Cum sa ma rog?
 

Buna , as vrea niste sfaturi in legatura cu rugaciunea , seara in special ma rog , si de multe ori pare ca ma rog mai mult formal sau asa simt eu :( spun rugaciunile principale:Tatal nostru , imparate ceresc cuvine -se cu adevarat , dar parca nu e de ajuns , nu simt , comunicarea indeajunsa cu Dumnezeu, uneori ma simt sec , de parca nici nu m-as fi rugat , simt ca Dumnezeu nici nu ma asculta .Mai citesc cateodata din Psaltire si sunt psalmi foarte frumosi , dar sunt unii in care il rogi pe Dumnezeu , sa-i nimiceasca pe dusmanii tai ,un lucru contradictoriu cu crestinismul , si asa nici Psaltirea nu ma prea satisface.Am citit de curand o carte despre pustnicii nevazuti ai Athosului , si m-am minunat de puterea de concentrare la rugaciune, si de rugaciunea neincetata a acelor oameni sfinti , ceea ce cred ca eu nu voi putea ajunge niciodata , la macar o sutime cat ei , in practicarea rugaciunii :(

Ce rugaciuni sa spun , si cum sa ma rog, ceva sfaturi? Multumesc

Astfel nu se poate !
 

Te rog sa ma scuzi de interventie , dar problema nu-i atat de complicata la tine . Ai un program de rugaciune dezordonat , fara o consultare a duhovnicului , si este precum o orhestra fara dirijor . Aici este mica , mare "problema" a ta ! In rest nu cred ca nimeni de aici "va indrazni" sa-ti fie duhovnic ( dirijor ) , asa ca rezolvarea nu este pe un forum , ci in alta parte .
Doamne ajuta !

Ms de sfat ;)

Pentru putin ! Multa sanatate si numai bucurii !http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon7.gif

Următoarele mici trucuri vă vor ajuta mult:
-poziţia optimă de rugăciune este poziţia în genunchi. Nu toată lumea cunoaşte în mod corect această poziţie. "În genunchi" nu înseamnă cu fundul sprijinit de glezne, ci înseamnă că trupul descrie o literă "L", în care inflexiunea "L-ului" este dată de genunchi. Cu alte cuvinte, coapsele trebuie să fie verticale, iar trunchiul drept (sau imperceptibil înclinat înainte). La început, nu veţi rezista în asemenea poziţie mai mult de 5 minute, dar repede veţi descoperi că este OK.
-mâinile trebuie să fie în contact deplin una cu alte, împreunate în dreptul pieptului.
-începeţi prin devoţiunea Sfintei Cruci "În numele Tatălui...".
-apoi, timp de cel puţin un minut, NU vă rugaţi, ci vă "adunaţi gândurile". Nu poţi să treci de la un film sau o lectură direct la rugăciune, nu poţi să te arunci în genunchi şi să te rogi cu adevărat, ci mintea noastră are nevoie de o ieşire din preocupările de până atunci şi de a se pregăti puţin pentru preocupări de alt ordin.
-în acelaşi sens, ajută liniştea. Domnul nostru adesea s-a rugat pe munte. În întuneric. În izolare. Singur în grădină. Dacă El a simţit această nevoie, cu atât mai mult o simţim noi.
-Începeţi cu o rugăciune ca să....vă rugaţi cum trebuie. Are şi rugăciunea nevoie de "epicleza" ei. Apostolii i-au cerut lui Cristos să îi înveţe cum să se roage. Să facem la fel. Să spunem: "Duhule Sfânt, eu vreau să mă rog, dar nu prea pot. Fii bun, iubitorule de oameni, şi ajută-mă să mă rog cum trebuie!"
-În continuare ascultaţi de ce vă dictează vocea lăuntrică din inimă. De regulă, mie îmi spune să încep cu un "Tatăl nostru" şi pe urmă să mă rog cu intenţia specifică.
-Nu uitaţi să spuneţi, din când în când, şi rugăciuni cu intenţia specifică a laudei sau a mulţumirii. Amintiţi-vă de cei zece leproşi: oare nu toţi zece s-au vindecat ? Fiţi asemenea aceluia care îi mulţumeşte Domnului, şi nu asemenea celor nouă de care nu a mai auzit nimic.
-La sfârşit, dacă e vorba de rugăciune de cerere, lăsaţi-o deschisă. Nu fiţi imperativ, lăsaţi-L pe Domnul să facă aşa cum El ştie mai bine.
-Nu uitaţi să-i mulţumiţi şi îngerului dv gardian şi sfântului dv protector. Ei vă inspiră şi vă poartă de grijă, sunt asistenţii urcuşului dv.

Spor la rugăciune !

Draga Templier,

Ia spune tu, de ce vrei sa te rogi? Care e motivatia ta? Vrei sa ii ceri niste lucruri lui Dumnezeu, vrei sa dobandesti o anumita tehnica, vrei sa ajungi la o anumita inaltime duhovniceasca, o faci ca sa iti ierte pacatele...?

Unde te rogi tu? Acasa sau/si la la biserica?

In ceea ce priveste psaltirea si problema ta, vezi ca e un topic recent deschis, citeste acolo postarile Deliei despre "dusmanii pe care sa ii nimiceasca Dumnezeu" si vei vedea ca acestia sunt, de fapt, diavolii, nu X si Y pe care ii cunosti tu si care iti doresc raul.

In Biblie este scris:
"Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu stim cum trebuie sa ne rugam. Dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite." (Rom.8:26)

"...nu stim cum trebuie sa ne rugam..."
Iata dar o particularitate pe care a observat-o Pavel la viata de rugaciune a crestinului. Insa prin revelatia divina cu care era daruit eruditul apostol, acesta afirma spre mangaiesrea noastra:
"...Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra..."
"...Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite..."

Binecuvantat sa fie Domnul nostru Iisus Hristos care, mai inainte sa plece ne-a lasat aceasta mangaiere:
"Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile..."

Asadar venim inaintea lui Dumnezeu cu stangacii, cu neputinte si adeseori cu temeri insa cata vreme venim cu inima sincera El nu se lasa asteptat.

Biblia spune ca Dumnezeu se reveleaza celui ce Il cauta din toata inima:
"Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima." (Ier.29:13)

Personal, afara de rugaciunea "Tatal nostru" nu am rugaciuni standardizate, sablonate de altii, indiferent cat de induhovniciti ar fi fost ei.

Mie mai de folos mi-a fost si imi este sa vin inaintea lui Dumnezeu ca inaintea unui Tata.

Aoleu , il sperii de tot ! :18:
Mai , mai, mai , tinerete !
Mai domol Ana Maria !http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon7.gif

Nu ma cunosti nici pe mine, nici pe pastorul meu. Cine te poate invinui pentru aceasta?

Insa pentru ca nu Il cunosti pe Hristos are cine sa te invinuiasca, insusi Cuvantul de care vorbesti.

Lasa, domnule, nu stii tu ca Templier e un cavaler inteligent si curajos si nu se sperie cu una, cu doua de postarea mea! :)


Eu voiam sa spun ca inainte de a invata cum / cat / se sa ne rugam, trebuie sa ne lamurim de ce / pentru ce ne rugam... ne rugam ca sa fim in comuniune cu Dumnezeu, nu ca sa bifam niste rugaciuni si sa fim multumiti ca ne-am facut pravila / datoria de bun crestin, si partea asta cred ca a si inteles-o, din ce povesteste.

Da , ai dreptate , am uitat acest aspect . . .:1:

Dar nu numai seara trebuie sa ne rugam,in sensul sa nu ne limitam la acele 10-15-20 de minute de rugaciune dinainte de culcare. Tot timpul sa ne rugam,cat de putin si cat de simplu. Cand te trezesti fa un semn al crucii macar,ziua mai rosteste "Doamne Iisuse Hristoase...",vezi un necajit pe strada,zi un "Doamne miluieste" si pentru el,cand iesi din casa fa o inchinaciune,zi un "Doamne ajuta-ma" macar,cand te intorci multumeste lui Dumnezeu ca ai ajuns inapoi bine s.a.m.d. Rugaciunea sa fie continua,si atunci "ritualul" de seara va conta prea putin (sau mai putin mai bine spus). Nu deznadajdui,lupta :1:

- cu umilinta,
- fara sa judeci pe nimeni (inclusiv pe tine),
- cu rabdare (rostind cat mai des, chiar neincetat rugaciunea "Doamne Iisuse, sau avand permanent constiinta prezentei lui Dumnezeu; la inceput, sa nu ai pretentii la o rugaciune calitativa. Roaga-te cum poti, nu are importanta felul. Rugaciunea curata este un dar al Duhului Sfant.

Un sfat " autorizat " : Parintele Arsenie Papacioc
 

Ne spuneti un cuvânt despre rugăciune? - Intâi, ce trebuie spus e că se vorbeste prea mult despre rugăciune. Ăsta-i un lucru care nu trebuie vorbit, ci trebuie făcut. Stă în firea si în puterea oricui să priceapă lucrul ăsta.
Eu personal nu sunt pentru rugaciunea de tipic. Aceea are folosul ei aparte, mai ales disciplinar. Omul nu trebuie să fie tipicar. Trebuie să fie tipicar ca procedeu, în ce priveste dorinta de a se înduhovnici. Nu avem numaidecât nevoie de o rugăciune de tipic. Avem nevoie de o prezentă continuă a inimii, această stare continuă de dragoste, de relatie cu Dumnezeu, asta este esenta rugăciunii. Pentru că si o tăcere adâncă înseamnă o rugăciune adâncă. Si o rugăciune adâncă înseamnă o tăcere adâncă.
Dacă faci rugăciunea asta care e obligatorie, o poti face.Dar dacă se face o rugaciune din aceasta după tipic, după ce se termină, omul se consideră achitat de obligatia rugăciunii din inimă si se retrage fără nimic de la ceea ce ar trebui să-l tină prezent. Adică sunt mai mult pentru o continuă tresărire duhovnicească. De aceea mă faceti să spun că orice clipă poate sa fie un timp si orice suspinare poate să fie o rugăciune. Suspinarea nu se face asa: “Uf!“, ci o faci lui Dumnezeu, ca plecând din adânc spre El.Asa ni se va arăta. Căci El nu se arată unei minti ascutite“Nu tot cel ce zice “Doamne, Doamne va intra în împărătia Mea!” Ci numai cel care are inima curată, cel care are inima spre El, continuu.
Deci, o viată continuă de prezentă duhovnicească înseamnă un om mai înduhovnicit. dacă te rogi, esti mereu prezentRugăciunea să zicem – tipicală poti lesne să o termini într-o jumătate de ceas, un ceas, dar pe urmă?
Vedeti, nu trebuie renuntat la ele, dar să nu fie singura treabă duhovnicească, singura rugăciune. Dacă ai citit un Paraclis e foarte bine, sau ceea ce mai ai de citit. Dar ceea ce, de fapt, trebuie adus la cunostintă, pentru a se întelege, pentru că lucrul ăsta e mai putin discutat, e [prezenta inimii continuă.[Si te rogi. Pentru că se rugau sfintii si stăteau în genunchi până se făcea dimineată si apărea soarele. Si la răsărit tot în genunchi erau.
Asta nu înseamnă că noi, nefiind ca ei, nu trebuie să ne rugăm. Dar era o stare de continuă prezentă.
- Părinte, rugăciunea neîncetată poate fi trăită de oricine?
- Intr-o măsură oarecare toată lumea poate. Pentru că întrebarea în sine despre rugăciune sau discutia despre rugăciune este neavenită, pentru că se rationalizează lucrurile. Oricine vrea să dobândească rugăciunea, să tacă si să zică. O rugăciune adâncă e o tăcere adâncă.
Se constată o limpezire imediată, o scăpare de ispite, căci se cere ajutorul Stăpânului cerului si al pământului. Trebuie să se obisnuiască lumea cu gândul că Dumnezeu guvernează si face orice pentru om.“Fără de Mine nu puteti face nimic“. Mai mult: “Nu se miscă fir de păr fără voia Mea.” Vă dati seama cât de mult ne apără.
Tineti-vă de Biserică, dragii mei! Si puteti să ziceti rugăciunea aceasta a mintii din inima. Este puterea numelui aceea care ne ajută atât de mult. Oriunde veti fi, oriunde veti avea necaz, rugati-vă, nu vă descurajati.
Iubiti mult! Hristos vă porunceste!

Foarte eficienta ''reteta'' ta , sa i spunem asa , multumesc mult!

Salutare.
 

Buna, mentionez ca nu ma rog lui Dumnezeu pentru a-mi da bunuri materiale sau lucruri lumesti decat foarte foarte rar , asta o fac doar oamenii ortodocsi doar cu numele care il vad pe Dumnezeu ca pe un tonomat in care bagi banu si iei ce vrei .Ma rog pt inlaturarea raului si a gandurilor rele din viata mea si nu numai , si sa ma faca un om mai bun, sa fac voia Lui .Nu uit sa i multumesc ca m-am nascut in aceasta lume si pt multe lucruri cu care m-a inzestrat , ca am o familie, o viata, si-i multumesc , pt universul pe care l-a creat atat de perfect.
Ma rog si pt iertarea anumitor pacate , si da ,vreau sa ajung la o oarecare inaltime duhovniceasca chiar daca nu sunt foarte inaintat in varsta , si nu mi prea place sa ma rog in biserica deoarece nu merg foarte des , o spun cu parere de rau , cel mai linistit ma simt in camera mea , singur , un loc in care nu ma priveste nimeni.

La faza cu Psaltirea cred ca regele David tinand lupte impotriva celorlalte popoare inamice ,filistenii , fenicienii, se ruga lui Dumnezeu pt distrugerea lor , nu a demonilor , parerea mea , aici se mai si poate interpreta .

Genial ! Scuze dar nu am gasit alt cuvint .
Rugaciunea continua nu este un tipic ,o regula. Ci izvoraste singura din inima plina de dragoste pentru Dumnezeu,si recunoscatoare pentru toate bucuriile care i s-au dat.

Buna!

Imi dau si eu cu parerea, sper sa iti fie de ajutor ...:)
Pot sa iti spun cum si cand ma rog eu....

In Bibile, referitor la intrebarea ta, am gasit ca raspuns rugaciunea Tatal Nostru si sfatul lui Iisus de a nu insira cuvinte multe si fara sens. Prin urmare, eu incerc sa spun ceea ce gandesc. Cum insa nu sunt o vorbitoare talentata, folosesc parti din rugaciuni pe care le-am invatat cand eram mai mica (insa nu ma folosesc neaparat in fiecare zi aceleasi parti).

Ma rog cu siguranta dimineata si seara:
-Dimineata Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a daruit odihna si pentru ca imi ofera inca o zi si Il rog sa imi trimita Duhul Sau sa ma calauzeasca astfel incat sa fac voia Sa. Sa ma fereasca de la a pacatui si sa ma invete astfel incat sa cresc pe plan spiritual. Sa imi deschida mintea si inima ca sa vad nevoile celor din jurul meu si sa le raspund cu dragoste. Sa ma pazeasca de a spune sau a face lucruri prin care as lua numele Sau in desert. Sa ma apere de toate relele (de exempul, daca trebuiea sa conduc masina, Il rog sa o conduca El) si sa aiba grija de toate nevoile mele si de sanatatea mea.
- Seara Ii multumesc pentru lucrurile in care am simtit ajutorul Lui in ziua respectiva (de exemplu: ca nu am facut accident; ca am reusit sa nu ma enervez sau sa raspund urat atunci cand am fost provocata; ca mi-a trecut rapid durerea de cap, etc.) si Il rog sa imi ierte pacatele (si mentionez nominal fiecare pacat pe care mi-l amintesc) si sa ma ajute sa nu le mai fac. Il mai rog sa imi ierte si pacatele pe care le-am facut fara sa constientizez acest lucru si sa ma ajute sa cresc spiritual astfel incat sa nu mai pacatuiesc. Il mai rog sa imi dea somn cu pace si netulburat.
- In afara de aceste lucruri pentru care ma rog in fiecare zi, ma mai rog in timpul zilei, sau chiar ca un adaos la rugaciunea de dimineata sau de seara, pentru prieteni si familie, sefi si colegi de servici, si alte cunostinte - pentru fiecare, nominal, in functie de nevoile pe care acestia le au la un moment dat. Ma mai rog cand am o problema pe care stiu ca numai daca ma las condusa de Duhul lui Dumnezeu o pot rezolva pe placul Sau - cum ar fi atunci cand simt impulsul de a pacatui. Si ma mai rog cand am nevoie de ceva material sau de sanatate etc. Practic, incerc sa depind in totalitate de Dumnezeu (chiar daca sunt o persoana care are o incredere in sine foarte dezvoltata). Incerc sa renunt la "eu" si sa fac voia Lui. Si ma rog si pentru asta.

Nu stiu daca te ajuta exemplele date de mine. Ideea e ca, nespunand poezii pe de rost, ci rugandu-ma pentru lucruri care ma preocupa, imi e usor sa ma concentrez si ... mie mi se pare ca e .... aproape ca si cum ai vorbi cu un prieten. Unul important ce ii drept!

http://www.scribd.com/doc/48750127/1...i-toti-Sfintii



little by little...!

Candva mi-a parut curios, in urma multor lecturi si truda la studiu, ca se scriu mii si mii de pagini (tratate de tot felul, sclipiri ale intelighentiei si disperarii de pretutindeni) pe tema ... respiratiei!
Cum, un lucru care se petrece natural la tot omul, sa fie atat de mult dezbatut? ... ma miram eu, studintele...
Apoi am bagat de seama ca inca si mai mult se scrie despre erectie, umectarea mucoaselor, defecatie si mictiune etc.
Am tras concluzia, pe care mi-o mentin si astazi, ca noi oamenii dezvoltam tot felul de preocupari livresti, nenumarate interogatii si dileme pe tema celor mai elementare aspecte ale vietii.
Ce de lucruri nu dezbatem! Cum merge calul de la moara la poarta si napoi, cum urca privighetoarea de pe o craca pe alta, cu ce fel de sandale era incaltat Antoniu cand a cunoscut-o pe Cleopatra etc. etc.

In acest context, imi pare cu atat mai firesc (sau, cel putin, binevenit) sa dezbatem minunata problema a rugaciunii.

Pe vremea cand ma tineam mai serios la lucrarea rugaciunii (si aveam un oarecare folos concret in toate aspectele vietii mele), eu aveam in vedere urmatoarele lucruri:
1. Rugaciunea sa fie impartasita cu duhovnicul, de se poate DOAR in Taina Spovedaniei (care sa fie, sa dea Domnul, cat mai deasa!!!).
2. Rugaciunea individuala si colectiva (toate slujbele din Biserica, in special Sfanta Liturghie) sa fie permanent ingemanate. Ele se potenteaza, se sprijina si se adincesc reciproc.
3. Atmosfera vietii mele dinainte si dupa rugaciune sa fie in ton cu rugaciunea. Altminteri, se poate intampla ca seara sa merg cu baietii la una mica, sau sa ma injur pe net cu forumistii nu stiu de pe unde, apoi sa trag o rugaciune "cu simtire" mare, apoi sa pun de o destrabalare ori sa joc poker pe net s.a.m.d. Tabloul asta e bun daca doresc sa performez in schizofrenie, altminteri nu mere.
4. As "condimenta" rugaciunea cu milostenia si faptele bune, dupa puteri.
5. Recunostinta in toate, invat sa spun multumesc. Apoi presar pe "iarta-ma", la tot pasul (nu de alta, dar chiar e nevoie si chiar este cazul).
6. Iertare la greu, ingaduinta, continua umilinta si cautarea chiar si pe cer senin a marii barne din ochiul propriu (nu, nu se face depresie, se face doar curatenie sufleteasca).
7. Des, la tot pasul, "Doamne, Iisuse Hristoase...", deoarece se prinde repede de suflet si face linistita, ordonata, concentrata, puternica, sensibila, nuantata, plina de surprize toata lucrarea rugaciunii.

Asa faceam cand ma tineam la rugaciune, prin harul Domnului.
Dar unde nu e har, nici rugaciune nu este.

Slava lui Dumnezeu pentru toate! AMIN+

P.S. Fara a polemiza cu fratele Mihnea, care a prezentat o riguroasa schita corporala a pozitiei de rugaciune, as completa cu precizarea ca m-am rugat in tot felul de locuri si pozitii si ipostaze, chiar in cele mai neasteptate. Marturisesc ca am avut mari surprize, dintre cele mai minunate.
Odata m-am rugat intr-un pom. O sa radeti, dar au inceput sa cante privighetorile, de am crezut ca-s ingeri... In pieptul meu cantau, in locul acela unde bate inima mea ticaloasa.

Cum ma rog eu
 

Rugaciunile de dimineata deja le stiu pe derost, rugaciunile de seara din carte,cel putin un acatist pe zi,rugaciunea zilei, in timpul zilei lucrand, in masina,in autobus, in lift,si in tot ce fac ma rog in gind sau chiar cu glas ca doar cine ma intelege ce zic eu? ca zic in romaneste. Dupa ce am terminat lucrul si am ajuns in parcare multumesc lui Dumnezeu ca ma ajutat toata ziua, si mereu imi este gindul la Domnul ,cind vorbesc cu cineva sau daca sint in sedinta eu tot ma rog in gand si uite asa sint mereu in rugaciune, Doamne tie iti multumesc.

Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Slava lui Dumnezeu!

Aici este cheia "succesului " !
O Duminica si o saptamana binecuvantata !:53:

Dumnezeu sa va binecuvanteze si pe voi pe toti acolo unde traiti.

Referitor la postarea ta anterioara, cateva chestiuni, punctual.

1. Te rugasem SA NU JUDECI PE NIMENI. O conditie sine qua non a progresului duhovnicesc.

2. Incearca sa nu bagi prea mult in seama gandurile rele. Odata cu trecerea timpului, Dumnezeu te va elibera de potopul de ganduri, cu conditia sa nu descurajezi si sa starui in rugaciune.

3. Te rugasem, de asemenea, SA NU TE JUDECI nici pe tine. Adica nu este rolul tau sa-ti evaluezi inainaltimea duhovniceasca. Intr-un moment, in ochii tai si ai oamenilor, este posibil sa apari deosebit de patimas si decazut, insa, in fata lui Dumnezeu, situatia sa fie cu totul alta. Si rerversul medaliei: in aparenta esti ok, bland, modest, corect, linistit, dar sa te aflii in cel mai mare intuneric. Pornind de aici, ceea ce vreau sa spun este ca simturile te inseala enorm. Cum ar fi treaba cu biserica, unde ajutorul lui Dumnezeu este foarte mare, chiar daca nu percepi o liniste de moment (nu actioneaza magic, este nevoie de rabdare).

4. In legatura cu psalmii, cu toate diferentele intre religii si confesiuni, exegezele biblice au ajuns la un consens intr-O SINGURA PROBLEMA: in cartile sfinte, cu precadere in Psaltire, lupta cu dusmanii se duce EXCLUSIV pe taram duhovnicesc. Cu alte cuvinte, este vorba NUMAI de lupta cu patimile si, in al doilea rand, cu duhurile rele, diavolii.

Constructive observatiile facute, m-au facut sa ma gandesc mai mult la anumite defecte ale mele.Multumesc