Tristetea-melancolia-pacea
 

Ma simt de multe ori trista ,rutina zilnica nu-mi ofera momente speciale -frumoase, de pace care sa ma predispuna sa ma gandesc la Dumnezeu,toate-mi par zadarnice insa nici nu poti fara ele traind in lume,foarte mult mi-as dori sa pot pleca intr-un loc retras ,undeva cu iesire la o mare sau un lac,ceva cu apa si unde sa inchiriez o casa,(undeva intr-un oras grecesc sau francez,nu-mi permit asta:((),sa traiesc pt o vreme fara responsabilitati,sa-mi limpezesc gandurile si sa ma regasesc...sa-mi regasesc bucuria de a trai.

Voi cum va bucurati?La ce visati?N-as vrea sa primesc raspunsuri banale.....

Nu visez. Trăiesc viața așa cum e și așa ar trebui să faceți și dvs. Să reveniți cu picioarele pe pământ și să nu vă mai cufundați în filosofie, meditații, analize etc. Apropiați-vă de oameni. Altfel, s-ar putea să faceți depresie. Deja aveți tendințe depresive.

Atharaxis. În mod normal, nu există aşa ceva. Cine a găsit, este ori mistic, ori nesimţit. Sau a plecat deja din lumea aceasta în aceea a realităţilor neschimbătoare. Lumea în care trăim, lumea fenomenelor, este în continuă învolburare.

"Toate-mi par zadarnice". Aveţi dreptate. Eclesiastul, care este înţeleptul Solomon, spune acelaşi lucru, cu alte cuvinte: "Toate sunt vânare de vânt".

Poporul lui Dumnezeu a rupt-o cu sclavia. A plecat în deşert. Nu poţi ajunge în Ţara Făgăduită, decât recapitulând mersul prin deşert, care este viaţa noastră. Optimismul înseamnă să nu uiţi care este ţinta. Şi să te bucuri, zi de zi, de mana miraculoasă şi de apa miraculoasă care sunt Tainele Bisericii. De coloana călăuzitoare, care este Cristos. De strugurii nemaiauziţi din ciorchinul minunat, care este rodul viei lui Dumnezeu.

Cultiva cat mai multe ganduri frumoase, generate aspirational astfel:

"Cat de minunat ar fi daca..."

Scrie intr-un caiet 30 de propozitii care sa inceapa cu aceste cuvinte, si daca vrei, lasa-ne si pe noi sa le lecturam.

Bucuria nu poate veni decat dinlauntrul tau,
din propriile tale vise si asteptari care bat la portile gandului.

Elibereaza-le, da-le o forma.

Si crede ca pot deveni realitate.

De cele mai multe ori, solutiile altora nu raspund nevoilor noastre personale, imediate.

Iata un cuvant bun.
Si eu imi fac o mie si una de griji privitoare la micile mele neajunsuri, care mi se par enorme cateodata. Insa e bine sa ne uitam si in ograda vecina si sa ajutam si acolo, cat putem, lasand la o parte grijile si necazurile noastre. Din proprie experienta va spun ca atunci cand eram excedata de o situatie, daca lasam incolo grijile mele si ma aplecam spre o alta persoana, care avea nevoie intr-un fel de ajutor, primeam usurare, ba chiar cateodata mi se rezolvau si mie problemele ca din senin.

E o pilda tare frumoasa despre rai si iad. Ambele sunt vazute ca o sala imensa de mese, pline de bucate. Numai ca lingurile au capatul extrem de lung si oamenii nu le pot folosi, pentru ca, din cauza lungimii, nu le pot duce la gura. Niciunii nu se pot hrani ei insisi, doar ca cei din rai nu raman nemancati, fiindca fiecare se ingrijeste sa directioneze lingura cu mancare inspre vecinul cel mai apropiat de capatul acesteia, in asa fel incat se hranesc reciproc.

Poate e bine sa luati si o pauza, totusi...
Si neaparat sa mergeti la spovedanie. De multe ori, dispar aceste stari, atunci cand sunt marturisite. Rugaciunea e un sfetnic bun. De asemenea, si rugaciunile celorlati pentru noi.

In rest, la categoria surogate: shopping, plimbari cu prietenii, iesit in oras, la un restaurant, parc, mare, baie calda, masaj, salon de cosmetica, coafor, hidrobicicleta... sunt surogate, dar pe moment intaresc.
E bine si sa luati vitamine si sa va odihniti cat trebuie.

asta a fost si parerea Ecleziasticului.

Nu trebuie să îl confundăm pe Ecleziastul (împăratul Solomon), autorul Cărţii Ecleziastului, cu Ecleziasticul (Isus Navi), autorul Cărţii Ecleziasticului (Qochelet, Cartea lui Isus Navi, Cartea lui Ioshua Navi, Cartea lui ben Sirah, toate se referă la aceeaşi).

Nu stiu cata liniste vei reusi sa ai in locurile indicate de tine. Tristetea nu-i un obiect ce poate fi ingropat in anumite locuri. E ceva ce se imprima in firea umana. De aceea, lucrul cel mai sanatos pe care trebuie sa-l faca omul este cercetare de sine - ce anume ii aduce tristetea. Sa vada spartura din firea sa, locul prin care intra tristetea. Cand va descoperi asta, se va putea bucura de lume oriunde.

Numai in sanul naturii- acest maret templu al dumnezeirii,cum il numea un filosof !- se poate gasi linistea deplina si reincarca bateriile descarcate de stilul vietii moderne trepidante, desfasurata in universul depersonalizator si alienant al betoanelor si in viteza masinii !!!

Miscarea in pustietatea naturii,zgomotul frunzelor padurii in bataia vantului,susurul unui rau,maretia coamelor muntoase,aerul curat al plantelor, toate acestea refac complet ,si redau tonusul psihic persoanelor stresate sau obosite !!!

Va multumesc pentru sfaturi si sugestii


-da uneori sunt depresiva,nu ma tine mult...asa am fost mereu,




Ar fi mult prea personal ,nu crezi?

Important este chiar efortul in sine.

Aduce lumina in suflet chiar in momentul identificarii crampeielor de realitate ideale, asa cum sunt vazute prin proprii tai ochi.

Dumnezeu priveste lumea prin ochii fiecarei fiinte,
Ferestre deschise spre infinite curgeri de forme si timp.

Sunt convinsa ca ai dreptate...

Cand vreau liniste, ies din casa in mijlocul multimii, aici in Bucuresti. Si merg spunand o rugaciune adresata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sau ,,Tatal nostru'' sau alta de cate ori pot. Trec pe la doua-trei biserici cu sfinte moaste sau cu icoane facatoare de minuni. Ma rog si acolo. Si ma intorc acasa linistita. Dumnezeu este cel care ne ofera linistea cea adevarata.

Daca merg in parc, procedez la fel. Dumnezeu a creat multa frumusete. Sa ne bucuram de ea si sa-L slavim pentru tot ce a creat.

Da @antoniap poti sa faci asta uneori,sa te bucuri de cateva momente de liniste in oras,cu Dumnezeu in suflet.

Sfantul Nicolae Velimirovici ii scria unei femei apasata de o mare tristete, urmatoarele cuvinte:

"Scrii ca te chinuie o tristete de neinvins si inexplicabila. Trupeste esti sanatoasa, casa ti-e plina, dar inima iti e pustie. De fapt, inima iti este plina de intristare intunecata. Te duci, din obligatie, la distractii si spectacole, dar asta iti mareste si mai mult intristarea. Pazeste-te bine, aceasta este o boala primejdioasa a sufletului. Ea poate sa omoare sufletul cu totul. Biserica priveste o asemenea intristare ca pe un pacat de moarte – fiindca, potrivit spuselor apostolului, sunt doua feluri de intristare: o intristare dupa Dumnezeu, care aduce pocainta spre mantuire, si intristarea acestei lumi, care aduce moarte. La tine este – e limpede – al doilea fel de intristare.

Intristarea dupa Dumnezeu vine asupra omului cand acesta isi aduce aminte de pacatele sale, si se caieste, si striga catre Dumnezeu. Sau cand cineva se intristeaza pentru pacatele altor oameni. Sau cand cineva are ravna pentru credinta lui Dumnezeu, si vede cu intristare cum oamenii cad de la credinta. Dumnezeu intoarce aceasta intristare in bucurie.

Asa cum ii descrie Pavel pe apostoli si pe toate adevaratele slugi ale lui Hristos, spunand ca sunt ca niste intristati, dar care deopotriva se veselesc. Se veselesc, fiindca simt puterea si apropierea lui Dumnezeu. Si primesc mangaiere de la Dumnezeu. Asa graieste si Psalmistul: Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am veselit. Intristarea sfintilor seamana cu niste nori prin care straluceste soarele mangaierii – iar intristarea ta seamana cu o eclipsa de soare.

Trebuie sa fi avut multe ticalosii si pacate mai marunte, pe care le-ai privit ca fiind lipsite de insemnatate, si nu le-ai marturisit si pocait. Ca un paienjenis vechi, ele s-au indesit in jurul sufletului tau, si s-au facut ca un cuib pentru marea intristare pe care puterea cea rea draceasca o intretine cu rautacioasa bucurie in tine.

Drept aceea, cerceteaza-ti intreaga viata, fa-ti un examen necrutator si marturiseste totul la spovedanie. Prin spovedanie vei curata si aerisi casa sufletului tau. Si va intra in tine aerul proaspat si sanatos de la Duhul lui Dumnezeu. Dupa aceea, incepe sa faci cu vitejie tot ce este bine. incepe, sa zicem, cu milostenia in numele lui Hristos. Adu-ti aminte: in numele lui Hristos. Hristos va vedea si va simti asta, si degraba iti va darui bucurie, iti va darui bucurie negraita, bucurie pe care numai El o da si pe care nici o mahnire ori chin ori putere draceasca nu o poate intuneca. Citeste Psaltirea. Aceasta este cartea pentru sufletele intristate, cartea mangaierii.

Domnul sa te bucure in curand!"

Recomandare:
 

"TRISTETEA - RANA GREA A SUFLETULUI CONTEMPORAN" Preot Ioan C. TESU
Editura "Credinta stramoseasca" IASI 2005