Ce stiti despre Impartasania cu nevrednicie?
 

Hristos a Inviat! Sunt noua pe acest forum si caut ceva raspunsuri de ceva timp si trag nadejde sa gasec pe cineva care sa ma ajute, ca sa inteleg ce mi se intampla ptr ca simt ca ajung la disperare. De cateva luni de zile tot simt lucruri stranii, iar cei care care citesc acest mesaj sper sa nu ma ia in ras, dar simt ca si cum niste serpi(viermi) imi umbla peste tot prin si pe corp, pe la urechi, ochi...cateodata imi provoaca si dureri si nu stiu ce inseamna lucrurile astea. Tin sa precizez ca inainte de Craciun m-am spovedit si m-am impartasit la o Manastire din Bucuresti.Ma gandesc ca poate o fi impartasanie cu nevrednicie. Am spus preotului ce simt si mi-a spus sa ignor.Am incetat sa mai merg la dansul si nici in alta parte n-am mai mers.Am tot sperat ca o sa-mi treaca. Precizez ca de-a lungul vietii n-am obisnuit sa ma spovedesc si sa ma impartasesc. Va rog din inima sa-mi spuneti cam ce ar putea sa insemne lucrurile astea, poate ati mai auzit subiecte asemanatoare.Ce ar trebui sa fac sau incotro sa ma indrept. Multumesc si Doamne ajuta!

Mai întâi, singura în măsură să ştie dacă a fost sau nu împărtăşanie cu nevrednicie sunteţi dv. Eraţi sau nu eraţi în stare căzută când v-aţi împărtăşit? Aţi respectat cele prevăzute pentru împărtăşirea cu Sfintele? (nemâncarea, neluarea în batjocură, etc)? Dacă v-aţi împărtăşit cu nevrednicie, e cazul să vă spovediţi cum trebuie de această gravă încălcare a poruncii 1 care este sacrilegiul. Iar dacă v-aţi spovedit ascunzând chiar şi un singur păcat de care vă amintiţi, trebuie reluat întregul proces al spovezii.

V-aş ruga, când mai postaţi, să aveţi amabilitatea să o faceţi în topicul/subforumul potrivit, care nu e neapărat primul care apare pe listă. Există un loc în care se vorbeşte despre Sf Împărtăşanie.

Va multumesc si imi cer scuze ptr postarea intr-un loc nepotrivit.

Despre impartasirea cu nevrednicie sunt citeva lucruri de discutat.
Dar in primul rind trebuie sa stabilim cine a calificat impartasirea ca fiind facuta cu ,,nevrednicie", tu sau duhovnicul ?
Daca o facea duhovnicul nu ajungeai la impartasanie sau putea fi o atentionare asupra faptului ca inaintea lui Hristos , chiar proaspat spovediti fiind, nimeni nu este vrednic , nici sfintii , pt. a primi sfintele taine si ca primirea lor se face prin mila si multa ingaduinta a lui Hristos.
Daca tu faci calificarea aceasta , este f. probabil sa fi in ispita si inselarea prin care tu , desi ai binecuvintarea duhovnicului , sa te crezi mai presus de hotarirea lui, prin mindrie draceasca si ori sa refuzi impartasirea, cu de la tine putere, desi ai binecuvintare , ori sa te impartasesti dar sa te inunde repede o mare parere de rau si neliniste ca ai fost tare nevrednica pt. impartasanie (cum probabil esti acum).
Dar mai exista si alte 2 situatii care iti pot semana in suflet asemenea ginduri .
Una in care sa iti aduci aminte dupa impartasanie ca mai aveai pacate facute dar pe care ai uitat sa le marturisesti la momentul potrivit . In aceasta situatie nu este nimic grav deoarece la urmatoarea spovedanie le vei marturisi dar le vei preciza ca sunt uitate de la spovedanii anterioare.
Iar cealalta situatie , cea mai neplacuta , este cea in care ai ascuns intentionat pacate dar ai acceptat apoi sa te impartasesti . Din aceasta situatie poti iesi cu bine facaind ca la urmatoarea spovedanie sa marturisesti exact ceea ce ai facut si motivul pt. care ai facut asa. Si atunci duhovnicul va hotari ce este de facut .

Dar pina ajungi la urmatoarea spovedanie va trebui sa faci ce a spus el : orice gind care te tulbura, care este neplacut si nu iti da pace , care te chinuie sau care chiar te infricoseaza , va trebui sa nu il bagi in seama . Asta se face fie alungind gindul din minte prin schimbarea lui cu altul bun fie pornind imediat sa spui in gind toate rugaciunile pe care le sti in mod nesfirsit,dar concentrindu-te pe rugaciuni si nu pe gind , fie incepind sa faci imediat o munca fizica simultan cu rugaciunea din minte .

Va trebui insa sa sti pe viitor cum sa discuti cu duhovnicul , sa sti ce si cum sa ii povestesti din neimplinirile tale , din poticnelile pe care le intimpini in viata duhovniceasca , din greutatile care le intimpini . Sa nu taci din rusine ci sa vorbesti cu el , inafara de spovedania propriuzisa, tot ceea ce te intereseaza , tot ceea ce doresti sa inveti , cum sa te feresti de anumite pacate mai frecvente ... si in general exact tot ceea ce ai pe suflet . Sa nu lasi nici o data nimic nerezolvat, aminat , trecut cu vederea, chiar daca ti s-ar parea ca el se grabeste, ca este multa lume la spovedit si nu are timp, ca te rusinezi sau cine mai stie din ce cauze ! Ca si el la rindul lui auzindu-te sa stie cum sa te invete si sa te povatuiasca pe viitor.
Avind o relatie f. strinsa cu duhovnicul vei putea sa cresti duhovniceste .

Eu m-am simtit nevrednica de Sf Impartasanie, i-am spus duhovnicului mai apoi si nu mi-a dat nici un raspuns, ce si cum ar trebui sa procedez in continuare, ba chiar l-am intrebat daca pot merge la o alta Biserica, iar raspunsul a fost afirmativ.Cineva mi-a spus ca trebuie sa ma Impartasec cat mai des ca imi formeaza ca o armura impotriva lucrurilor pe care le simt, insa am citit spusele unui preot care sustinea ca nu-i bine cand te impartasesti in stare de nevrednicie
http://mantuire.50webs.com/diverse_c...e_artemon.html

Insa lucrurile pe care va povesteam ca le simt...tare as vrea doar sa fie niste ganduri si atat...provoaca dureri, ma sageata, nu-mi dau pace. Tare as vrea sa gasesc un duhovnic cu adevarat care sa nu faca din Taina Preotiei o meserie si atat.Nu prea stiu eu multe lucruri despre Biserica si Tainele ei dar, parca simt cand cineva imi spune lucruri doar ca sa scape de mine. Poate imi puteti recomanda un loc unde as putea sa merg sa gasesc un duhovnic cu rabdare. Plus ca as vrea sa povestesc cuiva cum am inceput si in ce context sa merg la manastire si sa ma spovedesc si sa ma impartasec. As putea sa va dau un mesaj privat domnule Zaharia?in care sa va povestesc de la inceput si mai apoi sa-mi spuneti parea dvs.Am vazut aici pe forum ca stiti destul de multe lucruri despre religia Ortodoxa si sincer imi par curate cuvintele si spusele dvs aici pe forum. Multumesc! Doamne ajuta!

Si eu am citit odata un articol despre greseala de a te considera nevrednic de Impartasanie. Daca inainte te-ai spovedit, nu ai ascuns un pacat, nu ai mancat si preotul ti-a dat dezlegarea nu ai nicio problema, trebuei sa te bucuri doar. Toti suntem nevrednici, de aceea trebuie sa ne spovedim inainte de a ne impartasi, altfel unii nu ar mai trebui sa se spovedeasca.
Asadar o problema era doar daca ai ascuns un pacat (nu si daca l-ai uitat). In cazul asta te spovedesti din nou si spui si acel pacat. Daca totul a fost cum am scris mai sus, nu numai ca nu trebuie sa te gandesti, dar trebuie sa te bucuri ca te-ai impartasit.

Intr-un final marea mea problema sunt lucrurile stranii pe care le simt...mi-e si jena sa repet ce am spus in primul mesaj postat... Va multumesc tuturor celor care incercati sa-mi spuneti o vorba buna!

cred ca problema se complica un pic.Sunt multi preoti extrem de ingaduitori; ex: traiesti in curvie? nu-i nimic, sa nu mai faci, te impartasesti. Ai facut un avort? nu-i bine, dar sa nu mai faci- te impartasesti. In aceste conditii , cand impartasania se da asa de usor chiar daca pentitentul are pacate grele si se da fara canon nu face bine.
Petruta,
Recomandarea mea e sa cauti un preot duovnic bun, preferabil unul de la o manastire cu randuiala, si sa te spovedesti din nou. O spovedanie generala, din copilarie.

La tine e nevoie de mai mult decat o spovedanie; e nevoie mai ales de un duhovnic bun, iscusit, daca se poate cu barba albita in manastire.
Vei avea incercari multe pana sa ajungi acolo, dar sa nu te lasi pagubasa. Bucuria e doar la capatul drumului.....

Sora , asa va-ti facut dvs. parerea despre mine .
Insa eu va pot recomanda inca citiva useri , bine pusi la punct cu teologia , care nu sunt nici prea modernisti in ale credintei dar nici f. traditionaliosti asa cum sunt eu si care v-ar putea fi de mult ajutor.
Iata sora ,,lore 86" va vorbeste bine , de asemenea MosNeagu va poate fi de folos, anna21 asemenea, ... sunt frati cu adevarat de nadejde , chiar si fratele catolic Mihnea Dragomir in postura de sfetnic este f. potrivit.
Adica , aveti unde sa cereti ajutor sau sfat numai sa nu ne trezim ca de la nevoia de sfat ajungem, defapt la polemica .
Probabil ca un duhovnic calugar v-ar fi de mult ajutor. Minastirea Radu Voda este una (sigur mai sunt si altele dar pe aceasta am sesizat-o eu de mai multa vreme) iar in legatura cu eventualul ajutor pe care l-ati putea primi de aici v-ar putea fi sora ,,mara2008" de ajutor,ori un alt frate bucurestean .
Si la biserica studentilor din centrul Bucuresti, fosta biserica rusa,numita Biserica Sf. Nicolae, de linga fostul Comert Exterior , il puteti gasi pe parintele Vasile Gavrila, necalugar, dar deosebit duhovnic.
Sunt locuri unde puteti cauta si gasi ajutor deosebit de bun . Eu am amintit doar citeva eventualitati .
Dvs. ramine sa alegeti .

http://deveghepatriei.wordpress.com/...acov-tsalikis/


""Stareţul spunea:

„Nu este permis ca un duhovnic să schimbe ca*nonul altui duhovnic. A venit la mine o bătrînă şi s-a mărturisit. I-am dat canon să nu se împărtăşească trei ani.

Preotul şi duhovnicul parohiei a întrebat-o pe bătrînă de ce nu se împărtăşeşte. Ea i-a răspuns:

- Mi-a dat canon Părintele Iacov să nu mă îm*părtăşesc trei ani.

- Pentru ce ţi-a dat asemenea canon?

Şi cînd bătrînă i-a spus motivul, preotul i-a răs*puns:

- Nu, bunico, nu fi supărată. Părintele Iacov este un călugăr neînvăţat. Ce ştie el despre aceasta? Eu sînt cu învăţătură şi îţi dezleg canonul. Să vii Du*minică să te împărtăşeşti.

Cînd bătrîna s-a dus să se împărtăşească a sim*ţit în gura ei sfînta linguriţă goală şi rece. «O lingu*riţă goală şi rece», după cum mi-a spus. Nici nu a simţit gustul Dumnezeieştii împărtăşanii în gura ei. Aceasta a impresionat-o mult.

Cînd s-a întîmplat acelaşi lucru şi în următoa*rele două Duminici, ea s-a neliniştit şi a venit din nou la mănăstire şi mi-a mărturisit ce i s-a întîmplat.

- Copilul meu, canonul nu se şterge. Trebuie să faci canonul pe care ţi l-am dat. Canoanele trebuie să ne vindece”.""

http://deveghepatriei.wordpress.com/...acov-tsalikis/


""„Odată a venit unul cu învăţătură multă cu in*tenţia să rămînă la mănăstire. în timpul discuţiei mi-a spus că doreşte să se împărtăşească a doua zi la Sfîn*ta Liturghie. Eu am văzut însă că nu trebuia să se împărtăşească, pentru că era nemărturisit şi păcatele lui nu-i îngăduiau să ia Sfînta împărtăşanie. Am încercat prin discuţia cu el să-l fac să se mărturisească. A fost imposibil.

Toată noaptea nu am dormit gîndindu-mă cum să-1 împărtăşesc dacă nu trebuie, dar cum să fac să nu-1 resping din calea de întoarcere către Dumnezeu, pe care abia a început să păşească.

Cînd a venit ora şi s-a apropiat nevrednicul să se împărtăşească, cineva virtuos din biserică a văzut o rază de aur, o lumină, că a plecat din Sfînta Lingu*riţă, a trecut peste umărul preotului şi s-a aşezat pe Sfîntul Disc de pe Sfînta Masă. A fost Sfînta Părtici*că care a plecat. Astfel omul nu s-a împărtăşit în mod firesc, deoarece era în păcate”.""

Da , este corecta si buna , prompta , interventia dar sora a marturisit ca are deslegare sa mearga si in alta parte pt. ,,asistenta religioasa".
Am pus in ghilimele deoarede ma refer la o realitate dar printr-un termen neortodox.

era o povestire ... nu mai stiu de unde am auzit-o. era acum multi ani.
zice ca era la o manastire, parca din Athos, un calugar evlavios, ce ramanea deseori in biserica pentru a se ruga dupa slujbe.
o data a avut o vedenie.
a vazut cum din pardoseala s-au ridicat mai multe fiinte hidoase.
totusi radiau o lumina incredibila.
di altar a iesit un inger, care se ducea la fiecare si il lovea puternic in ceafa.
imediat ii sarea pe gura un margaritar luminos.
dupa ce a strans toate margaritarele, ingerul a plecat, iar acele fiinte s-au intors sub pamant.
tulburat de intamplare, calugarul a cercerat arhivele manastirii.
si a aflat ca in urma cu multe sute de ani se petrecuse ceva.
calugarii acelei manastiri fiind prea preocupati cu renovarea manastirii si cu alte treburi lumesti, incepuse-ra sa neglijeze cele duhovnicesti.
si au ajuns ca.multi ani, sa se impartaseasca fara a fi vrednici.
ei primise-ra lumina. aceasta era in ei. care i-a parasit la un moment dat.
dar sufletul to hidos le era.

Poate am gresit postand acum si aici povestea spusa de fericitul Iacov Talikis.
Eu am postat doar spre stiinta, nu ca un raspuns la intrebarea Petrutei.

Multumesc tuturor! Sper din suflet sa gasesc duhovnicul potrivit care sa ma ajute cu adevarat.
Doamne ajuta!

eu zic sa te duci si la doctor poate sa-ti faci niste analize,cine stie sa fie o lipsa de calciu,fier,etc

Nu stiu daca doar mie imi miroase a trolareala.
Povestea n-are nici cap nici coada.

Teoretic este posibil orice . 'Om vedea unde duce !

Nu stiu daca este asa... Om vedea.
A trolareala (as folosit alt termen, caci acesta nu e foarte potrivit deoarece scopul mi se pare altul, revitalizarea forumului, dar nu-l gasesc acum...) imi pare actiunea asta pe care o vad de la un timp, doi trei-useri noi care, cu o propozitie sau o fraza scurta, readuc in discutie subiecte inchise cu ani in urma, inofensive altfel, dar parca, depasite de timp.
Dupa doi ani nu cred ca cineva mai asteapta un nou raspuns la intrebarea pusa, mai ales ca le-a primit pe toate posibile.... Tot un fel de troll revitalizant...
Iar cand cauti subiectele in discutie la momentul acesta ai de facut sapaturi pana dai de ele, caci au reaparut cele retrezite....

Fiecare e liber sa creada ce vrea despre "poveste". Analizele mi le-am facut, sunt in regula. Imi pare rau ca n-am mai gasit un link pe care il postase cineva aici pe forum si in care scria ceva f.asemanator cu ce simt eu..

ceea ce am spus nu se referea la tine, era vorba de teme/postari vechi de cel putin doi ani readuse pe prima pagina....unele din ele aduc insa si lucruri bune http://www.crestinortodox.ro/forum/s...7&postcount=28 deci...tot raul spre bine :1:

Am gasit un topic in care user-ul Catisma explica si simte exact ce simt eu http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=9442

Dragomir sincer te apreciez ca esti aici cu noi dar nu te inteleg daca ai parasit ortodoxia cum de esti primul care dai sfaturi la ortodocsi pe aici? ar fi mai frumos daca ai scrie numai la rubrica despre catolicism, nu iti spun cu rautate.... sincer.
Hristos a Inviat.

Nu stiu daca este vb despre acelasi lucru... Din cate imi amintesc,userul Catisma avea suparari cauzate de cel rau,nu era lasata sa doarma,sa se odihneasca.Daca ziua nu avea neplaceri, noaptea le avea din plin.
Din cele ce s-au explicat pe forum de catre acest user,reiese ca a fost victima unor chestii oculte(vraji).

Nu vreau sa insist,dar ridici o problema fara a spune esentialul: te-ai impartasit sau nu cu nevrednicie? De ce crezi asta? Iti spune constiinta ca ai ascuns ceva voit,din prea multa jena/rusine ??

Da, acesta este o problema delicata. Numai dvs. stiti daca ati luat sau nu impartasania cu vrednicie:

- daca v-ati marturisit complet, dar nu numai cu buzele, ci si cu inima;
- daca v-ati pregatit cu vrednicie prin post, rugaciune si curatenie trupeasca (atat inainte cat si dupa impartasanie)
- daca dupa spovedanie ati facut canonul dat de preot etc.

Asa ca dvs. sunteti singura in cauza care stie daca impartasania a fost spre mantuire, sau spre osanda.

In privinta impartasaniei catolicii au o invatatura mai aparte: ei pot lua impartasania si fara sa se spovedeasca atunci; au pacate grele si pacate usoare, doar pacatele grele trebuie sa le spovedeasca pentru a se putea impartasi. Mai multe ne poate spune un catolic.

Ai dreptate, sunt si unii preoti mai permisivi. Dar sunt si cazuri in care unii nu se impartasesc mult timp pentru ca spun ca nu sunt vrednici, desi duhovnicul le spune ca se pot impartasi. Am citit ca asta e o greseala.
In legatura cu blandetea si asprimea, nu-mi mai amintesc ce duhovnic povestea ca o persoana era chinuita de remuscari pentru ca se intamplase un accident si indirect fusese si vina ei. Parintele a spus ca atunci a linistit-o si a incurajat-o ca sa nu cada in deznadesje. Dar dupa un timp a vazut ca uitase de tot si nu mai avea deloc regrete, trecuse in extrema cealalta. Atunci a certat-o si i-a spus ca si ea a avut o vina, sa se pocaiasca. Asadar la inceput a ajutat-o sa nu cada in deznadejde, iar cand i-a trecut a chemat-o la pocainta.

De fapt preotul ar trebui sa spuna, desi unii sunt mai ingaduitori. Toti suntem nevrednici sa primim impartasania, pentru ca suntem toti pacatosi. Domnul nu ne-a dat-o pentru vrednicia noastra, ci ne-a fost data in dar, la fel ca si harul si mantuirea.

Ai fi vazut daca ai fi citit cu atentie ce a scris.
Nu se leaga ba chiar se contrazice.

Şi la ortodocşi e la fel. De obicei la noi numai preoţii se împărtăşesc fără spovedania de fiecare dată, pe cînd mirenii mai rar fac asta. Depinde însă de duhovnicul şi de conştiinţa fiecăruia.

Ceea ce descria Catisma ca simte, este f aproape de ceea ce simt eu si de aceea am inceput sa ma gandesc ca as putea sa am si eu ceva facut...numai ca eu le simt si ziua si noaptea, cateodata mai intens, cateodata mai slab. Am pus in tema impartasirea cu nevrednicie ptr ca la inceput la asta m-am gandit, insa nu excud nici varianta cu vrajile sau ceea ce mai scria in topicul inaintat de Catisma (nu mai stiu daca ea a scria asta), cum ca persoanele care au stat mult timp departe de Biserica este posibil sa treaca prin asa ceva. Acum numai Dumnezeu poate stii ce am...dar nu doresc la nimeni sa fie persecutat asa.
Doamne ajuta!

Probabil sunt influente din alte culte, mai ales la Timisoara. Eu stiu doar ca intotdeauna cineva trebuei sa se spovedeasca inainte de impartasanie, cel mult sa se fi spovedit cu o zi inainte.

Se poate merge la maslu si dezlegari, se tin la fiecare biserica.

Poate sa fie si varianta acesta!

Pentru a scapa de blesteme, farmece etc., se recomanda spovedanie generala, dezlegari si sfintirea casei, participarea la Maslu si citirea acatistului Sfantului Ciprian.

NU este suficient. Mai intai trebuie sa scapi de ura din suflet pentru cel care ti-a facut vraji si a adus in viata ta cel mai mare rau. Tocmai spuneam pe alt topic cum cineva se chinuie de ani buni prin manastiri si pe la sfinte masluri, ca si pe la duhovnici renumiti, dar cu toate astea, inca nu simte decat in mica masura, binefacerile credintei si milei lui Dumnezeu.

Acest aspect este primordial.
Omul trebuie sa se curate de patimi, numai astfel il poate primi pe Hristos. In omul curatit de pacate, harul Sfantului Duh poate sa lucreze si sa-l incununeze cu virtutiile.

Si cum se curateste omul de patimi in absenta lui Hristos?

De obicei, necuratul incearca sa ne arunce in deznadejde, ca sa nu mai alergam la preot si la Sfanta Impartasanie. Lui nu-i place ca vrei sa te mantuiesti. Iti inspira ganduri potrivnice mantuirii tale. Ai inceput o lupta, mergi inainte, nu te mai uita inapoi.

Desigur pot aparea ispite si senzatii diverse, in functie de incarcatura de farmece si blesteme care este asupra noastra, dar si din alte cauze. Ia legatura cu un calugar vazator cu duhul, sa-ti spuna mai multe.

N-ar fi rau sa incepi urgent un regim de detoxifiere. S-ar putea sa ai niste probleme de sanatate, dar nu de la Sfanta Impartasanie.

E foarte bine sa credem ca am fost impartasiti cu nevrednicie, caci nu vrednicia noastra L-a determinat pe Hristos sa Se jertfeasca pentru noi, ci marea Sa milostivire si iubire fata de noi. Asadar, dupa spovedanie si impartasanie urmeaza pocainta, adica parerea de rau pentru pacate. Acea parere de rau care l-a determinat pe vames sa spuna: ,,Miluieste-ma pe mine, pacatosul!''

Dar nu am spus ca omul se curata de patimi fara ajutorul Lui Hristos.

În Grecia se practică în general împărtăşirea fără spovedanie de fiecare dată din cîte am auzit de la duhovnicul meu (care e de formaţie grecească) şi de la un călugăr de la Athos pe care l-am întîlnit prin Italia. Am mai aflat de o parohie din Italia unde sora Solentina mi-a povestit că preotul îi cuminecă săptămînal fără spovedanie (dacă nu e cazul de spovedanie). În Republica Moldova protosinghelul Petru Pruteanu a scris acel celebru eseu bine documentat care ne arată limpede care sînt condiţiile pentru a primi Trupul şi Sîngele Lui Hristos.

Apoi preoţii de pretutindeni se împărtăşesc de fiecare dată şi se spovedesc rar. Nu au întîlnire cu duhovnicul înainte de fiecare Liturghie. Deci primesc Cele Sfinte după rugăciunile de iertare, avînd credinţa că sînt iertaţi. Evident că aici nu încape vorba de păcate grele care necesită neapărat spovedanie înainte, vezi amănunte în acel text scris de Petru Pruteanu care ne aminteşte învăţăturile Sfinţilor Nicolae Cabasila, Nicodim Aghioritul şi ale altora relative la acest subiect delicat.