Fantome, strigoi..
 

Ce parere aveti despre fantome, strigoi .. ?
eu unul cred in asa ceva, am multe relatari de acest gen.
Biserica ce zice cu referire la acesta tema? ce ne invata? ca exista rai si iad.. insa fantome si strigoii de ce nu s-au dus in rai/iad?

Fantome, strigoi= draci (asta cand nu e vorba de probleme psihice)

Sustin si eu acelasi lucru.

www.sfaturiortodoxe.ro

Intaresc si eu afirmatia!

Aproape ca nu mai e loc de comentarii. Si probabil nici nu s-ar cuveni facute comentarii pe marginea acestor probleme extrem de sensibile. Si totusi noi, traitorii intr-o lume ortodoxa suntem aproape straini fata de acest fenomen si poate de aceea suntem tentati la astfel de raspunsuri fara echivoc.Avem pozitii transante pe care ni le insusim fara a le percepe ca si dezechilibru ale unei persoane care, desi moarte, nici n-a plecat la Dumnezeu, nici n-a ramas...
Probabil, existenta fantomelor in lumea noastra materiala ar trebui sa insemne pentru atei cea mai elocventa dovada ca dincolo de moarte, sufletul nu se dizolva pur si simplu, ci are o directie anume. Diavolului NU i se ingaduie sa faca ceea ce face o fantoma. Diavolul stie una si buna: sa insele. Daca totusi i se ingaduie sa se arate cuiva, acel om este in sine aproape de desavarsire, traieste in duh si "vede" duhurile.
Ciudatenia noastra, a celor care punem semnul egal dintre fantoma si diavol, este ca suntem convinsi de aparitia sfintilor la mare nevoie, credem cu tarie ca nu degeaba i se spune Sfantului Spiridon al Trimitundei "Sfantul calator", dar cand auzim de fantome nu vrem sa intelegem ca de fapt este vorba tot de un suflet care a trait candva pe pamant, dar care, dintr-un motiv anume, se zbate intre cele doua lumi. Iar acel cineva nu poate pleca (poate nici nu constientizeaza ca trebuie sa plece) decat cu ajutorul unui preot si cu rugaciuni sustinute. Cunosc preoti ortodocsi care au facut cu succes astfel de slujbe. Acesti preoti stiu cel mai bine ca strigoiul sau fantoma nu inseamna diavol, chiar daca, datorita ciudateniei in sine, are influenta nefasta asupra omului si il poate speria, insela, rataci... Dar asta nu ca sa castige un nou suflet pentru Satana, ci fiindca astfel de caracter avea si in viata traita pe pamant.
Nu stiu daca fata de diavol trebuie sa avem sentimentul de mila. Probabil nu, fiindca el nu va admite niciodata ca Dumnezeu Creatorul nu poate fi egalat. Dar fata de sufletul acela care rataceste poate de sute de ani intr-o singuratate si chin imposibil de descris si de aceea de neinteles pentru noi, muritorii, cred ca trebuie sa avem mila si sa-l ajutam sa-si gaseasca pacea.
Cunoastem din Sfanta Scriptura sau din scrierile sfintilor parinti ca sufletul omului poate fi chemat si multe vrajitoare cu asta se ocupa in mod frecvent, ceea ce nu inseamna ca este bine, ci dimpotriva, daca nu sunt binecuvantate de Dumnezeu, aceste chemari sunt pacate strigatoare la cer. Ei bine, fantomele nu sunt decat suflete care, din neintelese motive, au refuzat categoric sa plece atunci cand si-au intrerupt viata pe pamant si au ramas cu "refuzul" intr-o chinuitoare vesnicie. Eu asta cred despre fantome.

Credinta dvs despre fantome contravine , zic eu cu invatatura Bisericii.
Deoarece Biserica invata ca dupa moarte omul este infatisat la judecata, de unde conform vietiii traite va primi "repartitia": rai sau iad.
In cazul sfintilor, vorbim de o alta situatie. Aceea ca ptr viata lor sfanta si ptr evlavia oamnenilor, Domnul le ingaduie sa plece in misiune, devenind astfel ajutatori ai crestinilor.
De asemnea avem multe exemple, chiar in viata sf Ioan Evanghelistul cand dracii lua chipul celor plecati dincolo ptr a-i duce in inselare pe cei ramasi. Vorbim asadar de draci care iau chipului omului cunoscut si nu de sufletul aceluia care nu isi gaseste linistea si umbla de nebun. Dupa judecata, fiecare isi gaseseste locul, asa cum am mai spus.Doar ca prin rugaciunile Bisericii cei din iad se pot ridica, sau in functie de caz chiar iesi.

As vrea sa imi aduceti argumente cand cu o forta demonica este chemat un suflet de la locul unde este asezat dupa judecata. Va spuneam adineori de ex oamenilor morti in mare, prin inecare pe care vrajitorul Chinopos,ii aduce pe cei morti, spre bucuria familiei acestora. Dar abia dupa ce "inviatii " sunt obligati prin puterea lui Hristos sa marturiseasca cine sunt isi arata adevarata infatisare de draci. Asadar draci , nu suflete ratacite.

Cum adica"au refuzat sa plece?" pai daca ar fi sa tina cont de dorinta fiecaruia, ar mai intra vreunul in iad? Ca doar toti vor raiul? Odata trecut dincolo nu mai exista"vreau" sau "nu vreau". Acolo vointa ta devine zero: esti luat, dus la judecata, iti primesti "repartitia" si nu mai poti schimba nimic(doar rugaciunea Bisericii o mai poate face.)

Am ezitat un timp daca sa raspund sau nu. Nu vreau sa intervin asupra convingerilor nimanui. Fiecare percepe aceste fenomene in felul lui, iar altii nici macar nu le cred.
Situatia sfintilor nu trebuie amestecata cu cea a fantomelor. Eu doar am incercat sa fac o paralela: asa cum sfintii apar din vointa lor proprie, dar cu incuviintarea bunului Dumnezeu, la fel sunt si fenomenele poltergeist.
Cunosc deasemenea din marturisirile Sfantului Ioan Evanghelistul, dar ele nu au nici o legatura. Intr-adevar, diavolul are puterea de a lua orice infatisare, dar o face pentru un scop anume: acela de a insela oamenii. Intruchiparile acelor decedati, veneau fiindca erau invocate, nu din proprie vointa. Era inselarea sau iluzia ca ceea ce se petrece este real, dar duhurile acelor aparitii nu apartineau celor care au fost cu adevarat acei oameni, ci diavoli intruchipati in ce au dorit ei. Nu stiu, mi-e greu sa explic niste lucruri pentru care e nevoie de multa prudenta. Acele intamplari nu infirma si nu confirma identitatea fantomelor. De cele mai multe ori fantomele bantuie locul in care si-au gasit sfarsitul in mod ingrozitor, iar acel loc de obicei este propria locuinta. Si tot de multe ori in acele locuri s-au gasit schelete ingropate. S-au facut cercetari, s-au verificat arhive vechi si s-a mai intamplat ca, datorita acestor fantome sa se descopere lucruri care fusesera tainuite foarte multi ani.
Impresia noastra ca detinem Adevarul, sau ca stapanim cunostintele in intregul lor ansamblu, cred ca ne pune intr-un con de umbra. Ca sa cunosti sau sa ai o atitudine transanta de negatie sau etichetare directa si ingrosata: draci - trebuie sa stii bine DE CE? Ori aici e un teren minat si destul de ambiguu pentru un ortodox care n-a cautat decat ce i s-a spus sa caute.
Cat despre invocarea pe care mi-ai cerut-o, prima care-mi vine in minte este atunci cand profetului Samuel ii spune Dumnezeu sa aleaga din semintia tribului lui Veniamin (cel mai mic dintre semintiile triburilor lui Israel) un rege (pe Saul) care sa salveze neamul lui Israel de amoniti si filisteni. De ce a ales Dumnezeu astfel si n-a gasit o alta cale sa ajunga la David, eu n-am prea inteles. Saul insa era departe de a fi pe placul lui Dumnezeu si astfel profetul Samuel primeste noi "instructiuni": sa mearga in Betleem, sa-l caute pe Iesei si sa aleaga dintre cei 8 fii ai lui, pe viitorul rege care sa salveze semintiile lui Israel. Astfel profetul Samuel il cunoaste pe David, cel mai mic dintre frati si intelege ca el este alesul, (in ciuda varstei extrem de fragede), pe care il urca pe munte si il "unge" ca rege al lui Israel, anuland astfel "ungerea" de mai inainte a regelui Saul. Dupa care lasa lucrurile in voia lui Dumnezeu. In mod ciudat, David este chemat la regele Saul (care habar nu avea ca mirul cu care fusese uns este lovit de nulitate) si surprinzator il omoara pe uriasul Goliat, cel mai de temut din oastea inamica. David castiga din ce in ce mai multa simpatie, toti inteleg ca este un ales al lui Dumnezeu, doar Saul este ros de invidie si decide pe de o parte sa-i dea fiica de sotie, (ca sa faca pe placul multimii) iar pe de alta sa-l omoare in noaptea nuntii. Doar ca proaspata sotie il instiinteaza pe mire despre intentiile "regelui", iar David scapa cu fuga. Turbat de furie, Saul ii pune gand rau chiar profetului Samuel, care l-a uns ca si rege, fiindca a inteles ca acesta era de partea lui David, desi stia bine ca numai prin gura lui putea afla Cuvantul lui Dumnezeu, si il omoara. Si aici urmeaza ceea ce mi-ai cerut tu. Dupa un timp, Saul ajunge in culmea disperarii si vrea cu orice pret sa afle care este voia lui Dumnezeu, tot din gura... profetului Samuel, chiar mort fiind. Astfel apeleaza la o vrajitoare care sa-l cheme din lumea de dincolo si sa-i spuna ce trebuie sa faca. Iar Samuel vine intr-adevar, il mustra pentru tot raul pe care l-a facut si-i prooroceste pentru ultima oara: in acea zi va muri cu toti fii lui. Ceea ce se si intampla.
Poate a fost o istorisire cam lunga, dar cred ca era necesar si contextul pentru o intelegere cat de cat fireasca.
Indiferent ce parere avem unii sau altii despre fantome, avand in vedere ca este un subiect foarte sensibil, poate ca este mai bine sa ramana fiecare la parerea lui. Ce facem noi aici sunt doar presupuneri. Stim doar ca toate se intampla prin voia lui Dumnezeu. Sa-L lasam pe El sa ne vegheze si sa ne rugam sa ne fereasca sa ajungem vreodata in contact cu astfel de entitati.

Cred ca in majoritatea cazurilor sunt plasmuiri ale imaginatiei datorate fricii, plasmuiri nascute din ignoranta si necunoastere, mosteniri din fondul precrestin transmise din generatie in generatie prin cultura populara. Cand omul e cuprins de spaima poate asocia anumite zgomote pe care le aude sau imagini pe care le vede cu “strigoi si fantome”, pentru ca el crede in viata de dupa moarte. Nu vei auzi niciodata un om care nu crede in viata sufletului dupa moarte spunand ca a vazut “fantome si strigoi”, aceleasi semne pe care le vede celalalt, el le va asocia cu altceva.

Foarte bine spus! Doar credinţa nebiblică în "viaţa" de după moarte şi înainte de înviere a putut da naştere unor asemenea plăsmuiri. Somnul raţiunii naşte monştri.

Tin sa reamintesc vizitatorilor formului crestin-ortodox ca sunt pe un forum cu profil ortodox, iar jignirile aduse credintei ortodoxe si orice insinuare cu tenta denigratoare contravin cu regulamentul formului.

On topic:
Strigoi si fantome exista in cultura populara, nu in cultura teologica ortodoxa.

Totuşi, dincolo de aceste plăsmuiri ale imaginaţiei, sunt şi cauze reale, după părerea mea, şi subscriu la cele scrise de Mosh-Neagu.

Dincolo de mărturiile unor persoane foarte credibile, cum ar fi Regina Ana, însuşi Domnul atestă existenţa lor, atunci când apostolii (nu pentru prima dată, căci pe mare au crezut că văd „nălucă”) credeau că văd duh: „Veniţi şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase cum Mă vedeţi pe Mine că am”.

Biserica ia în serios existenţa lor şi, atunci când cineva le semnalează prezenţa, face slujbe (rugăciuni) pentru liniştirea sufletelor lor. Îmi amintesc de un caz, parcă prin Făgăraş, unde, în apropierea unui sat localnicii întâlneau adesea soldaţi cu raniţe în spate. Cercetându-se, s-a aflat că într-unul din cele două războaie mondiale acolo avusese loc o luptă teribilă şi o întreagă companie a murit. După ce s-au făcut slujbe pentru sufletele lor, s-au liniştit şi n-au mai fost văzuţi.

Poate că, mai ales când moartea e năpraznică, luat pe neaşteptate, omul nici nu-şi dă seama că a murit şi sufletul continuă (încearcă) să se comporte ca şi cum ar fi încă în trup.

Am spus in majoritatea cazurilor, nu in totalitatea lor :) Am gasit interviul acordat Eugeniei Voda de Majestatea Sa, regina Ana a Romaniei, care povesteste cu atata naturalete (si) despre o "aparitie". (putin dupa jumatatea interviului).

link film interviu: http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiun...rse/regina-ana


http://img217.imageshack.us/img217/5809/reginaana.jpg

Subscriu postarii lui Lore.
Si eu citesc povestea despre vrajitorul Chinops copiilor, in scop educativ, sa stie ca dracii pot lua infatisarea celor decedati pt a insela (nefiind constransi de neputinte fizice sau moarte, ei oricum cunosc orice se poate cunoaste despre oricine a trait vreodata, inclusiv "secrete"), deci isi pot asuma false identitati.

Dar invatatura bisericii este destul de clara privind ceea ce se intampla dupa moarte, nu lasa locul "fantomelor", dimpotriva, cine crede in fantome nu a citit destul din invatatura ortodoxa (sau nu o crede, ceea ce e si mai rau).

Cine chiar vrea sa cunoasca (pt ca Dumnezeu a facut cunoscut), poate citi:
"Drumul sufletului dupa moarte" de parintele Cleopa
"Sufletul dupa moarte" de parintele Serafim Rose.

Cred ca ambele carti se gasesc pe situl crestin ortodox.

Cartea parintelui Serafim Rose trateaza, printre altele, problema aparitiilor/fantomelor/fenomenelor mediumnistice din perspectiva ortodoxa. Este o carte esentiala in ziua de azi cand aparitiile fantomelor sunt popularizate chiar in documentare (pseudo)stiintifice.

Ps. Pentru cei care au memorie buna: caut un text care relateaza urmatoarea intamplare. Sotia unui om a murit, iar dupa o vreme el a auzit cum sotia il striga din focul sobei (cuptorului?). Se vaita ca tare se perpeleste in iad si ii cerea sa faca una sau alta, pentru a-i usura chinurile. Au venit si preoti acolo (catolici sau grecocatolici, nu-mi amintesc detaliile) care au incercat si ei cu slujbele sa ajute "sufletul" sotiei care vorbea din foc. Intamplator, preotul ortodox a aflat si el de stafie si ajuns la fata locului intelege inselaciunea diavoleasca si determina demonul sa-si recunoasca identitatea. Am citit asta cu mult timp in urma, am uitat detaliile.
Stie cineva unde pot gasi aceasta relatare?

@ioanna:
Interviul ăsta mi se pare potrivit şi pentru topicul lui Mihailc „experienţe luminoase în căsătorie”; după 60 de ani de căsnicie, ce frumos vorbeşte despre soţul ei!

dar stiti ca Biblia vorbeste despre aparitii fantomatice (fantasme):

Matei 14:26 Latin: Biblia Sacra Vulgata
et videntes eum supra mare ambulantem turbati sunt dicentes quia fantasma est et prae timore clamaverunt

Phantasma Φάντασμά a ghost --- fantoma (naluca)

Pe cand eram copil, adica in timpul perioadei comuniste circulau printre oameni niste scrieri de mana, pentru ca in acea vreme nu prea se gaseau de vanzare carti ortodoxe. Intr-una din ele se povestea ca unei femei i se arata sotul ei raposat de mai multa vreme si in vis dar si in realitate si ii povestea una si alta.
Tulburata de aceste aparitii misterioase femeia a mers la parintele duhovnic si i-a spus:
,, Parinte, sotul meu desi mort de ceva timp mi se arata in fiecare seara si imi spune cutare si cutare lucru si lucruri pe care numai noi le stiam. La auzul acestor relatari preotul i-a spus:
,, Femeie acesta nu este sotul tau, este Diavolul care ti se arata sub chipul sotului tau ca sa te insele, si ca sa-ti demonstrez asta, dute acasa si pune pe usa o cruce mare, fa-ti rugaciunile inainte de culcare, si inainte de a te aseza in pat fa-ti de trei ori semnul sfintei cruci si sa adormi in gand cu rugaciunea:,, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatoasa."
Apoi femeia relateaza ca ,, sotul ei" nu i s-a mai aratat ci a strigat de afara:
,, De ce ai spus preotului despre noi? Acum plec ca ma goneste puterea lui Dumnezeu dar o sa mai vorbim noi", si din acel moment nu i s-a mai aratat.
Consider ca oricine dintre noi care astfel de aparitii trebuie sa relateze asta preotului duhovnic si el va sti sa ne indrume sa descoperim daca este Dracul sau vre-un suflet chinuit care nu-si gaseste linistea.

O întâmplare ciudată
 

M-am gândit îndelung dacă să povestesc sau nu despre o întâmplare ciudată petrecută pe la începutul lunii decembrie a anului trecut.
Mai bine nu.

sigur, e alegerea dumneavoastra, insa de ce credeti ca ati gresi prin simplul fapt ca relatati ceva fara sa va implicati si fara sa analizati in vreun fel?

Am povestit dar peste câteva ore am şters sunt convinsă că unii au citit. Sigur, e alegerea mea.

Urmarind un link dat de sora Adriana-Cluj, am ajuns la un articol care mi s-a parut extrem de important si care cade minunat pe subiectul acestui topic. Cu multumiri sorei Adriana si cu ingaduinta tuturor, va pun la dispozitie textul si link-ul, intelegand poate macar acum ca "fantomele" nu pot fi puse pe acelasi plan cu vrajmasii lui Hristos. Lectura placuta.

Sfintii Rafail, Irina si Nicolae au trait in insula greceasca Lesvos, in satul Thermi, la mica distanta de localitatea Mitilene. La numai un kilometru distanta de acest sat se afla colina numita "Karyes", cunoscuta si sub denumirea de "Calugarul".

Locul si-a luat numele de "Karyes" de la multimea ascetilor ce se retrageau si se nevoiau aici. O parte dintre acesti calugari sihastri au fost ucenici ai Sfantului Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului. Cel de-al doilea nume - Calugarul - a fost dat de catre locuitorii satului datorita unei minuni ce se petrecea, cu voia lui Dumnezeu, pe colina din apropiere. Astfel, multi dintre locuitori vedeau un calugar in vestminte clericale, avand in mana o cadelnita, care tamaia locul respectiv.

Karyes - Colina Sfintilor din Lesbos

Colina Sfintilor, cum este denumit astazi locul, a fost inca din vechime loc de nevointe monahale. Astfel, aici a existat o manastire de calugari, iar mai apoi una de maici. In data de 11 mai 1235, localitatea a fost pradata de catre pirati, iar manastirea distrusa. Maicile din manastire, in numar de 30, au avut mult de suferit de pe urma cruzimii paganilor. Maica Olimpiada a primit moarte martirica. Dupa aceasta data, locul a ramas ruinat.

Abia in anul 1433, manastirea cea paraginita va fi reconditionata si rezidita de catre o crestina din partile locului, pe numele ei Melpomena, impreuna cu familia ei. Odata cu reinfiintarea manastirii de pe colina Karyes, calugarii manastirii au deschis si un azil de batrani, cat si o cantina pentru saracii din zona.

Ultimul staret al manastirii de pe dealul Karyes a fost Sfantul Rafael (Rafail), martirizat de catre paganii turci, in anul 1463. La aceasta data, manastirea a fost din nou distrusa, ea fiind incendiata in intregime. Nu dupa mult timp, locul a ajuns in stapanirea turcilor.

Colina Karyes a ajuns in mana unul turc pe nume Hasan. Pe colina se mai pastrau inca si atunci ruine ale vechii manastiri, dimpreuna cu o parte din biserica inchinata Maicii Domnului. Langa aceasta, un batran copac umbrea o parte din curtea pustiita.

La o vreme randuita de Dumnezeu, in bisericuta darapanata au inceput sa aiba loc anumite semne dumnezeisti: o lumina minunata inunda locul, clopote inexistenta incepeau sa bata, iar toaca chema si ea la slujba. Aceste semne sunt marturisite de catre turci, iar nu de catre crestini, lucru ce intareste si mai mult veridicitatea lor. Pentru aceasta, stapanitorul colinei a ingaduit crestinilor din Thermis sa savarseasca Sfanta Liturghie, pe deal, in Martea din Saptamana Luminata.

Hasan va ceda colina unui var de-al sau, pe nume Arif. Tot necrestin, acesta din urma va lua o mare parte din pietrele bisericii ruinate si isi va construi o casa in localitatea Thermis. Din acel moment, Arif a inceput a vedea un calugar tamaind, fie prin casa lui, fie pe colina Karyes, in zona bisericii. Speriat de aceste intamplari, el si-a parasit proprietatea. In casa acestuia a locuit, pentru inca o vreme, grecul Ignatie Karaconstantin, impreuna cu familia sa dar, din pricina acelorasi aparitii vor parasi si ei casa.

In anul 1922 incep schimbarile de locuitori, intre Grecia si Turcia. Unii veneau, iar altii plecau. Cu aceasta ocazie, in casa zidita de Arif s-au mutut cateva familii de refugiati, printre care si cea a crestinei Angheliki Marangos.

Afland despre cele in legatura cu casa in care s-a mutat, Angheliki si-a spus in sine: Oare nu cumva turcii au omorat un preot si l-au ingropat in aceasta casa? In acea noapte, un calugar mare la trup i-a aparut in vis si i-a zis: "Angheliki, gandul care ti-a venit este adevarat. Turcii m-au omorat, dar nu m-au ingropat in aceasta casa. Va veni timpul cand vei afla cine sunt, povestea vietii mele şi unde sunt ingropat."

In scurt timp, Angheliki Marangos va reusi sa cumpere casa, cat si colina Karyes, in urma unei fagaduinte facute Maicii Domnului, anume de a rezidi biserica de pe deal. In luna iunie a anului 1959, impreuna cu fiica si sotul ei, femeia va incepe rezidirea bisericii inchinate Maicii Domnului. In vremea zidirii bisericii, Sfintii Rafail, Irina si Nicolae diaconul, le vor purta de grija si ii vor insoti cu o serie de minuni, printre care si aflarea sfintelor lor Moaste.

Teodor Danalache

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/pelerin...os-120762.html

Nu pot sa cred ca unii numesc aparitiile sfintilor fantome.
Intradevar, am ramas fara replica.

"aparitia" este un sinonim al fantomei=o vedenie
Fantoma=aratarea unui spirit;din context deducem despre ce fantoma este vb, de ce ar avea mereu o conotatie negativa?

... Nu pot sa cred ca apostolul Toma a refuzat sa creada pana n-a pus el insusi mana pe semnele cuielor... Sa fi fost indaradnicie? Sa fi fost lipsa de credinta... Ce sa fi fost oare, din moment ce Toma I-a fost aproape Mantuitorului, intotdeauna, L-a vazut vindecand paralizati si orbi, L-a vazut inviind morti, s-a lasat spalat pe picioare in timp ce li se spunea deschis ca va fi omorat, dar dupa 3 zile va invia... Ce "autoritate" ar trebui sa "ne arate" cheia deslusirii si deosebirii lucrurilor pentru a nu le confunda intre ele. Fantomele au nevoie de ajutorul nostru si de mila noastra; diavolul se foloseste de imprejurari ca sa ne insele, nu sa ne starneasca mila.
Am pus la dispozitie acest link raportandu-ma la acest text:
Afland despre cele in legatura cu casa in care s-a mutat, Angheliki si-a spus in sine: Oare nu cumva turcii au omorat un preot si l-au ingropat in aceasta casa? In acea noapte, un calugar mare la trup i-a aparut in vis si i-a zis: "Angheliki, gandul care ti-a venit este adevarat. Turcii m-au omorat, dar nu m-au ingropat in aceasta casa. Va veni timpul cand vei afla cine sunt, povestea vietii mele şi unde sunt ingropat."
Marea majoritate a istorisirilor despre fantome au exact acelasi sablon. Faptul ca acel calugar era un om induhovnicit se vede din diferenta aparitiilor. El nu se manifesta trantind usi, scartaind podele, ci tamaind. Pentru turci, asta conta mai putin, fiindca tot strigoi, naluca sau fantoma era...

Cred ca din neatentie (sau mai degraba din nestiinta) am spus cu ceva timp in urma ca fantomele au fost niste persoane care au refuzat "sa plece". NU. Nu cunosc motivul pentru care nu au gasit CALEA catre Lumina. Dar noi cei in viata, ii putem inca ajuta sa o gaseasca. Ei singuri nu mai pot...

Sa inteleg ca sfintii Rafail, Irina si Nicolae nu au gasit calea spre Lumina si doar noi am putea sa-i ajutam sa o gaseasca?
Hmmm...
Oamenii aceia au sfarsit ca mucenici, ucisi cu bestialitate de turci, inclusiv micuta Irina, fiica primarului. Cum putem spune asadar despre sfinti ca nu au gasit calea spre lumina?
Mai mult , am citit undeva ca sfintii mucenici trec prin vami ca fulgerul ajungand direct in rai.Asadar care cale sa o gaseasca??

Din absurditatea exprimarii.
Daca ajungi sa spui unui om dn Biserica ca sfintii sunt o fantoma....risti sa pozezi intr-un ciudat, si pe buna dreptate.
Avand in vedere ca unii sfinti(Sf Alexandru si Svir a vazut sfanta Trieme, sf Serafim de Sarov a vazut-o pe Maica Domnului) L-au vazut chiar pe Dumnezeu Insusi putem continua cu absurditatea expresiei...si acestia au vazut fantome? Asta poate din perspectiva ateului sau a altor pagani...dar nu a unui crestin.

Revin la ceea ce am spus adineori. "Aratarile" sunt de doua feluri: cele ale lui Dumnezeu, ale Maicii Sale si ale sfintilor care au un scop precis atunci cande se arata, spre descoperirea unui adevar, spre transmiterea unui mesaj sau intarirea in credinta si aratari dracesti, cu bold scrise, menite sa infricoseze, sa ridice fiori, sa induca in eroare, sa atraga in ratacire...
Varianta de mijloc nu exista. Ma bucur ca Moshu a restabilit afirmatia conform careia spiritele refuza sa mearga la judecata si se invart in locurile in care au trait.Deci devreme ce oamenii merg la judecata, unii ajung in rai si altii in iad, care spirite ramase pe dinafara mai vin ca fantome? Dracii, caci ei au slobozenia de a umbla liber pe pamant ptr a duce pe cati mai multi pe drumul pierzarii. Dracii daca pot lua infatisare si de inger de lumina, de ce nu ar putea sa ia si infatisa sub chipul lui Ion sau a contelui Alexandru si sa se plimbe prin incaperile in care au locuit sau ca cobore scarile sau sa deschida ferestrele?
Bine ar fi sa nu complicam lucrurile simple doar de dragul misterului si a emotiei descoperirii marii taine ce se ascunde in spatele sufletului ratacit...

Asa am inteles si eu citind cartea.....
Si inca ceva: acei sfinti nu s-au aratat oricui, ci celor vrednici si in stare sa inteleaga; s-au lasat vazuti de unii, putini, ca sa fie descoperiti pentru toata lumea si toata lumea sa inteleaga.

Credinta despre fantome este o consecinta a credintei despre nemurirea mortului.

"Iata Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui" (Apocalipsa 22:12)

"Repartitia" in rai sau iad se va face numai la revenirea Mantuitorului si invierea mortilor.

Văd că vă strângeți ca la pomană tot mai mulți inși suferinzi de handicap metafizic, care confundați creștinismul cu o filozofie legalistă tributară punctului de vedere omenesc. Nici nu e de mirare, de vreme ce în afara Bisericii lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi înțeleasă pe deplin în toată taina ei teandrică, adică divino-umană, de nepătruns și totuși accesibilă gândirii limitate a omului aflat permanent în tensiunea relației cu Creatorul său, între ”deja” și ”nu încă” .
Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Judecata a avut loc și lumea și-a aflat capătul și transfigurarea finală. Să proiectezi asupra realităților dumnezeiești cadrele principale ale percepției omenești, spațialitatea și temporalitatea, este rezultatul speculației filozofice în afara harului care dă naștere mitologiei și altor narațiuni produse de imaginația omenească căzută în kenodoxia pretenției enorme că are o explicație pentru orice.
Necredința evlavioasă caută mereu să acopere distanța cognitivă infinită între om și Dumnezeu cu teorii pe care să-și întemeieze convingerile înfometate de argument. Căutarea dovezilor raționale ale realităților mai presus de fire n-are nicio treabă cu credința dreaptă (ortho-doxă), ci cu orbecăiala tragică a omului căzut care, fiind în afara harului, caută sensul propriei existențe în bolovanul lui Sisif al minții sale. De aici diferența fundamentală între omul bisericesc și omul religios: primul își lărgește mintea mântuită de curiozitate ca să primească Adevărul atât cât poate duce, iar ultimul se chinuie să înghesuie necuprinsul în închisoarea mentală a propriilor prejudecăți. Deosebirea dintre aceștia poate fi ilustrată de diferența dintre dragostea împărtășită și viol.
Ludwig Wittgenstein spunea secolul trecut, pe urmele patristicii grecești, că ”despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”, restul e ”cunoaștere luciferică”, vorba lui Blaga.

As fi interesat,daca doriti si dumneavoastra sa imi povestiti despre intamplarea pe care ati adus-o in discutie aici. Se poate sa ma contactati pe adresa de e-mail: razvan_razvan_flo@yahoo.com, va rog ?

Avem libertatea de a alege doar aici, pe Pamant. Dupa ce adormim, culegem ce am semanat. Dupa "moarte", sufletul nu alege ce face, daca merge sau nu la judecata. Mai nou sufletele oamenilor se numesc fantome? o.O
Nu am gasit nicaieri aceasta invatatura in Biserica, cum ca sufletele oamenilor in loc sa mearga in iad sau in Rai, bantuie pe pamant caci asa vor ele sau ca Dumnezeu nu stie ce sa faca cu ele. Seamana putin cu ideea purgatoriului.

Lucrurile stau putin diferit. E foarte greu sa convingi un ateu de existenta lui Dumnezeu. Pentru ca nu-L simte, nu-L vede, nu-L aude! Si-aici e cam la fel. Pentru noi e simplu sa spunem ca nu exista. Slava Domnului ca nu suntem pusi in locul celor care ajung la disperare numai fiindca vad ca exista. Cum de se intampla totusi si astfel de lucruri care NU pot fi puse pe seama inselarii vrajmasului? Daca cititi in literatura de specialitate, dar si in scrierile sfintilor parinti, veti vedea multe, chiar foarte multe astfel de exemple. Dintre cele care deja nu mai surprind pe nimeni, sunt si mesajele SOS de pe "Titanic" care revin la fiecare 13 ani in noaptea cu pricina. Mai mult chiar, foarte multi dintre cei care-si duc viata pe mare, sustin fara nici o exagerare, ca in acea noapte, daca se nimeresc pe acolo, aud tipete disperate care striga dupa ajutor. In "Pelerinul rus", aflam despre Evreinov, a carui tata (evreu) a fost bantuit de sufletul (oarecum, materializat) al unui crestin, a carui oseminte, fisesera profanate cu rautate si dispret de catre evreu. Si care evreu nu-si mai gaseste linistea pana ce nu se boteaza. Tot in "Pelerinul rus" aflam despre un anume boier "N" cu mare stare, care la nervi, isi loveste sluga pentru o fapta oarecare, iar aceasta moare in scurt timp, fara ca el sa aiba vreo remuscare. Si totusi, sluga il bantuie, mai intai in vis, dupa care chiar materializandu-se, ingrozindu-l pe ucigas, care pana la urma ia calea pribegiei pentru tot restul vietii... Nebanuite sunt caile lui Dumnezeu. In Moliftele Sf. Vasile, intalnim, bineinteles, si "dezlegari" pentru astfel de cazuri. Daca sufletul plecat nu are pace dincolo, nu a lasat urmasi si nimeni nu se ocupa sa-l scoata din acel zbucium, in anumite conditii, se pare ca Dumnezeu ingaduie..."paranormal"-ul, spre odihna acelui suflet! Acest lucru nu e o sminteala, ci o ipoteza care ar trebui luata in calcul, in urma atator dovezi care nu pot fi contestate, datorita credibilitatii celor ce s-au ocupat de cazuri.

Mosh-Neagule, ai o opinie care nu are legatura cu ortodoxia. In invatatura ortodoxa sufletul celui adormit este judecat (judecata personala) si ajunge fie in rai, fie in iad. Nu bantuie pe de-alaturi. In molidvelnic exista rugaciuni de dezlegari pt casele bantuite de duhuri rele - dar acelea sint duhuri rele, adica draci, nu sufletele mortilor ramase nejudecate si nedumerite despre starea lor. Zici ca dracii inseala? iata, daca pe tine niste manifastari pe care le observi, te pot face sa crezi ca, in loc de un drac, e sufletul unui mort de care Dumnezeu nu a avut grija sa il faca sa constientizeze ca a murit si sa il duca unde ii este locul, in rai sau in iad, atunci deja este o inselare, inseamna ca a fost drac care a reusit sa insele (mai ales a inselat inducand indoiala asupra purtarii de grija a lui Dumnezeu asupra sufletelor celor adormiti) - ti-ai pus vreodata problema asta? De fantome si strigoi se vorbeste in zilele noastre mai mult din partea protestantilor, pe la americani intradevar e moda caselor bantuite, vanatoarei de fantome si alte asemenea.

Subscriu la aceasta opinie! Dupa moartea trupului, sufletul omului este condus de ingeri in locurile pe unde a fost in timpul vietii pe pamant, aratandui-se ce a facut bine si ce a facut gresit!
Insa nu se pune problema ca sufletul unui om sa bantuie asa aiurea sau sa devina un fel de fantoma!
In tarile vestice si in SUA in special, acest apetit pentru senzational, fantome, duhuri, etc are mai multe explicatii- fie unii oameni de prea mult bine si din plictiseala cauta sa-si umple timpul cu tot felul de aiureli, fie interesul presei pentru senzational si implicit pentru raiting si tiraje, fie chiar interese comerciale si turistice (poate cel mai elocvent exemplul in acest sens este cel al castelelor asa-zis bantuite din Marea Britanie- când vine turistul japonez sau american i mai creeaz un decor de ala medieval, i mai spui o poveste cu fantoma unui lord ce bantuie castelul, mai creez niste efecte sonore si cresc incasarile si implicit profitul).
Si eu sa fiu patronul unui astfel de castel, daca turistilor le place chestia asta si sunt dispusi sa dea si bani pe treaba asta, atunci nici o problema!

Scopul meu nu este de a convinge pe cineva despre ce/cine reprezinta acele aparitii. "Duhuri rele", obisnuim noi sa le spunem, fiindca suntem inca departe de acea zona care ne da fiori si de care fugim care-ncotro. Istoria acelor fenomene (nu inventata de ..."patroni" pentru a atrage turismul doritor de senzational) scoate la iveala lucruri uimitoare ale unor persoane care au trait cu multi ani in urma (nu neaparat botezati, desi prin exemplele din "Pelerinul rus" se pare ca tocmai niste crestini raposati se materializeaza pentru ca anumite fapte grave, sa poata macar sa fie indreptate, daca nu chiar regretate).
E usor sa sarim si sa strigam "Sminteala", aducand in acest sens "anumite" scrieri duhovnicesti, pe care sa le luam in sens implicit. Faptul ca intelegem intr-un fel, dar viata ne pune in fata o imagine putin modificata, poate ar trebui sa ne puna pe ganduri ca undeva nu am cercetat tot ce trebuie si cu destula atentie. Imi pare rau ca o spun, dar uneori avem tendinta sa ne punem poalele-n cap, refuzand categoric o situatie, ca si cum nu s-ar intampla sau multumindu-ne sa o punem pe seama "celui rau". Exact acelasi procedeu il folosesc stilistii sau sectarii fanatici, care stiu una si buna: adevarul lor. Care adevar, bineinteles ca il iau tot din Sfanta Scriptura.
Daca acceptam (si aici sunt convins ca acceptam in unanimitate) aparitia sfintilor mijlocitori, numai si numai prin mila lui Dumnezeu, atunci poate ca ar trebui sa mergem un pic mai departe cu gandul si sa intelegem ca tot prin mila lui Dumnezeu, anumitor suflete, chiar daca nu sunt sfinti, dar fiindca NU se fac vinovati de anumite fapte sau de propria lor moarte si nu-si mai pot echilibra balanta "dincolo" fiindca aici nu mai au pe nimeni care macar sa preia "incarcatura" si "s-o arda" prin necazuri si napaste, acelor suflete, in anumite conditii, Dumnezeu le ingaduie sa ajunga in acea stare, (poate pentru sute de ani), pana cand vor putea in sfarsit sa-si gaseasca pacea, numai si numai fiindca un om cu suflet se hotaraste sa nu fuga si sa faca ceva!
Suntem credinciosi ortodocsi in marea noastra majoritate. Va intrebati oare de ce s-ar strofoca diavolul sa-i sperie pe cei care oricum au destule "datorii" pe lumea asta? Din cate stiu, pentru ca Dumnezeu sa-i ingaduie diavolului sa se materializeze in fata cuiva, acea persoana trebuie sa fi ajuns foarte departe in rugaciunile lui. Nimanui pe lumea asta, Dumnezeu nu-i da mai mult decat poate duce. Demonii se arata celor mult induhovniciti, pentru a-i zadarnici in rugaciune, sau pentru a-i sminti, nu amaratilor care, prin viata pe care-o duc, ii fac pe acestia sa doarma linistiti la poarta cetatii.
Nu vreau sa conving pe nimeni cu argumentele mele, si nici nu mai revin pe aceasta tema. Fiecare are propria parere. Nu spun ca diavolul nu ar avea putere sa faca toate astea, ci este in totala contradictie cu voia lui Dumnezeu. Atat timp cat, dupa multa munca, se ajunge la nume de persoane care au existat, iar mai apoi la nenorocirea acelui moment care din anumite motive, a ramas ascunsa, argumentele cum ca acestea ar fi "duhurile rele" si nu voia lui Dumnezeu, nu au relevanta.

ideea de fantome si aparitii, nu o poti incadra in nici o confesiune religioasa, pentru, ca, pur si simplu nu se (prea) vorbeste nicaieri clar despre ele. Dar aia nu inseamna ca nu POT fi adevarate.
Tot ce tine de supranatural poate fi adevarat la o adica, doar ca nu scrie in Cartil Sfinte despre ele.

Cum e si cu unele vise. De exemplu, o visezi pe strabunica ta care iti zice sa te uiti in locul x unde vei gasi o Biblie veche in care vei gasi o scrisoare. Si te iei dimineata si cauti in locul indicat si gasesti Biblia veche si scrisoare din ea.
Explicatie pentru asta nu cred ca este nici in scrierile Sfinte, nici in stiinta. Dar ele, uneori, se intampla. Acu nu pot sa zic ca strabunica (pe care nici nu am cunoscut-o vreodata) din vis de fapt a fost un duh rau, pentru ca nu m-a mintit, nu m-a inselat, nu mi-a facut vreun rau.
Dar marea intrebare, de ce mi-a aparut mie in vis si nu cuiva care a cunoscut-o, care a fost mai apropiat de ea?