Voia mea sau a Domnului?
 

Buna ziua! Vreau sa pun in discutie un subiect care ma framanta de mult timp. De cateva luni ma rog la Bunul Dumnezeu pentru un anumit lucru..am inceput sa cunosc mai bine Cuvantul Domnului, sa citesc, sa incerc sa ma desprind de pacatele lumesti si, multumita Domnului Hristos, am inceput sa simt o apropiere mai mare de Dumnezeu. Dar, desi staruiesc in rugaciune, nu se implineste inca. ba chiar au fost momente cand lucrurile au luat o intorsatura groaznica, am suferit mult dar L-am cautat pe Dumnezeu, care imediat a rezolvat problema. In aceste conditii, vazand ca, desi nu s-a implinit inca rugaciunea mea, vad ca Dumnezeu lasa sa se agraveze situatia, dar o rezolva imediat, consider ca raspunsul la rugaciunea mea nu este NU. oare gresesc? Cum ne dam seama daca dorinta noastra corespunde cu voia Domnului? Va multumesc!

cred ca primul pas ar fi sa incepi sa te rogi altfel. Doamne, eu asta imi doresc dar te rog sa se faca voia Ta, nu voia mea, chiar daca lucrul acesta m-ar durea pe moment.Am incredintarea ca Tu iei mereu cele mai bune decizii ptr mine. Apoi sa lasi lucrurile sa isi urmeze cursul lor firesc, fara sa intervii. Iar rezultatul va fi voia Domnului.

Dumnezeu stie ce este bine si ce este rau, ce ne este de folos si ce nu.
De aceea sa va rugati mereu Lui Dumnezeu
ca toate cererilor dvs. spre bine sa le implineasca.

Voia Domnului, caci El stie ce este bine si cand este bine pentru tine! Poate nu acum trebuie sa se implineasca ce vrei tu.... poate mai tarziu, poate nicicand... Stie Dumnezeu mai bine decat noi cum trebuie sa fie!

Daca ai avea un copilas si ti-ar cere de cinci ori pe zi ciocolata, i-ai da? Desi lui ii place si-si doreste, tu, parintele lui, stii ca astfel se va imbolnavi... Asa face si Tatal cu noi...

Aseara am gasit o poezie si am postat-o aici pe site:

O, iartă-mi, Te rog, Doamne - Traian Dorz


"O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer, şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
Ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te slăvesc,
Am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!...

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta. "

Ai doua variante:
1. Poti sa stai acasa si sa filosofezi pe tema asta pana innebunesti, eventual te fixezi pe o idee si mergi cu ea pana in panazele albe indiferent de consecinte

2. Incepei sa mergi la biserica, te spovedesti, te impartasesti, incepi sa traiesti o viata morala si ai sa vezi ca treptat-treptat o sa vina convingerea interioara, autentica, a sincronicitatii dintre faptele tale si voia lui Dumnezeu.

Partea foarte bună a mesajului tău este că ai început să construieşti o legătură personală cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă că i-ai făcut loc în viaţa ta şi că ai un dialog cu El.

Atenţie, însă, să nu vezi în Dumnezeu pe acela care ne rezolvă nouă problemele. El ar vrea să rezolvăm noi probeleme noastre, fiind mereu dispus să ne ajute, dar nu-i place să Îi cerem să ne bage în traistă, că vrea spirite libere, vrea oameni care să coopereze cu El, nu păpuşi. Când ai să ai, la rândul tău, copii la şcoală, ori dacă ai să fii profesor, ai să vezi că nu ai să socoteşti ca lucru normal să le faci tu lecţiile, să le dictezi compunerile la română şi să le rezolvi exerciţiile la mate. Ai să le arăţi cum, când te vor ruga să o faci unde le e mai greu. Ai să-i încurajezi să vorbească despre tema primită cu alţi colegi de-ai lor, eventual mai avansaţi decât ei. Dar, să le rezolvi tema mură în gură, asta nu ţi se va părea că ajută cu ceva spre creşterea lor în înţelegere şi virtute. Ei bine, cel mai bun părinte este Dumnezeu şi, tot el, este cel mai iscusit pedagog.
Acuma, câteva lucruri foarte simplu spuse despre rugăciune.
1. El nu ascultă rugăciunile oamenilor în aceeaşi măsură. Rugăciunile păcătoşilor nu le ascultă în aceeaşi măsură cu ale drepţilor. Deci, să ne străduim să fim drepţi. Folosea un călugăr ortodox o formulare genială: "cât ascultăm noi de Dumnezeu, atâta ascultă şi El de noi".
2. Dumnezeu ne ascultă adeseori şi cu precădere atunci când suntem în stare de graţie. Dar nu întotdeauna atât de repede cum am vrea noi, nici întotdeauna în chipul în care am vrea noi. Putem fi siguri, însă, că nu va răspunde la rugăciuni cu pedeapsă, El nu e în răspăr cu noi, ci numai noi putem fi în răspăr cu El. Scris este că acela care va cere un peşte nu va primi un şarpe.
3. În acelaşi loc din Biblie unde scrie chestia de mai sus, mai scrie că Dumnezeu ne îndeamnă la stăruinţă în rugăciune. El compară stăruinţa noastră şi rezultatul ei cu situaţia cuiva care tot stăruie faţă de altcineva, ajungând să-l trezească şi noaptea din somn pe acela cu cererile lui, încât acela până la urmă îi îndeplineşte cererea numai ca să scape de asemenea insistenţă.
4. Biserica, care pune mereu faţă în faţă Noul şi Vechiul Testament, arătând continuitatea dintre ele, în Duminica în care vorbeşte credincioşilor despre pasajul evanghelic de mai sus, se foloseşte de o altă lectură din Vechiul Testament. Acolo, avem surpriza să facem cunoştinţă cu un om drept şi mare rugător al lumii vechi, care intră într-un fel de negociere cu Dumnezeu. Este momentul în care Dumnezeu e foarte mâniat de păcatele celor dintr-un oraş în care se practicau relaţiile homosexuale şi păcatele erau generalizate. În furia lui, Dumnezeu este gata să distrugă acel oraş. Rugătorul despre care vorbesc cere însă, mai întâi, ca dacă în acel oraş va fi un număr mai mare de drepţi, oraşul să fie ferit de distrugere, ca să nu fie daţi morţii acei drepţi. Dumnezeu îi promite că aşa va face. Pe urmă, de pe terenul astfel câştigat, rugătorul avansează evreieşte cu stăruinţa lui, cerând ca Dumnezeu să aibă aceeaşi atitudine dacă numărul drepţilor de acolo nu va fi atât de mare, ci mai mic. Dumnezeu acceptă. A treia oară face rugătorul acelaşi lucru, încât ai impresia că întinde coarda cam mult şi că îl va scoate din sărite pe Dumnezeu cu stăruinţa lui. Dar Dumnezeu nu se enervează şi ajunge să promită că, dacă în acel oraş va fi un singur drept, acela va trăi.
Prin urmare, rugăciunile noastre trebuie să fie, ca să zic aşa, "din aproape în aproape". Să fim atenţi să nu-I cerem lucruri prea mari. Dacă suntem neobişnuiţi cu postul, să nu-i cerem tăria de a posti precum călugării. Să-i cerem, mai întâi, îndurare pentru slăbiciunea noastră, să Îi spunem că am vrea să postim măcar o zi de dragul Lui şi să-i cerem să ne ajute, prin har lucrător, pentru aceasta. La sfârşitul zilei, când punem această mică jertfă la picioarele Lui, să Îl rugăm se ne ajute timp de trei zile data viitoare, când va fi post. Şi tot aşa, mergând cu El mână în mână, vom ajunge să urcăm tot mai sus pe drumul care îi place lui: drumul spre El.

Acest lucru m'a preocupat si pe foarte mult si inca ma tine in cautare.
Rostind cat mai des rugaciunea "Tatal nostru", viata noastra se va randui asa cum ne este mai de folos.
In aceasta rugaciune sunt cuprinde toate, iar mai ales cererea "faca'se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant".
Mantuitorul ne'a indemnat sa facem astfel, spre a nu trai precum vrem noi, ci precum vrea Dumnezeu.

Cuvantul de mai jos este o rugaciune pe care o poti invata pe de rost, spre a o rosti in fiecare zi.

Sfantul Ignatie Briancianinov spune: "A cunoaste voia lui Dumnezeu este unul dintre cele mai mari daruri ale Duhului Sfant."
Astfel, sa ne ferim de pretentia mandra de a afla imediat voia lui Dumnezeu, care este lucru anevoios.
Cu cat suntem intunecati de mai multe patimi, cu atat intelegem mai greu cuvantul si voia lui Dumnezeu.
Pe cat ne vom smeri, in rabdare, rugaciune staruitoare si dragoste de aproapele, pe atat ni se vor lumina toate.

Cautarea voii lui Dumnezeu poate aduce multa oboseala, daca nu este facuta cu smerenie. Iti spun din propria experienta.

Sfintii Parinti spun ca "Daca Dumnezeu nu ocupa primul loc in viata ta, inseamna ca nu ocupa nici un loc, pentru ca nu ocupa locul pe care il merita!"
Eu cred ca daca Il vom pune pe Dumnezeu pe primul loc, vom avea parte de ganduri, cuvinte si fapte potrivite voii lui Dumnezeu. E o metoda de a nu mai cauta ce sa spunem si cum sa actionam ca sa fim pe placul lui Dumnezeu.

"Dar, desi staruiesc in rugaciune, nu se implineste inca. ba chiar au fost momente cand lucrurile au luat o intorsatura groaznica, am suferit mult dar L-am cautat pe Dumnezeu, care imediat a rezolvat problema. In aceste conditii, vazand ca, desi nu s-a implinit inca rugaciunea mea, vad ca Dumnezeu lasa sa se agraveze situatia, dar o rezolva imediat, consider ca raspunsul la rugaciunea mea nu este NU. oare gresesc? Cum ne dam seama daca dorinta noastra corespunde cu voia Domnului?"

Marturisesc ca anumite fraze din mesaj nu le inteleg. Se bat cap in cap.
Ba au luat lucrurile intorsatura groaznica, ba a rezolvat Dumnezeu imediat. Dumnezeu lasa sa se agraveze situatia, dar o rezolva imediat.
Adica?
Si totusi raspunsul la rugaciune consideri ca este "NU".

Drumul este bun. Te rogi la Dumnezeu pentru dorinta/problema ta.
El te mai incearca, te mai scapa. Este mereu cu tine, dupa cum spui.

Raspunsul la intrebarea ta ar fi asa:
Daca trece prea mult timp si problema nu s-a rezolvat, nu ti-a implinit rugaciunea, sunt doua variante:
- ori nu este bine pentru tine ceea ce ceri - deci Dumnezeu nu vrea sa-ti implineasca rugaciunea
- ori iti va arata alta cale, iti va da ceva echivalent

Este f.greu de explicat si dat sfaturi in asa probleme.
Noi nu putem sti Voia lui Dumnezeu.

Atentie mare, colegi de forum!!!
Vin si atrag atentia din nou, de a avea grija ce scrieti si ce sfaturi dati. Puteti f.usor deruta oamenii, mai ales daca ei nu se afla la nivelul vostru de intelegere/perceptie/interpretare a credintei.

De ex. Mihnea spunea ceva grav in mesajul lui (pe langa altele bune): ca Dumnezeu nu asculta rugaciunile celor pacatosi asa cum le asculta pe ale celor drepti. F.gresit.
Mai intai ca le asculta pe toate cu atentie.
Pe urma ca numai EL este in masura sa judece cine este pacatos si cine nu.
Si in fine de f.multe ori El da mai mult exact acelora mai pacatosi (cum ii consideram noi). De ce? Nu stiu.

Sunt oameni care capata cum s-ar spune totul din cer, fara prea mult efort: frumusete, copii, avere, etc.
Si altii care cu toata munca, suferinta si straduinta abia capata ceva.
Credinta celor doua categorii nu se stie...

Eu cred ca Dumnezeu alege dupa alte criterii ale sale, si nu dupa cum judecam noi.

Unor oameni vai de mama lor, fara scoala, fara capatai, care beau, iau droguri, umbla pe strada, fac rele, si care mai ales nu-i vor,le da copii. De ce? Nu stim.
Altora care invata, sunt buni, isi fac un rost in viata, se duc la biserica, nu fac rele, etc. Nu le da copii. De ce? Nici asta nu stim.

Ma gandesc eu ca are El niste motive.

La fel si cu cei care se roaga sa le dea un sot/sotie. Unora care dupa judecata omeneasca a pacatelor nu merita le da niste printi (din toate punctele de vedere), altora nu le da nimic niciodata.

Noi trebuie sa ne rugam, sa-i spunem ce ne dorim. Si poate ca trebuie sa insistam in rugaciune. Nu stiu.

Mai trebuie sa si facem ceva practic. Este gresit sa credem ca numai daca stam si ne rugam acasa, sau la biserica, gata, vine darul de sus.
Nu. Trebuie sa ne si zbatem, sa facem ceva concret in problema respectiva, sa gasim si noi solutii practice.

Este un banc f. bun de dat ca exemplu: Un om se tot roaga sa castige la loto. Si azi asa, maine asa, in final i se rupe sufletul lui Sf. Petru in cer si se duce la Dumnezeu: "Doamne, auzi-l pe omul acela si da-i sa castige, ca se roaga de atata amar de vreme!"
La care Dumnezeu ii raspunde: "Da eu vreau sa-i implinesc rugaciunea, dar daca nu se duce sa joace la loto?"

Daca Dumnezeu ne asculta rugaciunea. Da, o asculta, intotdeauna, dar nu raspunde intotdeauna asa cum vrem noi.

Uneori raspunde imediat, alteori mai tarziu, f.tarziu, alteori niciodata. Alteori da altceva similar, sau o solutie mai buna.

"Daca Dumnezeu nu ocupa primul loc in viata ta, inseamna ca nu ocupa nici un loc, pentru ca nu ocupa locul pe care il merita!"

Alta fraza care poate deruta pe multi. Primul loc nu inseamna ca trebuie sa dam la o parte pe altii (sot/sotie, parinti, copii etc.). Dimpotriva.
Inseamna ca Dumnezeu trebuie sa fie mereu prezent in viata noastra, in toate.
Dumnezeu spune f. clar: "cand dai haina unuia gol, hrana unuia flamand, apa unuia insetat si etc., mie imi dai".
Dumnezeu este in tot cee ce facem: si in iubirea noastra de oameni, si Lui ii facem cand facem altora.

Revenind la subiect:
In final mai depinde si de ce anume cerem.
Sunt unii care cer lucruri imposibile sau care nu sunt bune. Unul vrea sa castige la joc de noroc. Nu-i va da probabil, pentru ca ar insemna sa ia de la altul (castogul unuia este pierderea altuia). Jocul de noroc nu este bun.
Sau vrea sa i-o dea pe Marioara. Da ea este maritata, sau el insurat.

Concluzia:
- analizat ce cerem de la Dumnezeu (e bine, e rau)
- rugaciune, credinta
- actiune concreta, cautat solutii practice

Dumnezeu este intotdeauna cu noi si ne asculta rugaciunea.

"Imparatia Mea nu este din lumea aceasta."
 

"Imparatia Mea nu este din lumea aceasta."

Vreau mercedes/audi/bmdubluW/jaguar...vreau bani lei/euro/lire cu gramada frate'miu...si,
mai vreau, aicisa tremur'n glas, niscavai oaresce muieri, cu picioru' n gat blonde/brune...
EU VREAU, vreau, vreau si iar dublu vreau !
Dar, si asta e, existe un dar : IO CE DAU ?
Pai sa vedem, niscavai lacomie/indaratnicie/trufie si muuulte alte de'astea.

Acu', "Pe aia de'I iubesc, pe aia Ii incerc.", asa ca, sadeti stramb si filoz(s)ofati drept, si, videti ca conclusia ii una...Tre' sa stii si ce sa CERI, bre, si mai ales, da mai ales, CAND, bre.

Asa ca : "Fie, sa-mi fie dupa voia Ta."
:6:Va pup pe c.i vostru antiseptic, cu cipu'n el, bata'l jina,sa'l bata.

ma bucur sa va revad. A trecut ceva timp de cand ati disparut....

Sophia, raspunsurile au fost bune chiar daca tie nu ti se pare asa ca nu le intelegi. Dupa cum am discutat pe un alt topic, nu putem renunta la o idee ptr ca cineva nu o intelege, atata vreme cat e fundamentata scripturistic sau patristic.
Gresit ti se pare tie. Stim bine, din epistola sfantului apostol Iacov caci mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului.
Sophia, am inteles suferinta ta. acum te intreb: ai vre-un handicap fizic?(lipsa unei maini, picior, ochi, urechi)? Ai vreo boala incurabila?(cancer, leucemie)? Ti-a ars casa? Rabzi foame? Umbli fara haine, inghetand de frig sau suferi de caldura?
ei, daca raspunsul la toate astea e nu, atunci sa sti ca Domnul e boier mare, ti-a dat din belsug. Si tie, si noua. Unii au copii, dar sufera foame, frig. Altii n-au copii dar au de toate. Altii au si copii si bani, dar sunt bolnavi. Fiecare familie isi poarta crucea ei, suferintele lor. Multa durere am vazut si in famiilile de bogati, dar si de saraci, in familiile de drepti cat s de pacatosi. Asadar judecata ca unii pacatosi nu merita sa primeasca si totusi primesc daruri de la Domnul, las-o in grija Lui. Stie El cat da si cui da. Fiecaruia dupa cat poate duce....
Corect. Chiar Scriptura invata: vrednic este lucratorul de plata sa. Asadar, ptr a dobandi ceva e nevoie de o conlucrare cu Dumnezeu, fara ca aceasta sa insemne sa fortezi nota, sa iti impuni eul. Atunci se face voia ta, nu a Domnului
Primul loc inseamna primul! Adica Domnul inainte de toti .Apoi sotul, copii si restul lumii. Nimeni nu zice sa nu-i iubesti pe ceilalti, doar sa respecti ierarhia :intai Domnul si apoi ceilalti. Caci cuvantul spuneCine iubeste pe mama , pe tata...mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine.

Si as completa si ne-o implineste doar atunci cand ne este de folos!

Tu nu judeci pe altul, insa e imperios necesar sa te judeci pe tine insuti, sa te cunosti, sa-ti constientizezi pacatul, caci doar asa poti sa te indrepti. Probabil domnul Dragomir a dorit sa spuna ca este mai buna comunicarea cu Dumnezeu in cazul dreptilor, decat in cel al pacatosilor, caci asa cum e relatia noastra cu Dumnezeu, asa ne este si rugaciunea. Ea cuprinde doua aspecte: o cerere smerita a darurilor cerurilor si dispozitia voita de a primi. Dumnezeu isi da harul Sau doar celor in stare sa-l primeasca, care s-au pregatit pentru aceasta, deci daca esti in stare de pacat, nu poti primi Harul Sau si implicit nu poate conlucra cu Duhul pentru a-ti da taria si limpezimea de a solutiona ceea ce te framanta, insa ”Daca ramaneti intru Mine si cuvintele Mele raman intru voi, veti cere orice veti vrea si se va împlini voua;” (Ioan 15:7). ” Inainte de a cere orice har, ar trebui sa ceri harul de a implini voia lui Dumnezeu.

Nu o vad ca pe o fraza derutanta, pentru ca nu exista iubire de Dumnezeu in lipsa iubirii de oameni. Daca-l iubesti pe Dumnezeu, inseamna ca iubesti ceea ce iubeste Dumnezeu.

Sunt de aceeasi parere cu Costel, nu am mai auzit o vorba asa frumoasa de mult. Ma gandesc ca Mantuitorul s-a referit la acelasi lucru atunci cand a spus: Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine.

Bine-ati revenit!

(Am vrut sa scriu inainte de urare Hip! Hip! :1:)

Am gasit la Sfantul Siluan Athonitul o marturie care m-a ajutat sa inteleg cum trebuie sa se lase un crestin in voia lui Dumnezeu.

Iata ca de multi ani bolesc de dureri de cap, greu de indurat dar folositoare, pentru ca prin boala sufletul se smereste. Sufletul meu vrea fierbinte sa se roage si sa faca priveghere, dar boala ma impiedica, fiindca trupul bolnav are nevoie de liniste si odihna; si L-am rugat mult pe Domnul sa ma vindece, dar El nu m-a ascultat. Inseamna ca lucrul nu-mi este de folos.
Dar iata ce s-a intamplat cu mine alta data, cand Domnul m-a ascultat degraba si m-a izbavit. Intr-o zi de praznic s-a dat la trapeza peste; si mancand, am inghitit un os de peste care a ramas prins in piept. Am chemat pe Sfantul Mare Mucenic Pantelimon cerandu-i sa ma vindece, pentru ca nici doctorul nu putea scoate osul din piept. Si cand am spus: "Vindeca-ma", am primit in suflet raspunsul: "Iesi din trapeza, respira adanc si osul va iesi cu sange". Am facut asa: am iesit, am respirat adanc, am tusit si un os mare de peste a tasnit afara cu sange. Si am inteles ca daca Domnul nu ma vindeca de durerile mele de cap, inseamna ca e de folos pentru sufletul meu sa bolesc astfel.

foarte frumos.
Asadar chiar si lucrurile bune nu ne sunt intodeauna de folos .

In mare, cam spui ceea ce spusesem si eu.
Eu spuneam ca Dumnezeu este singurul in masura sa judece cine este pacatos si cine nu (pacatos din punctul Lui de vedere). Poate ca noi consideram pacatos pe cineva pe care Dumnezeu insa nu-l considera pacatos. Si invers.
Noi vedem si masuram altfel decat Dumnezeu.
Dar! El ne asculta pe noi toti si pe urma decide cum si pe cine ajuta, raspunzand la rugaciuni.

Exact. In rare cazuri (dar care exista totusi) El da totul la unii si chiar nimic la altii. Nu stiu de ce m-ai luat pe mine ca reper acum.
Eu vorbeam de oameni care nu-si doresc copii si totusi le da. Oameni care teoretic nici nu pot sa se ocupe de ei. De oameni cu mari pacate (cum le definim noi oamenii): droguri, alcool, desfranare etc.
Acestia capata copii si fie ii omoara, fie ii abandoneaza, sau ii chinuiesc. Si la ce le foloseste? Mai mare pacatul atunci.

Ma intrebam (mai mult retoric, in sens de exemplu) de ce lor le da copii si altora care isi doresc nu.

Sigur, asa spuneam si eu, El decide cui, cand si ce da. Noi nu stim si nu intelegem de ce decide asa.

Ca ne doare o anume decizie a Lui. Este uman si avem dreptul la durere.

Inca ceva: Dumnezeu ajuta si implineste dorinti intre anumite limite, dar da si multe incercari.
Ceea ce spui tu ca unii au parte de boli crunte, de saracie, de alte necazuri, astea sunt incercari. La toti le da si lucruri bune si ajutor.

Dar nu cred ca este normal acum sa tragem linie si sa zicem ca unul are destule, de ce sa-i mai dea.

Mi-ai adresat mie o intrebare f.dura. Singurul lucru pe care am sa ti-l spun este ca fiecare isi poarta o cruce, mai grea sau mai usoara.

Citeam mesajele tale si ale unei alte fete de pe forum care are 3 copii.
Povestea ta m-a cutremurat, ai trecut prin multe. Nu stiu exact si nu pot pune in balanta cat bine ti-a dat Dumnezeu si cate incercari.
Si nu pot compara. Nu stiu cum ar iesi balanta intre noi doua.
Fata cu 3 copii, din cate stiu s-a rugat si i-a dat. Nu i-a dat gemeni cum isi dorea mi se pare, ci numai unul.
Si are o situatie nu prea grozava din cate spune.
Pe de o parte ma indurereaza cand citesc ca voi primiti copii pe banda. Mi se pare cumva nedrept.

Si ajung exact la ceea ce spuneam. Numai rugaciunea nu este suficienta, oricat de insistenta, pentru ca trebuie sa ai si starea biologica (si femeia si barbatul), sau Dumnezeu nu asculta in egala rugaciunea tuturor, sau ca El stie ca voua va este de folos sa aveti multi copii si mie sa nu am nici unul.

Eu am fost nevoita sa-mi accept situatia. Am luat-o pe toate partile si ma autoconsolez in toate modurile. Dumnezeu este totusi cu mine si imi da alte lucruri pe care le cer. Si asta este important. Repet nu pot sa pun in balanta ce are fiecare si ce n-are si sa compar. E posibil totusi sa fie un dezechilibru intre balantele noastre si asta tot Dumnezeu o da.

Iar cu ultima fraza, sa stii ca mie asa mi-a spus preotul meu. L-am intrebat la un moment dat pentru ca nu mai stiam cum sa ma impart sa dau fiecaruia ceea ce i se cuvine. Auzisem exact acest citat si altele asemanatoare de la lume aici pe forum si am fost socata.
Sa stii ca multi inteleg asa, ad literam. Hai ca-l parasesc pe sot, pe copil si ma duc la biserica sau la manastire. Nu ma intereseaza de sot, copii, prieteni si etc. Ca Dumnezeu este pe primul loc.
Si nu este corect.
Preotul meu mi-a spus ca Dumnezeu este in tot ceea ce fac si peste tot, si in casa si in familia mea, si la sotul meu si la rude.
Si ca daca dau unuia si altuia nu inseamna ca-l neglijez pe Dumnezeu.

Dumnezeu nu este pe primul loc, El este in toate si pretutindeni unde il luam cu noi. El nu este intr-o ierarhie a noastra, este Totul.

Povestea pusa de Ekaterina n-o inteleg la modul acela.
Nu mi se pare ca Dumnezeu ne vrea bolnavi, sau chinuiti. Sau ca nu ne ajuta sa ne vindecam, ca sa ne umileasca.
Ne da poate o lectie. Poate ca si o pedepapsa prin boala. Sau poate echilibreaza niste situatii, sa nu fie prea mult din una sau alta.
Boala ne si schimba. Insa pe unii in bine, pe altii in mai rau. Si Dumnezeu stie asta.
Dumnezeu ne stie si puterile si straduinta.
Si nu stiu daca Dumnezeu asa considera ca ne este mai de folos boala. Dovada ca in situatia cu pestele l-a vindecat.
Nu stiu, mi-e greu sa inteleg ce vrea Dumnezeu cu noi si ma mir ca altii stiu si scriu despre asta.
Numai El singur poate sti.

Frumos!
Si ca o completare, pornind de la cuvintele Mantuitorului: “Cine implineste poruncile Mele, acela Ma iubeste!”, luam un exemplu ipotetic: o ruda de-a mea ma sfatuieste sa desfranez in afara casatoriei. Eu o ascult pe aceasta, impotriva poruncii Domnului? Intr-o astfel de situatie se poate vorbi de ierarhie.

Sau :" mi-am iubit sotul mai mullt decat orice in lume si nu inteleg de ce......?"
Cand am spus ca iubirea lui Dumnezeu sa fie pe primul loc, m-am referit ca in primul rand trebuie sa ascult de Dumnezeu.
Sotul imi spune sa folosesc metode contraceptive? Atunci am de ales, pe cine iubesc mai mult pe el sau pe Domnul, pe cine iubesc pe acela ascult.
Iubirea de Dumnezeu nu se striga de pe garduri, ea se arata prin fapte. Daca caut sa nu supar pe nimeni, dar in schimb il supar pe Domnul, e clar pe cine iubesc mai mult.

Ex: o ruda face un chef in post si ma invita, iar eu ca sa nu supar ruda ma duc la petrecere consumand bucate de dulce, topaind si mai stiu eu ce.
Aici, indirect arat pe cine iubesc mai mult.

Legat de titlul topicului, sa luam aminte la Psalmul 118, care constituie Catisma a saptesprezecea, din Psaltire.
Psalmul 118 poate fi gasit in Sfanta Scriptura, in Psaltire si in Ceaslov, la "Miezonoptica din zilele de rand".

Acest mare psalm vorbeste numai despre dorinta crestinului de a se implini voia lui Dumnezeu in viata sa.

Daca Il vom iubi cu adevarat pe Dumnezeu, nu vom mai cauta sa nu suparam pe cineva. Nu va mai fi o preocupare sa nu suparam, va fi un firesc. Fie voia Domnului in noi.

Hristos a inviat
 

Fratie mi-se umple inima bre de bucurie,sa iti mai vad chipul si sa iti citesc comentariile-ti hitre.amu pare-se ca ai inviat si matale bre,o data cu Invierea Domnului.
sa ai o casa binecuvintata de Domnul.Amin.

voia noastra nu este si voia Domnului
 

Voia Domnului este ca tot pacatosul din lume sa,se mintuiasca.
sf.scriptura spune lamurit:cautati voi mai intii imparatia cerurilor si toate celalalte vi se adauga voua[bonus].insa omul fiind din lume cauta pe cele lumesti mai intii,si apoi pe cele sfinte.

spune Domnul atottiitorul:Pacea mea v-o dau voua.Amin.

Mulțumim pentru trimitere..

Pai inainte de a te ruga, trebuie sa-i ierti pe toti cei care ti-au facut rau, sa-l rogi pe Dumnezeu sa le ierte pacatele, apoi trebuie sa recunosti in fata lui Dumnezeu cat de mic esti si neajutorat esti si apoi sa incepi sa te rogi pentru ati ierta pacatele.De obicei atunci cand te rogi din inima, este imposibil sa nu plangi pentru pacatele tale.Iar atunci cand incep sa curga lacrimi, atunci vine Dumnezeu (prin Duhul Sfant).
PS:acele lacrimi din timpul rugaciunii inseamna faptul ca in acel moment ai inima smerita.