unde tata atatia barbati avuti pentru toate fetele!!! Si le vezi cum se plang preotilor ca ele de ce nu au "jumatatea" lor cand in realitate Domnul le-a oferit ocazia de a se casatori cu un barbat bun, insa ele i-au dat cu piciorul sub motivul ca nu are suficienti bani! Domnul le scoate in cale un barbat cu calitati morale, dar nu se ingrijeste ca fiecare fata sa aiba lux prin banii barbatului, ea sa stea la taclale toata ziua buna ziua si barbatul sa munceasca pt ea! Retineti, in procent de 90%, femeile asta vor!

Eu nu zic ca barbatul sa nu intretina femeia, insa sunt impotriva dorintelor nepotrivite pe care multe femei le au, adica sa profite in ultimul hal de banii barbatului, dorindu-si sa traiasca in lux, sa emigreze intr-o tara occidentala, si toate astea prin intermediul casatoriei.
Le vezi cum se uita cu ochii cat cepele dupa masini straine, se intereseaza unde lucreaza diversi barbati, cat castiga, ce bani au prin banci si dupa aceea trec la actiune! daca nu le iese, incep sa planga de necaz si sa se confeseze pe la duhovnici, ca ele de ce au partea lor!
Femeile care muncesc merita tot respectul nostru, acelea sunt femei de buna credinta.

au, ca vor sa puna pe Domnul la treaba conform cu interesele lor "pecuniare" ! http://i52.tinypic.com/119rsip.jpg

Aici intervine educatia data de familie, mai ales cea religioasa. Caci multi tineri, trecuti de majorat, sunt sfatuiti de parinti "traieste-ti viata" "copii sunt o povara" "esti mult prea tanar/a sa iti intemeiezi o familie" "cariera,scoala intai si abia apoi casatoria". Chiar am citit o carte pe tema asta, ortodoxa, in care scria ca tinerii sunt pregatiti sa aiba familie,copii, insa nu sunt lasati. Societatea ii educa in asa fel incat sa divorteze si sa se casatoreasca tarziu. Autoarea afrima ca o tanara familie poate sa treaca peste probleme cu bine, daca familia sotilor le este alaturi si faptul ca tinerii nu se mai casatoresc este o problema mare. Si in scrierile duhovnicilor, oamenii sunt sfatuiti sa se casatoreasca tineri. Acum nu stiu cate din femeile care s-au casatorit dupa 30 de ani s-au pastrat curate si au trait crestineste.

Daca casatoria in sine devine o obsesie, reprezinta deja o problema. Insa in general, sa te casatoresti tanar nu este deloc gresit, este chiar preferabil. Si cum s-a zis mai sus, nu prea iti poti gasi un partener daca stai in casa si nu socializezi cu nimeni. Vorba aceea, nu pica din cer.

Era altfel. Cu salariul barbatului puteai trai decent si bine. Insa amu, nici salariile combinate nu prea mai fac fata. Se cere tot mai multa scoala, facultatea nu mai e de ajuns, trebe si master si doctorat etc. Din punctul de vedere al unora, femeile au fost puse la munca tocmai ptr. a distruge familia. Si intr-un fel e un adevar. E mult de zis.

@Profetul de carton. Sa stii ca si barbatii sunt materialisti. Oho si cati sunt. Si femeile si barbatii au uscaturile lor.

Ma faceti sa zambesc, de parca fetele astea nu stiu ca daca stau in casa sansele de a intalni barbatul se reduc considerabil, este exact ca in bancul acela cand evreul se ruga sa castige la loto si vine raspunsul din cer: "trage, mai, si tu un bilet !".

Cunosc nu mai putin de 3 cazuri in institutia unde am lucrat, de fete care acum au peste 35 de ani, si desi au fost cerute de sotii ele au refuzat pe motiv ca respectivii nu au starea sociala dorita, acum plang frecvent, fac depresii puternice (iau medicamentatie), se miorlaie pe la prietene, si dau acatiste pe la manastiri ca sa prinda si ele ceva pana la urma. Veneau tot timpul calugarite pe la ele ca sa le consoleze, pana cand m-am hotarat eu sa sparg gheata si le-am spus direct:"te-a cerut X de sotie?"; "da", "de ce nu ai acceptat?", "pai doar nu o sa ma casatoresc cu un sofer". Atunci, le-am zis, "asteapta patronul ala plin de bani care nu o sa vina niciodata!" http://i52.tinypic.com/119rsip.jpg

Ce direct ati fost :) Cand vine vorba de alegerea partenerului, unora li se potriveste mai tare zicala “cine se aseamana, se aduna”, in fata “contrariilor care se atrag”. App, doamna respectiva ce profesie avea?

Economiste! dar la o restructurare, asta inseamna 0(zero), deoarece in mediul economic romanesc este inflatie de economisti, si o diploma de acest gen nu valoreaza mare lucru! tot mai bine sofer, ca masini sunt destule, insa institutii unde sa lucreze o economista infatuata si aroganta mai putine!!!
De unde, Doamne, atatia directori, doctori si patroni pentru toate fetele astea???? http://i55.tinypic.com/sct6v5.gif

Degeaba spuneti d-voastra, insa conteaza statutul social , nu „contul in banca”, cat gradul de cultura si educatie al partenerilor, pentru ca ai parte de mai multe interesectari sufletesti si puncte in comun daca nu exista un decalaj mare intre ei.

p.s poate domnul respectiv nu bifa si alte asteptari de pe lista doamnei ori n-a putut dansa jongla cu compromisurile :71:

Pai asta spun si eu, tot ce conteaza este statutul social, fata vrea sa fie o "doamna" in societate, sa aiba servitori, masina straina ultimul racnet, vila somptuoasa, bijuterii elegante, rochii de colectie aduse din Franta etc.etc., sa se plimbe prin statiuni, sa se laude prietenelor ca a fost pe Coasta de Azur etc.etc.
Si un sofer poate fi foarte cult si educat, dar cu astea nu face nimic in ziua de astazi, daca nu are bani!!! Odata casatorita, fata respectiva isi inchipuie ca banii sotului sunt, de fapt, ai ei si incepe sa-i joace cum vrea ea, se crede stapana casei, ca toate i se cuvin, incepe sa fie infumurata, priveste de sus pe fostele prietene si are impresia ca toata lumea trebuie sa i se inchine. Si toate astea de ce? ca a reusit sa se marite "bine".

no kidding
 

Domnule profet, nu e nimic de închipuit aici. Pentru că orice fată căsătorita chiar este stăpâna casei !!
Ce coincidență, chiar azi noapte am avut o discuție aprinsă pe tema asta, cu al meu "soț" ... auzi dom'le, ce le mai trece prin cap bărbaților: te crezi stăpâna casei?!! Bineînțeles că suntem stăpânele casei! Și ar trebui sa fim respectate pentru asta, nu să auzim văicăreli sau injurii penibile. Cu atât mai mult când "banii soțului" sunt cam inexistenți. Mda, să muncească femeile, să se descurce! Dar stăpâne în case să nu fie!

De ce atata suparare pe femei?

Sigur fiecare cauta o persoana cu care sa se potriveasca, sa aiba aceeasi educatie, nivel cultural (cum observa Ioanna), preocupari comune etc..

Nu banii.

Parerea mea de fata necasatorita la 35 de ani este ca trebuie sa-ti dai seama ca ceva e in neregula cu viata ta.Cu cat mai devreme cu atat mai bine.Poate pacatele tale sau a familiei tale te tin departe de omul potrivit.
Cauta un duhovnic,spovedestete ,du o viata crestina ,incearca sa faci cat mai putine pacate,lasa-l pe Dumnezeu sa lucreze in viata ta si numai lua decizii de una singura de genul "eu cred ca e bine".
Rabdare si multa rugaciune .Doamne ajuta!

Nu inteleg exact la ce te referi. Eu am vorbit la modul general si am postat parererile unei autoare ortdoxe despre casatoria tinerilor. Asta in cazul in care te-ai referit la mine.

cine face banul acela decide cum va fi cheltuit.

nu e nimic in neregula !
in alta ordine de idei, ce sa spuna o fata care desi se casatoreste, dupa catva timp constata ca omul de langa ea nu era cine credea? (betivan, adulterin, violent etc.)