|
Poezii de Pasti
Hristos a înviat!
M-am gândit ca, în acest topic, să postăm poezii duhovnicești despre Învierea Domnului. :) Ce credeți, este o idee interesantă? Voi începe cu o poezie deosebit de impresionantă a lui Nichifor Crainic. Doamne ajută! Nichifor Crainic - Noaptea Invierii [COLOR=#422817]Din spuma de visini rasare conacul Sub nemarginitul safir instelat. Aprins de-asteptare, pandeste buimacul Strangandu-si toporul sub bratu-ncordat. Troianul de floare l-ascunde ca norul Ce-ar sta sa se sparga in trasnet cumplit. Din sange rachiul, din minte amorul Strapung cu duhoare vazduhu-nflorit. E noaptea-nvierii. Tresalta faptura; Tamaie e-n codri si smirna-n gradini, Spre marea minune se-nalta natura Cu ierburi si arbori schimbati in lumini. Un clopot rasuna, raspund celelalte, Talazuri rotind in eter, Se umplu se vuiet tacerile-nalte Si sufletul lumii se suie spre cer. Buimacul injura paruta zabava Cu care crestinii se duc spre altar Pur, crinul credintei se leagana-n slava Sa-l miruie roua cerescului har. Conacul e singur. Ai casei plecara. Zavoarele astazi pe usi nu se pun, Deschisa e poarta oricarui de-afara. In noaptea-nvierii tot omul e bun. Acasa ramane bunica oloaga. Iisus inviatul luceste-n iatac. Batrana-n fotoliu, sub candeli, se roaga Cand intra navala talharul buimac. Alaturi e lada crezuta cu-o suma Ce face un diavol din omul marunt, El strange toporul de parca-l sugruma Smuncindu-l in aer salbatic si crunt. Batrana se uita la el fara frica Cu chipu-n vapae de candeli nimbat, Ea crede ca omul o cruce ridica Si glasul ei canta: “Hristos a-nviat!” Ce calda blandete, ce miere cereasca E-n glasul batranei ca omu-a-mpietrit? Se narui bratul ce vru sa loveasca, Toporul ii cade cu zgomot icnit. Se misca naluca Iisus in icoana Si-nvaluie-n aur tacutul iatac, Podeaua rasuna de stranie zvoana De parca-n adancuri ar geme un drac. Atat a fost totul. Acum se framanta Ca noru-ntre vanturi de nord si de sud; Cu mintea trezita si-asupra-si rasfranta, Se vede deodata nemernic si crud. Cu spaima zareste, surprinse-n trezie, Duhanii de bezna ce-n suflet s-ascund Precum intr-o apa cand e stravezie Vascoase jivine tarandu-se-n fund. Sub bolta-nstelata, ce sta-n sarbatoare, Pamantul se-ntinde smaltat ca un pres, Tot omul lumina, tot pomul o floare, Doar el, panguritul, se simte un les. Batrana-l priveste de parca-l rasfata, Straina cu totul de zbuciumul lui; Ea pare bunica lui insusi de fata Ca-n vremea cand, frged, era doar un pui. Mergea impreuna cu sfanta batrana In nopti ca si asta la Domnu Hristos, Radeau ghioceii in chita din mana Si inima floare s-o duca prinos. O, glasuri de clopot si ropot de toaca, Odrasla de inger ramasa-napoi, Cascada de munte cazuta-n baltoaca, Zapada de suflet topita-n noroi ! Zdrobit ingenunche si geme: “Iertare, Iertare, iertare” , cu grai sugrumat. Batrana-l priveste cu-adanca mirare, Iar glasul ei canta: “Hristos a-nviat!"[/COLOR] |
Prohodire
Va-ntreb pe cine plangeti,
copile din Sion, Si pentru cine-aduceti in vasul vechi arome, De jalea cui vesmantul si l-a cernit Salome Si plansul pentru cine rasuna in Chedron? Cand miezul alb al zilei in umbre s-a-nvelit Si-n templul sfant cu zgomot s-a rupt catapeteasma Sub Cruce, prohodirea de ce-si varsa mireasma Din ochii arsi de lacrimi, din trupul istovit? De ce sa-i strangeti bratul cu patima la san? Si giulgiul nou, copile, de ce-l rositi in jale? Si va raniti genunchii in pietrele din cale Si pentru cine-aprindeti faclii de dor pagan? Priviti spre cer, surioare. Cu trupul preacurat. Mai alb ca painea jertfei din sfintele altare, Mai alb decat potirul cu binecuvantare, El sta in tronul slavei, de slava-nconjurat. Din palma Lui nu curge siroi de sange greu, Ci vinul bucuriei din vesnic sfanta cina. Din coasta Lui tasneste izvorul de lumina, Menit pe veci sa faca din om un Dumnezeu. Nu-L ungeti cu miresme pe Cel de-a pururi viu Si nu-L culcati, fecioare, in giulgiu, sub piatra rece, Caci iadul plin de flacari nu va putea sa sece Izvorul de viata ce curge prin pustiu. Va-ntreb pe cine plangeti, copile din Sion, Si pentru cine-aduceti in vasul vechi arome, De jalea cui vesmantul si l-a cernit Salome, Si plansul pentru cine rasuna in Chedron? Gatiti-va mai bine cu sfinte bucurii In alb vesmant de raze si-n flori de fericire, Gatiti-va cu crinii ce-au dat Buna-Vestire Si-n aur de iubire topiti podoabe vii. Pe harfe de lumina cantati cu vers de foc, In glas de alaute si-n sunet de chimvale. Din suflete, faclie aprindeti-i in cale, Ca-n veci lumina lumii scapa de sub obroc. In imn de biruinta, copile din Sion, Gatiti pentru-nviere in vasul vechi arome, Vesmant de sarbatoare sa-mbrace azi Salome Si stih de bucurie rasune in Chedron. Zorica Latcu |
Învierea
Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morții rece spirit se strecură-n tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Închise în tratajul stravechii evanghelii. C-un muc în mâini moșneagul cu barba ca zăpada, Din cărți cu file unse norodul îl învață, Că moartea e în luptă cu vecinica viață, Căa de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada. O muzică adâncă și plină de blândețe Pătrunde tânguioasa puternicile bolți; „Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colț, Înveninând pre însuși izvorul de viețe. Nimica înainte-ți e omul ca un fulg, Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioasă A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg". Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială Și negrul întuneric se sperie de șoapte, Douăsprezece pasuri răsună, miez de noapte, Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie, Colo-n altar se uită și preoți și popor, Cum din mormânt răsare Christos învingător Iar inimile toate s-unesc în armonie: "Cântari și laude’nălțăm, Noi, Ție Unuia, Primindu-L cu psalme și ramuri Plecați-vă neamuri, Cântând Aleluia! Christos a înviat din morți, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte călcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!" (Mihai Eminescu) |
Christos a înviat - (Alexandru Vlahuță)
Și-au tremurat stăpânii lumii La glasul blândului profet Și-un dusman au văzut în fiul Dulgherului din Nazaret! El n-a venit să răzvrătească Nu vrea pieirea nimănui; Desculț, pe jos, colinda lumea Și mulți hulesc în urma lui. Și mulți cu pietre îl alungă Și râd de el ca de-un smintit: Iisus zâmbește tuturora- Atotputernic și smerit! El orbilor le da lumina, Și muților le dă cuvânt, Pe cei infirmi îi întărește, Pe morți îi scoală din mormânt. Și tuturor de o potrivă. Împarte darul lui ceresc- Și celor care cred într-însul, Și celor ce-l batjocoresc. Urască-l cei fără de lege... Ce-i pasă lui de ura lor? El a venit s-aducă pacea Și înfrățirea tuturor. Din toată lumea asupriții În jurul lui s-au grămădit Și-n vijeliile de patimi La glasul lui au amuțit: "Fiți blânzi cu cei ce vă insultă, Iertați pe cei ce vă lovesc, Iubiți pe cei ce-n contra voastră Cu vrăjmășie se pornesc"... II Cât bine, câtă fericire, Și câtă dragoste-ai adus! Și oamenii drept răsplătire Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus. Au râs și te-au scuipat în față Din spini cununa ți-au făcut, Și în deșarta lor trufie Stăpâni desuprã-ți s-au crezut... Aduceți piatra cea mai mare Mormântul să-i acoperiți Chemați sutașii cei mai ageri, Și străji de noapte rânduiți... III S-au veselit necredincioșii C-au pus luminii stăvilar, Dar ea s-a întărit în focul Durerilor de la Calvar, Și valurile-i neoprite Peste pamant se împânzesc, Ducând dreptate și iubire Și pace-n neamul omenesc. Voi toți, ce-ați plâns în întuneric Și nimeni nu v-a mângâiat, Din lunga voastră-ngenunchere Sculați... Christos a Înviat! |
[SIZE=3][COLOR=#000000][COLOR=#993333] Imn al Invierii[/COLOR]
[COLOR=#993333] [/COLOR] [COLOR=#993333] de Valeriu Gafencu[/COLOR] [COLOR=#993333] [/COLOR] [COLOR=#993333] Va cheama Domnul slavei la lumina, Va cheama mucenicii-n vesnicii, Fortificati biserica crestina Cu pietre vii zidite-n temelii. Sa creasca-n inimile voastre Un om nascut din nou armonios, Pe sufletele voastre sa se-mplante Pecetea Domnului Iisus Hristos. Un clopot tainic miezul noptii bate Si Iisus coboara pe pamant; Din piepturile noastre-nsangerate Rasuna Imnul Invierii sfant. Veniti crestini, luati lumina Cu sufletul smerit, purificat; Veniti flamanzi, gustati din cina, E nunta Fiului de Imparat.[/COLOR] [COLOR=#993333][/COLOR] [COLOR=#993333][/COLOR] [COLOR=#993333][/COLOR] [COLOR=#993333][/COLOR] [COLOR=#993333][/COLOR] [/COLOR][/SIZE] http://poezie-crestina.tripod.com/im...out/spacer.gif [SIZE=3][COLOR=#000000] [/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=#000000] [/COLOR][/SIZE] |
[COLOR=#993333]Sonet[/COLOR]
[COLOR=#993333] [/COLOR] [COLOR=#993333] de Alexandru Vlahuta[/COLOR] [SIZE=2][COLOR=#993333] [/COLOR][/SIZE] [SIZE=2][COLOR=#993333]Din nou coboară-Te-ntre noi, Isuse Căci iarăși turma Ta e rătăcită Și iar se-ntinde noaptea cea cumplită A vechii uri, de Tine-atunci răpuse. [/COLOR][/SIZE] [SIZE=2][COLOR=#993333] [/COLOR][/SIZE] [SIZE=2][COLOR=#993333]De-abia se mai zărește ca prin sită, A mântuirii stea. Dar cât de sus e! Se îndepărtează parcă... Cine spuse Căci stingerea ni-i singura ursită? [/COLOR][/SIZE] [SIZE=2][COLOR=#993333] [/COLOR][/SIZE] [SIZE=2][COLOR=#993333]O, vino, iubitorule de oameni, În sufletul bătrânei lumi să sameni Din nou credința cea nemuritoare.. [/COLOR][/SIZE] [SIZE=2][COLOR=#993333] [/COLOR][/SIZE] [SIZE=2][COLOR=#993333]Cunoaște-L vom? Pleca-vom fruntea oare Când întinzându-Și mâinile amândouă Asupră-ne, va zice: ”Pace vouă!"?[/COLOR][/SIZE] |
Ștergarul
O poezie minunată, pe care am găsit-o acum mai mult timp, pe blogul lui Cristian Stavriu:
La cina cea de taina, in camera de sus, Inconjurat de-apostoli, S-a asezat Iisus. Se revarsa din sfesnic o galbena lumina Pe azimile calde, pe mielul fara vina. Era placut prilejul. Si toate pregatite. Dar, vai, uitase gazda o sluga a trimite: Un rob sau o copila, ca dup-a vremii lege Cureaua de pe glezne pe rand sa le-o dezlege, Sa le aline talpa de colbul de pe drum. Si-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum, Se intrebau in cuget: cum vor sedea la ruga? Sau cine isi va pune stergarul cel de sluga? O, iata-i cum se-ncrunta privind cu tulburare Cand vasele cu apa, cand praful pe picioare. Si Duhul ii intreaba cu soapta lui usoara: - N-ai vrea sa-ti pui tu, Petre, stergarul asta seara? - Chiar eu? Nu sade bine, eu doar sunt mai batran. - Dar tu? Tu, cel mai tanar? – Eu stau langa Stapan… - Dar tu? intreaba Duhul acuma pe Andrei. - Chiar eu? Sunt cel din urma la Domnul, dintre ei? - Dar tu, ce doar tii punga? Eu am facut de-ajuns: Am cumparat merinde si mielul l-am strapuns. - Tu, Toma, nu vrei sa fii tu oare cel ce spala? - Sunt trist!… se lupta-n mine o umbra de-ndoiala. - Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu?… Dar tu… Si-n fiecare cuget raspunsul a fost: NU! Atunci lasandu-Si braul si haina intr-un ungher, S-a ridicat Stapanul cel coborat din cer Si-a-nfasurat stergarul, S-a aplecat usor Sa-Si spele ucenicii, ca rob al tuturor. De-atunci pe apa vremii, atatia ani s-au dus! Si-acum a cata oara, Se-aseaza iar Iisus Prin Duhul Sfant sa-ntrebe pe cei ce-L inconjoara: - N-ai vrea sa-ti pui tu Gheorghe, stergarul asta seara? Tu sora Marioara, tu Mircea, tu Mihai? Frumos va fi odata acolo sus in rai! Dar azi sunt mii de treburi… Necazul greu se curma. Nu vrei, in lumea asta, sa fii tu cel din urma? E bun un vas de cinste, dar trebuie si-un ciob! Nu vrei sa fii tu, frate, al fratilor tai rob? Sunt rani neingrijite, sunt flacari ce se sting, Batiste-n care lacrimi in taina se preling! Sunt vaduve bolnave, batrani fara putere. Sunt oameni singuratici, dornici de-o mangaiere, Sunt prunci ramasi acasa, cu-o mama in spital, Sunt suferinzi ce-astepta al Cerului semnal. Se cere osteneala si jertfa uneori Si nopti de priveghere si iarasi munca-n zori! Nu manui cuvantul cand harul nu ti-e dat, Cat matura si acul si rufa de spalat! Cat lingura in cratiti si roata la fantana, Ciocanu-n tabla casei si-un gard la vreo batrana, Sa stai de veghe noaptea, la cate-un capatai, Sa-ntorci cu greu bolnavul, sa rabzi si sa mangai, Sa-l scoti apoi la soare si sa-i alini amarul, Nu vrei cu Mine, frate, sa-ti infasori stergarul? - Chiar eu? Nu sade bine. Eu doar sunt mai batran. - Chiar eu? Eu sunt prea tanar, eu stau langa Stapan. - Chiar eu? Eu nu am vreme. Eu am facut de-ajuns. - Chiar eu? Chiar eu? se-aude acelasi trist raspuns. Atunci, lasand sa cada cununa Lui si haina Iubirii fara margini traindu-i iarasi taina Incet, a cata oara Se-apleaca iar Iisus Si plin de-atatea ganduri, stergarul iar Si-a pus! Asa cum o mladita se-ndoaie langa trunchi, Stapanul omenirii se-apleaca in genunchi. La jugul fara slava, Iisus din nou se-njuga. El, Imparatul vietii, din nou e rob si sluga. Veniti leprosi ai lumii, murdari de-a ei tarana! Iisus va spala astazi, cu propria Sa mana. Veniti voi ce-n pacate nadejdea vi se frange! Iisus va spala astazi cu propriul Sau Sange! Voi, frati, goniti mandria, visarile si somnul! Luati cu drag stergarul alaturea cu Domnul Si nu uitati: pe cale orice lucrare-i buna, Dar cine ia stergarul, acela ia Cununa! |
Nu L-au cunoscut
Nu L-au cunoscut (Nicolae Iorga)
Oricat de sfant era Iisus Si cat de lamurit prin lut Vedeai pe cel venit de sus Si ai sai nu l-au cunoscut. A trebuit ca trupul Sau De mucenic sa-l bata-n cuie Ca sa se-arate Dumnezeu Si ca la ceruri sa se suie. |
Hristos a Înviat!
Hristos a înviat! (Vasile Militaru)
-------------------------------------------------------------------------------- Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta! Iti simti de lacrimi calde ochii uzi Si-n suflet parca serafimii-ti canta De cate ori crestine o auzi. Hristos a Inviat in firul ierbii, A inviat Hristos in Adevar; In poienita-n care zburda cerbii, In florile de piersec si de mar. In stupii de albina fara gres, In vantul care sufla mangaios In ramura-nflorita de cires Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos? Ai cantarit cu mintea ta crestine Cat bine ai facut sub cer umbland, Te simti macar acum pornit spre bine Macar acum te simti mai bun, mai bland? Simti tu topita-n suflet vecea ura? Mai vrei pieirea celui plin de Har? Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura? Iubirea pentru semeni o simti jar? O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte In aur macar azi te-au imbracat Cu serafimii-n suflet imn fierbinte Ai drept sa canti: Hristos a Inviat! |
Pe cruce
Pe cruce
(Vasile Voiculescu) Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava Pălea curata-i frunte ce-o sangerase spinii Pe stancile Golgotei tot cerul Palestinii Parea ca varsa lava. Si chiar in clipa mortii hulira carturarii Cu fierea otelita il adapau strajerii... Radea cu hohot gloata cu spasmele durerii Si-l ocarau talharii. Zdrobita, la picioare-i zacea plângând Maria Si-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mama Alaturi Magdalena, in lunga ei marama, Tipa vazand urgia. Departe ucenicii priveau fara putere... N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeaga Cu el se naruise nadejdea lor intreaga Si fara mangaiere. Tarziu, porni multimea in palcuri spre cetate Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite Trecura fariseii cu fetele smerite Si barbile-argintate. Maslini fara de frunze dormeau mocnind pe coaste In vale,ca-ntr-o pâcla, dormea Ierusalimul, Pe cruce somnul mortii dormea de-acum sublimul Iisus, vegheat de oaste. |
topicul acesta imi aduce aminte de poeziile din manualul de limba romana pe care trebuia sa le invatam.cea de mai jos mi-a placut in mod special,poate si pt. ca imaginea care insotea textul poeziei era una foarte frumoasa:crestinii,imbracati in costume populare,urcau pe un deal in varful caruia se afla o bisericuta de lemn.
e oricum interesant cum si in copilarie simteam ceva "special" in ziua Invierii,o pace si o bucurie care nu o simteam in zilele obisnuite,cu toate ca pe atunci eram paralela cu ceea ce inseamna o viata crestina. La Pasti de George Cosbuc Prin pomi e ciripit si cant, Vazduhu-i plin de-un rosu soare Si salciile-n alba floare- E pace-n cer si pe pamant. Rasuflul cald al primaverii Adus-a zilele-nvierii. Si cat e de frumos in sat! Crestinii vin tacuti in vale Si doi de se-ntalnesc in cale Isi zic:Hristos a inviat! Si rade-atata sarbatoare Din chipul lor cel ars de soare. Pe deal se suie-ncetisor Nevaste tinere si fete, Batrani cu iarna vietii-n plete; Si-ncet, in urma tuturor, Vezi sovaind cate-o batrana Cu micul ei nepot de mana. |
La Paști (George Topârceanu)
Astăzi în sufragerie Dormitau pe-o farfurie, Necăjite si mânjite, Zece ouă înrosite. Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-a-ntrebat: - Ce vă este, frătioare, - Ce vă doare? Nu vă ninge, nu vă plouă, Stati gătite-n haină nouă, Parcă, Dumnezeu mă ierte, N-ati fi ouă... - Suntem fierte! Zise-un ou rotund si fraise Lânga pasca cu orez. Si schimbindu-si brusc alura, Toate-au început cu gura: - Pân'la urmă tot nu scap! - Ne găteste de paradă. - Ne ciocneste cap în cap Si ne zvârle coaja-n stradă... - Ce rusine! - Ce dezastru! - Preferam să fiu omletă! - Eu, de m-ar fi dat la closcă, As fi scos un pui albastru... - Si eu unul violet... - Eu, mai bine-ar fi să tac: Asa galben sunt, că-mi vine Să-mi închipui că pe mine M-a ouat un cozonac!... |
Hristos a înviat! (Vasile Militaru)
Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta! Iti simti de lacrimi calde ochii uzi Si-n suflet parca serafimii-ti canta De cate ori crestine o auzi. Hristos a Inviat in firul ierbii, A inviat Hristos in Adevar; In poienita-n care zburda cerbii, In florile de piersec si de mar. In stupii de albina fara gres, In vantul care sufla mangaios In ramura-nflorita de cires Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos? Ai cantarit cu mintea ta crestine Cat bine ai facut sub cer umbland, Te simti macar acum pornit spre bine Macar acum te simti mai bun, mai bland? Simti tu topita-n suflet vecea ura? Mai vrei pieirea celui plin de Har? Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura? Iubirea pentru semeni o simti jar? O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte In aur macar azi te-au imbracat Cu serafimii-n suflet imn fierbinte Ai drept sa canti: Hristos a Inviat! |
Hristos a'nviat (Alexe Mateevici)
Se asternuse piatra pe proaspatul mormant Si noaptea coborase, acoperind cetatea. Se linistise neamul vanzarii.Pe pamant Era o taina mare... minune-apropiata. Au stat tacuti de paza cei doi ostasi strajeri Ne-atinsi de maretia adancurilor firii, Nepresimtind venirea minunii celei mari Ce-avea sa schimbe fata si rostul omenirii. Si iata miezul noptii, de stele-mpodobit: Un tunet lung s' aude, pamantu-n el vueste. Adanci puteri il misca, izbindu-l. Sguduit Mormantul se deschide: scriptura se implineste. Lumini lucesc la gura mormantului deschis, Intunecimea piere o clipa-n toata firea... Hristos invie!... Paznici, sa fie voua vis, Lumina va orbeste, v'a inlemnit uimirea! Lumina~ din lumina cerescului cuprins Luceste-acum pe chipu-i. Il'nalta biruinta. Si, lepa~da^nd pa~ma^ntul, ii lasa foc nestins Pe calea mantuirii: nadejdea si credinta. Cu moartea Sa, pe cruce murind nevinovat, Ne-a dat El noua pilda a marei jertfi de Sine, Cu moartea Sa pe moarte calcand a inviat Spre invierea vietii in faptele de bine. Cantati cu bucurie acelui Ce-a scapat Pe om si omenirea de moarte sufleteasca. E Pastele! Viata! Hristos a inviat! Iubire intre oameni si pace sa domneasca. |
E sărbătoare la Florii (Petru Dugulescu)
E sarbatoare la Florii - Cum n-a mai fost vreodata, Caci Cel prezis de profetii, Azi in Sion se-arata. Smerit, cu chipul Sau senin, Inconjurat de gloate, Isus, calare pe asin, Coboara spre cetate. In maini, cu crengi de palmier, Ii ies multimi in cale; Rasuna al Iudeii cer, De cint si osanale. Rasuna coruri de copii Multimea se tot strange, E sarbatoare la Florii, Dar Imparatul plange: "Ierusalim, Ierusalim, Ce mi-ai respins iubirea Si darul pacii cel sublim - Iti plang nenorocirea. Dusmanii vor imprejmui Tot zidul tau cu schele, Iar pentru mame si copii Veni-vor vremuri grele." Cu lacrimi calde pe obraz Plangea Ierusalimul ... , Dar plansul lui mai scalda azi New Yorkul si Kremlinul. Vazduhul Terei e brazdat - De undele divine, Iar orologiile bat Sfarsitul care vine. E sarbatoare pe pamant Si lupta pentru pace, Se flutura lozince in vant, Dar Printul pacii tace. Azi, nu romani si nici barbari, La porti vin cu stafeta, Ci mii de monstrii nucleari - Ameninta planeta. E sarbatoare si e joc Si muzicile canta, Dar pace tu nu ai deloc Si moartea te-nspaimanta. El hotaraste iar o zi Azi, cat se poate spune, Pe Printul pacii-L poti primi, Nu amana pe maine! |
Baraba - de Costache Ioanid
[SIZE=3][COLOR=#422817]Ai auzit vreodata, prietene, de Mine,
pe cind in largul lumii cutreerai semet pe cind, cu lanci si scuturi, cohortele straine te cautau sa-ti ceara al vietii tale pret? Ai auzit vreodata, prietene, de Mine, cind floarea tineretii isi scutura podoaba? Ca sa te scap de lanturi, de moarte, de rusine, Eu am murit pe cruce, in locul tau, Baraba… Eu rasadisem pacea, tu semanai furtuna. Si pe-amindoi multimea ne-a pus pe un cintar. Minciuna cea din umbra alese-atunci minciuna, tilharii cei cu vaza cerura pe tilhar. Puteam sa sbor din lume, satul de-a ei urgie. Si-atunci multimea oarba te-ar fi cerut degeaba. Dar M-am gindit la tine, privind spre vesnicie, Si am murit pe cruce, in locul tau, Baraba… Te chem si astazi: Vino si vom strabate norii! Te-am cautat cu lacrimi prin spini si bolovani. Dar vremea e tirzie. Mijesc pe dealuri zorii. Si ceru-ntreg te-asteapta de doua mii de ani. De-ai sti ce neagra noapte si ce adinc fierbinte va fi… cind suferinta nu va cunoaste graba… Vei plinge totdeauna si-ti vei aduce-aminte ca am murit pe cruce, in locul tau, Baraba![/COLOR][/SIZE] |
Nu-i singur Iuda vinovat - Costache Ioanid
Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu. Nici marii preoți, nici Pilat, ci lumea-ntreagă prin păcat! Și eu, și tu… Nu drumul greu spre Golgota, nici biciul, când Iisus căzu. Și dacă crucea grea era, povara noastră și mai grea! Și-a mea și-a ta… Nu patru cuie L-au pătruns, când El pe cruce se-așternu. Ci noi, cu sufletul ascuns, cu mii de patimi L-am străpuns! Și eu, și tu… Nu doar bătrânii cărturari, nu doar mai marii preoți, nu! Și noi am râs cu ochii murdari, și noi suntem cei doi tâlhari! Și eu, și tu… Și nu ostașilor prin sorți cămașa albă Și-o dădu. Ci tuturor! Dar tu n-o porți! Și, fără ea, toți suntem morți! Și eu, și tu… Nu doar în stânci, sub lilieci, nu doar sub lespede zăcu. Ci L-am ascuns ca pentru veci sub piatra unor forme reci, Și eu, și tu… Și-acum Iisus cel condamnat azi El te-ntreabă :”Da sau nu ? Ești tu sau nu ești vinovat?” Eu am spus da! Și-am fost iertat. Eu am spus da. Dar tu?… |
Ghetsimani - Zorica Lațcu (maica Teodosia)
[SIZE=3][COLOR=#422817]Picioarele spalate de plansul Magdalenii
Se fransera. Sub raza divinei milostenii Iisus cazu in ruga cu fata-nsangerata Si greu in pacea noptii rosti cuvantul: Tata, Iti simt durerea sfanta si grija parinteasca, Ma doare mila calda ce vrea sa ma-nveleasca, Ma tulbura iubirea si jalea de Parinte. Cand sangele va curge prinos al jertfei sfinte, Cand urletul multimii va cere de la Tine Sa osandesti pe Domnul luminilor depline, Cand voi sorbi pe Cruce buretele cu fiere, Cand Fiul Tau cadea-va sub bici fara putere, Cand sfarticandu-mi trupul in drumul alb de tara Voi duce spre Golgota cereasca mea povara, Parinte-al meu, in mila sa nu-ti uiti legamantul, Ma lasa cu durerea sa mantuiesc pamantul. Sa nu-ti aduni blestemul si fulgerele toate, Ca sa opresti mania neputincioasei gloate; Nu-i pedepsi pre dansii cu ploaie de pucioasa, In marea Ta iubire ma uita si ma lasa, Ma lasa, Doamne-al milei, sa nu-ti mai simt iubirea, Sa stiu ca nu-mi ajunge la Tine tanguirea. Te-mbraca azi in haina lucirilor de stele Cu bucuria sfanta a invierii mele. Ca sa nu stiu cat suferi in lumile-ti senine, Parinte, fa sa treaca paharul de la mine. Iisus ridica fruntea si-ncepe sa coboare. O aripa de inger l-atinse cu racoare.[/COLOR][/SIZE] |
Vasile Voiculescu - În grădina Ghetsemani
[SIZE=3][COLOR=#422817]Iisus lupta cu soarta și nu primea paharul...
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna. Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul Și-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna. O mâna nendurată, ținând grozava cupă, Se coboară-miindu-l și i-o ducea la gură... Și-o sete uriașă stă sufletul să-i rupă... Dar nu voia s-atingă infama băutură. În apa ei verzuie jucau sterlici de miere Și sub veninul groaznic simțea că e dulceață... Dar fălcile-nclestându-și, cu ultima putere Bătându-se cu moartea, uitase de viață! Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii, Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă... Treceau bătăi de aripi prin vraiștea grădinii Și uliii de seară dau roate dupa pradă.[/COLOR][/SIZE] |
Golgotha - Zorica Lațcu
Te vindem iar cu sărutări viclene,
Prin nepăsare oarbă și prin lene. Te biciuim cu vorbe de ocară, Te pălmuim cu ură ca de fiară. Te adăpăm cu suc de-amărăciune, Din pofte rele și din stricăciune. Te țintuim pe cruci de nedreptate, Prin cuiele uciderii de frate. Iar împletim blestemele de tată, Să-ncingem, Doamne, fruntea-nsângerată. Tu iarăși zici, în blândă rugăminte: "Nu știu ce fac. Îngăduie-i, Părinte". Te vindem iar cu sărutări viclene, Prin nepăsare oarbă și prin lene. Te biciuim cu vorbe de ocară, Te pălmuim cu ură ca de fiară. Te adăpăm cu suc de-amărăciune, Din pofte rele și din stricăciune. Te țintuim pe cruci de nedreptate, Prin cuiele uciderii de frate. Iar împletim blestemele de tată, Să-ncingem, Doamne, fruntea-nsângerată. Tu iarăși zici, în blândă rugăminte: "Nu știu ce fac. Îngăduie-i, Părinte". |
Crucile - Zorica Lațcu
[SIZE=3][COLOR=#422817]Inspre taramul celalalt,
E loc inchis cu gard inalt; Dar am vazut, printre uluci, Atatea cruci, atatea cruci... Parea tot locul tintirim, Pazit cu zbor de Heruvim, Cu cruci de piatra, albe, mari, Cu cruci de brad si de stejar. Si cruci de-argint si de otel Cerneau lumina peste el, Iar cruci de aur si de fier Sclipeau ca semnele pe cer. Atatea cruci mi s-au parut Ca toate una s-au facut. O cruce mare stralucea, Sub greul ei un om zacea. Tu cum de poti sa le mai duci, Atatea cruci, atatea cruci?...[/COLOR][/SIZE] |
Sfântul Ioan Iacov de la Neamț (Hozevitul) - Dorul bunicii
Pe prispa casei stă la soare
Bătrâna cu nepoțelul ei, Privind duios acum în zare, Cum zboară cârd de funigei. Pe spatele încovoiate Cad perii albi de sub tulpan Și singura ei mângâiere Îi nepoțelul cel orfan. Fiind acuma sărbătoare, Bătrâna pe nepot l-a pus Ca să citească pe o carte Cu “Patimile lui Iisus”. Dar numai cât începe rostul Și dânsa prinde iar a plânge, Încât în pieptul lui cel fraged, Prunceasca inimă se frânge ! - “Ce ai” Mămucă, totdeauna De plângi așa de dureros, Când pomenesc de Sfânta Cruce Și “Visul Maicii lui Hristos” ? Cu vocea ei nespus de dulce, Și înecată în suspin, Rostește către el, privindu-l Ca niciodată mai blajin: - “Când spui de Maica Prea Curată Și Domnul cum a pătimit, Atuncea mă gândesc la moarte, Că iată am îmbătrânit ! Și inima în piept se frânge Aminte aducându-mi iar Că pe “Macsin” din bătălie L-aștept săraca în zadar!” - “Mămucă, cine este dânsul, Că mult îl plângi când șezi la tors, O fi închis și el de “jidovi”, Sau pentru ce nu s-a întors” ? - “O puiule, ai duhul fraged, Nu poți acuma încăpea Durerea de la casa noastră, Aș vrea să nu mai știi de ea !” - “De ce ascunzi (mă rog) de mine Și plângi mereu așa cu dor ? Acuma cine vrei să vie ? Pe mine doar mă ai fecior !” - “O, nu! feciorul meu îi altul, Tu ești “copilul nimănui”! De tatăl tău nu știu acuma, Iar maica ta săraca nu-i ! Macsin, când a plecat de-acasă, Mai mult ca toate m-a rugat Să fiu ca mamă și părinte Pentru micuțul lui băiat ! Mereu aștept cu nerăbdare Să vie dânsul din “rezbel” Să văd ca “demobilizații” Nu spun nimica despre el. Mă uit în zare totdeauna Și uneori stau la drum, Având așa închipuirea Că poate vine el acum. Aud că el a fost în luptă Cu ungurii peste Carpați Și mulți din regiment cu dânsul Au fost prizonieri luați. De asta încă trag nădejde Că poate să-l mai văd venind, Dar, anii trec și bucuria, Mereu s-arată zăbovind ! Și nu mi-ar fi așa de jale, Când te-aș vedea mai mărișor, Dar iată ești abia de-o șchioapă Și eu ca mâine poate mor ! Ca mine nimeni n-are milă Să-ți poarte grijă, fiul meu, Decât doar singur Milostivul Și Înduratul Dumnezeu ! La El să-ți pui toată nădejdea Pe El să-l rogi mereu fierbinte, Că El ființelor sărmane Le este “Maică și Părinte” ! Când maică-ta era în viață, Am pus atunci făgăduință Să merg la Sfânta Mânăstire Grijindu-mă de pocăință. Dar părăsindu-te părinții A fost nevoie să te cresc, Și n-am avut săraca parte De cinul cel călugăresc! De-ar face Dumnezeu prin tine Plinirea sfântului meu dor! Să am și eu o mângâiere Că te-am păzit ca un odor!” Ștergându-se la ochi bătrâna, Sărută pe nepot cu drag, Iar el citește mai departe Al “Patimilor” Sfânt șirag! |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 04:49:39. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.