Inchisa in intuneric
 

De ceva timp, cativa ani as putea spune, sunt inchisa in intuneric. M-am imprietenit cu frustrarea, ura, incapatanarea si patima; nu vad mai departe de ele. Toate acestea m-au adus intr-un punct mort, din care nu mai pot iesi. Sunt mandra si nu vad prea departe!

Sunt constienta ca daca nu ma trezesc la timp, casnicia mea ar avea de suferit, deja este destul de zdruncinata si asa. Am o relatie extraordinar de proasta cu socrii si sora sotului; ii urasc enorm si tot ce fac, de fapt, fac doar impotriva mea; am deja un suflet bolnav. Nu am avut destula intelepciune sa trec peste probleme atunci cand trebuia; am vrut sa-mi demonstrez mie si intregii lumi ca EU AM DREPTATE, cand de fapt, nu am facut decat sa agravez lucrurile; eu si sotul meu aproape ca nu mai vorbim cu ei; am rupt orice relatie (am si un copil care nici nu prea ii cunoaste ); dar nu am obtinut nimic din asta, decat multa durere. Sunt obsedata de ei, nu pot sa ma desprind de trecutul greu care ma incarca si acum; au fost multe batalii intre noi, soldate de cele mai multe ori cu esecuri; eu sunt mandra, ei la fel; iar sotul meu e la mijloc si sufera ca un caine.

Ajutati-ma sa ma trezesc!

Primul pas l-ai facut: ai constientizat ca nu este bine, ca nu sunt bune toate cele ce le-ai amintit, si sa recunosti fata de tine si fata de altii (chiar daca internetul iti confera anonimat, asta nu conteaza acum...)

Ce pot sa te sfatuiesc eu?
Rugaciunea, rugaciunea, rugaciunea.

Din moment ce ai aratat necazul tau pe un site ortodox, consider ca esti ortodoxa. Cauta-ti preotul, povesteste, intreaba, cere sfat, si fa ceea ce dansul te indruma.

Cere mijlocirea Maicutei Sfinte, sa fie alaturi de tine, sa-ti arate tot ce ai de facut, sa-ti arate calea, vei intelege usor, ca si cum ar veni de la tine (dar e ajutorul Ei!), se vor asterne de la sine toate cele necesare ca lucrurile sa fie indreptate.


Dumnezeu sa iti ajute si Maicuta sa te tina sub Sfant Acoperamantul Sau!

Nu stiu ce vorbe te-ar ajuta sau te-ar indruma.
Stiu doar sa-ti spun ce banuiesc din experienta mea:

uneori, cand ma Spovedesc, pe langa pacatele savarsite, mai spun si necazurile, greutatile si neputintele pe care le am. De multe ori ma gandesc ca spunandu-le la Spovedanie, ele ajung direct la Dumnezeu si ca din clipa aceea inainte, nu le mai infrunt singura ci cumva alaturi de El. Se schimba dupa aceea si modul de a le privi si ele nu mai sunt de nesuportat

Daca doresti, spune la urmatoarea Spovedanie lucrurile pe care le simti. Sunt sigura sigura ca se va schimba situatia ta. Intotdeauna in bine.

Doamne ajuta!

Mandria este mama multor pacate.
Cel mai mare inaintea lui Dumnezeu este cel care spune primul: ,,Iarta-ma!".

Nu e bine sa uram, caci ura este un sarpe veninos care musca si pe cel care uraste si pe cel care este urat. Cu timpul, cel plin de ura, chiar din motive foarte justificate, se imbolnaveste. De aceea, cauta pacea cu tine insati.
Iar pe ceilalti ii lasi in voia lui Dumnezeu.

Citeste cartea ,,Intoarcerea la Hristos"' de Ioan Ianolide si vezi cum isi mentineau linistea sufleteasca sfintii in inchisori. Atunci necazurile tale ti se vor parea mai mici.

Invata, asadar sa ierti, si , chiar daca nu vorbesti o vreme cu anumite persoane, macar sa nu le urasti. Iar daca te izolezi putin de lume, fa-o spre slava lui Dumnezeu. Nici nu e nevoie sa fii in centrul atentiei intotdeauna.

Deprinderea smereniei este cea mai mare podoaba pentru o femeie. Pacat ca invatam atat de tarziu acest lucru.

Lasa-te calauzita de un duhovnic intelept si socoteste-i pe toti mai buni in fata lui Dumnezeu decat pe tine. Repet: in fata lui Dumnezeu, nu in fata lumii. E sfatul parintelui Proclu din judetul Neamt, nu al meu. Doamne ajuta.

Multa suferinta mentala si emotionala este produsa pe fondul neglijarii virtutilor.

(De cele mai multe ori omul nu stie nici ca trebuie practicate si nici cum sa le aplice la experiente specifice)

Astfel, boala sufleteasca se instaleaza pe nesimtite pana se cronicizeaza, prolifereaza si devine insuportabila.

Virtutile sunt vitamine esentiale.

Virtutile trebuie practicate in primul rand preventiv, pentru a taia de fiecare data capul sarpelui cand incepe sa intre in inima.

Virtutile de baza (pana la dragoste) sunt curatenia si rabdarea.

Curatenia privirii si rabdarea "dusmanilor".

Acest intuneric care te impresoara poate fi risipit prin curatarea progresiva a sufletului si practicarea rabdarii.

Va multumesc pentru postari...intr-adevar, sunt foarte prinsa in aceasta valtoare; ceva nu ma lasa sa scap si de fiecare data cand incerc sa ies, tine sa imi reaminteasca tot ce s-a intamplat de demult sau recent; amintiri grele care ma inversuneaza si mai tare si ma orbesc. Sunt patimasa in trairile mele; azi gandesc ca-i iert, maine ca-i urasc si le fac rau; trebuie in primul rand sa ma eliberez de povara amintirilor negre si de tot ceea ce mi-au cauzat rau, voit sau nevoit.

Incerc sa ii privesc cu alti ochi si sa fiu mai maleabila; sper ca credinta intr-un Hristos si Bunul Dumnezeu ma va ajuta; stiu ca aceasta este calea. Intr-un moment dificil tot legat de ei, m-a ajutat foarte mult sa trec peste tot raul produs, dar acum nu stiu de ce nu mai reusesc. Probabil ca-i prea multa durere in mine; sunt si foarte inversunata, dar marea sarbatoare ce se apropie ma face sa imi doresc o liniste interioara pierduta demult si sa fac pace cu mine insumi si cu toti ceilalti. Totodata, sunt si foarte obosita.

Oh, cu spovedania stau cam prost si mi-e rusine sa recunosc; demult nu am mai facut-o, dar acum as face acest pas; stiu cat de mult m-ar ajuta. Dar oare, daca nu am tinut tot postul Pastelui as putea sa imi curat sufletul acum, inainte de marea sarbatoare? Pot sa tin post cateva zile inainte de a ma spovedi?

Negreșit da, poți să începi oricând, dar să începi. Poți să mergi chiar astăzi!

Sigur că da. De altfel, pentru spovedanie nici nu este necesar postul. Pentru a te împărtăşi, însă, va trebui să ţii măcar 3 zile sau o săptămână, după cum îţi va spune duhovnicul.

Într-adevăr, spovedania pe care ai făcut-o aici, public, e necesar să o faci la duhovnic. Iar apoi, să-ţi dea Domnul har ca să poţi să birui mândria şi să-ţi odihnească sufletul ca să poţi ierta mai uşor.

Ah, si inca ceva ce am uitat sa va intreb...chiar de as reusi sa trec peste acest impas; ei tot imi vor face in continuare multe rele, pentru ca asa este felul lor, nu imi fac numai mie rautati, ca sa nu ma intelegeti gresit; asa este firea lor, le mai fac si altora. Cum sa fac sa trec peste tot si sa nu mai dau atata importanta?

Dar oare, daca nu am tinut tot postul Pastelui as putea sa imi curat sufletul acum, inainte de marea sarbatoare? Pot sa tin post cateva zile inainte de a ma spovedi?

din Predica la Invierea Domnului de Sf. Ioan Gura de Aur

""..........
Cei ce au muncit cu ravna inca din cel dintai ceas,
Sa-si primeasca rasplata ce li se cuvine;
Cel care a venit dupa al treilea ceas,
Sa se bucure si acela de marea Sarbatoare!
Si cel ce a venit dupa al saselea ceas,
Sa nu se indoiasca; pentru ca nu va ramane pe dinafara!
Iar cel ce a sosit in cel din urma ceas,
Sa nu-i fie frica de intarzierea sa!

............

Cel ce a postit cat si cel ce nu a postit
sa se bucure azi de Masa cea plina de bunatati!
............""

Ar fi bine.... Oricum parintelui ii vei marturisi toate acestea.. De fapt nu parintelui...:1:

Cred că numai rugându-te pentru ei, cu milă, şi pentru tine, ca să primeşti putere. Cât mai des, şi mai ales în momentele în care eşti mai greu încercată.

Trece cu vederea, treci peste....
Rugaciune...si pentru ei, sa-i intoarca Dumnezeu la blandete si bunatate. Toate spre Slava Sa.

Nu-ți va fi ușor dar caută să le vezi pe ale tale întâi. Răutatea e un carusel care prinde în cercul lui vicios și pe călăi și pe victime, până ajungi să nu-i mai distingi pe unii de ceilalți.

Va multumesc din suflet; m-am mai linistit! Trebuie sa incerc sa fac tot ce imi sta in putere pentru linistea familiei mele si asta doar cu ajutorul lui Dumnezeu se poate realiza; nu stiu cum am facut de am uitat de El. Imi este tare rusine!

Ne-am bucura să auzim că în familia ta s-a sălășluit iertarea, că după aceasta vor veni și celelalte, pacea, liniștea, înțelegerea și, de ce nu, iubirea.
Domnul cu tine în tot ce gândești și făptuiești!

Va multumesc!

Am sa revin cat de curand cu noutati si sper sa fie dintre cele mai bune; sper sa imi gasesc drumul cu multa intelepciune si rabdare. Mila Domnului e mare!

EL nu a uitat de tine....

Legat de spovedanie. In momentul cand ne-am decis sa mergem la Sfanta Spovedanie, tinem post vreme de 4-5 zile. In aceste zile ne facem un examen al constiintei, folosindu-ne de ghidul cu pacate din aceasta carte. Notam pe o hartie pacatele pe care le-am savarsit. Rugaciunile inainte de Sfanta Spovedanie le citim seara, dimineata cand ne sculam, inainte de a merge la biserica pentru spovedanie sau le putem citi chiar in biserica .

"- Părinte, când va merge cineva pentru prima dată să se mărturisească, îi va spune duhovnicului său toată viaţa sa de mai înainte?
- Prima dată va face o mărturisire generală. Precum bolnavul, atunci când intră în spital, îşi spune istoricul său, ca de pildă: “Am avut o afecţiune a plămânilor, dar acum a trecut; am făcut o operaţie cu anestezie totală sau locală etc.”, tot astfel şi la prima mărturisire, cel ce se mărturiseşte, dacă va încerca să spună duhovnicului amănunte din viaţa sa, acela va afla rana şi o va vindeca. De multe ori o lovitură căreia nu-i dai importanţă va avea consecinţe după aceea. Desigur, prima oară când va merge la duhovnic va spune, să presupunem, o sută de păcate. A doua oară va spune o sută zece, pentru că diavolul îl va lupta mai mult, fiindcă s-a spovedit şi i-a stricat treaba. A treia oară se poate să spună o sută cincizeci, dar după aceea le va micşora mereu numărul, până când va merge la mărturisire şi va avea de spus foarte puţine păcate."
(CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL)

Indreptar de spovedanie aici.

Ar fi foarte bine si de folos sa va gasiti un duhovnic. Pe langa Taina spovedaniei, va poate ajuta cu un sfat in legatura cu problema dumneavoastra. E placut sentimentul ca ai la cine sa apelezi si cui sa ii ceri un sfat cand ai nevoie.
Cum au zis si colegii de forum, incearca sa ierti si sa te rogi ptr.ei. Poate fi greu la inceput, insa nu te lasa.
Dumnezeu iarta pe toti cei care cer iertare si vor sa incepa sa traiasca crestineste. El mereu primeste cu bratele deschise pe pacatos, iar cand un pacatos se pocaieste, se face mare bucurie in cer. Aveti incredere in Domnul nostru Iisus Hristos si nu deznadajduiti.

Doamne ajuta!

Nu esti singura Ilinca, ca tine sunt multi, tu ai curajul s-o recunosti:
"De ceva timp, cativa ani as putea spune, sunt inchisa in intuneric. M-am imprietenit cu frustrarea, ura, incapatanarea si patima; nu vad mai departe de ele. Toate acestea m-au adus intr-un punct mort, din care nu mai pot iesi. Sunt mandra si nu vad prea departe!"
Dar acest intuneric este intretinut si de suvoiul de ura arata de acele persoane catre tine; am trecut si eu printr-o expierenta aemanatoare, mi-au facut bine sa ascult conferintele Maicei Siluana Vlad:
O conferinţă excepţională susţinută de către maica Siluana - http://www.crestinortodox.ro/conferi...odern-718

Si dacă dna Adriana spunea de trei ori rugăciune, dacă tot o praznuim azi pe Sf. Maria egipteanca eu îndrăznesc a adăuga: de trei ori smerenie!

Mai trebuie ceva despre care am uitat: rabdare.
In ambele sensuri, si acela de a rabda si acela de a astepta. Nu vin toate dintr-o data. Dar vin!

Am citit postarile incurajatoare, in care se vede multa bunatate, scrise cu marinimie de suflet, pentru a te ajuta sa depasesti aceasta situatie. Spovedania este si din punctul meu, prima solutie de luat in calcul.

Dumnezeu m-a lasat sa inteleg in relatia cu ceilalti, printre care si cu soacra mea, ca pacea este de patru ori mai mare decat dreptatea, asa cum spunea parintele Arsenie Papacioc.

P.S. Bartolomeu Anania spunea ca atunci cand nu putem ierta pe cineva il ducem in spate. Greutatea nu este usor de suportat, iar eliberarea nu vine decat atunci cand poti ierta.

O prietena imi spunea ca duhovnicul i-a spus ca atunci cand te mariti ii iei si pe socri la pachet, iar pentru ca nora sa se inteleaga cu soacra e nevoie de multa inteligenta din partea ei. Iti spun asta, pentru ca foarte des in jurul meu vad relatii tensionate intre nora si socri. Dar viata asta nu este perfecta, intotdeauna exista o pricina de suferinta, daca nu sunt socri, atunci cu siguranta poate fi altceva...

Singura solutie pe viitor este sa te raportezi la ei asa cum sunt si nu cum ar trebui sa fie. Este greu... si nu ma simt in masura sa mai spun nimic in afara de: rugaciunea le rezolva pe toate.

Iubeste-ti sotul si asculta-l pe el. Este un om minunat.