De ce Biblia?
 

Citesc peste tot despre "Sfanta Scriptura" si ... imi vine in minte o intrebare: de ce e sfanta?

Citesc si eu din Biblie, destul de des. Nu am citit-o in intregime, insa am citit destul de mult din ea (as aproxima ca in jur de 60 - 75%). Pot sa spun ca intr-adevar credinta mea se bazeaza pe ceea ce scrie acolo si ca, atunci cand sunt in dubiu daca un lucru e bun sau rau, imi amintesc ce am citit si incerc sa ma bazez pe argumente din aceasta carte.

Si totusi ... cum de Biblia este Cartea? Dar Tora, Coranul, si altele? Si ce inseamna ca e Sfanta? Cine a hotarat asta?
Ati auzit de scrierile apocrife? Ce parere aveti despre ele? Cine a decis care scrieri sunt canonice si care apocrife si dupa ce criterii?

Eu nu stiu ce sa cred ... Stiu ca eu cred in Dumnezeu (in cel descris de Biblie) datorita experientelor mele personale cu El care m-au condus la concluzia ca El este asa cum este descris acolo. Insa nu pot sa nu ma intreb: oare daca m-as fi nascut in China, in India sau in Iran?

Voi ce credeti?

Inainte de a raspunde la intrebari, as vrea sa te intreb: cunosti legatura dintre Tora si Vechiul Testament?
Iti raspund: Tora este prima parte a VT, primele cinci carti: Facerea, Iesirea, Leviticul,Numerii, Deuteronomul.

Cunosti ce cuprinde Coranul si care e legatura lui cu VT si NT?

O consideram sfanta pentru ca in ea gasim Cuvantul inspirat de Dumnezeu in om.

Te-ai astepta ca Domnul Iisus sa vina si sa-ti spuna: "Putin credincioaso!"?

Draga Andra, care este marturia ta de credinta?

Sfintenia este, in primul rand, atributul Divinitatii. Dumnezeu este Sfant si Sfintenie si totodata Izvor nesecat al sfinteniei. De aici decurge ca nimic nu poate fi sfant sau sfintit fara interventia Divinitatii, fara lucrarea Harului.
Spunem despre un om sau despre orice lucru din lumea noastra ca este sfant, in masura in care omul sau lucrul respectiv (orice forma de materie si orice fenomen) sunt transfigurate prin Duhul Sfant Cel Vesnic.
Ce inseamna transfigurare? Ori, simplu spus, sfintire?
Inseamna, lapidar si oarecum simplist, ca un element al creatiei a capatat, sub puterea Duhului Sfant, insusiri NOI, de cu totul alta NATURA, care nu mai apartin ordinii/naturii lumii create si care, prin aceasta, dezvaluie ochilor nostri miopi si inimilor noastre impietrite, pe Insusi Dumnezeu. Inseamna, altfel spus, ca in istorie, in timp, a patruns Vesnicia lui Dumnezeu. De aceea, o simpla bucata de lemn sau o lingura de apa, prin sfintire nu mai e doar un ciob de materie trecatoare ci a devenit Vesnicie si "vehicul" al nostru intru Vesnicie. E drept ca luam avionul pentru a strabate intr-o ora drumul pana la Viena, dar cu o sorbitura din Sfanta Impartasanie "strabatem" insasi distanta (si bariera) de netrecut dintre istoria acestui timp si Vesnicia Insasi.
De pilda, sfanta este vorba proorocului, care, dincolo de puterea omeneasca obisnuita, razbate prin spatiu si timp mediind relatia dintre Dumnezeu si oameni, intervenind in ordinea lumii asa incat, iata, un oras poate fi salvat in mod cu totul miraculos de la pieire sau dimpotriva, pierdut pentru totdeauna.
Sfanta este vorba proorocului si atunci cand face accesibil Cuvantul lui Dumnezeu noua, muritorilor de rand. Dumnezeu vorbeste prin oamenii Lui, care Ii sunt "vas ales". Are loc astfel Revelatia. Fara Ea, Dumnezeu este incognoscibil noua.
Iar prin aceasta necunoastere, viata noastra este, in mod absolut, indiscutabil, ratata/cazuta, asadar sub ori in afara de demnitatea harazita noua de Creator. Traim, oricat pare de neobisnuit cuvantul acesta, in neant.
Sfant este Domnul Iisus Hristos Care calca moartea "cu moartea pre moarte calcind". Invierea nu este o insusire din ordinea acestei lumi, ci este o exprimare directa a Sfinteniei lui Dumnezeu in ordinea acestei lumi.

Asadar, Biblia este Cartea Sfanta deoarece continutul Ei nu este o expresie a ordinii lumesti, nu este scrisa de oameni obisnuiti, ci este rodul (fixat in texte scrise de oameni sfinti al) Revelatiei Divine. Autorii ei sunt Dumnezeu Cuvantul SI oamenii sfinti, in ingemanare tainica, de nespus. Nimic din Scriptura nu este omenesc in sensul acestei lumi, ci este omenesc SI Dumnezeiesc, in impreuna-lucrare.

Biserica nu s-a inselat in alcatuirea canonului Scripturii. Apocrifele au picat unul sau altul din testele infailibile la care au fost supuse scrierile-candidat.

Unul din cele mai tari criterii pentru selectia textelor din Scriptura este ca autorii sa fi fost impreuna-traitori cu Domnul Iisus Hristos sau ucenici ai Apostolilor. Mai sunt si alte criterii.

Biblia este Sfanta si pentru ca omul care traieste in duhul ei se sfinteste, devine co-participant, prin Har, la Dumnezeire, la Vesnicia Imparatiei lui Dumnezeu.
Reiese de aici ca omul lipsit de Evanghelie, in viata si duhul lui, ramane cu adevarat DOAR muritor. Om trupesc, tarina din tarina...

P.S. Biblia ne-a fost data, aminteste Sfantul Ioan Hrisostom, prin pogoramant. Daca vietile noastre ar fi fost curate (adica de-am fi trait in credinta si fapte bineplacute Domnului, implinind asadar poruncile lui Dumnezeu si astfel devenind dumnezei prin har) nu am fi avut nevoie de Scriptura. Dar pentru ca, in ciuda tuturor pataniilor si patimirilor, noi oamenii nu am pastrat viu si nestirbit in inimi Cuvantul lui Dumnezeu, atunci, ca legamant absolut indispensabil mantuirii, ca "fir al Ariadnei" pentru Intoarcerea Acasa, ca semn trainic al Dragostei lui Dumnezeu pentru om, din nespusa Sa Ingaduinta Dumnezeu ne-a lasat SI acest inegalabil semn sfant si sfintitor al Dragostei Sale: Sfanta Scriptura. Sa nu omitem insa faptul crucial ca Noul Testament este DOAR O PARTE, fixata in scris, din experienta vie, cu mult mai cuprinzatoare, a Sfintei Traditii a Bisericii.

Draga Andra, va fac o marturisire sub forma de indemn:
De voiti sa cunoasteti, fie si in parte, raspunsul la intrebarea pe care ati pus-o,
de voiti cu adevarat sa va ingemanati viata cu acest raspuns (si cu multe altele care vor veni), cea mai buna cale nu este nici pe departe aceasta a discutiilor si dezbaterilor intelectuale, nici macar cea a lecturilor solitare, oricat de "adinci" ar fi ele.
Va indemn sa cautati raspunsul intr-o viata curata inaintea lui Dumnezeu: traind in Biserica, jertfind dupa puteri si sub lucrarea harului "toate ale tale", faptuind zilnic faptele bineplacute Domnului, tinindu-va din rasputeri la pocainta, la nevointa, la rugaciune.
Astfel, cu Harul lui Dumnezeu, veti afla atat de bine de ce E Sfanta Scriptura, incat, devenind treptat partasa Ei, prin vietuirea voastra curata va deveni si viata noastra, a semenilor, un picut mai sfanta...:)
Asa sa va miluiasca Bunul Dumnezeu!

Draga Andra, puneti-va in minte aceste ganduri din partea fratelui Ioan.

Cand ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Hristos nu vom fi cercetati cat de profunzi, intelepti sau buni teologi am fost noi interpretand Sf.Scriptura, ci cum am implinit noi in viata noastra ceea ce am inteles din ea.

Hristos nu ne va da extemporal la religie ci va judeca judeca gandurile inimii si faptele noastre.

Cereti de la Dumnezeu intelepciune prin Duhul Sfant sa va puteti apleca asupra Cuvantului Sau.

Si Bunul Dumnezeu va va ajuta la aceasta. Amin.

AMIN. AMIN. AMIN.
Si deoarece, frate Ucenic, ati condensat mesajul meu (in mod reusit, dealtfel) lasind insa deschisa portita unor intelsuri pe care nu am intentionat sa le transmit, sunt silit sa rescriu, cu speranta ca nu va necajesc prea tare...:)

Cereti de la Dumnezeu intelepciune prin Duhul Sfant sa va puteti apleca asupra Cuvantului Sau.

Si Bunul Dumnezeu va va ajuta la aceasta. Amin.

Si iata cum va fi aceasta: traiti in Biserica! Incepeti (si continuati cat mai des si mai serios) cu Sfanta Spovedanie, ramaneti in ascultare de duhovnic, practicati Sfanta Liturghie si Liturghia de dupa Liturghie, tineti posturile randuite de Biserica, tineti toate Sarbatorile SI ASTFEL, NICIDECUM ALTMINTERI, intr-adevar cererea umila la rugaciune va va fi indeplinita: veti trai in Duhul Adevarului fiecare cuvintel al Scripturii. AMIN!+

"...Niciodată nu l-am certat pe un credincios care are îndoieli ; niciodată nu i-am cerut cuiva să creadă orbeste. Dacă făceam astfel, ar fi însemnat să dau dreptate tocmai acelora care-i ceruseră să creada ca ei , fără să-si mai pună vreo întrebare.
Dimpotriv, am socotit intotdeauna că discutiile, cu idei dintr-o parte si din alta, sunt cât se poate de folositoare , dacă sunt purtate cu cinste omenească si numai din dorinta de a afla adevarul"
Părintele CLEOPA

1.Revelaţia dumnezeiască

Ce este Descoperirea dumnezeiasca?

Descoperirea sau Revelatia dumnezeiasca este comoara de adevaruri pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor, pentru ca acestia, cunoscandu-L pe El, voia Lui si lucrarea Lui, sa-L cinsteasca dupa vrednicie, sa-I implineasca voia si prin aceasta sa se mantuiasca.

Ce dovedeste din partea lui Dumnezeu aceasta Descoperire?

Descoperirea dumnezeiasca dovedeste marea iubire a lui Dumnezeu fata de oameni. “Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8), iubire nesfarsita, un ocean de iubire, cum zic Sfintii Parinti. Prin ea Dumnezeu revarsa lumina si caldura Lui, cea mai presus de fire, asupra intregii fapturi si o ajuta sa se impartaseasca cat mai deplin de puterea cea de sus si de adevarul cel mantuitor. Descoperirea lui Dumnezeu e insasi aceasta lumina ce ni s-a dat din nesfarsita Lui iubire fata de noi.

Dumnezeu a dat Descoperirea Sa pentru toti oamenii?

Descoperirea dumnezeiasca a fost data pentru toti oamenii, pentru ca toti au nevoie de mantuire, dar, intrucat nu toti erau vrednici de a primi Descoperirea direct de la Dumnezeu, ea a fost incredintata anumitor oameni alesi, care la randul lor s-o vesteasca celor ce doresc a o primi.

De ce nu toti oamenii pot primi Descoperirea direct de la Dumnezeu?

Pentru nevrednicia pricinuita de necuratia sufletului si a trupului lor, in urma caderii in pacat a protoparintilor nostri.

Care au fost vestitorii Descoperirii dumnezeiesti?

Oamenii alesi de Dumnezeu in acest scop au fost patriarhii, Moise, dreptii si proorocii, care au primit si au vestit cuvantul lui Dumnezeu in sanul poporului evreu. Aceasta Descoperire a fost adusa oamenilor in chip deplin de insusi Fiul lui Dumnezeu intrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, “Lumina cea adevarata, care lumineaza pe tot omul ce vine in lume” (Ioan 1, 9). Mantuitorul a raspandit in lume Descoperirea dumnezeiasca prin Sfintii Sai Apostoli si Ucenici, in Biserica intemeiata de El si intrata in istorie la Cincizecime.

2.Sfânta Scriptură sau Biblia

Descoperirea dumnezeiasca cea mai presus de fire se gaseste in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie.

Sfanta Scriptura sau Biblia este colectia cartilor numite ale Vechiului si ale Noului Testament, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aproape 1500 de ani, adica de la Moise (cca. 1400 i.Hristos) pana la autorul Apocalipsei (cca. 100 d.Hristos). Aceste carti sunt comoara cea mai pretioasa de lumina si mantuire pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor. Biserica le pastreaza ca pe un odor de mare pret si le foloseste ca pe un izvor de apa vie din care soarbe invatatura cea dumnezeiasca.

De ce Sfanta Scriptura se mai numeste si Biblie?

Cuvantul “Biblie” este de obarsie greceasca si inseamna “carti” sau “carte”. “Cartile” sau “cartea” Sfintei Scripturi si-au pastrat de-a lungul veacurilor numele grecesc de Biblie, atat pentru ca Sfanta Scriptura a fost scrisa o buna parte in limba greaca, cat si pentru ca, la inceput, in primele veacuri ale crestinismului, invatatura cuprinsa in ea a fost propovaduita mai ales in graiul grecesc, asa cum arata documentele timpului, indeosebi Sfanta Traditie.

Acest cuvant, Biblie, care e cel mai intrebuintat, atat de crestini cat si de necrestini, infatiseaza deci Sfanta Scriptura ca pe o carte in sine, singura care de-a lungul istoriei si-a pastrat acest nume fara alt adaos si pe care noi credinciosii o socotim cartea mai presus de toate celelalte carti, cartea cartilor, cartea pe care, daca n-o putem numi cea mai mare ca intindere, o putem numi cea mai pretioasa, pentru cuprinsul si roadele ei in sufletele noastre.

3.Ce este insuflarea dumnezeiască?

Insuflarea sau inspiratia dumnezeiasca este acea inraurire speciala a lui Dumnezeu asupra autorului Sfant prin care:

1) mintea lui se lumineaza in mod exceptional prin lucrarea Duhului Sfant, primind o putere de patrundere in tainele adevarurilor dumnezeiesti si careia i se comunica in parte si adevaruri noi, la care n-ar fi putut ajunge niciodata cu puterile proprii, iar voia sa se intareste pentru a se hotari si persista in cele bune;
2) aghiograful este indemnat sa scrie ceea ce stie si ceea ce i se va comunica, ca de sus; si
3) aghiograful este ajutat sa nu cada in vreo greseala.

Atenagora spune ca Duhul Sfant se serveste de gura Proorocilor ca de un organ, asa cum flautistul sufla intr-un flaut31 (Atenagora Atenianul, Solie pentru crestini, 7, 9, Migne, P. G., VI, col. 904, 908). Sf. Ipolit lamureste ca Proorocii vorbeau numai pusi in miscare de Cuvantul (Logosul), Care se unea cu ei si Care, asemenea obiectului cu care se atinge chitara, ii facea sa vesteasca lucrurile voite de Dumnezeu32 (Sf. Ipolit, Despre Antihrist, 2, Migne, P. G., X, col. 728).

Insuflarea ne-o arata limpede Teofil al Antiohiei, in lamurirea pe care o da in aceasta privinta: ŤProfetii care istorisesc facerea lumii n-au fost de fata atunci, dar era de fata intelepciunea lui Dumnezeu, cea care era in El, si Cuvantul cel Sfant al Sau, Care este totdeauna impreuna cu El. Acest Cuvant, fiind Duhul lui Dumnezeu, inceputul, intelepciunea si Puterea Celui Prea Inalt, S-a coborat asupra Profetilor si, prin ei, a vorbit despre facerea lumii si despre toate celelalte. Cuvantul lui Dumnezeu S-a folosit de Moise ca de un organť33. (Teofil al Antiohiei, Catre Autolic, 2, 10, Migne, P. G., VI, col. 1064; Apologeti de limbagreaca in “P.S.B.”, Bucuresti, 1985, p. 302) In marea Sa intelepciune, Dumnezeu vorbeste prin oameni, asemenea oamenilor34 (Fer. Augustin, Despre Cetatea lui Dumnezeu, 17, 62, Migne, P. G., XLI, col. 537), spre a se face inteles.


4.Canonul cărţilor Sfintei Scripturi

Prin “canonul” cartilor Sf. Scripturi, intelegem totalitatea cartilor sfinte insuflate de Dumnezeu, mai precis lista acestor carti. Cuvantul “Canon” n-a avut acest inteles de la inceput. El e imprumutat din limba ebraica, prin mijlocirea celei grecesti, si insemna, printre altele, “dreptar” sau “regula”. Cu aceste doua intelesuri il gasim intrebuintat si in Noul Testament. Sf. Apostol Pavel, dupa ce da anumite sfaturi duhovnicesti galatenilor, adauga: ” Si cati vor umbla dupa dreptarul acesta, pace si mila asupra lor si asupra Israelului lui Dumnezeu” (Gal. 6, 16).

Se numesc, apoi, “canoane”, cu inteles de “randuiala”, hotararile privitoare la disciplina bisericeasca si anumite parti care intra in randuiala slujbelor bisericesti. Cartile Sf. Scripturi cuprinzand “canonul” adica regula de credinta si de viata au fost numite “canoane” cu acest inteles, dar si cu intelesul de totalitate sau de lista a scrierilor care contin aceste randuieli. Cuvantul “canon” are acest inteles atat la vechii iudei, cat si la primii crestini. Exista un canon al cartilor Vechiului Testament si un canon al cartilor Noului Testament.

Cu ce conditii au fost primite cartile Sf. Scripturi in canonul biblic?

Cu conditia: 1) ca invatatura cuprinsa in ele sa fie descoperita de Dumnezeu prin insuflare; si 2) ca invatatura descoperita in ele sa fie garantata de Biserica. Biserica garanta invatatura aceasta pe baza vechimii si apostolicitatii, dupa regula lui Tertulian, ca acel lucru e mai adevarat, care e mai vechi si acel lucru e mai vechi, care e de la inceput, si acel lucru e de la inceput, care vine de la Apostoli, iar de la Apostoli vine ceea ce a fost Sfant in Bisericile Apostolice27 (Tertulian, Contra lui Marcion, 4, 5, Migne, P. L., II, col. 366).

5.Prin ce se deosebeşte Sfânta Scriptură de celelalte cărţi?

1) Sfanta Scriptura se poate citi cu cel mai mare folos de oricine: invatat sau neinvatat, din orice parte a lumii. Ea cuprinde invataturi mantuitoare si folositoare, caci ne vorbeste despre Dumnezeu si despre mantuirea noastra in comuniune cu Dumnezeu prin Hristos, cu ajutorul harului Duhului Sfant. ŤIar scopul si rostul Sfintei Scripturi este, spune Sfantul Atanasie cel Mare, acea vestire indoita despre Mantuitorul: ca El a fost pururea Dumnezeu si Fiu, fiind Cuvantul si stralucirea si intelepciunea Tatalui; si ca pe urma, luand trup pentru noi din Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, S-a facut om.

Iar aceasta indoita vestire se poate afla, urmarind-o in toata Scriptura de Dumnezeu insuflatať cum insusi Domnul a spus: “Cercetati Scripturile, ca ele sunt cele ce marturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39)17 (Sfantul Atanasie cel Mare, Trei cuvinte impotriva arienilor, XXIX, in Sf. Atanasie cel Mare, Scrieri, Partea I, “P.S.B.”, Bucuresti, 1987, p. 357). Ea ne invata apoi cum sa traim dupa voia lui Dumnezeu, adica bine18 (Fer. Augustin, Comentarii la Psalmi, 90, 21, Migne, P. L., XXXVII, col. 1159), in intelesul cel mai deplin al acestui cuvant.

Sfanta Scriptura spune numai adevarul, caci Duhul Sfant n-a inselat pe slujitorii Sai, proorocii19 (Sf. Ipolit, Comentarii la Daniil, 4, 6, CB 1, 1, col. 198; Fer. Augustin, Scrisoarea 28, 3, 3, Migne, P. L., XXXIII, col. 112). Oamenii nu puteau cunoaste prin firea si prin mintea lor lucruri asa de mari si de dumnezeiesti, ci numai printr-un dar coborat de sus asupra oamenilor sfinti.

2) Sfanta Scriptura are o unitate desavarsita. Acelasi suflu dumnezeiesc se simte la citirea tuturor cartilor ei, desi acestea sunt deosebite intre ele din punct de vedere al continutului si al formei de exprimare. Fiind data prin Sfantul Duh, Sfanta Scriptura cuprinde adevarul. Nimic nedrept sau prefacut nu se afla intr-insa20 (Sf. Clement Romanul, Scrisoarea I catre Corinteni, 45, 2, 3, Migne, P. G., I, col. 300). Sfanta Scriptura nu se contrazice21 (Sf. Iustin Martirul si Filozoful, Dialogul cu Iudeul Trifon, 65, 2, Migne, P. G., VI, col. 625; Sf. Epifanie, Contra ereziilor Panarion, 70, 7, Migne, P. G., XLII, col. 349), cum se contrazic invatatorii si scrierile pagane22 (indemn catre Greci, cap. 8, Migne, P. G., VI, col. 256). Daca scrierile Proorocilor sunt de acord cu Evangheliile, este pentru ca toti au vorbit insuflati de un singur Duh, al lui Dumnezeu23 (Teofil al Antiohiei, Catre Autolic, 3, 12, Migne, P. G., VI, col. 1137).

3) Sfanta Scriptura are o putere covarsitoare, prin care a prefacut si preface nenumarate suflete pacatoase in sfinti. Sfantul Apostol Pavel zice despre deosebita putere a Sf. Scripturi: “Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri si patrunde pana la despartitura sufletului si a duhului, dintre incheieturi si maduva, si este judecator cugetelor si gandurilor inimii” (Evr. 4, 12). Fericitul Ieronim, mare traducator si talcuitor al Sf. Scripturi, se pronunta astfel: ŤTe rog spune-mi ce e mai Sfant ca acest cuvant (al lui Dumnezeu)? Ce e mai placut ca aceasta placere?

Ce mancari, ce feluri de miere sunt mai dulci decat cunoasterea intelepciunii lui Dumnezeu, decat patrunderea in locurile Sale ascunse, decat privirea la ideea Ziditorului si la cuvintele Stapanului tau…, decat ca aceste cuvinte ale Stapanului, pline de intelepciune duhovniceasca, sa invete pe oameni! Aiba ceilalti averile lor, beie din cupe impodobite cu pietre pretioase, straluceasca in stofe de matase…, fie neputinciosi in a-si rapune bogatiile prin felurite placeri! Desfatarea noastra sa stea in a medita la legea Domnului ziua si noaptea, a bate la usa care ni-i deschisa, a primi painile Sf. Treimi si a merge pe valurile vietii, avand pe Domnul calauzať24 (Fer. Ieronim, Scrisoarea 30, 13 CV 54, I, pag. 248).

6.Ce inseamna “Evanghelie” şi “Apostol”

“Evanghelie” inseamna “veste buna”. Cuprinsul ei a adus si aduce lumii vestea buna care mangaie sufletele: venirea Mantuitorului, profetita de Vechiul Testament, apoi invatatura, faptele, patimile, moartea si slavita Lui inviere, inaltarea la cer, – toate avand loc pentru mantuirea lumii.

Cuvantul “Apostol” inseamna “trimis”. El priveste in primul rand pe cei doisprezece Apostoli, care au fost trimisi la propovaduire de insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Acestia sunt: Petru si Andrei, Iacob si Ioan, Filip si Bartolomeu, Toma si Matei, Iacob al lui Alfeu si Levi ce se zice Tadeu, Simon Zilotul si Iuda Iscarioteanul (Matei 10, 2-4; Luca 6,14-15; Fapte 1, 13). Acesta din urma, dupa tradarea si moartea Mantuitorului, a fost inlocuit cu Matia (Fapte 1, 16, 23-26). “Apostol”, in intelesul plin al cuvantului, este si Sf. Pavel, chemat in chip minunat pe drumul Damascului.

“Apostoli” sunt si cei saptezeci(si doi), a caror misiune e descrisa pe larg la Sf. Evanghelist Luca (10, 1-24), apoi cei trecuti de Sf. Apostol Pavel in lista celor invredniciti de darurile duhovnicesti (I Cor. 12, 28), cei notati in Scrierile Parintilor Apostolici28 (Invatatura celor 12 Apostoli, 11, 3; in Scrierile Parintilor Apostolici in “P.S.B.”, Bucuresti, 1979, p. 30) si, in inteles mai larg, multi din cei care, mai tarziu, au contribuit la crestinarea popoarelor pagane.

7.Când au fost scrise cărţile Vechiului şi Noului Testament?

Cartile Vechiului Testament au fost scrise inainte de Hristos, intr-un rastimp de peste o mie de ani (1400-400). Cartile Noului Testament au fost scrise in veacul I, cele mai multe inainte de anul 70. Numai cartile Sf. Ioan Evanghelistul si Teologul au fost scrise intre aceasta data si sfarsitul veacului I.

Ce inseamna Vechiul Testament si ce inseamna Noul Testament?

In vorbirea obisnuita cuvantul “Testament” inseamna hotararile luate de cineva in scopul de a fi respectate dupa moarte. Cu acest inteles si pe temeiul descoperirii date prin Sf. Apostol Pavel in Epistola catre Evrei (9, 15 si urm.), Sf. Parinti au invatat ca cele doua Testamente – cel Vechi si cel Nou – arata vointa lui Mesia de a face mostenitori ai imparatiei vesnice pe cei ce vor crede in El. Cand e vorba despre Sf. Scriptura a Vechiului Testament si a Noului Testament, cuvantul “Testament” mai are si inteles de “legamant”. El e “Legamantul” dintre Dumnezeu si om, facut indata dupa caderea acestuia, prin fagaduinta data de Dumnezeu primilor oameni ca samanta femeii va zdrobi capul sarpelui.

Acest legamant, pe cale de a fi uitat de oameni, a fost reinnoit fata de Patriarhul Avraam (Fac. 12, 1-4), apoi a fost incheiat, in scris, pe muntele Sinai, intre Dumnezeu si poporul evreu (les. 20). Despre acest legamant vorbeste Sf. Apostol Pavel in Epistola catre Evrei (9, 15-28). Toate scrierile care cuprind legea si Proorocii formeaza Legamantul Vechi, adica Testamentul Vechi, fiindca vorbesc despre acel Legamant, fiindca sunt date inainte de Hristos si-si afla implinirea si desavarsirea in El. Scrierile sfinte, date dupa Hristos, formeaza Legamantul nou, adica Testamentul Nou, fiindca vorbesc despre noua legatura facuta la Cina cea de Taina intre Dumnezeu si oameni, “legea cea noua”, adusa lumii de Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 26, 28).

Sf. Apostol Pavel arata in chip lamurit invatatura despre cele doua Testamente. Vorbind despre jertfa Mantuitorului, el zice: “Si pentru aceasta El (Hristos) este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferita spre rascumpararea greselilor de sub intaiul testament, cei chemati sa ia fagaduinta mostenirii vesnice. Caci unde este testament, trebuie neaparat sa fie vorba despre moartea celui ce a facut testamentul. Caci un testament ajunge temeinic dupa moarte, fiindca nu are nici o putere cata vreme traieste cel ce l-a facut. De aceea, nici cel dintai n-a fost sfintit fara sange” (Evr. 9, 15-18).

8.Dovezi din Sf. Scriptura despre insuflarea dumnezeiasca a VT şi NT

Avem dovezi clare despre insuflarea dumnezeiasca a Sf. Scripturi. (Vezi: Despre V.T. les. 4,12; II Regi 23, 2; Isaia 6,1-8; 8,1; Avacum 2, 2 si altele). Iisus Hristos numeste Vechiul Testament cuvantul lui Dumnezeu (Marcu 7, 13). El e descoperirea neamurilor (Luca 2, 32; Evr. 1, 1-2). El descopera pe Dumnezeu (Matei 11, 27; Ioan 17, 6-8; 1 Ioan 5, 20). Evanghelia e revelatia lui Dumnezeu (I Cor. 2, 9-10; 11, 23; 15, 3; Gal. 1, 11-12; Efes. 1,17).

Astfel, Sf. Apostol Pavel ne invata ca “toata Scriptura este de Dumnezeu insuflata si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate” (II Tim. 3, 16). Sf. Apostol Petru ne arata, la randu-i, ca “niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait purtati fiind de Duhul Sfant” (11 Petru 1, 21). Insuflarea da Sf. Scripturi autoritate dumnezeiasca. Este ceea ce intareste Mantuitorul cand zice despre Legea Vechiului Testament: “Amin zic voua: inainte de a trece cerul si pamantul o iota sau o cirta din Lege nu va trece pana ce vor fi toate” (Matei 5, 18).

Cartile Noului Testament s-au scris sub inspiratia Duhului Sfant pe care le-au primit autorii lor, adica Sfintii Apostoli si Ucenicii lor. In clipa aratarii catre Apostoli, dupa Inviere, Mantuitorul le spune: “Luati Duh Sfant” (Ioan 20, 22), iar in momentul despartirii de aceiasi Apostoli, El le porunceste: “Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh” (Matei 28, 19); “Ca nu voi sunteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui vostru este care graieste intru voi” (Matei 10, 20); “Dar Mangaietorul, Duhul Sfant, pe Care il va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata pe voi toate si va va aduce aminte toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26).

Avem si alte dovezi despre insuflarea Sf. Scripturi?

Avem dovezile pastrate de Sf. Traditie. In adevar, multi Parinti si Scriitori bisericesti dau marturie despre insuflarea Sf. Scripturi. Astfel, Sf. Irineu spune ca Scriptura e desavarsita fiindca e insuflata de Cuvantul si de Duhul lui Dumnezeu, Gura Domnului, Duhul Sfant, a rostit cuprinsul Sf. Scripturi, declara Clement Alexandrinul30 (Clement Alexandrinul, Cuvant indemnator catre Greci, 9, 82, 1, Migne, P. G., VIII, col. 192).

9.Sfânta Scriptură poate fi înţeleasă uşor?

Nu. Intelegerea Sfintei Scripturi nu este la indemana fiecaruia dintre noi, oamenii, fiindca adevarurile pe care ea ni le prezinta sunt mai presus de mintea noastra omeneasca, sunt adevaruri dumnezeiesti care se adreseaza celor credinciosi si cu viata duhovniceasca. De altfel, ea insasi marturiseste ca talcuirea ei nu e lucru usor. La intrebarea pe care Filip o pune famenului etiopian, care citea din proorocia lui Isaia, daca intelege ce citeste, cel intrebat raspunde: “Cum as putea, de nu ma va calauzi cineva?” (Fapte 8, 31).

Sf. Apostol Petru scrie astfel despre Epistolele Sf. Apostol Pavel: “In toate epistolele sale sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei neinvatati si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (11 Petru 3, 16). Cele 176 de versete ale Psalmului 118 sunt nu numai o lauda sincera a Legii Domnului, ci si o rugaciune neintrerupta pentru dobandirea adevaratei ei intelegeri.

Sf. Parinti si Scriitori bisericesti au aratat, in repetate randuri, greutatile intampinate pentru intelegerea Sf. Scripturi. Origen spune ca intelesul Scripturii nu se descopera de la inceput cititorilor, mai ales celor necunoscatori in lucrurile dumnezeiesti, sau care sunt necredinciosi ori nevrednici. Nu e de mirare, zice el, fiindca intelesul Scripturii e un lucru supraomenesc35 (Origen, Despre principii, 4, 1, 7, CB 5, pp. 302-303).

Putinatatea intelegerii noastre nu poate patrunde stralucirea dogmelor36 (Idem, op. cit., loc. cit., p. 304). Aceasta e una din cauzele principale ale caderii in erezie37 (Idem, op. cit., 4, 2, 168, p. 305-306). Fericitul Augustin ne recomanda ca partile neintelese din Scriptura sa le apropiem de altele, care sunt clare, spre a le patrunde unele prin altele38 (Fer. Augustin, Despre invatatura. crestina, 3, 27, 38, Migne, P. L., XXXIV, col. 80). Sf. Ioan Damaschin ne indeamna ca: «daca citim o data, de doua ori, si nu intelegem ce citim, sa nu ne trandavim, ci sa staruim, sa meditam, sa intrebam. Caci spune Scriptura: “Intreaba pe tatal tau si-ti va da de stire, intreaba pe batrani si-ti vor spune” (Deut. 32, 7). Cunostinta nu este a tuturor»39 (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, 4, 17, trad. D. Fecioru, Bucuresti, 1938, p. 286)

10.Sf. Scriptura ne poate călăuzi, ea singură, pe calea mântuirii?

Sf. Scriptura nu ne poate calauzi, ea singura, pe calea mantuirii, atat pentru ca ea n-a fost data omenirii de la inceput, cat si pentru ca, atunci cand a fost data, ea n-a fost singura autoritate in aceasta privinta, ci a avut inaintea ei si apoi odata cu ea Sf. Traditie, in vatra mereu calda a obstii religioase, sau a Bisericii. Cu mult inainte de a incepe Moise sa scrie primele carti ale Vechiului Testament, a existat o evlavie a obstii religioase, chiar mai veche decat aceea a Patriarhilor. Cartile Noului Testament incep sa apara dupa mai bine de zece ani de la intemeierea Bisericii.

Ele apar in sanul acesteia. Si Biserica alege cartile insuflate inca din veacul 1 dupa Hristos. Biserica este autoritatea hotaratoare in aceasta privinta, cum si in talcuirea textului biblic. Ea “este stalpul si temelia adevarului” (I Tim. 3, 15), ea tine “canonul neclintit al adevarului”25 (Sf. Irineu, Contra tuturor ereziilor, 1, 9, 4, Migne, P. G., VII, col. 545 B). In ea lucreaza Duhul Sfant pentru pastrarea neintinata a adevarului mantuitor. «Unde este Biserica, zice Sf. Irineu, acolo este si Duhul lui Dumnezeu si unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul este adevarul»26 (Sf. Irineu, op. cit., 3, 24, 1, Migne, P. G., VII, col. 966). Iata de ce Sf. Scriptura nu poate, ea singura, sa ne calauzeasca pe calea mantuirii, ci numai in Biserica, impreuna cu Sfanta Traditie.

Cărţile Vechiului Testament

Cartile care intra in canonul Vechiului Testament sunt 39.

In afara de cartile canonice mai sunt si alte carti in Sf. Scriptura a Vechiului Testament?

In afara de cele 39 de carti canonice, Sf. Scriptura a Vechiului Testament mai cuprinde si alte carti: cartile anaghinoscomena (bune de citit), netrecute deci in randul cartilor canonice, dar pe care Biserica, socotindu-le folositoare si ziditoare de suflet, le-a recomandat spre citire catehumenilor, adica celor care se pregateau sa primeasca credinta crestina. De aceea ele au fost pastrate in Sf. Scriptura, dupa cartile canonice. Ele sunt pline de intelepciune duhovniceasca si de aceea Biserica le foloseste pe unele din ele chiar la sfintele slujbe.


Dintre toate acestea, sunt suplimente sau adaosuri la cartile canonice: Cantarea celor trei tineri (din cartea lui Daniel); Rugaciunea Regelui Manase (la sfarsitul cartii a doua Paralipomena sau Cronici); Psalmul 151 (necanonic, la Cartea Psalmii); Istoria Susanei si Istoria idolului Bel si a balaurului (suplimente sau adaosuri necanonice la cartea Daniel). Iar la cartea Esterei: Visul lui Mardoheu; Decretul lui Artaxerxes si Rugaciunea lui Mardoheu si a Esterei.

Canonul Noului Testament cuprinde 27 de carti.

Cum trebuie interpretată sau înţeleasă Sfânta Scriptură?





Origen, care e izvoditorul acestor trei trepte ale talmacirii Sf. Sripturi, sustine ca intelesul cartilor insuflate se imparte dupa cele trei feluri de credinciosi aflatori in Biserica: cei simpli, cei inaintati si cei desavarsiti. ŤCei simpli sa-si intareasca (sufletul) ca din trupul Scripturii (numim acest inteles dupa litera, obstesc si istoric); daca insa unii au inceput sa inainteze ceva si pot sa priveasca un lucru mai pe larg, sa-si intareasca (sufletul) ca din sufletul Scripturii; iar cei care sunt desavarsiti si asemenea acelora despre care Apostolul zice: “Iar intelepciunea o propovaduim la cei desavarsiti; dar nu intelepciunea acestui veac, nici a stapanitorilor acestui veac, care sunt pieritori, ci propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu ascunsa, pe care Dumnezeu a randuit-o mai inainte de veci spre slava noastra” (I Cor. 2, 6-7), aceia sa se intareasca din insasi legea duhovniceasca, care cuprinde umbra bunurilor viitoare.


Acelasi Origen declara ca intelesul duhovnicesc este cel mai inalt si trebuie pus inaintea celui material sau istoric40 (Origen, Comentar la Evanghelia lui Ioan, 10, 5(4), 19, Migne, P. G., XIV, col. 313,).


Talcuirea dreapta a Sf. Scripturi e insa aceea care tine seama de toate cele trei intelesuri si le foloseste potrivit cu ideile, persoanele si faptele biblice, cum au facut cei mai multi din Sfintii Parinti. Sf. Ioan Gura de Aur zice: ŤSa nu cititi literele in chip simplu, ci sa cercetati ideile. Daca cineva se opreste numai asupra cuvintelor si nu cerceteaza nimic mai mult decat cele scrise, multe greseli va savarsi”)41 (Sf. Ioan Gura de Aur, La celelalte, contra ereticilor…, Omilia 8, Migne, P. G., XLVIII, col. 769, trad. de prof. Justin Moisescu, Sf. Scriptura si interpretarea ei in opera Sfantului Ioan Hrisostom, 1942, p. 95).

Ce se cere pentru talcuirea dreapta a Sf. Scripturi?


Talcuirea dreapta a Sf. Scripturi cere:


1. O viata curata si inflorita de virtuti;
2. Cunoasterea voii dumnezeiesti prin studiul indelungat si smerit al Descoperirii dumnezeiesti;
3. Cunoasterea invataturii Bisericii si a Sf. Traditii.


In privinta curatiei vietii, Sf. Maxim Marturisitorul spune: ŤCunostinta intocmai a cuvintelor Duhului se descopera numai celor vrednici cu Duhul, adica numai acelora care printr-o indelungata cultivare a virtuti-lor, curatindu-si mintea de funinginea patimilor, primesc cunostinta celor dumnezeiesti, care se intipareste si se aseaza in ei, de la prima atingere, asemenea unei fete intr-o oglinda curata si stravezieť42 (Sf. Maxim Marturisitorul, Raspuns catre Talasie, 65, in Filocalia, vol. III, trad. rom. de Pr. Dr. D. Staniloae, p. 420). Viata potrivita Duhului duce la cunoasterea voii dumnezeiesti aratata m Sf. Scriptura. Duhul din noi recunoaste Duhul din Sf. Scriptura, cum observa Mantuitorul insusi: “De va voi cineva sa faca voia Lui (Dumnezeu), va cunoaste despre invatatura aceasta daca este de la Dumnezeu sau daca Eu vorbesc de la Mine Insumi” (Ioan 7, 17).


Se cuvine sa citim Sf. Scriptura cu smerenie, ca pe Cuvantul lui Dumnezeu, cerandu-I mai inainte ajutorul ca s-o intelegem si avand dorinta calda de a ne lumina fiinta prin cuprinsul ei. Atunci cand, din pricina putinatatii intelegerii noastre, nu pricepem anumite invataturi din ea, sa rugam pe preot sa ne talcuiasca acele invataturi. Cunoasterea adanca a invataturii Bisericii si a Traditiei imbogateste duhul talcuirii celei adevarate. O astfel de cunoastere ajuta mult la intelegerea dreapta a Sf. Scripturi. Lipsa de temeinica si adanca intelegere a Bibliei, precum si lipsa legaturii stranse cu Sf. Traditie, duce la eresuri si rataciri, aspru mustrate de insusi Mantuitorul, cand zice: “Va rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22, 29).

LE. Sursa: http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/

Minunat darul tau, Laura, te-ai ostenit sa ne aduci o bogatie de raspunsuri la framantarile noastre si la incercarile de a lamuri dilema discutata in acest topic.
Mesajul meu, in incercarea de a da un raspuns initiatoarei topicului, a fost ca de obicei inflacarat si desigur, pe alocuri hazardat. Matrialul oferit de tine ordoneaza, sistematizeaza si completeaza, pe linia catehezei fundamentale, mica mea sfortare precipitata.
Iti multumesc si Domnul sa te rasplateasca!
Slava lui Dumnezeu!

Biblia Îl are ca autor pe Dumnezeu, Care a inspirat-o. Autorii ei nevăzuţi sunt oameni care au avut o viaţă curată, drepţi sau sfinţi ai lui Dumnezeu. Moise, profeţii, David, Solomon, apostoli care L-au cunoscut în mod nemijlocit pe Domnul: iată câteva exemple. În Biblie aflăm principalul temei al învăţăturii noastre. Nicio altă carte nu a avut atâtea ediţii, nici acelaşi tiraj total, nicio altă carte nu i-a susţinut pe creştini secol după secol.

Prin urmare, fiind o scriitură a unor oameni sfinţi, fiind inspirată de Dumnezeu care este Sfânt, expunând o învăţătură sfântă şi fiind toiag al sfinţilor din toate timpurile, avem motive să socotim Biblia ca fiind Cartea Sfântă.

Tora este denumirea ebraică a corpului format din primele cărţi ale Bibliei. Fiindcă se păstrau scrise pe pergament în 5 suluri, se mai numea (în greacă) Pentateuh. Tora şi Pentateuh sunt unul şi acelaşi lucru.

Coranul nu îl are drept autor văzut pe vreun sfânt, ci pe un fals profet, din aceia despre care Domnul ne-a spus să ne ferim. Prin urmare, nu poate fi socotit sfânt.

Sfânta Biserică a lui Cristos a hotărât aceasta. Numai ea are competenţa de a hotărî canonul Biblic şi numai ea are, în general, competenţa de a hotărî ce este sfânt şi ce nu este sfânt. Acest lucru se explică prin faptul că Biserica are autoritate superioară faţă de Biblie. Domnul Isus Cristos nu ne-a lăsat nicio Biblie, în schimb ne-a lăsat o Biserică ce străbate secol după secol, pe care nici porţile iadului nu o pot dărâma, care îi conduce pe oameni pe drumul mântuirii.

Ceva-ceva am mai auzit. Unele apocrife sunt originale, adică au fost cu adevărat scrise de autori care au intenţionat să scrie Cuvântul Domnului sau care au trăit foarte aproape în timp de Domnul când se afla în misiune pe pământ (Evangheliile Apocrife). Dar nu sunt inspirate, adică nu Îl au drept autor nevăzut pe Dumnezeu.

Dacă v-aţi fi născut în China, în India sau în Iran, precis în satul dv, sau foarte aproape de satul sau oraşul dv ar fi predicat Cuvântul lui Dumnezeu vreunul dintre oamenii despre care citim în Biblie că au fost trimişi de Dumnezeu ca să predice Cuvântul şi ca să boteze popoarele. Desigur că aţi fi auzit de mărturisirea cu sânge pe care martirii de azi, ca şi martirii de ieri ai Bisericii o dau în această privinţă: jertfa lor, care este sămânţă pentru generaţiile viitoare, v-ar fi cutremurat sufletul şi ar fi făcut să se nască unele întrebări: oare ce fel de oameni sunt aceştia ? Cine este Acela care le dă lor asemenea tărie de a prefera să fie împuşcaţi, arşi de vii, împroşcaţi cu vitriol, decât să renunţe la credinţa lor ? Oare nu este supra-umană o asemenea credinţă ?

Hmm... raspuns clasic. Dar ... cum stii ca este intr-adevar "Cuvantul inspirat de Dumnezeu in om". Fac pariu ca daca intrebi un musulman va spune acelasi lucru despre Coran, de exemplu. Nu stiu care sunt cartile buddistilor, hindusilor sau altor religii, dar, daca exista, sunt sigura ca si ei gandesc la fel despre ele.

Uau ... un raspuns destul de complet. Multumesc. Trebuie sa spun ca m-ai pus pe ganduri. Chiar daca mintea mea (logica, gandirea) nu inceteaza sa imi spuna mereu ca exista dubii, chestii nelamurite.... imi dau seama ca intr-adevar, atunci cand citesc Biblia, simt ca ma apropii de Dumnezeu, ca Il descopar, Ii descopar voia, dragostea, caracterul. Oare sa fie aceast ilogic sentiment de apropiere de Dumnezeu legat de sfintenia Bibliei? Se poate.... Oricum m-ai pus pe ganduri...

Probabil ca Dumnezeu gaseste modalitati de a ne raspunde fiecaruia, dupa capacitatile si nevoile noastre. Multumesc pentru sfat. Nu cred totusi ca discutiile acestea mi-ar fi daunatoare. (Pentru mine, cu siguranta ca nu; Sper sa nu fie pentru altii o piatra de poticnire). Nu sunt genul de om care sa preia o opinie fara sa o "digere", fara sa analizeze validitatea ei. S-ar putea sa gasesc aici raspunsuri, sau s-ar putea sa nu le gasesc. Dar nu ma pot abtine sa nu caut.
O viata curata, faptuind zilnic fapte bineplacute .... este, cred, dorinta arzatoare a fiecarui crestin. Totusi, cred ca esti deacord ca putini dintre noi reusesc (iar eu nu sunt una dintre ei). E drept ca inca sunt tanara si ... prin urmare, mai am multe de invatat. Sper ca Dumnezeu sa ma ajute sa invat adevarul si sa ma las modelata de Duhul Sau.
Asa sa ne ajute tuturor!

Adevarat, insa ... Inca de mica am fost educata sa invat, sa invat, sa invat (ca multi dintre voi, probabil). Si am studiat, studiat, studiat.... si mi-am format un... sa ii spunem "defect" de a analiza la rece orice afirmatie, de a o intoarce pe mai multe parti , inainte de a o cataloga ca adevar (sau, din contra, ca ne-adevar).
Am auzit ca exista mai multe tipuri de credinciosi: cei care cred "cu inima" si nu isi pun atatea intrebari ca mine, cei care au avut experiente religioase (au trait minuni, mai mari sau mai mici care le-a demonstrat ca Dumnezeu exista), cei care cred cu mintea (si pe baza concluziilor logice ajung la concluzia ca singura explicatie este ca exista Dumnezeu) si probabil si alte tipuri. Eu cred ca am cate putin din toate cele 3 caracteristici, iar a 3-a ma determina sa cercetez. Nu cred ca e ceva rau in asta ... nu?

@ Laura19
Multumesc pentru timpul acordat si pentru multitudinea de detalii. Trebuie sa ma gandesc la ce ai scris...

@ Mihnea Dragomir
Iti multumesc si tie pentru timpul acordat si pentru ca ai raspuns punctual fiecarei intrebari.
Sincer, nu ma asteptam sa primesc atat de multe raspunsuri intr-un timp asa de scurt. Acum trebuie sa meditez la ce mi-ati spus.
Multumesc.

Fara sa adaug nimic de la mine te-as indruma la o "calatorie" prin Scriptura. Asa... ca o dedicatie literar-spirituala...

"...cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta." (Evr.11:6b)

- de aceeea:

"...fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui!" (Evr.11:6a)

"Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad." (Evr.11:1)

- noi insa nu am vazut cu ochii nostrii pe Domnul, si totusi:

"Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut." (Ioan.20:29)

"Si noi am crezut si am ajuns la cunostinta ca Tu esti Hristosul, Sfantul lui Dumnezeu." (Ioan.6:69)

"Tatal insusi va iubeste, pentru ca M-ati iubit si ati crezut ca am iesit de la Dumnezeu. "(Ioan.16:27)

"Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi. Noi vom veni la el si vom locui impreuna cu el." (Ioan.14:23)

-----------------------

Asa sa ne ajute Bunul nostru Domn si Dumnezeu revelat in Sfintele Scripturi. Amin.

"Sa nu socoti ca iti e de ajuns numai citirea Evangheliei, fara citirea Sfintilor Parinti! Acesta este un gand trufas, primejdios. Mai bine sa te aduca la Evanghelie Sfintii Parinti, ca pe un fiu iubit, care a fost pregatit pentru aceasta prin scrierile lor." (Sfantul Ignatie Briancianinov)

Cand mintea omului a ajuns roaba duhurilor necurate, acestea din urma au pus in ea o intelepciune lumeasca, straina si potrivnica lui Dumnezeu. Aceasta intelepciunea trupeasca s-a facut multora pricina de cadere. "Nimeni sa nu se amageasca. Daca i se pare cuiva, intre voi, ca este intelept in veacul acesta, sa se faca nebun, ca sa fie intelept. Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu" (I Corinteni 3, 18-19).

Dumnezeu a ascuns tainele vietii de cei care se cred intelepti si le-a descoperit pe ele celor simpli si smeriti. Pescarii cei simpli au inteles si au propovaduit mai intai Evanghelia lui Hristos, iar nu filosofii si invatatii vremii. Pentru aceasta, Mantuitorul a multumit Tatalui, zicand: "Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, ca ai ascuns acestea de cei intelepti si de cei priceputi si le-ai descoperit pruncilor" (Luca 10, 21)."

Dupa cum se spunea in cartea ,,Cum sa citim Biblia in invatatura Sfintilor Parinti"(Arhim Paulin Lecca): ,,..in al doilea rând, trebuie să ne smerim nu numai în faţa lui Dumnezeu, ci şi în faţa sfinţilor lui Dumnezeu care, „purtaţi fiind de Duhul Sfânt”, ne-au lămurit în chip minunat toată Scriptura cea de Dumnezeu insuflată. Să nu uităm cazul acelui frate din Pateric care, deşi s-a rugat lui Dumnezeu timp de cinci săptămâni pentru ca Domnul să-i descopere înţelesul unui cuvânt din Scriptură pe care el nu-l pricepea, rugăciunea lui a rămas fără nici un răspuns. Dar când acest frate s-a hotărât să meargă la un călugăr bătrân ca să-i ceară o lămurire, atunci, chiar în clipa în care a pus mâna pe clanţa uşii, mintea i s-a luminat de sus şi fratele a înţeles textul. Mirat, fratele L-a întrebat pe Domnul, în timpul rugăciunii, de ce nu i-a descoperit acest adevăr timp de cinci săptămâni cât s-a rugat. „Pentru că, i-a răspuns Domnul, timp de cinci săptămâni cât te-ai rugat nu te-ai smerit, dar când te-ai smerit şi te-ai ridicat ca să-l întrebi pe părintele tău duhovnicesc, ţi-am descoperit locul pe care nu-l înţelegeai.”

,,Mai presus de toate, in intelegerea Sfintei Scripturi, ramane deci curatia vietii si smerenia, precum si Sfantul Maxim Marturisitorul, intr-unul dintre raspunsurile catre Talasie, zicea: "Cunostinta intocmai a cuvintelor Duhului se descopera numai celor vrednici cu Duhul, adica numai acelora care, printr-o indelungata cultivare a virtutilor, curatindu-si mintea de funinginea patimilor, primesc cunostinta celor dumnezeiesti, care se intipareste si se aseaza in ei, de la prima atingere, asemenea unui chip intr-o oglinda curata si stravezie."

Slava lui Dumnezeu, surioara!!!
Iata, ai prins "poanta"! Asta-i tot. Da-i bataie nainte!!!

Ce frumos se intampla cu tine, ce frumos lucreaza Bunul nostru Hristos, fericita surioara....
Cu toata dragostea,
Cezar Ioan

Dumnezeiesti precizari gasesc ca ati adus, Pelerinule! Cu umilinta, cu dragoste pe cat imi este dat, Va multumesc!
Binecuvantare, pace, bucurie intru Hristos Domnul! AMIN+

Am auzit de citirea "Sfintilor Parinti" insa nu stiu exact ce este... o carte? Asa se cheama? Unde se gaseste?

Nu e o carte, ci o intreaga literatura, un tezaur de spiritualitate. Parinte al Bisericii sau Sfant Parinte e acel scriitor bisericesc din primele 8 secole crestine, ce s-a remarcat prin viata sfanta, invatatura de credinta ortodoxa si aprobarea Bisericii. Literatura crestina din primele 8 secole a zamislit cele mai consistente opere teologice (teologie dogmatica, pastorala,hermeneutica biblica), tratate ascetice, viziuni mistice, imnuri poetice, scrieri morale si lucrari de enciclopedie a stiintelor.

O parte din scrierile lor, tratatele ascetice, le gasesti in Filocalia (12 vol.) http://www.filocalia.ro/

Cine sunt Sfintii Parinti?
 

“Înţelegi, oare, ce citeşti? Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte.

Copilul când se naște nu știe nimic. Însă are capacitatea de a învăța. Și învață, acceptând smerit autoritatea părinților în toate. Oamenii sunt datori, însă, ca la orice vârstă să se întoarcă și să fie precum pruncii, smeriți și ascultători. Daca în tinerețe ascultăm de părinții trupești, la maturitate ascultăm de părinții duhovnicești.

Rațiunea smereniei și a ascultării este simplă: există lucruri pe care nu le știi încă, pe care nu le înțelegi și pe care nu știi cum să ți le agonisești. Nimic din ceea ce știi sau ceea ce ai nu te poate asigura că vei face următorul pas în direcția potrivită spre a înainta spre Dumnezeu.
Rațiunea smereniei și a ascultării de un părinte este și ea simplă: ai nevoie de o persoană vie, cu viu grai care să te asculte și care să îți spună ce este bine, și mai ales ce nu este bine din ceea ce faci. Ascultarea de o persoană într-un mod indirect este ineficientă, dacă nu chiar inoperantă.
Cine spune că se lasă călăuzit de Dumnezeu în mod direct, se înșeală. Dumnezeu nu vorbește oricui și oricând. Vorbește în mod excepțional celor care au ajuns la măsura necesară unei astfel de interacțiuni. Despre astfel de oameni se pune că sunt purtători de Dumnezeu, sau că s-au umplut de Duh Sfânt. Această plinătate a prezenței lui Dumnezeu în acei oameni este urmarea unui lung efort de smerire și de asceză, de mortificare a trupului și a patimilor lui, dar, mai mult decât atât, a voii proprii.

Pe astfel de oameni Biserica i-a recunoscut și așezat în rândul Sfinților. Nu ca o investire în funcție, ci ca o confirmare a măsurii duhovnicești la care au ajuns, o confirmare a sfințeniei și a îndumnezeirii lor. Fiecare dintre acești Părinți, în comunitatea din care au făcut parte, au păstorit mii și mii de credincioși prin învățăturile și harul lor primit de la Hristos, Cel care a luat chip în ei și de la Duhul Sfânt al Cărui sălaș aceștia s-au făcut. Nenumărate minuni au confirmat, în timpul vieții sau după trecerea lor la Domnul, sfințenia, credința și smerenia lor dumnezeiească.

Cinstea care li se accordă acestora este cinstea acordată chipului lui Dumnezeu, persoanei umane care a ajuns la asemănarea cu Dumnezeu. Dumnezeu nu anulează, nu invalidează persoana umană. Dimpotrivă, a ridicat omul la o cinste mai mare decât a îngerilor prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. Cinstea acordată sfinților este cinstirea celei mai înalte dintre virtuți, a smereniei. Lumea cinstește mândria, dar noi creștinii cinstim smerenia și laudăm pe cei ce în smerenie s-au luptat cu lumea și cu trupurile lor și, în numele lui Hristos, au biruit. Îi cinstim și le urmăm exemplul și învățăturile.

Cine sunt, așadar, părinții? Sunt toți aceia care bucuroși s-au lepădat de lume și de ei înșiși, de bucuriile și aprecierile lumești, cei care s-au făcut vase de cinste ale Duhului Sfânt și au văzut și au cunoscut pe Dumnezeu.
Sfinții Părinți nu au trăit numai în secolul IV, VII sau XII, ci trăiesc și astăzi și păstrează neștirbită credința mărturisită de toți Sfinții Părinți din toate veacurile. Adevărul cunoscut de ei prin vedere, și mărturisit, nu a suferit variație și schimbare. Deși cunoscut într-un mod personal și unic, transpus în dogmele Bisericii, Adevărul a rămas același. Cum ar fi putul ei suferi schimbare din partea lumii istorice care nici nu l-a cunoscut și nu a crezut în El?

De ce Biblia?
 

Buna seara,

va rog frumos, poate sa ma lamuresca cineva daca in pasajele din NT:

24 Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
Ioan 11.16;
25 Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”
27 Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”
1Ioan 1.1;
28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
29 „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”

Urmatoarea analiza ateista este gasita pe linkul si apartine userului "ADAM", nu mie "TOMA":
http://medlive.hotnews.ro/liberul-ar...comment-150050

se poate afirma ca acest lucu nu este agreat de catre Hristos ? Eu("Toma") zic ca nu asa cum reiese din 27.
“Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut” spune ca trebuie sa crezi fara sa vezi. Cineva care “crede fara sa vada” isi construieste un model al realitatii doar pe baza afirmatiilor facute de altcineva, fara nici un fel de dovezi (ex. verificari experimentale reproductibile, facute personal sau de catre terte persoane). Adica fara sa cerceteze adevarul afirmatiilor din dogmele crestine.



Sper ca nu am suparat pe nimeni cu acesta postare. Forumul de la medlife este deschis pentru dialog.

Doamne ajuta,