Sfanta Scriptura- citire sau interpretare
 

Buna ziua!

Am vizionat multe discutii in care multa lume, inclusiv femei au interpretat pasaje din Scriptura si vreau sa intreb, mai bine zis sunt intrigata si vrea sa aflu cu ce drept se pune lumea sa interpreteze Biblia. Este voie sa interpretam, sa talmacim pentru altii care nu stiu sau pentru noi? Daca nu suntem preoti si mai ales daca suntem femei. Ma intereseaza doar punctul de vedere ortodox.

Personal, credeam ca mirenii nu au voie sa interpreteze Biblia, mi se pare o dovada de mandrie si un lucru periculos care poate duce la rastalmaciri si erezii.

Intrebarea este: Este ingaduit doar sa citim sau sa si interpretam?

Da' de ce citești? Nu ca să înțelegi?

Citesti ca sa intelegi, dar poti interpreta si pentru altii, dupa cum te taie capul fara ajutorul unui preot sau fara carti ortodoxe care sa explice Scriptura?

Mantuitorul Insusi spunea in Evanghelia dupa Ioan, capitolul 5 cu versetul 39:

"Cercetati Scripturile....." = studiati, luativa timp pentru a citi si a cauta sa intelegeti cele citite acolo...
Cum poti sa intelegi daca Dumnezeu nu te ajuta dandu-ti Duhul Sfant care te invata, iti descopera intelesul ? (sta scris in Scripturi ca Duhul Sfant ne calauzeste in tot adevarul)...
Lasa-l pe Dumnezeu sa fie invatatorul, talmacitorul Scripturilor...oamenii (oricat de bine pregatiti ar fi nu pot intelege totul si explica totul).
Ereziile apar atunci cand cel care cerceteaza Scripturile nu tine cont de cateva reguli elementare de intelegere:

1. Contextul (istoric, cultural, spiritual, geografic) in care au fost scrise acele invataturi
2. Ce spun si alte texte din Scripturi despre acele texte pe care le cercetezi, caci Scriptura se explica pe ea insasi
3. Care e contextul biblic in care apare textele ce le studiezi. Citeste inainte si dupa pasajul pe care vrei sal intelegi ca sa ai o privire de ansambul.
4. Roaga- te lui Dumnezeu sati dea pricepere si smerenie in intelegerea celor citite.
5. Dupa ce ai inteles ce ai citit dute si pune in practica.

Doar asa , Scripturile vor fi clar intelese si nu te poti rataci

Citesc, iar acolo unde nu inteleg sau am o nelamurire, daca consider ca e musai sa stiu, intreb preotul.
Dar de multe ori, ascultand omiliile, ne lamurim din cuvantul parintelui.

Cu multumiri pentru explicatii!

biblia e scrisoarea de dragoste a Domnului nostru iubit pentru fiecare dintre noi.nu cred ca cineva se duce sa-si talmaceasca scrisoarea de dragoste altcuiva daca-l cunoaste pe iubit.daca nu-l cunoaste, atunci da.si nu cred ca cineva se duce cu scrisoarea de dragoste s-o interpreteze altora. e pentru tine diana vezi ce-ti spune iubitul tau Isus.asta e din misticismul ortodox deci se incadreaza

Dumnezeu ne-a lasat nu numai Sfanta Scriptura, ci si Sfanta Traditie, "viata Duhului Sfant in Biserica".

Si in plan personal, cand citim Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti, Domnul are grija sa sadeasca intru noi intelesul cel bun sau intelesuri tot mai inalte, prin Duhul Sfant, in masura in care ne ostenim ca viata noastra sa fie conforma Traditiei.

In Biserica citirea Sfintei Scripturi nu este un exercitiu intelectual, cum tinde a fi in mediul academic scolasticizat, trebuind a fi insotita de un intreg instrumentar auxiliar (dictionare, enciclopedii etc), cat intalnire vie si personala cu Dumnezeu-Cuvantul, ce trebuie insotita de un demers ascetic, de lepadarea patimilor si dobandirea virtutilor.

Fara acest demers necesar, nu vom intelege mai nimic nici din Sfanta Scriptura, nici din talcuirile Sfintilor Parinti si nici din predica preotului. Ne vom afla tot in intuneric.

In concordanta cu diferite cercetari in domeniul lingvistic al scrierilor Noului Testament si din perspectiva contextului istoric in care s-au derulat evenimentele s-a ajuns ca concluzia conform careia oamenii din zona unde a predicat Mantuitorul in Galilea vorbeau un dialect numit ,,aramaica galileiana".Modul cum s-a ajuns la acesta concluzie este fascinant dar din pacate limita de timp pe care o am la dispozitie imi asasineaza orice posibilitate pentru o prezentare pe larg.S-a observat o problema,in critica textuala,aspect descoperit de Lietzmann.Hristos folosea notiunea de ,,Fiul Omului", o notiune cu profunde implicatii teologice,chiar si tradusa in greaca sau ebraica.Insa in dialectul respectiv de aramaica ea nu avea absolut nici o semnificatie de acest tip,un vorbitor al acelui dialect ar fi inteles pur si simplu ,,om"si atat,expresia nu avea corespondent religios in limba lor.In acest caz daca Hristos vorbea alt dialect al aramaicii fata de ei ramine o enigma cum reusea sa-i faca sa inteleaga mesajul din spatele sintagmei sau daca vorbea acelasi dialect atunci ramine o si mai mare enigma cum reusea sublinierea profund teologica a unei notiuni care pt multi din ascultatorii Sai era o simpla parafrazare pt un cuvant uzual.Ramine o enigma pentru mintea noastra moderna,dar la Fiul Omului asa ceva nu era o problema de nerezolvat ca la noi.

Cam asa si dvs,privit strict prin continutul sfatului dat,o trimiteti pe doamna/domnisoara cu pricina fix de unde a plecat si va fi la fel de nedumerita.Daca cumva i-ati fi dat si metodologia/metoda,cat de cat,ceva acolo,noi nefiind Mantuitorul pt a strapunge limitele intelegerii umana prin har, cum sa inteleaga sfatul dat probabil ca ati fi ajutat-o mai mult decat printr-o trimitere lipsita de orice substanta teologica spre o idee diluata intr-un fel de patetism deja desuet,fie si in lumea altor confesiuni.Si offtopic fata de dilema care o framanta pe dansa,daca va uitati cu atentie.Numai bine!:)

Ce simplu ar fi domnule Nicolae , dar vezi dumneata , nu suntem atat de curati sufleteste , trupeste , si nu avem mintea intra tat de inteleptita , ca sa-I intelegem pe deplin si drept in Adevar mesajul , caci mintea noastra parazitata de tot felul de ganduri si ispite , ne joaca feste in deslusirea deplina a celor spuse ( scrise ). Noi avem acest "defect"si tot scormonim in scrierile Sfintilor Parinti si-n cele lasate de marii nostri Duhovnici , caci nu-i atat de simplu ca la dvs. , cand doar predicatorul "bisericii" din care faceti parte , are acest drept in diferite interpretari la texte voit modificate .
Asa ca sfatul Pelerinului e drept de urmat , caci n-ati facut decat s-o incurcati voit pe Tuns Diana !
Sa va lumineze Bunul Dumnezeu !

Exista mai multi "invatatori" care te ajuta sa intelegi Sfanta Scriptura:

1. Duhul Sfanta care ne calauzeste in tot adevarul
2. Persoane calificate pentru asa ceva - invatatori, profesori de teologie, asa cum se spune si in Sfanta Scriptura despre Filip care il invata pe famenul etiopean intelesul anumitor pasaje din Scripturi...Faptele Apostolilor , cap.8, cu versetele 26 la 35.
3. Tu insuti dar, exista riscul sa o intelegi gresit daca nu intervin cele doua de mai sus...

E posibil ca si persoanele calificate sa te induca in eroare daca nu urmeaza un alt sfat al Scripturilor pe care il gasesti in Faptele Apostolilor, cap.17 cu versetul 11. Adica trebuie sa cercetezi, sa verifici personal cu Scriptura daca ce spune invatatorul la Biserica este conform cu ce sta scris in ea.

In rest, dupa ce teai lamurit cu privire la adevarul respectiv treci la practicarea lui ca sa primesti ceva mai mult... Succes. Domnul cu voi

Sfantul Nicodim Aghioritul despre citirea cartilor sfinte
 

Al treilea loc al dumnezeiestilor dulceti este dumnezeiasca Scriptura, pentru ca în ea se afla adevarul desavîrsit precum si o dulceata desavîrsita

Al treilea loc al dulcetilor dumnezeiesti sînt cuvintele dumnezeiestilor Scripturi, caci în ele se afla un adevar desavîrsit, din care mintea se lumineaza si straluceste. […] „Începatura cuvintelor Tale este adevarul” (Psalm 118:160). Si pentru ca în Scripturi se salasluieste o desavîrsita dulceata si dar, care, lucrînd si atragînd ca un magnet, atrage inimile cititorilor spre unire si smerenie. Si nu este aici nimic de mirare, deoarece cuvintele Scripturilor sînt cuvintele lui Dumnezeu, ale Sfîntului Duh, si astfel a zice, ale însusi adevarului si darului. „Acestea – zice – graieste Domnul. Si s-a facut cuvîntul Domnului! Si Duhul Domnului a grait în mine!” De aceea zice si dumnezeiescul Gura de Aur: „Citirea Scripturilor este deschidere a cerurilor, iar gurile Proorocilor sînt gura a lui Dumnezeu.” Si aceasta, fara a mai zice ca aceste cuvinte mai sînt: înaltimea cuvîntarii de Dumnezeu, adîncul Iconomiei, latimea folosului si lungimea întelepciunii si a cunostintei. Acestea se cuprind fiecare în parte în Scripturi, si din ele iese un izvor de dulceata pentru minte si inima.

Scriptura cea noua o covîrseste pe cea veche

Toata dumnezeiasca Scriptura, si cea veche, si cea noua, le cuprinde pe cele zise mai sus, dar mai ales Scriptura cea Noua. De aceea a zis Marele Vasile: „Orice cuvînt al Evangheliei este mai de pret decît toate celelalte învataturi ale Duhului, pentru ca în acelea ne-a vorbit Domnul prin robii Sai, prin Prooroci, pe cît în Evanghelii ne-a vorbit Însusi Stapînul” (omilia XVI, la cuvintele „la început era Cuvîntul”, P. S. B. 17, p. 514). Vedem într-adevar în Scriptura cea Noua cuvinte simple si prea-usoare. […]
Desfateaza-te în citirea dumnezeiestilor Scripturi, pentru folosul tau, deoarece afli în ele doctoria oricarei patimi pe care o ai. „Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si folositoare – zice acelasi Vasile. De aceea a fost scrisa de Duhul pentru toti oamenii, ca fiecare sa luam din ea, ca dintr-un spital obstesc al sufletelor, tamaduirea pentru propria noastra boala” [P. S. B. 17, omilie la psalmul 1, p. 183].
Caci poti, întocmai ca o albina, sa iei din livada Scripturilor florile faptelor bune: astfel, de la Avraam aduni facerea de bine catre straini si catre cei care au trebuinta; de la Iov, barbatia si rabdarea; de la Iosif, întreaga-întelepciune; de la Moise si de la David, blîndetea si nepomenirea de rau; de la Evanghelisti, credinta cea întru Hristos; de la Ioan, cuvîntarea de Dumnezeu; de la Petru, marturisirea, iar de la Pavel, rîvna cea înfocata. Si, pe scurt, din Scripturi afli care sînt izvoarele si învataturile tuturor faptelor îmbunatatite, ale fagaduintelor si ale îngrozirilor. Prin acestea toate, omul cel dupa Hristos se face întreg si desavîrsit – dupa cum scrie fericitul Pavel: „Toata Scriptura este de Dumnezeu insuflata si de folos spre învatatura, spre mustrare, spre îndreptare, spre înteleptirea cea spre dreptate” (2 Timotei 3:16).

Scriptura cea Noua covîrseste pe cea veche, iar pe cea noua o covîrseste testamentul Domnului

Si, de voiesti sa îndulcesti, sa ranesti si sa-ti înmoi inima ta cu îndulcirile, cu sagetile si cu atragerea dragostei lui Iisus, citeste deseori testamentul Domnului nostru din Evanghelia de la Ioan. Mai presus este Scriptura cea Noua decît cea veche, mai presus decît cea veche sînt Evangheliile, mai presus decît Evanghelistii este Ioan (dupa Marele Vasile, vezi omilia XVI la cuvintele „la început era Cuvîntul”)‚ mai presus decît Evanghelia de la Ioan este testamentul Domnului. Caci mai ales prin el prea-dulcele Iisus a desertat – ca sa zic asa – si a varsat în dumnezeiestii Sai Apostoli si, prin ei, noua tuturor acest adînc al dragostei Sale celei din inima si a descoperit cele mai înalte, mai mîntuitoare si mai ascunse Taine ale inimii Sale. Si nu a facut aceasta ca un stapîn robilor sai, ci asemenea unui dascal ucenicilor sai si unui parinte prea-iubitor de fii si de nepoti. […]

Prin fapte se cuvine a citi cineva Scripturile

[…] Daca doresti sa dobîndesti din Scripturi adevarata si desavîrsita dulceata, sa te sîrguiesti a le citi nu numai prin întelegeri subtiri, ci si prin lucruri si fapte, si nu numai pentru iubirea de învatatura, ci si pentru iubirea de osteneala – dupa cum îti porunceste Cuviosul Marcu, zicînd: „Cuvintele dumnezeiestii Scripturi citeste-le prin fapte si nu le întinde în vorbe multe, îngîmfîndu-te în desert cu simpla lor întelegere” (FR 1‚ Despre legea duhovniceasca în 200 de capete, cap. 85, p. 244, 1999). Zice si un oarecare Parinte: „De aceea iubitorul de învatatura este dator a fi iubitor de osteneala, deoarece cunostinta cea goala nu aprinde candela,” Iar aceasta o vei cîstiga daca socotesti ca sfaturile pe care le gasesti în Scripturi s-au grait pentru îndreptarea ta, si nu pentru îndreptarea altora – dupa cum a zis acelasi dumnezeiesc Marcu: „Cel ce e smerit în cugetul sau si împlineste o lucrare duhovniceasca, cînd citeste dumnezeiestile Scripturi, pe toate le aduce în legatura cu sine, si nu cu altul” (FR 1, cap. 6, p. 284-285). Ca aceasta este adevarata întelepciune: cinstirea de Dumnezeu si departarea de rele – dupa cum este scris la Iov: „Si a zis omului Dumnezeu: Iata, frica de Dumnezeu este întelepciunea, iar a se feri de rele este stiinta” (Iov 28:28). De aceea a zis si Grigorie cuvîntatorul de Dumnezeu: „Întîia întelepciune este viata laudata si lui Dumnezeu curatita” (Cuvînt pentru grindina).

Si citirea dumnezeiestilor Parinti pricinuieste dulceata

Pe lînga citirea Scripturilor, citeste si pe tîlcuitorii ei, dumnezeiestii Parinti, si vei lua tot atîta dulceata de la ei ca si de la Scripturi. Ca acestia, descoperind prin sfintitele lor scrieri întelesurile cele ascunse în Scripturi, lumineaza mintea si o fac sa cunoasca cele pe care nu le stia mai înainte. Ca zice: „Aratarea cuvintelor tale lumineaza si întelepteste pe prunci” (Psalm 118:130). Dar, pentru ca cunostintei celei ascunse îi urmeaza din fire o mare dulceata – dupa acel cuvînt al filosofului: „Toti oamenii din fire doresc sa cunoasca” – pentru aceasta bucuria si veselia ce se va naste […] din tîlcuirile si cuvintele dumnezeiestilor Parinti este nespusa. Astfel, vei striga si tu acele cuvinte uimitoare ale sufletului lui David, zicînd: „În calea marturiilor Tale m-am desfatat ca de toata bogatia, si bucura-ma-voi de cuvintele tale ca cel ce a aflat comoara mare!” Si iarasi: „Buna este mie legea gurii Tale mai mult decît mii de aur si de argint!” Si: „Cît sînt de dulci gîtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decît mierea, gurii mele!” Fii cu grija: sa nu citesti carti de ale ereticilor, iar de cartile celor fara de Dumnezeu sa te departezi ca de foc si nici macar în mîini sa nu primesti sa le iei! […] Aceasta o porunceste dumnezeiescul Ioan Scararul: „Nu citi cuvinte straine credintei înainte de a ajunge la puterea cea duhovniceasca, caci îi întuneca pe cei neputinciosi, fiind cuvinte ale întunericului.” […]

Toti Crestinii trebuie sa citeasca Scripturile

Toti Crestinii care stiu carte sînt datori sa citeasca dumnezeiasca Scriptura, deoarece – dupa cum spune dumnezeiescul Gura de Aur – fara a citi dumnezeiestile Scripturi, nu poate a se mîntui cineva: „Nu este cu putinta a se mîntui cineva, de nu se va îndulci adeseori cu citirea duhovniceasca.” (omilia a III-a la Sfîntul Lazar); si pentru ca – dupa cum zice dumnezeiescul Ioan Scararul – cititul lumineaza, si aduna mintea si pune deprinderile în rînduiala: „Citirea are nemasurata putere de a lumina si a aduna mintea, caci în ea sînt cuvinte ale Duhului Sfînt, si pe cei ce le împlinesc îi pune cu siguranta în rînduiala.” Zice înca si Sfîntul Efrem: „Asa cum trîmbita care striga în vremea razboiului trezeste osîrdia vitejilor luptatori împotriva dusmanilor, tot astfel si dumnezeiestile Scripturi îti desteapta osîrdia spre lucrurile cele bune, îmbarbatîndu-te împotriva patimilor. De aceea, frate al meu, trezeste-te cu nadejde, sîrguieste-te pururi sa te lipesti de citirea dumnezeiestilor Scripturi, care sa te învete cum trebuie sa fugi de cursele vrajmasului si sa dobîndesti viata cea vesnica.” Deci zic: Toti sînt datori sa citeasca Scripturile, ca pe unele ce sînt folositoare. […]