![]() |
Erezia catolica cu privire la nasterea din Dumnezeu
Pentru a pune în evidență această erezie a ereticilor catolici mă voi folosi de un text scris de un pretins apologet catolic, Mihai Sârbu.
http://mihaisarbu.wordpress.com/2010...ou-prin-botez/ Și iată ce spune "apologetul": "Botezul este un subiect de disputa central intre catolici si evanghelici. Pentru catolici indreptatirea se produce prin botez, pe cand evanghelicii cred ca indreptatirea vine numai prin credinta, iar botezul este o marturisire publica a unei transformari interioare ce a avut deja loc in momentul nasterii din nou. Cu alte cuvinte, pentru catolici nasterea din nou se produce la si prin botez, pe cand pentru evanghelici aceasta are loc inainte." Asta este însă numai primul citat despre erezia catolicilor cu privire la nașterea din Dumnezeu, catolicii (eretici) contrazicând faptul că nașterea din Dumnezeu se face prin credință, prin cunoaștere și prin moarte și înviere mistică cu Hristos și în Hristos. Ereticii catolici pretind, fără absolut nici un argument al Sfintei Tradiții că un copil, un prunc este născut din Dumnezeu doar prin botezul de care poate avea parte în pruncie. Ori toată Scriptura și toată Tradiția autentică a Bisericii pune accent nu numai pe botez, ci și pe pocăință reală, pe credință adevărată, serioasă, pe trăirea în cuvântul lui Hristos, pe răstignirea, moartea și învierea mistică cu Hristos și în Hristos. Ăsta este încă un argument pentru care schismaticii catolici nu doar că sunt schismatici și plini de duh de schismă, dar mai sunt și eretici. |
Domnule Savonarola, Gnothe-Aletheia etc. etc. etc., ultima data cand ati activat pe acest forum erati pornit pe protestanti. De pe ultimul forum pe care ati activat ati fost dat afara pentru ca v-ati legat, in mod nepermis, de ortodocsi.
Vad ca obiectul obsesiei s-a schimbat. Acum aveti ceva cu catolicii. Mai rar va vad postand ceva ziditor, ceva pozitiv, si mult prea des, din pacate, atacuri mai mult sau mai putin fondate la adresa diverselor confesiuni. Sunteti sigur ca sunteti crestin ? |
On topic, "prietene", dacă ai ceva de spus, cu privire la erezia catolică referitoare la nașterea din Dumnezeu. Atacurile la persoană sau cele de epilepsie lasă-le pe altădată. Înțelege că nu sunt pe forum ca să mă țigănesc cu tine.
|
Citat:
Sau, invatati ca un copil proaspat botezat, nefiind nascut in Hristos, nu va merge in rai daca se intampla sa moara imediat dupa botez ? Citat:
|
Citat:
|
Toată această erezie catolică este spulberată la propriu de Sfântul Apostol Ioan: „Oricine este născut din Dumnezeu nu comite păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în el și nu poate să păcătuiască pentru că este născut din Dumnezeu. În aceasta se recunosc fiii lui Dumnezeu și fiii diavolului: oricine nu săvârșește dreptatea și nu-l iubește pe fratele său nu este din Dumnezeu.” (1 Ioan 3, 9-10) Cine nu săvârșește dreptatea și nu-l iubește pe fratele său (creștinește vorbind evident, că nu este vorba despre orice "iubire") nu este din Dumnezeu. De aceea botezul pruncilor nu asigură nașterea din Dumnezeu, transformarea persoanei după chipul lui Hristos; botezul nu este suficient pentru nașterea din Dumnezeu, pe lângă el mai este nevoie de un lung travaliu pentru ca opera să fie săvârșită. Ereticii catolici, hulind împotriva Scripturii și a Sfinților Apostoli pentru scopurile lor cezaro-papiste, după cum arată și apologetul S. sunt de cu totul altă părere, permițându-și (că doar ei sunt "catolici") să tăgăduiască pe față de-Dumnezeu-insuflatele Scripturi și să hulească revelația dumnezeiască. "Și celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut." (Ioan 1,12-13) Este vorba despre credința adevărată, serioasă nu de bălăcăreala și spoiala de credință a ereticilor și schismaticilor catolici.
|
Citat:
|
Deci, să recapitulăm.
Dacă un copil moare iemdiat după ce a fost botezat de către preotul ortodox, unde merge sufletul lui ? În Rai, sau în Iad ? Dumneavoastră susțineți că un asemenea copil nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Deci ? P.S. S-ar putea să aveți surpriza de a constata că așa zisa "erezie" a catolicilor este de fapt dogmă în Biserica Ortodoxă. |
Citat:
„Oricine este născut din Dumnezeu nu comite păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în el și nu poate să păcătuiască pentru că este născut din Dumnezeu. În aceasta se recunosc fiii lui Dumnezeu și fiii diavolului: oricine nu săvârșește dreptatea și nu-l iubește pe fratele său nu este din Dumnezeu.” (1 Ioan 3, 9-10) |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Si cel adresat userului ortodox: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=340 Ortodocsi care sa ii atace pe catolici pe forumul catolic nu prea am vazut, chiar si daca spuneau ceva peiorativ despre catolicism (deci nu sa atace personal) erau banati. |
Și ce treabă are asta cu erezia catolică de care am pomenit?
|
Citat:
V-a răspuns Cătălin2 mai sus - copilul care moare imediat după botez merge în Rai, adică este mântuit. Aceasta este învățătura BO. |
Citat:
În primul rând, eu nu am "atacat" pe nimeni, ci am atras atenția că ar fi frumos să-și schimbe conduita, care, după cum se vede, nu s-a îmbunătățit cu nimic. Nu ideile dumnealui deranjează, ci ambalajul în care și le prezintă, care merge de la insulte și blesteme până la incitări fățișe la violență. În al doilea rând, după cum începe să se vădească din însăși postările dumnealui, eticheta de "ortodox" este un pic exagerată. |
Și eu nu am făcut decât să spun că un prunc botezat catolic nu intră în împărăția lui Dumnezeu pentru că nu este născut din Dumnezeu. Că prin botez este salvat este cu totul altceva, eu vorbeam despre împărăția lui Dumnezeu în care intră numai cei născuți din Dumnezeu. Alții pot și ei să fie salvați, dar pe undeva pe lângă împărăție, eventual poate le fac și niște garduri transparente ca să mai arunce și ei cu ochii pe acolo.
|
Citat:
|
Citat:
On topic: după cum dovedește ultima postare, teologia domnului Savo nu este nici catolică, nici ortodoxă. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Pe de altă parte este iarăși extrem de bizar cum nu ați observat că acolo nu era vorba despre îndepărtarea oamenilor de Sfintele Taine, ci era despre niște lucruri pe care dumneavoastră, ca bun romano-catolic, pur și simplu nu le înțelegeți, însă aveți impresia că realitatea s-ar reduce și închista la ceea ce înțelege un simplu romano-catolic și la ideologia lui religioasă. |
Citat:
|
Citat:
"Prin acest fapt (al împroprierii firii umane, individuale și generale, de către Domnul) fiecare dintre noi avem putința de a ajunge <<personalități>> creștine, în măsura în care acceptăm ca unic subiect al firii noastre pe însuși Logosul dumnezeiesc, și în care <<persoana>> noastră este chiar aceea a Lui - în care <<nu mai sunt eu cel care trăiește, ci Hristos trăiește în mine!>> Din punct de vedere religios, cel care nu acceptă această înlocuire a propriului <<eu>>, cu acela al lui Iisus Hristos, nu a murit, ca să vieze în El - acel în Hristos al Sfântului Apostol Pavel -, și nu a primit o reală personalitate creștină și o adevărată viață, nu poate forma un <<alter Christus>>, cu propria fire omenească" (Nicolae Chițescu, teolog dogmatist ortodox) „Oricine este născut din Dumnezeu nu comite păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în el și nu poate să păcătuiască pentru că este născut din Dumnezeu. În aceasta se recunosc fiii lui Dumnezeu și fiii diavolului: oricine nu săvârșește dreptatea și nu-l iubește pe fratele său nu este din Dumnezeu.” (1 Ioan 3, 9-10) Efectul ereziei catolice însă nu doar al celei catolice este perfect vizibil pentru cei care au ochi să vadă și discernământ ca să înțeleagă și să nu se lase păcălit de parșivenia, duplicitatea, perversitatea stăpânilor acestei lumi. Falsul creștinism gestionat de catolicism, dar nu doar de acesta, este în floare. |
Citat:
„Oricine este născut din Dumnezeu nu comite păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în el și nu poate să păcătuiască pentru că este născut din Dumnezeu. În aceasta se recunosc fiii lui Dumnezeu și fiii diavolului: oricine nu săvârșește dreptatea și nu-l iubește pe fratele său nu este din Dumnezeu.” (1 Ioan 3, 9-10) |
Iarăși susțineți această erezie care nu este nici catolică, nici ortodoxă, ci aparține unui sistem religios propriu, pe care vi l-ați format cine știe cum.
De aceea vă întreb simplu, ca să vadă și forumiștii ortodocși ce fel de soteriologie îmbrățișați și să judece dacă este compatibilă cu ortodoxia: Dacă un copil botezat ortodox moare după botez, ajunge în Rai sau în Iad ? |
Citat:
Aveți ceva argumente sau vreți doar să distrageți atenția de la demascarea ereziei catolice? |
Sfântul Chiril al Alexandriei
voia Tatălui este ca omul să se facă părtaș al Sfântului Duh, născându-se din nou la o viață neobișnuită și nouă și să fie încă de pe pământ cetățean al cerului. Domnul nostru Iisus Hristos a numit naștere de sus nașterea din nou din Duhul, înfățișând pe Duhul ca fiind ființa cea mai presus de toate și prin El făcându-ne părtași de firea dumnezeiască, făcând să rodească în noi pe Cel ce provine ființial din ea și, prin El și în El, reîntipărind în noi chipul frumuseții arhetipice și refăcându-ne spre înfierea dumnezeiască. Astfel, am fost născuți din nou spre înnoirea vieții și recreați spre înfierea dumnezeiască. Căci deoarece omul e compus, fiind combinat din două componente, adică din trupul sensibil și din sufletul înțelegător, are nevoie pentru nașterea din nou de o tămăduire îndoită, după componentele arătate. Prin Duhul se sfințește duhul omului, iar prin apă, sfințită și ea, trupul. Dar e de știut că ceea ce se naște din Duh numim duhul omului, nu pentru că se naște din Duh după fire (aceasta e cu neputință), ci în înțelesul prim și cel mai vechi, pentru că prin El a fost chemat la existență ceea ce nu era, iar în înțelesul al doilea și în mod iconomic, pentru că prin El ne refacem după chipul lui Dumnezeu, întipărindu-ne trăsăturile Sale și dând înțelegerii noastre, ca să zic așa, calitatea Lui. Cei ce prin credință au fost chemați la starea de fii ai lui Dumnezeu în Hristos sau dezbrăcat de umilința propriei lor firi și, fiind împodobiți ca într-un veșmânt strălucitor de harul Celui ce-i cinstește, urcă la demnitatea mai presus de fire. Căci nu mai sunt fii ai trupului, ci mai degrabă, născuți ai lui Dumnezeu prin har. Dar cei ce au urcat prin credința în Hristos la adopțiunea filială de către Dumnezeu nu se botează în ceva din cele create, ci în însăși Sfânta Treime, prin mijlocirea Cuvântului, Care a unit Sieși cele omenești prin trupul asumat, fiind El însuși unit prin fire cu Cel ce L-a născut, întrucât prin fire e Dumnezeu. Așa se înalță robul la starea de fiu, prin participare la Fiul adevărat, fiind chemat și înălțat la demnitatea proprie Aceluia prin fire. Pentru aceea ni se spune și suntem născuți ai lui Dumnezeu, noi, cei ce am primit prin Duhul nașterea din nou prin credință. Și așa ni se spune că ne-am născut din Dumnezeu și suntem pentru aceasta dumnezei, fiind înălțați nu numai prin har la slava cea mai presus de noi, ci și ca cei ce avem pe Dumnezeu locuind și lucrând în noi, după spusa: „Voi locui și voi umbla în ei” (Lev. 26, 12). Dumitru Stăniloae Duhul, venind în om, îl renaște în primul rând pentru că îl pune în legătură cu un Dumnezeu mai presus de legile repetate și închise ale lumii. Însăși cunoașterea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt îl ridică pe om din monotonia vieții în lume. A fi părtaș de firea dumnezeiască nu înseamnă a avea firea dumnezeiască. Căci a avea firea dumnezeiască înseamnă a o avea prin sine, prin naștere sau purcedere din Tatăl. A se împărtăși de ea înseamnă a avea numai puteri din ea. În acest sens „rodește” în Duhul, adică înseamnă că Duhul produce roadele Lui în om, sau puterile Duhului, unindu-se cu puterile omului, le fac pe acestea să rodească nu roade pur create, ci roade care au în ele și calități dumnezeiești. Prin aceasta omul se aseamănă în mod real cu Dumnezeu, așa cum a fost la început, arătând frumusețea dumnezeiască în sine, sau calitatea de fiu prin har al lui Dumnezeu. El a fost făcut astfel într-o asemănare cu Fiul lui Dumnezeu, printr-o unire cu El. Această calitate i-a readus-o Fiul, întrupându-Se, prin aceea că a întipărit în primul rând în Sine ca om calitatea de Fiu al lui Dumnezeu, ca s-o transmită și celor ce se unesc prin credință cu El. Sfântul Duh produce înălțarea omului, refăcând în el chipul tot mai deplin al lui Hristos. Părinții deduc din hristologie înduhovnicirea omului. Nu ne naștem din Duhul Sfânt, în sensul că ne-am însuși ființa Lui dumnezeiască, cum Se naște Fiul din Tatăl, ci în înțelesul că, după ce-am fost creați prin El, cu Duhul Fiului, după întruparea Fiului primim din nou Duhul Acestuia, ceea ce ne întipărește iarăși chipul Acestuia de fii ai Tatălui prin har. Câștigăm prin aceasta calitatea de fii iubitori ai Tatălui, simțind totodată cu bucurie iubirea Tatălui, și iubirea lui Hristos de Frate al nostru, și voința de a trăi o viață dedicată Lor, o viață curățită de egoism, de porniri inferioare, de tot ce e lipsit de delicatețe, asemenea lui Hristos. Dar prin credință se nasc din Dumnezeu, dar nu din ființa Lui, ca Fiul Cel Unul-Născut, ci din harul Lui. Căci harul îi ridică la o stare unită cu a Fiului născut din ființa Tatălui, bucurându-se de bunătățile Lui. Nu direct din Tatăl vine nașterea din Dumnezeu a oamenilor, ci prin Fiul, prin iubirea fierbinte a lor față de El, deci prin alipirea la El. Se accentuează rolul mijlocitor al Fiului în această naștere a oamenilor din Dumnezeu, ca să se arate că ei nu sunt în aceeași treaptă cu El, deși se nasc din Tatăl. Numai pentru că se alipesc de Fiul, sunt puși și ei în relația de fii ai Tatălui, împărtășindu-se de ceea ce are din Tatăl Fiul Unul-Născut, în această calitate. Dar numai după ce El a luat firea omenească și i-a transmis și acesteia calitatea filială prin Duhul de Fiu ce Se odihnea în El ca Dumnezeu, a putut da o naștere nouă, de fii ai Tatălui, și celor ce s-au unit cu El prin credință. Nu poate deveni cineva fiu al cuiva fără să se nască din el. Cei ce s-au unit cu Hristos prin credință se nasc și ei din nou ca fii ai Tatălui, asemenea Fiului, dar nu venind din nou la existență, ci modificând-o pe cea pe care o au, și deci nu născându-se din ființa Tatălui, ci primind pe Duhul Lui, Care le înnoiește firea, le-o umple de puterile firii dumnezeiești, prin participare. |
Citat:
Repet întrebarea, este simplă iar cineva cu cunoștințele dumneavoastră în teologie ar trebui să poată răspunde fără probleme. Deci: Dacă un copil botezat ortodox moare după botez, ajunge în Rai sau în Iad ? |
Citat:
|
Citat:
Până când veți refuza să adoptați o poziție clară cu privire la această chestiune fundamentală, orice altă discuție este inutilă. Încă o dată: dacă un copil moare imediat după ce a fost botezat ortodox, ajunge în Rai ? Da sau nu ? |
In invatatura ortodoxa se considera ca sunt mai multe locasuri, nu in sensul ca fiecare religie are un locas, ci in functie de slava. Un crestin care s-a mantuit in mod normal nu va avea aceeasi slava ca marii sfinti sau Apostolii. Exista si multe vedenii ale sfintilor despre aceasta interpretare.
Un bebelus botezat nu va avea si faptele credintei, va ajunge in Rai dar probabil intr-o slava mai mica decat cei ce au si fapte. In Rai toti vor fi fericiti, nu vor avea probleme ca altii sunt mai sus ca ei. |
Citat:
Numai nașterea din nou, de sus, din Dumnezeu legitimează purtarea numelui de creștin. Numai credința în Dumnezeul cel adevărat și cunoașterea adevăratului Dumnezeu poate legitima purtarea numelui de creștin. În afara acestor premise purtarea numelui de creștin este ilegitimă. Este vorba deci despre credința adevărată, iar aceasta nu doar în conținutul ei doctrinar ci mult mai mult în conținutul ei de experiență și de raportare prin ea a omului la Dumnezeu și la Hristos. Credința de fast-food nu mântuiește. Sfinții Părinți și teologii autentici ai Bisericii întotdeaua au vorbit despre credință referindu-se la fenomenul autentic al credinței. Și numai printr-o credință autentică, serioasă și tratată cu toată seriozitatea putem vorbi despre mântuire și mai ales despre nașterea din Dumnezeu. La Sfântul Chiril lucrul acesta se vede și în citatele acestea și în toată opera lui, și este în mod evident că aceasta era învățătura lui, că nașterea din Dumnezeu nu are loc fără credință, fără credința adevărată și autentică în Dumnezeu, în Hristos, etc, și nu are loc fără credința personală, adică a fiecăruia dintre noi, spre deosebire de ceea ce cred unii sau alții așa ziși ortodocși cum că nașterea din Dumnezeu ar avea loc printr-o mărturisire formală și formalistă, și mai mult făcută de alții, în numele celui botezat când nici nu știe pe ce lume trăiește. Adevărata viață în Hristos, nu una trucată, trebuie să treacă deci printr-o adevărată naștere din Dumnezeu. Însă lucrurile nu se opresc la credință. Pentru ca Hristos să ia cu adevărat chip într-un om și ca astfel acel om să poată fi cu adevărat numit un creștin, nu doar un simplu botezat oarecând, pentru ca să devină cu adevărat o persoană creștină, iar nu un individ "creștin" al societății fast-food, procesul de naștere, de înrădăcinare autentică în Hristos și în Duhul Sfânt trebuie să meargă dincolo de credință, dincolo de harul premergător și chiar dincolo de harul Botezului: trebuie să se treacă prin calea poruncilor lui Hristos, trebuie să se treacă prin calea răstignirii, a morții și a învierii în asemănarea mistică cu calea pe care Hristos Însuși a parcurs-o. După cum foarte clar spune Hristos în Evanghelia după Ioan rămânerea în cuvântul lui Hristos ne garantează cunoașterea adevărului și primirea libertății, și numai în astfel de context putem discuta despre o viață cu adevărat liberată spre Dumnezeu și în Dumnezeu, în adevăr. De aceea și spuneam că pentru o autentică naștere din Dumnezeu rămânerea în cuvântul lui Hristos este obligatorie, altfel este o naștere de fațadă, una exterioară, una care nu atinge fibrele cele mai profunde ale spiritului. Rămân și răstignirea, moartea și învierea mistică cu Hristos. Cam așa au fost și sunt tratate lucrurile prin prisma Sfintei Tradiții a Bisericii lui Hristos. Și cum Hristos vorbea despre două căi, una strâmtă pe care merg puțini la viață și una largă, și aici se poate vorbi despre două căi care ni se deschid înainte: calea regală a Sfintei Tradiții a Bisericii lui Dumnezeu, iar pe de altă parte calea tradițiilor strămoșești și a creștinismului fie de fast-food, fie de peticeală. Toată problema este ca aceia care au ales calea mai largă, tradițiile strămoșești și creștinismul de peticeală să nu pretindă că ei sunt calea regală a Tradiței Sfinte, să se țină băiețașii în limitele lor, acolo cuminți în banca lor, în spoiala lor de creștinism. "Prin acest fapt (al împroprierii firii umane, individuale și generale, de către Domnul) fiecare dintre noi avem putința de a ajunge <<personalități>> creștine, în măsura în care acceptăm ca unic subiect al firii noastre pe însuși Logosul dumnezeiesc, și în care <<persoana>> noastră este chiar aceea a Lui - în care <<nu mai sunt eu cel care trăiește, ci Hristos trăiește în mine!>> Din punct de vedere religios, cel care nu acceptă această înlocuire a propriului <<eu>>, cu acela al lui Iisus Hristos, nu a murit, ca să vieze în El - acel în Hristos al Sfântului Apostol Pavel -, și nu a primit o reală personalitate creștină și o adevărată viață, nu poate forma un <<alter Christus>>, cu propria fire omenească" (Nicolae Chițescu, teolog dogmatist ortodox) „Oricine este născut din Dumnezeu nu comite păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în el și nu poate să păcătuiască pentru că este născut din Dumnezeu. În aceasta se recunosc fiii lui Dumnezeu și fiii diavolului: oricine nu săvârșește dreptatea și nu-l iubește pe fratele său nu este din Dumnezeu.” (1 Ioan 3, 9-10) |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
„Oricine este născut din Dumnezeu nu comite păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în el și nu poate să păcătuiască pentru că este născut din Dumnezeu. În aceasta se recunosc fiii lui Dumnezeu și fiii diavolului: oricine nu săvârșește dreptatea și nu-l iubește pe fratele său nu este din Dumnezeu.” (1 Ioan 3, 9-10) |
Despre cele două chipuri ale nașterii din nou, după sf. Maxim Mărturisitorul
Întrebarea 6
Dacă, după Sfântul loan: „Cel ce se naște din Dumnezeu nu face păcat, că sămânța Lui rămâne în el și nu poate păcătui” (1 Ioan 3, 9), iar cel născut din apă și din Duh s-a născut din Dumnezeu, cum noi cei născuți din Dumnezeu prin Botez, putem păcătui? Răspuns Chipul nașterii noastre din Dumnzeu este îndoit: unul dă celor născuți întreg harul înfierii, ca să-l aibă prezent ca potență; celălalt le dă să aibă întreg harul în lucrare, ca să preschimbe și să modeleze aplecarea voii celui născut din Dumnezeu, încât să tindă liber spre Cel ce l-a născut. Chipul dintâi are prin credință numai, harul prezent ca potență; celălalt sădește pe lângă credință și asemănarea atotdumnezeiască cu Cel cunoscut, asemănare ce lucrează însoțită de cunoaștere în cel ce cunoaște. Cei din care se află primul chip al nașterii, neavând încă aplecarea voii deplin satisfăcută de pornirile trupești, și de aceea nefiind străbătută în întregime de Duhul, ca să se împărtășească în mod actual de tainele cunoscute în chip dumnezeiesc, nu e exclus să încline spre păcat dacă vor. Căci nu naște Duhul o aplecare a voii fără voie, ci pe una voită o modelează până la îndumnezeire. Iar cel ce a cunoscut-o pe aceasta prin experiență nu poate să mai cadă de la ceea ce a cunoscut o dată cu adevărat și propriu prin trăire, spre altceva. Precum nici ochiul care a văzut o dată soarele nu poate să se mai înșele cu luna sau cu alte dintre stelele după cer. Altfel este însă cu cei care s-au împărtășit de al doilea chip al nașterii. Duhul Sfânt cucerind întreaga aplecare a voinței acestora, le-a mutat-o cu totul de pe pământ la cer, iar prin cunoașterea adevărată și trăită le-a transformat mintea, străbătând-o cu razele fericite ale lui Dumnezeu și Tatăl, încât să fie socotită ca un alt Dumnezeu, ce pătimește prin har stări ce i-au devenit o deprindere, ceea ce Dumnezeu nu pătimește, ci este după ființă. Dar prin aceasta aplecarea voinței s-a făcut slobodă de păcat, câștigând prin deprindere aptitudinea virtuții și a cunoștinței și nemaiputând să tăgăduiască ceea ce au cunoscut prin experiență cu lucrul. Prin urmare, deși avem Duhul înfierii, care este sămânța ce-i face pe cei născuți după asemănare cu Cel ce seamănă, totuși nu-I predăm Lui plăcerea voii noastre curățită de înclinarea și afecțiunea față de orice alt lucru; aceasta e pricina pentru care și după ce ne-am născut din apă și din Duh păcătuim cu voia. Dar dacă ne pregătim voința să primească prin cunoștință (gnostikos) și lucrarea apei și a Duhului, atunci apa cea tainică săvârșește prin fapte curățirea conștiinței, iar Duhul cel de viață făcător produce în noi desăvârșirea neschimbabilității în bine prin cunoștința din experiență. Rămâne așadar în seama fiecăruia din noi, care putem încă să păcătuim, să vrem să ne predăm deplin cu înclinarea voii noastre Duhului. sursa: Filocalia, vol. III, sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsurile către Talasie, editura Humanitas, 2009, p. 49-50. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 20:33:31. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.