Incognoscibilitatea esentei lui Dumnezeu si Sf Impartasanie
 

Dacă esenţa lui Dumnezeu este incognoscibilă şi intangibilă (George Remete, Dogmatica Ortodoxă ,1997, p.130), cum trebuie să înţelegem mărturisirea că "acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi însăşi scump Sângele Tău "?

Cristos a înviat!Dacă esența lui Dumnezeu este incognoscibilă și intengibilă, ce nu poți să înțelegi din mărturisirea că ”acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi însăşi scump Sângele Tău"?

Simplu. Trupul şi Sângele sunt una, esenţa este alta. Esenţa este, într-un fel, cuprinsă în Trupul şi Sângele Euharistic, dar nu ştim cum.

De aia vorbim despre Taine.

Acesta este unul dintre aspectele cele mai fascinante ale creştinismului.

Avem o bucată de pâine, şi, după aceea, bucata de pâine, care arată tot aşa şi are şi gust de pâine, încetează să mai fie pâine, şi devine TOTUL. Devine Dumnezeu. Nu un talisman atotputernic, nu o vrajă, nu o licoare magică, nu apa vieţii, nu piatra filozofală, nu reţeta secretă pentru CocaCola.

Devine Dumnezeu. Nu metaforic, nu simbolic, nu spiritual, karmic sau vedic. Ci, real. În mâinile preotului este Dumnezeu, Creatorul Universului, iar noi îl putem mânca, dacă ne-am dat minima osteneală să recunoaştem că nu suntem perfecţi şi să ceem iertare, în confesional. Pe lângă asta, cele mai tari vrăji din Harry Potter şi cel mai mare maestru Jedi sunt apă de ploaie. Zero barat.

E atât de aberant, atât de incredibil, atât de imposibil de înţeles, încât nu poate fi decât adevărat.

Dacă esenţa Lui Dumnezeu este Fiinţa Lui, atunci este incognoscibilă într-adevăr. Creaturile nu pot accede la cunoaşterea sau la înţelegerea Fiinţei Divine.

Dumnezeu unul în Fiinţă şi Treime în Ipostasuri este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt. Persoana a doua a Preasfintei Treimi, adică Fiul, S-a întrupat după cum credem. După Înviere şi Înălţare, la Rusalii, Duhul Sfînt înfiinţează Biserica. Din acel moment încoace, Hristos devine Capul Bisericii şi noi devenim Trupul Bisericii.

Ce înseamnă deci faptul-de-a-ne-împărtăşi? Însuşi cuvîntul o spune: îm-părtăşirea este co-părtăşie sau adunarea Bisericii împreună, a tuturor membrilor unii cu alţii. Cum este posibil aşa ceva? Prin intermediul Lui Hristos Care este Cap al Bisericii şi prin participarea noastră a tuturor ca Trup al Bisericii. Prin cuminecare eu mă împărtăşesc cu tine şi tu, cel care citeşti, cu mine - întru Hristos. El este Cel Care ne face posibilă această coparticipare a multora într-un singur Tot care este Biserica. Fără împărtăşire noi nu putem ajunge la capacitatea de a vieţui împreună în dragoste deplină, în perfectă armonie Dumnezeu şi cu ceilalţi. Sfintele Taine sînt ca un fel de ADN fără de care noi, ca celule ale acestui Organism, nu am putea să devenim un singur Trup viu şi funcţional.

Sîngele Lui Hristos ne curăţeşte de păcate tocmai pentru a intra curaţi în Biserică, împreună cu Sfinţii şi cu Îngerii.

Eu aşa am înţeles în parte această Taină esenţială fără de care viaţa veşnică în Biserica Dumnezeului Celui viu şi adevărat nu este posibilă.

Ioan 6, 53

"Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sîngele Lui, nu veţi avea viaţă în voi."

Fara o distinctie clara in sens palamit, intre fiinta, persoana si lucrare riscam sa interpretam totul intr-o maniera panteista, desi acestea sunt distincte ele sunt nedespartite. Exista trei moduri de unire:
1. fiintial in cazul persoanelor Sfintei Treimi care sunt de aceeasi fiinta
2. ipostatic- valabil doar in cazul firilor Mantuitorului.
3. haric sau dupa lucrare in cazul unire noastre cu Dumnezeu. Asa trebuie sa intelegem unirea noastra cu Dumnezeu si afirmatia Sfantului apostol Petru ca devenim "partasi firii dumnezeiesti" nu in sens panteist, sau ca ne unim cu Trupul si Sangele Domnului. Soarele ne patrunde cu razele sale sau caldura sa dar nu cu esenta sa(iertata sa-mi fie analogia asta, fara pretentia de a rationaliza taina unirii noastre cu Dumnezeu in Taina Impartasaniei)

Adevărat a înviat ! Nu îmi era foarte clar ce să înţeleg prin "însuşi preacurat trupul tău..." , având în vedere că Hristos este de o fiinţă cu Tatăl . Mai sus Ioanna scrie că Hristos " ne dă prin Euharistie firea sa umană".Ar
fi destul de inteligibil, dar nu ştiu dacă această afirmaţie poate fi şi argumentată ( adică poate fi sprijinită pe un text patristic sau măcar al unui teolog sigur ). Personal mă gândeam la o explicaţie din perspectiva teologiei palamite a energiilor necreate, cam în sensul în care scrie mai sus georgeval dar m-am gândit că mă voi limpezi mai uşor dacă aflu şi cum înţeleg alţi credincioşi interesaţi să îşi cunoască credinţa .

!
 

Cu teoria, hm, sadem bine, insa practica ne 'omoara'...:104:

S'acu sa ma'n cuget si io: credinta trebe 'simtita' bre, nu 'inteleasa' ori 'gandita'.

N-ai nevoie de argumente și explicații ca să crezi.
Isus îi zice lui Toma în (In20,27): ”nu fi necredincios ci credincios.”

Nu ai nevoie de ele ca să crezi, dar ai nevoie dacă vrei să înţelegi ce crezi.

Pentru că dacă nu înțelegi, nu crezi, nu?

Nu. Cred şi fără să înţeleg multe lucruri . A afirma însă "crede şi nu cerceta" este o dovadă de slăbiciune şi o mare bucurie pentru ateii care consideră creştinismul iraţional.

Crestinii sunt cam singurii care-si devoreaza zeul sub forma de produs de panificatie / biscuite etc. Teofagie.

You're over-over estimating him. Prea complicat pentru un ateu.

O limba de lemn parca extrasa din celebrele comentarii literare bagate pe gat elevilor de liceu la orele de limba si literatura romana.

Ma scuzati, data viitoare voi incerca un raspuns in stilul mistocar si parodic.

Va rog sa nu faceti asta, e foarte posibil sa va iasa exact pe dos, cum s-a intamplat mai sus. Nu-mi doresc sa ajungeti in situatia de a face glume la care sa nu rada nimeni.

hm, cu cat stii mai mult(sa ma rog ai impresia) cu atat esti mai trist.:107:

Va inteleg preocuparea, mai ales ca d-voastra va regasiti des in situatia asta.

Sa revenim on-topic. In afara de "devorarea zeului sub forma produsului de panificatie" mai vedeti si altceva in Euharistiei ?

Rezon!

Ma bucur ca sunteti in stare sa va puneti de acord intr-o privinta. Dar cum ramane cu dumnezeul-dumicat duminical?

Eu am avut destule clenciuri pe tema asta... Dumnezeu cu mila!

Daca vreti sa priviti totul prin prisma canibalismului spiritual, fie:
Luati mâncaţi, Acesta este Trupul Meu, Care Se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor.
Beti dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor

Daca gusti o ciocolata spui ....mmm... ce delicatesa divina si ai o senzatie de placere, dar daca te impartasesti, te incearca o bucurie ascunsa si o pace interioara ce nu se compara cu nimic altceva.

O întrebare răutăcioasă, dar foarte necesară pentru cel ce doreşte să discearnă duhurile: diavolul poate să creeze asemenea senzaţii? Ori el totdeauna vine şi spune: "Hei! Eu sunt diavolul şi acum o să te amăgesc!"

Şi încă una, la fel de maliţioasă: De acord că cea mai periculoasă formă de amăgire este autoamăgirea?

Esenţa amăgirii constă în faptul că nu eşti conştient de faptul că eşti amăgit...

hm...crestinii astia,d-le este niste "barbari",hm...isi "devoreaza" zeu'...hm, si asta in fiecare dumineca...hm...luke,sfortza este in/cu tine...:21:

Cea mai mare amagire e sa respecti formal un ritual pe care sa nu-l simti, sa faci mecanic niste gesturi, crezand ca-i imiti pe Apostoli.

Absolut de acord până aici. Dar... mai este un dar:
să ai amăgitoara impresie că-L mănânci literalmente pe Însuşi Dumnezeu!

În loc să crezi, să simţi, să... ştii că precum pâinea şi vinul prin procesul de asimilaţie se transformă în carne, sânge, oase, nervi; aşa şi Hristos, ia fiinţă în fiinţa ta. Hristos în mine şi eu în El.

Eu nici atât nu vă înţeleg... Dacă ne hrăneşte "sufleteşte" în niciun caz nu poate fi carne şi sânge, e ceva dincolo de cele materiale. Aşa cum spunea şi Hristos când a prezentat prima dată această metaforă, cuvintele Lui sunt duh. Dacă e duh, spirit, nu poate fi carne şi sânge. E duh, e învăţătură. Aceasta trebuie asimilată (aşa cum material asimilăm pâinea şi vinul) şi trebuie să devină caracter. Un caracter asemenea lui Hristos. În niciun caz nu asimilăm carne şi sânge de Om-Dumnezeu! Am deveni cea mai groaznică sectă barbară: una care-şi devorează propriul zeu.

Cred ca aveti niste confuzii in legatura cu "trupul si sangele lui Hristos" si maniera in care se impartasesc ortodocsii. Pot sa va spun ca eu niciodata nu m-am gandit ca-l "devorez pe Dumnezeu", cum spunea H.Miron sau d-voastra, ci ca firea mea este actualizata in Hristos, in firea Sa umana indumnezeita. Prin "trupul si sangele lui Hristos" eu inteleg firea umana a lui Hristos. Noi firea umana a lui Hristos trebuie sa o avem (care e maximul implinirii umane), doar nu suntem El sa avem si fire dumnezeiasca.

Ortodocsii nu cred ca Euharistia e un simbol, ci cred ca Hristos ne daruieste efectiv sub chipul tainic al painii si vinului, firea Sa umana spre insusire ( „Luati si mancati, acesta este Trupul meu”) , pentru ca aceasta sa ne „invie” din interior. De aceea spunem ca "este sangele si trupul sau", este firea Sa, ca de n-ar fi, de ce ne-am mai impartasi?

Confuzie ar fi dacă aş confunda pâinea cu carnea şi vinul cu sângele; dacă aş gândi că aceste elemente simbolice de pe masa simbolică a Paştelui simbolic din camera de sus; erau de fapt bucăţele de carne şi stropi de sânge smulse din trupul Mântuitorului şi oferite ucenicilor. Ori, nu s-a întâmplat deloc o asemenea oroare! Mântuitorul a rostit "acesta este...", dar nu uitaţi că έστιν are şi sensul de reprezintă.
Mielul pascal Îl reprezenta pe Hristos, Îl întruchipa, nu-L întrupa. Când capul familiei binecuvânta masa pascală, când rostea rugăciunea, Hristos nu se cobora din Cer ca să ia trup în mielul acela. Aidoma, când oficiantul binecuvântează pâinea şi vinul împărtăşaniei, aceste elemente simbolice, preînchipuitoare, nu se transformă în carne şi sânge de Dumnezeu-Om cum voia să-mi demonstreze "ştiinţific" cineva (ştiţi euharistia aceea care a fost studiată în nu ştiu ce mănăstire şi prezenta fibre de carne).

Desigur că nu... a fost doar o manieră abruptă a noastră de a zugrăvi grozăvia şi oroarea la care duce o interpretare literalistă a cuvintelor Mântuitorului.

Ce facilă ar fi o asemenea viaţă de creştin! Facilă şi mecanicistă... Apeşi tasta F5 (cuminecătura) şi automat te-ai "actualizat în Hristos", ai obţinut un Refresh duhovnicesc!
Dar ce ineficientă este o singură tastare pe sesiunea de lucru (viaţa întreagă) de trebuie duminică de duminică repetat gestul! Căci e considerat a fi "fire a Sa umană îndumnezeită" şi nu administrarea unui simbol. Încă o palmă dată Celui de pe cruce şi jertfei Sale depline adusă "odată pentru totdeauna"...

Iarăşi, efemeră şi ineficientă taină... Trebuie că nu toate porţiile sunt egale (iarăşi sunt rău, este?) căci se "însuşeşte" atât de diferit şi efectul dispare atât de repede! Ies bărbaţii de la liturghie şi nici n-aşteaptă să treacă colţul străzii şi-şi scot pachetul de... firea cea veche pământească.

Taina e mult mai profunda decat o pot eu exprima in cuvinte. Inteleg ca sunteti adventist, sa va fie de bine, dar nu mai luati in deradere tainele ortodoxe. Va multumesc!

p.s daca omul nu se deschide prin credinta lucrarii Duhului Sfant,inseamna ca actul sau e pur formal, deci nu se vor vedea roadele.