Despre trupurile inviate in patristica
 

În recente postări, s-a ridicat problema dacă, după învierea trupurilor, vom mai mânca aşa cum a mâncat Isus înviat sau dacă nu vom mai mânca, Domnul înviat mâncând doar spre a convinge oamenii asupra realităţii învierii Sale.

Întrebare: aţi întâlnit vreun text la sfinţii noştri Părinţi referitor la acest aspect ?

Jean Claude Larchet in lucrarea „Traditia ortodoxa despre viata de dupa moarte” trateaza si aspectul acesta dand referinte din sfintii parinti care au au scris despre asa ceva.

Am gasit un articol chiar pe site, preluat din lucrarea acestui psihoterapeut francez contemporan, din care spicuiesc cate ceva:

„Trupul inviat va avea aceeasi natura ori esenta - va fi, adica, trup omenesc; pe langa aceasta, isi va pastra identitatea personala, va fi cu adevarat trupul unei anumite persoane, care poate fi astfel recunoscuta, iar nu al alteia.

Trupul inviat va fi cel care a fost si totusi altul. Sau, altfel spus, isi va pastra esenta, substanta, natura, dar fiintarea lui va fi cu totul alta. Folosind vocabularul Sfantului Maxim Marturisitorul, vom spune ca-si va pastra logosul naturii sale, dar un alt mod de a fi.

Felul in care va fiinta trupul inviat ramane o taina, abia luminata de cuvantul Scripturii atunci cand ni-l infatiseaza pe Hristos dupa invierea Sa, caci El inviind cu trupul nostru omenesc, inseamna ca trupul nostru inviat va fi asemenea cu trupul Lui. Vedem astfel ca trupul lui Hristos dupa inviere transcende legile materiei.

Trupul inviat este trup duhovnicesc, nesupus legilor care guverneaza acum materia, spatiul si timpul, plin de putere, nestricacios, nemuritor.

Sfintii Parinti, intemeindu-se pe aceste cuvinte ale Scripturii, infatiseaza invierea drept "restaurare a omului intreg" , cand sufletul se va insoti din nou cu trupul, de asta data trup innoit.

Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca restaurarea aceasta inseamna reasezarea omului in starea lui din vremea cand petrecea in Rai. "invierea nu este nimic altceva decat restaurarea firii noastre in starea ei de la inceput"; "Dumnezeu, prin inviere, va readuce firea omeneasca la starea ei dintai". Nu va duce lipsa de hrana ori de somn, nu va sti de boala, de durere ori de neputinta. I

Invierea nu inseamna doar innoirea si preschimbarea trupului; ea il muta pe om in viata cea noua si neasemanata, in care, eliberat din stransoarea materiei, nu mai are nevoie de aer, de hrana, sau de impreunare trupeasca.

De aceea, pe drept cuvant Sfintii Parinti s-au intrebat daca trupul va invia cu toate ale sale - din care multe nu-i vor mai fi de nici un folos -, daca asadar va fi cu adevarat restaurat in intregimea sa, in deplinatatea firii sale.

Parintii spun ca trupul isi va pastra toate organele sale. Insa, adauga Tertulian, lucrarea lor va inceta; de altfel, arata el, si in viata aceasta "e cu putinta sa nu te folosesti de stomac sau de partile trupului ce slujesc impreunarii dintre barbat si femeie" in vreme de post si infranare, fara ca deplinatatea omului sa fie in vreun fel vatamata.

Folosindu-se de un vocabular mai precis, Parintii capadocieni, Sfintii Maxim Marturisitorul si Ioan Damaschin si cei care le-au urmat afirma ca trupul isi va pastra puterile (sau facultatile), dar ca ele nu vor fi active.

Cu judecata ar fi sa spunem ca organele trupului devenit duhovnicesc si ceresc sunt si ele transfigurate, si tot asa vor fi si lucrarile lor (cf. Filip. 3, 21), dupa cum ne lasa sa intrezarim Sfanta Scriptura si experienta mistica atunci cand vorbesc de simtiri duhovnicesti sau de folosirea in chip duhovnicesc a madularelor trupului.”

Jean Claude Larchet - http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ere-69176.html

Mantuitorul ne spune ca, inca din viata de aici, "nu numai cu paine traieste omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu". Cred ca prin acesta ne arata totodata si hrana veacului viitor, harul Sau.

Domnule Mihnea, Mantuitorul a mancat dupa Inviere pentru a inlatura necredinta. E un pogoramant al Domnului si nu ceva ce cere natura inviata.

Bănuiesc că aşa este, dar această presupunere aş fi vrut să o fundamentez pe un comentariu patristic.

In capitolul despre „Natura trupurilor inviate” din lucrarea lui Jean Claude Larchet, pe care am amintit-o mai sus, autorul da urmatoarele referinte bibliografice pe care si-a fundamentat studiul. Le redau in ordinea in care au fost mentionate:

1. Sf. Irineu de Lugdunum, Contra ereziilor, V, 31, 2.
2. Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la sfintele Paşti, I, 8;
3. Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Corinteni, XLI.
4. Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola a doua către Corinteni, XLI, l.
5. Omilie la fericitul Iov, PG 64, 620D.
6. Tertulian, Despre înviere, LII;
7. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti (col. II), XV, 10;
8. Metodiu de Olimp, Despre înviere;
9. Atenagora Atenianul, Despre învierea morţilor, XV, 3.
10. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, XXVII, XXVIII;
11. Cuvinte despre sfintele nevointe, LXXXV.
12. Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Filipeni, XIII. 2.
13. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti (col.II), XI, 1;
14. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, 85;
15. Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etice, I, 4.
16. Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet şi înviere; cf. Omilie la Sfânta Pulcheria, PG 46, 877A.
17. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre morţi, PG 46, 532, 536;
18. Sf. Grigore de Nyssa, Dialogul despre suflet şi înviere in PG 46, 532, 536
19. Sf. Grigorie Palama, Triade, I. 3, 36.
20. Sf. Grigorie Palama, Cele dintâi trei tratate în apărarea celor ce vieţuiesc cu sfinţenie în isihie, I, 3, 36; Sf.
21. Sf. Maxim Mărturisitorul, Mystagogia, VII.
22. Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etice, I, 4-5.
23. Sf. Iustin Martirul şi Filosoful. Apologia întâi, 19;
24. Sf. Ioan Gură de Aur, Despre învierea morţilor, 8;
25. Sf. Ioan Gura de Aur , Despre mângâierea în faţa morţii, I, 6;
26. Cuvânt de sfătuire către Teodor cel căzut, 1. 11;
27. Sf. Varsanufie şi Ioan, Epistole, 607;
28. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, 85;
29. Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, 27;
30. Avva Ammonas, Epistole, I, 2.
31. Sf. Antonie, Epistole, IV, l;
32. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze către cei ce au să se lumineze, IV. 31;
33. Sf. Grigorie de Nyssa, La cuvântul: „Atunci si Fiul Insuşi Se va supune Celui Care I-a supus Lui toate", 3;
34. Pseudo-Maxim Mărturisitorul, Scolii la Numele dumnezeieşti, I, 4, PG 4, 197

exact, cand credinciosii crestini vor ajunge in Cer, vor primi trupuri ceresti, cum au ingerii si acolo (in Cer) nu exista hrana care este acum pe pamant pentru trupurile acestea fizice.

Aha ! Exact asta căutam, mulţumesc ! Ştiu un loc în Bucureşti unde există PG şi mai multe dintre acestea. Am să le cer, fraţilor bibliotecari, volumele "la fix".

Cu placere. Succes va doresc!

In acest gen de cercetare, personal, as porni de la ideea ca invierea trupului la parusie si unirea lui cu sufletul nu e altceva decat revenirea fiintei umane in starea de dinainte de pacat, de fapt starea si constitutia mult imbunatatite ale lui Adam in Rai, stare pe care ar fi dobandit-o si el si urmasii lui, treptat, daca n-ar fi incalcat regula initiala.

Adam, oricum fusese creat dupa chipul lui Dumnezeu, in scopul ajungerii treptate la asemanarea cu El, insa ascultand de diavol, a crezut ca se poate si pe scurtatura, fara ascultare.

De aici incolo, as merge pe un paralelism intre viata harica edenica si viata in afara harului, post-edenica. Cu nuantele si distinctiile de rigoare. Cele doua tipuri de vieti (zoe si bios) sunt total distincte.

Intre distinctii, neaparat trebuie subliniat ce inseamna ansamblul psiho-somatic al omului inainte de cadere si ce constitutie a capatat omul dupa cadere, mai exact distinctia dintre trupul omului edenic si trupul omului post-edenic.

Inainte de cadere, trupul omului, fiind creat dintr-o materie impregnata si ea de har, avea o transparenta si imponderabilitate asemanatoare trupului lui Hristos dupa Inviere.

Odata pierduta acea transparenta, partea materiala a omului a devenit opaca, si-a schimbat delicatetea, transparenta si s-a invartosat.

Pentru a putea supravietui in aceasta noua stare nefireasca de a fi
in afara harului, (practic, Adam murise spiritual, pt.ca asta inseamna despartirea de Cel ce este Viata), si pentru a nu se invesnici in rau pana la demonizare, asa cum facusera ingerii rai, Dumnezeu a adaugat omului ceva ce nu era initial in alcatuirea lui: ”vesmintele de piele” (sub nici o forma nu trebuie interpretate literal), adica o a doua cvasi-natura.

Primirea „vesmintelor de piele” a venit in urma dezbracarii lui de vesmantul deiform tesut din har si inseamna imbracarea cu animalitatea instinctuala.

Adaugarea vesmintelor de piele inseamna o mutatie, o schimbare ontologica, un transfer intr-o lume net inferioara starii edenice, o lume a degradarii si a materialismului, o lume a stricaciunii si a pieririi.

E vorba de o transmutare post-edenica a omului intr-o realitate exteriora harului, har care initial, ii fusese menit omului pt. a-l avea dinlautrul fiintei lui.

Odata cu vesmintele de piele, omul a primit si moartea trupului (nekrotes), diferita de moartea sufletului (thanatos), care nu e altceva decat un fel de termen de expirare a trupului material opacizat.

O alta trasatura pe care a dobandit-o omul, odata cu „vesmintele de piele” e si irationalitatea instinctuala, adica tot ce tine de latura animalica: impreunarea sexuala, conceptia [zamislirea], nasterea, intinaciunea, alaptarea la san, hrana, curgerea semintei, creşterea de la mic la desavarsit [matur, implinit], batranetea, boala si evident degradare si atomizarea in elementele initiale.

Daca n-ar fi existat sincopa creata de pacat, duhul omului ar fi urmat sa fie tot mai strans unit cu Duhul lui Dumnezeu, prin har, asa incat si trupul lui creat din acea materie initiala, neopacizata, s-ar fi impregnat de transparenta si imponderabilitatea harului.

Omul, desi alcatuit din materie si nematerie, fusese initial menit sa fie o fiinta pnevmatofora, adica purtatoare de Duh Sfant prin har si astfel si partea lui materiala sa se spiritualizeze.

Insa cum Adam a ratat proiectul initial, acest lucru l-a realizat Hristos, cand, dupa Inviere, trupul Lui s-a pnevmatizat, adica si materia a dobandit trasaturi specifice doar naturii transcendente, metafizice, fiind capabil sa treaca prin materie, sa transceanda atat timpul, cat si spatiul, sa nu fie supusa durerii, degradarii si nici unei legi a materiei.

Din unirea deplina a celor pamantesti cu cele ceresti, ceea ce era pamantesc, material, supus stricaciunii, degradarii si atomizarii finale, s-a convertit definitiv in ceea ce fusese proiectul initial al lui Dumnezeu, pe care l-a ratat Adam.


Odata ajunsa in acest punct al cercetarii, as trece la un nou capitol despre modul in care se hranea Adam inainte de cadere si cum functiona metabolismul lui.

In functie de raspunsul la aceasta chestiune, se poate intui despre ce fel de hrana va fi vorba dupa Inviere.

Prea multe despre metabolismul lui Adam, nu putem afla, decat intrand in zona speculatiilor. Chiar si asa, prin contrast cu metabolismul post-edenic, putem macar intui cum nu era.

Despre hranire, in schimb, avem ceva indicii, atat in Scriptura: „nu numai cu paine materiala va trai omul, ci si cu Cuvantul lui Dumnezeu” ( adica cu Hristos, cel prezent in Painea Sf. Liturghii) si mai avem indicii la traitorii de prin manastiri, care realmente nu se hranesc decat cu Trupul lui Hristos din Euharistie, rodul Pomului de pe Golgota.

E limpede ca inainte de pacat, neexsistand nici stricaciune si nici degradare, „digestia edenica” nu avea cum sa fie la fel cu ceea ce stim astazi ca este „digestia post-edenica”.

Am amintit deja despre asta in topicul in care ziceati despre roadele pomului din rai ca ar fi putut foarte bine sa fie prune sau mere.

Nu zic ca n-ar fi putut fi orice fel de fructe, insa nici intr-un caz materia din care erau alcatuite nu e identica cu materia post-edenica.

Daca n-am vedea nici o diferenta intre un „mar edenic” si un ”mar post-edenic”, ar trebui sa raspundem la o intrebare de ordin practic: in ce fel digerau Adam si Eva acele fructe?
(Imi cer iertare pentru impietate dar nu-mi imaginez sa fi existat toalete in rai si nici nu vor exista, nici dupa Inviere. Doamne miluieste! )


Cu siguranta, metabolismul omului inainte de cadere era altfel decat metabolismul dupa cadere. Scriptura nu ne dezvaluie genul acesta de detalii, pt. ca n-au prea multe reverberatii pentru mantuire, insa raspunsul e legat de cum a fost metabolismul lui Hristos – noul Adam in starea restaurata – in intervalul de 40 de zile dintre Inviere si Inaltare, cand trupul Lui era pnevmatizat, transcendent, nesupus limitarilor spatio-temporare, sau necesitatilor materiale, fiziologice sau de alta natura.

Părerea mea personală este că ceea ce numim "Căderea", cu alte cuvinte alungarea din paradisul terestru şi, în fond, începutul istoriei, a marcat doar un primum movens al unei Căderi continue. Împreună cu cei din şcoala Tradiţiei (sau a Philosophiei Perene), un Guenon, un Evola, un Schuon, un Mihai Vâlsan, eu cred că în toată istoria Cădearea continuă. Atunci, la alungarea din Eden, moartea a intrat în lume, numai că atrocitatea ei nu atinsese nivelul de azi. Oamenii dinainte de Potop trăiau sute de ani şi aveau capabilitate să procreeze la vârste care ni se par, la scara vieţii de acum, uluitor de înaintate. Ei aveau, chiar şi după intrarea pe toboganul Căderii, acces la Dumnezeu într-o formă pe care noi nu o mai avem acum. Dumnezeu le vorbea şi ei îi vorbeau aşa cum vorbim unii cu alţii. Faţa Lui nu îi ardea încă, şi vocea Lui nu le părea tunet. Dar chiar şi după Diluviu, oamenii încă trăiau frecvent peste 100 de ani. Dumnezeu încă le vorbeşte, deja nu "faţă către faţă", dar într-o formă mai directă decât azi. Preoţii, patriarhii şi Regii îi vorbesc Lui şi Îl aud pe El altfel decât putem noi acum. Ceva s-a pierdut ireversibil. Noi nici nu mai ştim exact ce era acel curios obiect (probabil vestimentar) pe care îl purta David ca să vorbească cu Dumnezeu. Opcifierea începuse deja, paradigma se schimbase odată cu Căderea, dar nu avea gradul de acum. Nu avea gradul de acum nici în perioada apostolică: oamenii, oameni obişnuiţi, agricultori, croitori şi alţi meseriaşi, aveau ceea ce azi numim "deschidere metafizică". Discursul Sf Paul în Aeropagul Atenei este incredibil: oamenii vorbeau despre ceea ce transcende lumea vizibilelor. Problema este nu numai că noi nu mai avem un Sf Paul, problema este că nu mai avem un parlament ca atunci. Opacifierea nu avea gradul de acum nici chiar în epoca patristică. Teologi excepţionali, precum un Ioan Chrysostom, un Ioan Damaschin, un Grigore de Nazianz, un Maxim Confesorul (ca să nu-i amintesc decât pe cei din "plămânul răsăritean al Bisericii" nu erau "existenţe în gol", ci răsăriseră din şi hrăneau un sol fertil în care oamenii, îmbrăcaţi deja de mult în "haine de piele", încă mai aveau "organ metafizic". Partidele politice de atunci erau altfel decât azi: polarizarea lor era în jurul întrebării "este sau nu este legitim cultul icoanelor?" Noi, cu orice efort al imaginaţiei, nici nu ne-am putea închipui o lume în care USL-ul să susţină cu argumente opţiunea iconoclastă (să zicem), în timp ce PDL-ul să susţină opţiunea iconodulă. Sau în care Parlamentul României să dezbată asupra numărului de îngeri care ar încăpea pe un vârf de ac. Căderea nu atinsese gradul de acum nici chiar în perioada scolastică. Pe atunci, "ştiinţa sacră", teologia, încă se mai bucura de un loc eminent. Oare astăzi, după doar câteva secole de atunci, ar mai fi posibil ca Universitatea din Sorbona să susţină realismul în timp ce Universitatea din Oxford să susţină nominalismul? Dar chiar şi în zorii epocii moderne opacitatea nu atinsese cota de acum. Cine a studiat mai cu atenţie Revoluţia din Anglia din vremea lui Cromwell s-a putut convinge că partidele se polarizau, încă, pe tematică religioasă. Noi, care optăm în funcţie de burtă, adică de pâinea cu care ne hrănim, am ajuns să proiectăm politicianismul de azi asupra politicienilor din trecut şi credem că mereu a fost aşa. Am ajuns la o vreme în care matematicieni de talia lui Pascal încă se ocupau cu pasiune de teologie, opera teologică a lui Pascal fiind cel puţin egală ca valoare cu cea ştiinţifică (antinomie, de altfel, curând apărută). Acelaşi lucru se poate spune (dar pe coordonate protestante) despre Newton, un teolog protestant de uriaşă statură.
Şi când se va termina Căderea începută de Adam? Părerea mea este că se va termina odată cu sfârşitul istoriei, la Seceriş. Va continua, şi anume va continua într-un ritm tot mai rapid. Coborâşul istoriei va ajunge la cote pe care nici nu le imaginăm astăzi. Din fericire, atunci când totul va părea pierdut, totul va fi câştigat prin Advenţiu. De aceea, să nu ne temem, nici să privim cu groază apropierea intrării triumfale a lui Cristos în lume, fiindcă sfârşitul chipului actual al lumii va fi, de fapt, sfârşitul unei iluzii. Lumea va fi câştigată: vor coexista un Cer nou şi un Pământ nou.

Doamne, vino Doamne !

Mereu sunt lucruri care trebuie sa cada si lucruri care se ridica. Chiar si in viata fiecarui om se intampla asa. Cad muschii si pielea, se ridica uneori intelepciunea sau cainta sincera, cu vremea. Cad frunzele, cresc iarasi mugurii. Cad pruncii, pentru a invata sa mearga, sa alerge, sa lupte. Cad lacrimi, rugaciunea urca mai curata.

Ceva se pierde, altceva se castiga. Poate ca nu s-a pierdut nimic, ci a devenit mai tainic, ori poate ascuns sub mai multe straturi de beton armat. Viata, insa, strabate si prin piatra seaca.

Teologia ocupa locul sau dintodeauna. Nu, insa, pentru toti. Nu massele dau calitatea unei epoci. Nu poporul hotaraste rasaritul soarelui.

Lumea este in fel si chip. Cum este, insa, ochiul?

Nu poate fi cadere continua cata vreme Hristos a inviat si viaza in robii Sai. In Biserica infloresc vieti de sfintenie. Hristofori au fost, sunt si vor fi cat va dainui lumea, prin Voia Bunului Dumnezeu.

Ingerii nu au trupuri. Sunt duhuri necorporale si imateriale. Nici ingerii buni, nici cei rai nu au trupuri.
Cei care vor ajunge in rai, vor avea trupuri asemanatoare trupului pnevmatizat al lui Hristos de dupa Inviere.

Faptul ca in Scriptura ingerii sunt infatisati ca avand corpuri proprii, asemanatoare cu cele omenesti, insa diafane si zburatoare, tine de incapacitatea noastra de a percepe realitatatea transcendenta.

Simpla vedere a chipului de foc al ingerilor e de ajuns pentru a face sa incremeneasca orice om. De aceea, e nevoie ca infatisarea ingerilor sa fie potrivita oamenilor carora li se arata.

Pt. asta, ei apar cu o infatisare omeneasca si mai putin stralucitoare si cutremuratoare decat au in realitatea lor transcendenta.
Cand arhanghelul Gavriil s-a aratat profetului Daniel, indata acesta s-a inspaimantat si a cazut cu fata la pamant, iar profetul n-a indraznit sa se ridice pana ce ingerul nu a luat o infatisare mai „soft”, mai putin stralucitoare, asemanatoare infatisarii umane.

crestinii vor avea trupuri si anume trupuri ceresti, despre care Pavel vorbeste la 1 Corinteni cap. 15

"Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti."

asa ceva au si ingerii, cu care crestinii se vor asemana: Matei 22:30

N-am spus despre oameni ca nu vor avea trupuri. Normal ca vor avea. Firea umana ramane fire umana si dincolo. Normal ca acele trupuri vor fi ceresti. Si am si specificat, vor fi asemenea trupului lui Hristos de dupa Inviere: nesupuse legilor materiei.

Trupurile ceresti de care se vorbeste in Corinteni, se refera la trupuri omenesti pnevmatizate, asemanatoare trupului lui Hristos dupa Inviere.
Nu trupuri ingeresti.
Vezi mai incolo la versetul 46: trupurile duhovnicesti (ceresti) sunt cele care au fost mai intai trupuri materiale (firesti, le zice Sf. Pavel). Or, ingerii nu au avut asa ceva. Ei intra in alta categorie.

Ingerii au fost creati inainte ca Dumnezeu sa creeze lumea vazuta iar firea si constitutia lor difera de firea si constitutia pnevmato-psiho-somatica a oamenilor. Ingerilor nu li s-a dat partea somatica.
Faptul ca ei sunt circumscrisi de anumite legi, tine de limitele de creaturi, nu de faptul ca ar avea trupuri asa cum intelegem termenul trup.

Ingerii fac parte in exclusivitate din lumea duhurilor imateriale, in timp ce oamenii fac parte atat din lumea celor ceresti (datorita suflarii imateriale de la Dumnezeu), cat si din lumea celor pamantesti (datorita trupului creat din tarana materiala).

In ultima vreme cred ca am zis de o mie de ori, dar mai repet pt. ca mi se pare esential pt. intelegerea multor aspecte: Dumnezeu nu si-a luat fire ingereasca, ci fire umana.
Iar firea umana nu si-a luat-o ca si cum firea divina nu i-ar fi fost de ajuns, ci si-a luat-o pentru a o duce la scopul pentru care i-a creat pe oameni.
Scopul se vede clar la finalul misiunii Lui pe pamant: a indumnezeit trupul naturii umane, si l-a dus in sanul Sfintei Treimi.
Cum arata Hristos, asa urmeaza sa arate omul ajuns in rai: si la trasaturile vazute si la cele duhovnicesti. Asta inseamna de fapt ca omul e creat dupa chipul lui Dumnezeu spre a ajunge la asemanarea cu El.

Pai atata stim, ca vor fi trupuri ceresti; parerea mea este sa nu speculam deoarece nu avem indicii clare despre acele trupuri ceresti, chiar apostolul spune ca nu stie cum vor fi acele trupuri (1 Ioan 3:2). Nu am gasit nimic in Scripturi care sa-mi sugereze ca viitoarele trupuri ceresti vor avea ceva uman. Stiu ca Pavel zice ca "al doilea om e din cer", insa o spune asa ca sa se faca inteles. Cand vom locui in Paradis, nu vom avea nimic uman in noi. Corpul omenesc, care merge, respira etc. e potrivit pentru Pamant nu pentru Cer.

Ştim că Domnul a înviat chiar cu trupul Său şi nu cu alt trup. Cu trupul lor şi nu cu altul au mai înviat mai mulţi. Ei s-au arătat în Ierusalim. Mormântul Domnului era gol, ca şi mormintele acelora. "Priviţi, Eu sunt" spune Domnul în trupul Său glorios. Cu gura Lui umană, şi nu cu vreun necunoscut organ ceresc le-a spus apostolilor adunaţi: "Pace vouă!". Cu acel trup uman, acelaşi cu care murise pe Cruce, dar având acum proprietăţi noi, Domnul călătoreşte şi se arată altora care Îl recunosc. Acel trup uman a fost văzut înălţându-se la Cer. Cu acel trup uman, în clipa în care noi dialogăm aici, Domnul se află în Cer, la dreapta Tatălui. Are mâini şi are picioare. Şi are Preasfânta Sa Inimă.

Că tot suntem la patristică, iată ce spune Sf Epifanie al Salaminei: "Celor care mărturisesc învierea morţilor, a trupurilor noastre şi a trupului Domnului (..) dar care în acelaşi timp spun că aceeaşi carne nu va învia, ci că o altă carne va fi dată în locul ei de Dumnezeu, spunem că această părere le excede pe toate celelalte în impietate" (Omnul bine ancorat, 87)

Daca cei mantuiti nu vor avea nimic uman in ei, atunci carei specii vor apartine?


Ca n-ai gasit tu in Scriptura detalii specifice, e una. Insa de aici si pana la a afirma cu atata siguranta de sine, ca trupurile ceresti ale oamenilor nu vor avea nimic uman, e cale lunga si n-are nici in clin, nici in maneca cu Scriptura. Ba din contra, o contrazice.

Esti liber sa ai propria hermeneutica dupa care sa interpretezi Scriptura, dar e bine sa precizezi ca concluzia pe care ai prezentat-o e doar o parere personala.

Daca ti-ai propus sa tot contrazici Scriptura si insusi obiectivul final al lucrarii lui Dumnezeu, eu, una, nu-ti pot sta impotriva. Be my guest!

Afirmand sub diverse forme, ineptia ca trupurile ceresti ale celor mantuiti, ba vor fi trupuri ingeresti, ba nu vor avea nimic uman in ele, iar pe al topic, spuneai si despre Hristos ca acum e doar duh nevazut, nu faci decat sa te impotrivesti lui Dumnezeu si scopului pentru care El S-a intrupat, a inviat si
S-a inaltat la cer. Cu tot cu trup uman. Retine, te rog, S-a inaltat la cer cu tot cu trup uman.

Nu trebuie sa speculeze nimeni, nimic, ci e crystal-clear din Scriptura ca Dumnezeu, de aceea si-a luat trupul uman al firii umane, din Fecioara Maria, ca sa-l uneasca cu firea Lui divina, si prin unirea asta, trupul uman material sa devina trup spiritual, indumnezeit.

Dar nu pentru ca ii lipsea Lui un trup uman, nu de aceea S-a intrupat, ci pentru ca odata restaurat si indumnezeit de El, sa ni-l dea noua inapoi, sa
ni-l insusim noi prin euharistie. Nu pentru El a facut asta, nu Lui ii lipsea un trup uman indumnezeit. Obiectivul asta al indumnezeirii ii fusese destinat lui Adam si urmasilor lui. Din unirea din ce in ce mai profunda cu Dumnezeu, atat latura lui nemateriala sa se indumnezeiasca, dar si trupul lui, facut din materie organica, sa devina trup indumnezeit. Insa Adam n-a reusit asta. Si de aceea, Dumnezeu insusi ne-a aratat El cum se face si cum se ajunge la indumnezeirea asta a umanului.

Dupa ce a indumnezeit si trupul facut din materie, Hristos S-a inaltat la cer cu tot cu trupul firii noastre umane, insa pnevmatizat, indumnezeit (vezi in Evanghelii si Faptele Apostolilor, relatarile de dupa Inviere si despre Inaltarea la cer).

Ce inseamna asta? Ca umanul (ca fire, natura, specie) e din nou in starea unde fusese pus de Dumnezeu cand l-a creat pe Adam.

Or, din afirmatia ta eronata cum ca trupurile ceresti ale celor mantuiti nu vor avea nimic uman, reiese obligatoriu concluzia falsa ca nici trupul paradisiac al lui Adam nu a avut nimic uman in el.
Nu stiu cum s-ar putea numi erezia asta. Or, trupul acela paradisiac al lui Adam e tocmai prima treapta a umanului. Iar treapta cea mai de sus a umanului, e cea la care a ajuns Dumnezeu. In Persoana divino-umana a lui Hristos.

Alta erezie la care duce afirmatia ta, sau mai degraba, afirmatia ta vine din erezia monofizita, ar fi ca, odata inaltat la cer, Hristos nu are doua firi: divina si umana.
Or, asta ar fi insemnat ca Dumnezeu sa se fi des-trupat, sa fi renuntat la firea umana pe care a purtat-o pe pamant 33 de ani, dupa care sa fi devenit iar ceea ce fusese inainte de intrupare, adica una dn Persoanele Sfintei Treimi, avand doar fire divina, nu si umana.

Ai cunostinta cumva ca Hristos ar fi renuntat la firea umana? Biserica lui Hristos e straina de un asemenea non-sens.
Ea afirma altceva: ca Hristos e unica Persoana din Univers care are doua firi, ca firea umana pe care si-a luat-o, nu s-a anulat, nu s-a topit, ci s-a transfigurat si indumnezeit.

Faptul ca trupul lui Adam inainte de pacat era diferit de trupul pe care l-a avut dupa ce a fost izgonit, trup pe care l-am mostenit toti, asta e cu totul altceva. Despre constitutia edenica versus constitutia post-edenica am amintit, en passant in postarea pt. domnul Dragomir. E un subiect foarte interesant de antropologie crestina.

Revenind. Pe scurt.

Hristos, indumnezeind firea umana (cu tot cu trup), nu a facut altceva decat sa termine treaba pe care o avusese de facut Adam si urmasii lui in paradis, daca ar fi ramas acolo.

Hristos a indumnezeit firea umana, cu trup uman cu tot, si a dus-o din nou acolo de unde se auto-exclusese,
Hristos a dus firea umana in cer atunci cand S-a inaltat cu tot cu trupul uman, dupa 40 de zile de la Inviere.

Cum zici tu, ca trupurile ceresti nu vor mai avea nimic uman?
Din contra!
De abia odata ajuns din nou in legatura deplina cu firea divina, de abia din acel moment, umanul e pe fagasul lui firesc.
Umanul nu se poate defini ca firesc decat in relatie cu divinul. De abia atunci se arata umanul in toata splendoarea lui! De abia atunci umanul se poate numi uman! Cand va fi unit cu divinul.

A mai fost. Apolinarism. Toate au mai fost. Nihil nove sub sole..

Stiu ca apolinarismul ii atribuie lui Hristos o umanitate bizara, diferita de a noastra, insa ideea lui JoyDivision ca omul paradisiac nu va avea nimic uman in el, duce inevitabil la concluzia ca nici Adam in starea paradisiaca nu a avut nimic uman in el.
Pe langa faptul ca e o erezie hristologica, apolinarismul se aplica si la Adam?

Cristos este noul Adam. Ideea că trupul Său înviat nu a avut şi nu are ceva cu adevărat uman, ci e un fel de "trup imaterial" (ceea ce e contradictoriu, după mine) înseamnă automat că nici Adam nu a avut un trup propriu-zis uman. Şi reciproc.

Eu, prin sintagma "Cer nou şi Pământ nou" înţeleg că în împărăţia viitoare a lui Dumnezeu vor coexista pe aceleaşi coordonate spirite pure (îngerii), formând "Cerul" cu drepţii înviaţi, alcătuiţi din trupuri materiale străluminate de spirit. Aceştia vor forma "Pământul nou". Asta ar fi fost şi soarta lui Adam şi a Evei, dacă ar fi făcut cealaltă alegere. După un timp oarecare petrecut în paradisul terestru, ei ar fi urmat să fie ridicaţi, în viaţă fiind, la Cer. Cum se poate ca să coexiste spiritele pure cu cele în trup ? Foarte simplu: s-a şi întâmplat lucrul acesta când pe Muntele Tabor apar în acelaşi timp şi alături unul de altul Moise, un spirit fără trup, cu Ilie, ridicat cu trupul la Cer. Deci, în prezent, următorii 4 oameni se află cu tot cu trupuri în Cer: Domnul Isus, Maica Sa, Enoch, un drept antediluvian, şi Ilie.

Vorbind acum de revelaţii particulare, în toate cazurile în care Isus sau Sf Fecioară au apărut oamenilor, uneori în faţa a zeci de mii de oameni adunaţi, au apărut cu trupurile lor. Uneori au fost şi atinşi. Au vorbit aşa cum vorbesc oamenii. Nu avem niciun motiv să credem că, în Cer, trupurile oamenilor ar fi altceva decât trupuri de oameni, ci ar fi un fel de abur, sau o închipuire inconsistentă precum o reconstituire laser, etc.

Cauta mai bine. Am zis unde, chiar in prima interventie pe acest topic - Filipeni 3,21. Hristos „ va schimba trupul nostru de smerenie spre a-l face după chipul trupului Său de slavă”.

Trupul de slava al lui Hristos nu e altul decat trupul uman pnevmatizat cu care li S-a aratat oamenilor dupa Inviere si cu care S-a si inaltat la cer. Trup uman cu tot ce are un trup uman. Nu-i lipsea absolut nimic din ce avea inainte, doar ca era in intregime indumnezeit si nu se mai supune nici unei legi materiale.

Poti desigur sa crezi in continuare contrariul, ca trupurile celor mantuiti nu vor avea nimic uman.
As for myself, I rest my case.

P.S. stiu ca ti-am mai dat un reply la aceasta postare. Cam lung. Asta de acum a fost pe scurt. Stii cum e. Ti-am scris o scrisoare lunga pentru ca
n-am avut timp de una scurta.

_______
Logic. Invierea inseamna innoire. Cum se poate un mort innoi, daca sufletul nu i se intoarce in acelasi trup, ci s-ar duce in alt trup, care a apartinut altei persoane?

Domnul poate sa se arate cu ce trup doreste, cum ar fi putut sa se manifeste ca Dumnezeu inaintea unor oameni? Eu nu stiu de unde aveti atata certitudine asupra unor chestiuni despre care avem o intelegere limitata si nu sunt expuse clar in Scripturi. Chiar nu inteleg de ce faceti comparatie cu Adam si Eva, acestia au fost oameni ca si noi creati pentru a trai pe Pamant, ca sa mearga cu picioare, sa manance, sa respire oxigen etc.

Repet: dumneavoastra credeti ca in Cer vom avea maini, picioare deci trup uman asa cum avem acum pe Pamant?

O intrebare:
Trupul paradisiac al lui Adam si Eva avea maini si picioare si restul organelor?
Nu despre tipul de materie din care era alcatuit acest trup material e vorba aici, nici despre faptul ca in starea originara, cele doua ipostasuri ale firii umane (cel masculin si cel feminin), erau consubstantiale ontologic, nici despre diferentele dintre trasaturile somatice edenice si cele post-edenice, nu despre asta e vorba, ci doar de constitutia anatomico-morfologica a partii lui somatice. Avea sau nu avea cap, ochi, nas, gura, umeri, maini, picioare si tot restul? Dau sau nu?

Daca n-ar fi existat pacatul, iar ei si urmasii lor ar fi trait la infinit fara sa moara, inaintand din ce in ce mai profund in relatia cu Dumnezeu, asa incat n-ar fi fost nevoie ca Dumnezeu sa se intrupeze si sa invieze firea umana, poti sa spui, te rog, in ce context Dumnezeu le-ar fi schimbat lui Adam si urmasilor lui, constitutia anatomica initiala si le-ar fi „extirpat” organele materiale ale corpului, mainile, picoarele, capul etc?

[quote=JoyDivision;442461]Domnul poate sa se arate cu ce trup doreste, cum ar fi putut sa se manifeste ca Dumnezeu inaintea unor oameni?QUOTE]




Sigur ca poate, dar faptul ca S-a aratat cu Trupul pe care si-L luase din Fecioara Maria si cu care a vietuit 33 de ani si dupa care a si fost recunoscut dupa Inviere, ne arata ca Dumnezeu nu S-a aratat cu alt trup, ci cu acela. Acelasi trup, nu altul. Doar ca transfigurat, indumnezeit, patruns de har in fiecare molecula.
Materia trupului Sau a devenit pnevmatofora, purtatoare de Duh Sfant. Nu e nici o speculatie aici, scrie negru pe alb in Scriptura cum devenise trupul firii umane dupa Inviere. (Asta, asa ca o continuare a discutiilor de pe alt topic, in care neoprotestantii minimalizeaza pana la negare importanta si transfigurarea materiei).

_____
Repet: dumneavoastra credeti sau nu, ce zice Scriptura, ca Hristos (noul Adam) S-a inaltat la cer cu trupul pe care L-a avut (cu maini si picioare si tot restul)? Acelasi trup care i-a apartinut Lui si numai Lui, nu altul, doar ca pnevmatizat si nesupus nici unei limitari materiale?

da, cu siguranta, din moment ce au mancat din acel pom.

putea sa le schimbe starea de om intr-una asemanatoare ingerilor si fara moartea pe Cruce (care s-a facut pentru a plati pacatele!)

Asta au vazut ucenicii, asta li s-a aratat pana la un moment. Fapte 1:11.
Isus fiind Fiul lui Dumnezeu, deci Dumnezeu deoarece s-a nascut din Creator in timpul vesniciilor, are un trup ceresc de aceeasi substanta/natura cu a Tatalui (nu stim ce si cum, prin urmare nu are rost sa facem speculatii, apostolul spune deschis ca ce vom fi, nu s-a aratat, deci nu are rost sa ne batem cu pumnul in piept ca stim, cand de fapt, nu stim!), dar asta nu inseamna ca nu poate lua orice trup doreste, iar trupul vazut de ucenici, care avea maini, picioare, ochi era un trup luat special pentru ca ucenicii Sai sa-l poata vedea, insa asta nu inseamna ca acela era trupul Lui.Vreti sa va arat un verset in Biblie unde scrie ca niste ingeri au mancat un vitel? pai au nevoie ingerii sa manance? dar au facut asta pentru a interactiona cu oamenii, au luat un trup omenesc, pentru motivul amintit.

Ps: eu nu stiu si nu inteleg ce cuvant este acesta: "pnevmatizat", de ce ati pus "v" in loc de "u"?

daca apostolul Ioan spune ca ce vom fi, nu s-a aratat inca, nu e clar ca trupul cu care Domnul Isus s-a aratat ucenicilor dupa invierea Sa, nu este genul de trup ceresc pe care il vor primi crestinii? pentru ca daca ar fi exact genul de trup pe care-l vor primi crestinii, apostolul Ioan ar fi scris ca trupurile ceresti care sunt pregatite pentru crestini sunt in felul/forma trupului lui Isus cu care si-a vizitat ucenicii.
si nu uitati, ca apostolul spune fara dubiu ca atunci cand vom fi ca El (adica inviati pentru viata cereasca), abia atunci Il vom vedea asa cum este, deci trupul cu care s-a prezentat ucenicilor a fost unul ales in asa maniera incat sa poata interactiona cu acestia, ei fiind oameni.

E adevarata aceasta afirmatie dar e incompleta, iar un adevar incomplet lasa loc diavolului sa-si strecoare minciunile.
Scopul principal al mortii pe Cruce a fost Invierea firii umane! Sau, mai exact si mai limpede spus, pentru ca firea umana luata de Dumnezeu sa poata fi inviata, trebuia ca si Hristos sa treaca prin moarte. Nu iertarea pacatului adamic e scopul principal al jertfei, ci anularea consecintei acestuia: moartea.

Ti-am scris nu demult, doua postari mari si late aici http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=14853&page=2
Se vede treaba ca n-ai inteles mare lucru, de vreme ce inca mai repeti acel adevar incomplet.

Intrebarea era alta.
De vreme ce sustii sus si tare ca trupurile inviatilor nu vor mai avea maini, picioare si nimic uman in ei, intrebarea e: Daca n-ar fi existat pacatul, iar Adam si urmasii lui ar fi trait la infinit fara sa moara, inaintand din ce in ce mai profund in relatia cu Dumnezeu, asa incat n-ar fi fost nevoie ca Dumnezeu sa se intrupeze si sa invieze firea umana, poti sa spui, te rog, in ce context Dumnezeu le-ar fi schimbat lui Adam si urmasilor lui, constitutia anatomica initiala si le-ar fi „extirpat” organele materiale ale corpului, mainile, picoarele, capul etc?

E adevarat ca daca n-ar fi existat pacatul iar omul n-ar fi murit, Adam si urmasii lui ar fi dobandit in alt fel calitatile trupului pnevmatizat al lui Hristos, asa cum arata El dupa inviere.

Numai ca nu s-ar fi numit inviere, de vreme ce omul nu ar fi trecut prin moarte, ci s-ar fi numit schimbare la fata. Evenimentul schimbarii la fata petrecut pe muntele Taborului tocmai lucrul acesta il arata.

La Inviere, trupurile inviatilor vor fi asemenea trupului lui Hristos dupa Inviere, sau daca vrei, asemenea trupului schimbat la fata al lui Hristos pe muntele Tabor. Nici pe Tabor, nici dupa Inviere, lui Hristos nu i-a lipsit ceva din trupul pe care si-L luase.

Cred ca discutia deja aluneca in derizoriu, de ce spun asta, pai e nevoie de un context anume ca Dumnezeu sa schimbe trupul carnal al lui Adam in conditiile in care acesta nu ar fi pacatuit? De ce ar avea nevoie Dumnezeu de contexte sau de incuviintarea cuiva? Nu este El Atotputernic? nu suntem noi vase dupa cum ne-a facut "Olarul"? Olarul poate face ce vrea cu vasele Sale! Romani 9:21

De ce a murit Isus? e extrem de simplu de inteles, deoarece s-a comis in Eden un pacat care a generat multe alte pacate, si normele drepte ale lui Dumnezeu cereau un pret pentru acoperirea acestor pacate, pret pe care l-a platit Fiul Sau. Daca nu existau pacate, nici Fiul nu murea, Fiul nu a murit pe cruce doar asa, de drag! si cei curatiti de pacate in sangele Domnului sunt apti de a fi luati la Cer, mi se pare simplu ca buna ziua ! Daca Adam se dovedea credincios, Domnul avea toate motivele sa-l ridice la Cer!

Tatal nu are trup, nici ceresc, nici de alt fel. E spirit pur infinit, necircumscris nici unei limitari ceresti sau pamantesti.
Inainte de intrupare, nici Fiul nu avea nici un fel de trup ceresc. Daca ar fi avut vreun oarecare fel de trup, atunci evenimentul prin care El si-a luat trup uman, nu s-ar fi numit Intrupare, ci metempsihoza, transmigratia sufletului dintr-un trup in altul. Or, Biserica lui Hristos e straina de asemenea elucubratii.

_____

Scriptura te contrazice. Exact asta inseamna: Trupul cu care Hristos s-a aratat dupa Inviere e unul si acelasi trup pe care si-L luase cu 33 de ani in urma din Fecioara Maria si care fusese al Lui si numai al Lui, acelasi, nu altul, doar ca indumnezeit.

Pnevmatizat – e un termen provenit din greceste in limba romana. Etimologic, adjectivul pnevmatizat vine din substantivul πνεύμα (pi/n/epsilon/ypsilon/mi/alfa) si inseamna duh, vant

In sens teologic, pnevmatizat inseamna impregnat de Duhul Sfant (Aghio Pnevma), adica patruns osmotic de harul Lui.

Transliterat in caractere latine, se ortografiaza pneuma, unde epsilon urmat de ypsilon (ευ) se citeste ef, ev. In acest caz, pronuntia este pnevma.

Daca te intereseaza mai multe despre regulile de pronuntie in varianta erasmica si reuchliniana, iti recomand sa te inscrii la un curs de neogreaca.

Haideti sa nu ne lansam in speculatii! nu este productiv! cert este ca nimeni nu a vazut pe Dumnezeu si nu stim nimic despre cum arata - 1 Ioan 4:12 Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu ! tot ceea ce stim este ca Dumnezeu are un Duh al Sau. Ca are, ca nu are trup, ce fel de trup este, chiar nu trebuie sa analizam pt ca nu are niciun sens, nu vom ajunge sa intelegem deoarece suntem oameni si limitati. Cert este ca nu ma veti putea sa ma faceti sa cred ca Isus Cristos, declarat de Scripturi ca fiind Dumnezeu Atotputernic (toata puterea a primit-o si in Cer si pe Pamant Matei 28:19), are maini si picioare, nas si urechi! este chiar hilar! sa nu vorbim in felul acesta de Isus Christos!

unde ma contrazice?

aici?

Luca 24:39 Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”

scrie ca era acelasi trup? nu scrie! Domnul scrie ca este El, nu ca are acelasi trup.Este evident, Domnul luase un trup ca sa fie recunoscut de ucenici, unul cu stigmate. Dar nu s-a aratat ca Dumnezeu deoarece ce vom fi nu s-a aratat inca, spune apostolul foarte clar si Il vom vedea pe Domnul asa cum este abia cand vom primi trupurile ceresti!

[quote=JoyDivision;442544]Cred ca discutia deja aluneca in derizoriuQUOTE]




Cred si eu. JoyDivision, ai deturnat discutia despre trupurile inviate, ba ca vor fi ingeresti, ba ca nu vor avea nimic uman in ele, si te incapatanezi sa sustii tot altceva decat sustine Scriptura.
In schimb, am sesizat in ce scrii si erezia apolinarista si monofizita si doctrina eretica despre metempsihoza.
Daca tot e asa dificil sa vezi similitudini intre starea trupului edenic al lui Adam si starea trupului indumnezeit al lui Hristos, nu inteleg ce e asa de complicat sa citesti macar ce zice Sf. Pavel in Epistola catre Filipeni 3,21. Hristos „ va schimba trupul nostru de smerenie spre a-l face după chipul trupului Său de slavă”.

Mai zic o data ca trupul de slava al lui Hristos nu e altul decat trupul uman pnevmatizat cu care li S-a aratat oamenilor dupa Inviere si cu care S-a si inaltat la cer. Trup uman cu tot ce are un trup uman. Nu-i lipsea absolut nimic din ce avea inainte, doar ca era in intregime indumnezeit si nu se mai supune nici unei legi materiale.

Un preview anticipat al acestui trup de slava al lui Hristos a fost evenimentul Schimbarii la Fata pe Tabor, in care Hristos avea absolut tot ce are un trup uman. Nu lipsea nimic, nu era altul, ci acelasi doar ca patruns anticipativ in fiecare molecula de lumina harica.

[quote=delia31;442551]
scuzati-ma, dar nu va dati seama ca contraziceti ce spune apostolul care spune cat se poate de lamurit ca ce vom fi nu s-a aratat inca? si ca Il vom vedea pe Domnul asa cum este abia cand vom fi luati la Cer?

scrie in Biblie:

Filipeni 3,21. Hristos „ va schimba trupul nostru de smerenie spre a-l face după chipul trupului Său de slavă”. [/u][/b]


dar trupul de slava il vom percepe abia atunci cand vom primi si noi trupuri asemanatoare, nu spun eu, asa spune apostolul Ioan! Trupul de slava al lui Isus nu este acela cu maini si picioare si in care a mancat peste!

pe muntele Taborului, scrie ca Isus s-a schimbat la fata, si a aparut cu o fata luminoasa si cu hainele stralucitoare; dar nu scrie ca acel trup este cel de slava, de Dumnezeu, pentru ca daca ar fi fost asa, Ioan facea trimitere la evenimentul de pe muntele Taborului si ar fi spus ca vom fi asa cum s-a aratat Isus lui Petru, Iacov si Ioan!

eu vin cu idei de metempsihoza? adica cu idei despre reincarnare? de unde ai dedus asta sau cum ai ajuns la aceasta concluzie? chiar nu-mi dau seama! nu cred in reincarnare.

si eu as putea sa fac anumite acuzatii despre faptul ca ai spus ca Dumnezeu are maini, picioare, dar ma abtin deoarece imi respect partenerii de discutie fiind civilizata.

am cautat o Biblie ortodoxa si va prezint acest verset:

1 Ioan 3: 2 Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este.

va rog, meditati asupra lui, versetul este foarte clar.