Cat de importanta credeti ca este participarea la Sfanta Liturghie?

De multe ori incercam sa profit de imaginatie si sa ma transpun in atmosfera ce caracteriza Biserica in perioada ei de inceput. Vedeam grupulete de crestini ale caror priviri se distingeau de cele ale romanilor pagani sau de cele ale iudeilor. Fruntea lor usor brazdata de nori atunci cand erau in public, insa cand se adunau impreuna pentru a savarsi "Frangerea Painii" nu-i mai cunosteai! Aceea era de fapt viata lor, de a trai in inferioritate in imensa lume pagana, si de a-si implinirea stand si rugandu-se impreuna. Forma "Frangerii Painii" a cunoscut o intreaga evolutie de-a lungul veacurilor, insa actul savarsit de Mantuitorul in Joia Mare si in fata lui Luca si Cleopa a ramas. E firesc ca pentru in crestin Sf. Liturghie sa joace rolul primordial in ceea ce inseamna rugaciunea in obste, la fel cum "Doamne Iisuse..." joaca rolulu de frunte in rugaciunea particulara.
Lucrurile sunt clare: mergand pe linia Sf. Scripturi si a Sf. Parinti, concluzionam si noi, dupa 2000 de ani ca in Sf. Liturghie ne "revedem" de fiecare data CU TOTII, sub icoana Pantocratorului de pe bolta bisericii.

Sfanta Liturghie este slujba la care se savarseste jertfa , la rugaciunile preotilor Sfantul Duh se pogoara si preschimba painea si vinul in trupul si sangele lui Hristos .
Sfanta Liturghie este slujba la care participa toate puterile ceresti , biserica din ceruri slujeste impreuna cu cea pamanteana .
Si atunci te intreb : poti sa lipsesti de la asa ceva , poti sa ramai indiferent , poate exista o alta prioritate ? Depinde de unde este sufletul tau !
Doamne ajuta !
Liliana

In ciuda credintei raspândite ca crestinismul a fost o “religie a saracilor”, aceasta credinta a atras de destul de devreme si multi oameni instariti, mai ales femei, pe lânga masa de ”dezmosteniti ai soartei”.
Mutatia intregului spatiu al imperiului roman in doar cateva secole la crestinism, este alaturi de momentul de criza istorica profunda in acea vreme, o dovada si o explicatie a atractiei si succesului acestei religii.

Tipicul Liturghiei crestine este o copie a oficierii mitraice (ca si botezul), aceasta avându-si originea (in sens de introducere a practicii) in epoca apostolica (apostolic folosit aici in sens stiintific, adica epoca ”predicatorilor ambulanti”). Cultul lui Mithra s-a bucurat inaintea aparitiei crestinismului de un mare succes in lumea romana, acesta si crestinismul avand multe lucruri in comun, prin geneza orientala pe care o impartasesc amandoua, ca si prin imprumuturi.
Astfel, insasi Sfanta Impartasanie isi are origini precrestine, suferind de-a lungul timpului modificari documentate, evoluând de la o ”agapa”, adica un "chef cu mâncare de-acasa" (asa cum ne arata documentul crestin de la sfârsitul primului secol numit "Didahia celor 12 apostoli"), la un ritual unde preotul iti serveste un dumicat de pâine si o gura de vin. Si ea isi are dupa toate aparentele originea in mitraism, aceasta practica existând insa si in cultul zeului Dionisos (”omofagia”), ca si la comunitatile orfice.
Insa tot atat de adevarat este ca iudaismul cu al sau "ospat pascal", reprezinta o sursa importanta, intrucât initial Impartasania se numea "frângerea painii" ca si ospatul pascal evreisc, preluând doar ulterior denumirea de ”Impartasanie” sau ”Comuniune”, sub influenta modelului orfic.

Bizar cum parantezele se transforma aici pe forum in figuri zambitoare, desi eu nu le-am utilizat . . . .

Este foarte importanta!!!!!!!
:hmmm:Dar nu-i suficienta!:angry:

Discutiile din forum nu lamuresc deloc problema: De ce sa mergem duminica la Liturghie? Un raspuns simplu ar fi: Sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului. Liturghia nu este pentru spectatori! Rugati pe un preot sa va spuna, ca sa vedeti ca tot ce se face dupa Liturghia catehumenilor, toate rugaciunile care se fac in taina, toate sunt NUMAI pentru cei ce se impartasesc. Restul spectatorilor stau fara prea mare folos, sau alte foloase sunt cu totul secundare. Inca in sec VII la "usile, usile" care nu mai au nici o rezonanta pentru noi azi, erau scosi afara cei ce nu se impartaseau. Astazi s-a pierdut aproape cu totul sensul liturgic al adunarii (preot si credinciosi) in jurul lui Hristos euharistic. Din comoditate si dintr-o falsa evlavie, crestinii sunt sfatuiti sa se impartaseasca rar, pentru ca pregatirea lor pentru impartasire presupune un efort consistent din partea preotului. Asa ca buna traditie s-a subtiat, s-a inventat impartasirea rara sau "din an in Paste" care n-are nimic cu spiritul Liturghiei in care Hristos, prin gura preotului zice: "Luati, mancati... Beti dintru acesta TOTI (nu numai clericii)...".
Spunea PS Siluan ca prima porunca data omului a fost "nu mancati" (din pomul cunoasterii). Iar acum "porunca noua va dau voua... luati, mancati... beti dintru acesta toti" si oamenii nu mananca. E tragic, pentru ca tot El spune ca cine nu se va impartasi, nu va avea viata in el (nu va avea Viata cea adevarata).
Sf. Ignatie Briancianinov spune, talcuind rugaciunea "Tatal nostru", referitor la partea "painea noastra cea spre fiinta..." ca nu la painea cea pieritoare se refera Mantuitorul aici, ci la Painea vietii de care avem nevoie, ca si de painea cea pieritoare, in toata ziua". Cred ca e suficient pentru a starni comentarii...

As incerca sa ma inscriu un pic la comentariile pe care le-a starnit Dl. Orthodox:
Mi se pare ca are multa dreptate cand spune ca sensul Sf. Liturghii e acela de a ne impartasi cu Hristos. Am citit si eu acele rugaciuni care de obicei se zic in taina de catre preot si am inteles ca toti cei prezenti sunt chemati sa se impartaseasca. Dar cred ca practica de azi, a impartasirii mai rar, nu depinde atat de mult de preot, cat de nepregatirea credinciosilor. Cei care se simt pregatiti cred ca pot solicita preotului sa-i spovedeasca, pentru a se putea impartasi si nu cred ca vreun preot (poate cu exceptii) nu-i va primi. Mai cred ca dupa putin timp, spovedindu-se de obicei la acelasi preot, il va cunoaste suficient, ca sa nu mai fie nevoie de un timp indelungat pentru spovedanie, ci doar de dezlegare, in cazul in care nu are niste pacate mari care sa-l impiedice de a se impartasi pentru un timp hatarat de duhovnic.
Cat priveste comentariile PS siluan si ale Sf. Ignatie, mi se par intru totul de luat in seama!

Fratilor,sa nu uitam ca doar in biserica ne putem impartasi,sa nu uitam de aceasta.Nu stiu de ce noi ezitam sa-l primim pe Hristos,chiar preotii ne indemna sa ne impartasim doar in post,insa ce faceau primii crestini(in fiecare zi il primim pe Hristos).
Desigur ca in toate trebuie sa fie dreapta socoteala.
CU NOI ESTE DUMNEZEU!!!!!!!!!!!

am o mica nedumerire :De ce noi crestini din zilele de azi nu avem voie sa ne impartasim decit din 40 de zile in 40 de zile?De ce nu ne putem impartasi zilnic asa cum o faceau primi crestini? E din cauza faptului ca am ajuns atit de nevrednici (cu toate ca suntem nevrednici cind vine vorba de impartasit)? ce m-ar retine daca m-as impartasi la sfirsitul fiecarei saptamini daca eu ma spovedesc inainte de fiecare impartaseala , daca tocmai acest fapt este important in Sfinta Liturghie? Cred ca daca nu ne impartasim la Sfinta Liturgie macar acel timp il petrecem laudaindu-L pe Dumnezeu alaturi de ingeri,stiu ca atunci cu siguranta stau in fata Sa si ma cutremur si ma bucur...

in loc de :D este acolo doua puncte si un D

Te consideri vrednica sa te impartasesti zilnic? Eu unul nu.

NU MA CONSIDER VREDNICA.Ceea ce am scris este pentru cei vrednici care presupun ca nu ar indrazni sa-si puna o astfel de intrebare(din cauza smereniei lor).

??? Cind am scris acel add post m-am gindit cit de minunat e lucru asta--sa te poti impartasi zi de zi--apoi m-am gindit si la preoti cit de fericiti sunt cind savirsesc Sfinta Liturghie si apoi se impartasesc...si m-am gindit si la primi crestini care isi cunosteau foarte bine credinta ...eu stiu ca sunt tare nevrednica si Dumnezeu stie nevrednicia mea ???...deci va rog sa nu ma intelegeti gresit pentru ca n-am scris cu gindindul ca eu as putea sa ma impartasesc zi de zi ???

NiCcoleta, iarta-ma daca te-am suparat. Tocmai pentru ca Euharistia este cea mai mare taina a Bisericii, este foarte important sa fim pregatiti pentru impartasire prin post, spovedanie si rugaciune. Ori, cati dintre noi ar putea sa tina post permanent, sa se spovedeasca in fiecare zi si sa se roage in fiecare ceas? Monahii, am putea spune. Iata ca ei ar putea intr-adevar sa se impartaseasca zilnic, dar din smerenie nu o vor face.

Iertati-ma ca nu stiu sa-mi spun punctul de vedere ca sa fie pe intelesul tuturor.
Aveti dreptate prin ceea ce spuneti.

Cine e "vrednic" sa se impartaseasca cu Hristos? Sub acest aspect, nici preotul nu e vrednic, nici sa-I slujeasca, dar sa se impartaseasca. Staretul Efrem de la Vatopedu spunea: "Nu sunt vrednic, dar ca sa devin vrednic, ma impartasesc." Ascultati-l pe Savatie Bastovoi, care la predica de la "Intrarea Maicii Domnului in Biserica" (este pe net) spune: "De cine sa ascultam, daca nu de Hristos, Care spune: "Luati, mancati... Beti dintru acesta TOTI... Si sa nu ascultam de cei care, nici ei nu intra, nici pe altii nu-i lasa sa intre". Asa ca raportarea sub aspectul vredniciei este total gresita. Este important ca duhovnicul sa cerceteze daca pacatele in care ne aflam sunt sau nu opritoare de la impartasire. Daca nu sunt pacate de moarte, in mod normal, ar trebui, daca este constient si responsabil, si a inteles ajutorul care vine din Sfanta Taina, sa nu ne opreasca de la impartasire. Impartasirea la 40 de zile este total necanonica, in afara spiritului Liturghiei, fiind vazuta de Sf. Simeon al Tesalonicului ca o limita a departarii de Hristos... "Nimeni din cei ce iubesc pe Domnul, [b]sa nu treaca 40 de zile fara sa se cuminece[/i], iar cei ce se vor pastra curati, in fiecare duminica, mai ales cei batrani si bolnavi, caci aceasta este taria si puterea."
Ascultati conferinta IPS Serafim "Monahism si Liturghie" in care explica foarte clar starea de plans in care s-a ajuns azi, ca se face pantomima liturgica, iar calugarii au luat obiceiul mirenilor, adica se impartasesc si ei f. rar, dar nu din smerenie, ci din prostia necunoasterii si a invataturilor gresite venite de la "marii duhovnici". As putea da nenumarate exemple de la Sfintii Bisericii (nu de la cei pe care-i considera oamenii sfinti, pentru ca au scris carti care duc sminteala mai departe si dupa moartea lor).
Sf. Teofan Zavoratul scrie unei tinere din lume: "Nu vedem roade clare din Sf. Impartasanie pentru ca ne impartasim rareori. Fa-ti o regula din a lua Impartasania cat de des posibil si vei vedea roadele mangaietoare ale acestei Taine" (Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi, pag. 191)
Sf. Ignatie Briancianinov scrie, talcuind rugaciunea "Tatal nostru": "Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua in toate zilele. (Lc. 11,3) Cu cererea este impreunata porunca, indatorirea pusa asupra crestinilor si atat de nebagata in seama acum, a impartasirii zilnice cu Sfintele Taine... Zicand astazi, a aratat ca ea trebuie mancata zilnic, ca primirea ei in ziua care a trecut nu este indeajuns daca in ziua de fata nu o primim din nou..." (Predici la Octoih, pag. 128)
Sf. Ioan Casian: "Nu trebuie sa nu primim duminica Sfanta Impartasanie, fiindca ne stim pacatosi ("smeriti"), ci cu totul mai mult sa ne grabim dornici catre ea, pentru vindecarea sufletului... N-am fi, de altfel, vrednici sa primim nici impartasania anuala, daca ne-am lua dupa unii care, stand in manastiri, in asa chip masoara vrednicia, sfintenia si meritul tainelor ceresti, incat socotesc ca impartasania nu trebuie luata decat de cei sfinti si nepatati si nu mai degraba pentru ca aceasta participare sa ne faca sfinti si curati..." (Convorbiri cu monahii din pustia Egiptului, pag. 722).
As mai putea da multe alte exemple dar ma opresc aici.

1."Atractia si succesul" crestinismului nu se datoreaza "crizei profunde a imperiului roman", ci Invierii Domnului, fapt unic in istoria umanitatii.
2.Afirmatiile tale sunt jignitoare. Crezi ca Mantuitorul Iisus, ca Dumnezeu adevarat si Creator, avea nevoie sa se inspire din mitologia romana atunci cand a spus: "Luati, mancati, acesta este Trupul Meu..."?
3.Agapa este masa dragostei, cuvintele "chef cu manacare de acasa" au conotatie personala, nu apartin Didahiei. "Un dumicat de paine si o gura de vin", fara sfintire, gasesti la sectele neoprotestante.
4.Impartasania n-are nimic comun cu ospatul pascal evreiesc, de fapt toate cele postate de tine sunt afirmatii gratuite, fara nici o sustinere, cu scopul de a creea confuzii, ca si cele din mintea ta.

oricine ar trebui sa participe Duminica cel putin...

Pui problema gresit. Ceea ce trebuie sa constientizam cu totii este NEVREDNICIA de a ne impartasi. Crezi ca esti mai vrednic sa te impartasesti daca o faci rar? Esti la fel de nevrednic. Si-ti dai seama de asta cu cit te apropii mai mult de Dumnezeu. Cu cat esti mai luminat de har, cu atat iti vezi mai bine imperfectiunile. Ar fi bine sa se revina la impartasirea mai deasa, asa cum era practicata in primele secole crestine.

Sfanta Liturghie este mediul in care Hristos este prezent in modul cel mai accentuat cu invatatura, cu jertfa si invierea Lui. Sf. Liturghie nu e numai intalnirea dintre credinciosi la niste rugaciuni comune, ci intalnirea lor comuna cu Hristos. Ei isi intaresc prin Sf. Liturghie atat unirea intre ei, cat si unirea cu Hristos. Nu ma pot intalni cu Hristos ca un ins singuratic, caci inima care nu se deschide altora, nu se poate deschide nici lui Hristos.
In cadrul Liturghiei fiecare dintre noi trece intr-un mod tainic prin starile prin care Hristos a trecut firea omeneasca pe care a asumat-o. Liturghia nu descrie ceea ce ar putea sa ajunga omul dar nu ajunge, ci ceea ce a ajuns omul cu adevarat in Hristos.

participarea la Sf. Liturghie e foarte importanta pt ca prin aceasta ti legatura vie cu Hristos, fratilor participati nu doar fizic ci si sufleteste la slujba, traiti-o incercati sa pierdeti contactul cu lumea reala si lasati-va purtati de cantarile Liturghiei si de dulceata rugaciunilor, nu trebuie sa participati, ca nu-i spectacol, trebuie sa traiti Liturghia, Nu eu traiesc ci Hristos traieste in mine!

Nu stiu ce te retine. Eu asta fac: in fiecare saptamana spovedanie si impartasanie la Liturghie. Totusi n-as fi de acord in fiecare zi. De fiecare data cand stau la impartasit si se canta pricesne ( cand se impartasesc preotii ) vai de capul meu. Ma apuca o frica ( chiar din timpul cand se canta Tatal nostru ) si il implor pe Hristos sa-i fie mila de indrazneala mea. Si intotdeauna I-a fost mila si nu am simtit sa-mi fie spre osanda impartasania. Dar odata era sa-mi fie spre osanda ( nu m-am pregatit corespunzator ). Cand am iesit de la spovedit ( dupa ce m-a certat duhovnicul pentru un pacat pe care il faceam ) pana la impartasanie eram in deznadejde totala. Dupa ce m-am impartasit mi-am revenit. Dar sa nu creada cineva ca din cauza duhovnicului am ajuns in deznadejde. Nu m-am pregatit corespunzator. Dar de-atunci n-am mai indraznit sa ma impartasesc fara o pregatire cat de cat.

Super ,super de tine Saurian :).As vrea sa fiu in locul tau...:DAm sa mai cuget si eu la asta...sper sa gasesc o cale...:rolleyes:



Doamne milueste!

Da...ar fi bine sa ne putem impartasi in fiecare saptamana...ce ne retine?piedici sunt multe...depinde cum le putem trece.Eu de ex am fost oprita de la impartasanie de care duhovnicul meu aprox un an si jumatate,(binenteles pentru pacatele mele).La inceput am fost suparata pe duhovnic spunandu-mi ca totusi a fost prea aspru cu mine...insa mai tarziu mi-am dat seama cata dreptate a avut.A fost pentru prima oara in viata mea cand am simtit cu adevarat ce inseamna sa fi impartasit, a fost pentru prima oara cand am simtit ca doresc cu adevarat sa fiu impartasita ,sa fiu flamanda dupa trupul si sangele lui Hristos,simteam cum imi tanjeste sufletul cum arde in mine dorinta de a primi sfanta impartasanie.In momentul cand am fost impartasita am simtit cu adevarat ca Hristos e in sufletul meu,e in inima mea.Ceea ce a fost mai interesant este faptul ca am fost anuntata prin vis cand va sosi clipa mult dorita.Si exact asa cum am visat asa s-a intamplat.Am visat ca voi fi impartasita in manastire lucru la care nici nu m-am gandit(mai ales ca duhovnicul meu slujeste in biserica)intr-o zi de sarbatoare, era Buna Vestire...si exact asa s-a intamplat.Ce sa spun... Dumnezeu face minuni.In ce priveste Sfanta Liturghie pentru mine are o semnificatie deosebita,este locul unde pot sa ma intalnesc cu Isus Hristos,locul de care nu as dori sa ma despart niciodata.

Cum se prezinta problema pentru cei care din motive binecuvintate nu se pot duce la biserica dar sint in acelasi gind ,prin radio sau casete ?
Nu stiu daca este acelasi lucru , pentru ca nu se pot impartasi , si apoi lipseste bucuria care te insoteste cind vii de la biserica ?
Doamne ajuta !

-Daca lumea va inceta sa existe atunci cand va inceta savarsirea Sf.Liturghii putem intelege rolul si importanta ei pt.noi toti.
-Ma gandeam ca 1/2 din viata o ignoram total,iar cealalta jumatate desi participam la Sf.Liturghie nu intelegem mare mare lucru.
-Orice cuvant, gest al preotului,raspuns al stranei,totul are rol si semnificatie in timpul savarsirii Sf.Liturghii,am participat de multe ori la aceasta si la sfarsit preotul respectiv multumea crtedinciosilor pt. participare si concentrare spunand ca in timpul rugaciunilor atmosfera din biserica se transmite in sf. altar,deci trebuie sa existe comuniune si atentie desavarsita.
-Participarea cu tot cugetul la Sf.Liturghie poate insemna mai mult decat 7 ani in pustie!
-Sf.Liturghie din BOR este unica,nu poate fi descrisa in cuvinte,este ceea ce ne mentine si ne uneste cu Dumnezeu.

Prin Sfanta Liturghie se anticipeaza fericirea vesnica sau ziua a 8-a. Foarte multi Sfinti Parinti spun ca ziua a 8-a este ziua cea neinserata a imparatiei celei vesnice. In Sfanta Liturghie cerul se uneste cu pamantul. Liturghia depaseste formele intelectualiste, care vorbesc despre o unire a omului cu Dumnezeu prin cugetare sau meditatie in sens gnostic, ci o unire reala.

Liturghia= Hrana mea:)
a nu se intelege ca traiesc cu rugaciune precum sfintii.. Traiesc cu apa multa, carne multa si somn bunnn:D

Abia m-am intors de la iasi, sunt obosita dar FERICITA!
Scriu aici durerea cu care am venit de la Sfanta. Am observat cu tristete ca oamneii care au stat la rand spre inchinare in noaptea dinaintea Liturghiei, plecau multumiti acasa CHIAR IN TIMPUL LITURGHIEI, fericiti ca si-au implinit misiunea/visul. Dragii mei de ce uitam Soarele privind raza? E drept ca si raza ne incalzeste dar NU ca Soarele!! De ce oare nu stim ca cel care a prefacut trupul cel stricacios al Sfintei in Moaste este Insusi Hristos! Ne inchinam cinstitelor moaste UITAND SA MULTUMIM CELUI CARE NE-A INVREDNICIT DE ELE! Nu ma intelegeti gresit, nu judec dar.....am plans, credeti-ma am plans pentru ca NU intelegem dulceata si IMPORTANTA LITURGHIEI! Offf, offffff cat de repede ne despartim de aceasta mare Taina si bucurie. Sper sa nu venim cu mes pline de judecata, nu conteaza cine si cum s-a imbulzit acolo, nu am vaut nimic din toate aseta..dar am ramas cu aceasta mare durere in inima...Ne inchinam razeii uitand SOARELE!
iertati-mi...dar Nu am putut sa tac, poate ca cineva va citi si va invata...nu ca as fi desteapta, nu sunt nimic, gunoi sunt!! Daca gresesc corectati-ma, eu nu am studii am doar o mare durere...iertati-mi

-Si eu am fost la Iasi,am auzit partial slujba din catedrala in difuzoare in timp ce stam la rand pt. inchinare,imi parea rau ca nu se auzea mai mult dar poate Dumnezeu primeste osteneala fiecaruia dupa puterile sale,cred ca toti cei ce stau la rand sunt socotiti laolalta cu cei din biserica, eu am ajuns duminica la Sf.Liturghie acasa la biserica de parohie,Slava Domnului ca m-a ajutat si anul asta!
-In ortodoxie nu ai garantia mantuirii in timpul vietii,dar pe cand participam la Sf.Liturghie am realizat ce sansa mi-a oferit Dumnezeu de a fi in biserica in timpul savarsirii celui mai important lucru din cer si de pe pamant,mai trebuie spovedanie sincera,post si rugaciune si iata mantuirea-i aproape.

:) foarte frumos spus, cosmin. si in plus, scurt si cuprinzator. ma bucur tare mult cand descopar astfel de mesaje pe forum. Dumnezeu sa-ti ajute in toate si sa-ti dea multe bucurii, ai un suflet tare frumos..

daca esti botezata ortodox ,participarea are o imp .f.f.mare caci DUHUL SFINT SE AFLA IN BISERICA UNDE SE ROAGA MAI MULTI SI MAI ALES UNDE SE SAVIRSETE SF. LITURGIE. Incearca sa o asculti cu atentie ,nu iesi deloc din biserica si vei obs. ca esti mai linistita peste saptamina ,iar sansele sa lupti cu ispitele de tot felul e mai mare.

Pentru mine este foarte importanta,aproape ca mi-am facut un motto care suna cam asa :"Nici o zi fara Sf.Liturghie!!!!".Nu as putea spune cata bucurie imi aduce mie orice Sf.Liturghie la care particip....as vrea ca fiecare din noi sa incerce sa mearga cat de mult poate la Sf.Liturghie si nu numai,la orice slujba din Biserica ...doar daca participam vom vedea intradevar folosul....caci nimeni nu poate povesti deplin un astfel de folos....

Decat sa slujeasca preot nevrednic mai bine sa ramana biserica fara liturghie ,a zis Sfantul Vasile cel Mare.Cand se zicea cei chemati iesiti, ieseau din biserica si cei bolnavi de moarte spirituala dar chemati la pocainta.Poate iese si liturghisitoritorul cand zice cei chemati iesiti si asa se termina mai repede ,dar mai cu folos slujba.

De acord insa nu trebuie sa exageram, depinde ce intelegem prin nevrednicie. Pentru ca nu exista un preot fara pacat. De altfel textele din Liturghier (din cuprinsul rugaciunilor) accentueaza ca nu exista un preot fara pacate "pomeneste, Doamne, dupa multimea indurarilor Tale si a mea nevrednicie; iarta-mi toata greseala cea de voie si cea fara de voie si sa nu opresti, pentru pacatele mele, harul Prea Sfantului Tau Duh, de la darurile ce sunt puse inainte".
"Poporul nostru ortodox care în colectivitatea lui trăieşte adevărurile creştine printr-o intuiţie mai aproape de adevăr decât multe formule teologice ieşite din minţi omeneşti, a dat răspunsul la o asemenea întrebare: Pe preot, daca il gasesti beat si cazut intr-un sant, ridica-l, spala-l si du-l la biserica sa-ti boteze copilul".

Am o intrebare referitoare la locul din biserica, unde poate sa se roage preotul, atunci cand spune Psalmul 50: in altar, sau printre enoriasi?
Si o alta intrebare: daca in Biserica Ortodoxa se practica "sarutul pacii" intre preot si enoriasi.
Si o a treia: daca este o practica ortodoxa, ca un copil sa ajute in altar, cu tinutul lumanarii aprinse?
Va multumesc anticipat pentru raspuns.

Uneori spun chiar eu psalmul 50 dar NICIODATA parintele nu a iesit din Altar in timp ce eu ( sau altcineva rostea rugaciunea). NU se mai practica sarutul pacii, doar inainte de a iesi cu Sfintele Daruri ( Vohodul Mare )parintele in fata usilor imparatesti isi cere iertare iar noi raspundem cu Binecuvantati si ne iertati pe noi pacatosii. DA! Si baiatul meu a ajutat ani la randul in Sfantul Altar. Se practica pentru ca, parintele are de rostit f.multe rugaciuni in timp ce strana citeste/canta iar, copilasul ajuta la cadelnita, lumanare etc.

Am uitat ceva... in timp ce cadeste parintele in biserica rosteste el insusi psalmul 50, poate ca la acest aspect te-ai referit si nu la momentul in care strana rosteste psalmul ( Utrenie):1:

...si eu am fost copil de altar la Biserica Pr.potopop in Brasov pana sa vin la facultate mai bine de 12 ani... au fost niste ani extraordinari... eram nelipsit de la Sf.Slujbe... imi placea mai ales sa fac curatenie in Sf.Altar... cate amintiri am... :8: