Desene animate pro sau contra?
 

Desene animate pro sau contra?

Ce parere aveti despre desenele animate? Eu am 2 copilasi si ii mai las sa se uite, dar fffff rar. M-am uitat din greseala pe cartoon network m-am ingrozit..... :( fff multa violenta. Pe ai mei ii las sa se uite doar pe Minimax si nu orice desen, mai intai ma asigur ca nu sunt violente, as vrea sa renunt la ele, dar nu e asa usor :(

Recomand din suflet tuturor parintilor/copiilor canalul de desene animate TREEHOUSE.
Pana si eu eram "captivata" cand ma uitam cu nepoteii. Au ramas pure desenele animate de acolo. Doar sa stie limba engleza... sau poate cineva vreodata va cumpara licenta si pentru emitere in limba romana.

http://pericolul-anime.blogspot.com/ O lectura necesara oricarui parinte.

Foarte interesant, multumesc.

Citez:

” Mulțumim lui Dumnezeu că Animax nu mai este pe cablu,”

din pacate inca este, dupa ce se termina de difuzat Minimax( nu mai stiu la ce ora dar oricum e seara) incepe Animax, nu ma uit la asa ceva dar am vazut din greseala.

Tot despre pericolul desenelor „anime” si pornografia infantila, recomand celor interesati un articol:
http://ortodoxiatinerilor.ro/sexuali...infantila.html

Orice părinte trebuie să ştie un lucru simplu: Anime-ul nu este destinat copiilor.

Anime este una, desenele animate, alta.

Există anime de calitate, la fel cum exista anime de proasta calitate.

Mi-a spus o prietena ca cele mai periculoase desene sunt cele de la Disney.

Un articol despre desenele animate.
http://www.crestinortodox.ro/diverse/desenele-animate-ecou-starii-launtrice-125113.html

desene animate
 

Sunt și eu de acord; asta se întâmplă de curând, de când compania Walt Disney a fost cumpărată de un grup de afaceriști.
http://www.youtube.com/watch?v=fWZYiADYtHE

Față de celebrele desene ale lui Walt Disney cu care am crescut, cele de acum abuzează de succesul fondatorului și sunt un mijloc prin care este depravat sufletul datorită imaginilor subliminale care în fundal însoțesc acțiunea fără să fie băgate în seamă.

Are mare dreptate acest om...

Cred că este o întrebare la care nu se poate răspunde cu "pro" sau "contra". Desenele animate pot fi ziditoare pentru suflet. Desenele animate pot fi distrugătoare pentru suflet. Ca şi filmele. Ca şi netul, cărţile, etc.

Cam așa(și pro și contra), dar cred totuși că cele mai puțin riscante sunt cărțile.

Cărţile ? Cărţile pot distruge. Cărţile au stâlcit mii de spirite. Până în secolul al XX-lea, Roma ţinea socoteala cărţilor dăunătoare pentru suflet, străduindu-se să ţină la zi o listă numită Index Librorum Prohibitorum. În baza unor plângeri şi a referatului unor teologi, o carte dăunătoare era trecută la Index. Dar, când la ediţia de la mijlocul secolului trecut, după al doilea război mondial, s-a ajuns la peste 6000 de titluri trecute la Index, a devenit clar că Indexul ajunge inoperant. Interziceai citirea unei cărţi, lucru care putea dura ani, şi în locul ei apăreau alte zece cu un potenţial la fel de mare de pierdere a sufletelor.

Agresiunea virtuala - Influenta televizorului, calculatorului asupra copilului (tradus in romana)

Va multumesc mult, acum am motive suficiente cat sa nu imi mai las copii la desene, o sa-mi cumpar dvd-uri cu vietile sfintilor , sfaturi duhovnicesti,de ex Pr Cleopa, Pr Paisie..etc si cand o sa-mi ceara desene o sa le pun vietile sfintilor. :)

o sa mearga o perioada. la un moment dat se va plictisi si va cere si altceva. Ca si povestile. Nu poti sa le citesti mereu mica biblia sau vietile sfintilor. Copiilor le plac povestile, basmele.
Eu citesc si acolo unde intalnim pasaje dubioasa ne oprim.si discutam. De ce nu ebuna razbunarea? De ce nu ebuna mandria?
Nu ii pot izola intr-un cub de sticla ptr a-i proteja de toate. dar incerc sa ii fac sa discearna binele de rau si sa sustina practicarea binelui.

Sunt inca destule desene frumoase. De ex Familia Gigant, Punguta cu doi bani(un pic adapata), scufita rosie...sunt mai multe, nu imi vin acum in minte.
Dar le vizualizam impreuna iar la sfarsit discutam pe marginea lor.

Vorbim de mesaje subliminale in desene animate. dar ce ne facem cu povestile de groaza"ptr copii" din literatura romana. si i-as aminti la loc de cinste pe Ion Creanga.

Am cumparat acu ceva vreme o carte cu povestile lui Ion Creanga. Frumoasa, cu coperta rosie infoliata. Pe prima coperta poza autorului, pe ultima cateva titluri de poveste scrisa in carte. E...destul cu fratii Grim si povestile lui andersen! Sa incercam cev asi romanesc, mi-am zis.

Aseara ajunse randul si lui Creanga. copiii isi aleg cartea, mi-o aduc la pat sa le-o citesc. Dau sa gasesc o poveste...dar cauta daca ai unde! ba imagini cu draci, ba scaraoschi cum ii suceste gatul unuia, ba nurori care bat pana omoara o batrana, dand-o cu capul de pereti...
Nu stiam cums a ma eschivez, sa evit cartea. pana la urma aleg o poveste care imi suna mai binisor Fat-Frumos, fiul iepei. Citesc una- doua pagini din carte pana ajung la o imagine soc: trei barbati, zaceau pe jos fiecare intr-o balta de sange si cu cate o sabie infipta in spate! Si copiii in pat langa mine. Brrr! In clipa aia aa inchis cartea instantaneu. Ce s-a intamplat? ma intreaba anastasia. Sfarsitul primei parti, m-am justificat. Bine ca nu au ajuns sa vada inca nimic din poze ca nu stiu cum as fi dres-o.

Acum, intre noi fie vorba sunt socata de sadismul lui Creanga. alea numai povesti ptr copii nu sunt. Asta ca sa nu povestesc de scena demna de Vlad Dracul, in care lupul pune in par capetele iedutilor mancati. Judecati si voi: astea sunt povesti ptr copii?


Asadar, ajungem tot in ograda vecinului ca parca mai frumoase sunt povestile celor 12 lebede sau a muzicantilor din bremen.

Textul apartine lui Creanga, imaginile din respectiva carte cu povesti nu... de asta cred ca nu ar trebui sa punem in carca autorului duritatea tablourilor si a figurilor personajelor.

aia cu desenele era bonus. Vorbeam in special de sadismul povestilor: nurori care isi bat soacra pana aproape o omoara, lupul care pune in cap capetele iezisorilor, ivan turbinca prefera bautura si desfranarea in locul raiului etc

Eu le citesc copiilor povesti spuse de Pr Cleopa de ex: ”Povestiri si rugaciuni pentru copii” si ”Povestiri pentru copii”, sunt mai multe volume, foarte interesante.

Exemplu de povestiri:
-Mare-i Dumnezeu
-Valoarea credintei
-Sf Marcu
-O minune cu Sf Cruce
-Amintiri din viata Pr Cleopa
-Sfantul Alexie carbunarul
etc.....

Conteaza f mult si varsta copiilor, eu mai cenzurez putin cand se vorbeste de cel rau.

stati calmi, pe langa ce chestii aveam la tv cand eram mic( daca tine minte cineva faza cu mumia din courage, the cowardly dog), va dati seama ca ce e in ziua de azi e ok, si ca daca ar fii sa ne luam dupa toti parintii speriati dupa mesaje subliminate, eu probabil ar fii trebuit sa fiu criminal in serie pana acum. In orice caz, mie discursul cu ''vai cat de multa violenta in desenele animate'' mi se pare ca e si folosita economic de diversi sa vanda desene ''nonviolente'' si ''educative'' despre care unele mi se pare ca insulta inteligenta odraslelor. daca tot vine se pare ca programele sunt prea violente, recomand DVD-uri animate(cred ca un pic prea mic pt Cleopa), dar sa fie de calitate.

noi am cam epuizat cartile ortodoxe ptr copii...in definitiv anul are 365 de zile, asadar 365 de povesti....
avem toata seria pr cleopa+cartea lui Danion+ 12 printese si imparatese+cartea pr nicula"Calutul lui Dumnezeu"...nici nu le mai stiu numele+plus evanghelia ptr copii.

Dar sloganul pe asta o stim ,ne-ai spus-o deja... incep sa il aud tot mai des.

revenind la desene, cu putin discernamant gasim si acolo desene frumoase si bune.Trebuie doar sa il punem pe unchiul google la treaba. ;)

Lore, pe vremea mea nu erau povestile parintelui Cleopa, ci cele ale lui Andersen, ale lui Creanga, povestile populare din diferite tari, basmele, legendele din Olimp, pataniile lui Pacala...

asta am vrut sa zic si eu; ca micutului ii poti citi si povestile ortodoxe, cat si celellate ptr copii din literatura universala, fara sa-i dauneze. In schimb gasim in aceeasi literatura si povesti foarte daunatoare...aici intervine selectia noastra ca parinte.
Eu am crescut cu cartea in mana...Doamne cat imi placea sa citesc. dar e adevarat ca eram mai mare decat sunt copii mei acum, eram deja la scoala.Poate c de la o anumita varsta percepi altfel aceste povesti. Cand copilul e mic, e f bine sa fi atent ce ii citesti.

Si pentru ca azi e ziua copilului, iata ceva frumos pentru toti micutii sau mai putin micuti:

Cei trei purcelusi (melomani) - http://www.youtube.com/watch?v=LJ6lCPXtiNY

http://video.google.com/videoplay?do...99453361349673 - Veronica

Sper ca i-ati lasat acuma la Pisicile aristocrate (Antena1)
oldies but goldies :)

Simply_me Guest, eu, una cred ca confunzi anime-le cu desenele animate de pe cartoon network care inafara de Inazuma Eleven nu are nici un anime, asa ca te rog frumos sa nu le confunzi.
Intr-o masura ai dreptate, sunt multe desene violente, dar violenta o vezi peste tot si este de diverse,cum nu toate emisiunile pe care poate le vezi zilnic sunt nocive si violente asa nici animatiile nu sunt toate la fel. Daca vrei sa invete ceva copilul tau din anime am gasit cateva care nu au violenta in ele cum ar fi 'Kilari" ete despre o fata care vrea sa ajunga vedeta si obstacolele pe care le strabate pentru a ajunge unde si-a propus si mai este acel anime de pe CN in care este vorba despre munca de echipa, prietenie si faptul ca oricat de greu ti s-ar parea ceva daca te straduiesti destul poti sa o faci, cel putin asta am inteles eu din acele anime

Nu e vorba doar de continut, ci si de tehnica in sine. Citeste despre efectele televiziunii si a calculatorului asupra creirului si a comportamentului uman. In SUA Academia Medicilor Pediatri recomanda ca un copil sub 2 ani sa nu vada ecranul, iar de la 2 ani in sus f.putin timp. Nici cel care a inventat Apple-ul nu isi lasa copiii toata ziua la calculator si la tv, nu au calculator in camera. Nu ti se pare interesant?

Nu zice nimeni sa ii uiti in fata televizorului, dar nici sa le pui niste interdictii majore nu este ok.

Eu stiu o fetita, care am vazut-o in fata televizorului inca de la 2 ani.
Sorbea reclamele din priviri. Mi s-a parut nitelus "uitata" in fata televizorului si ziceam ca nu e ok.
Acum are cca. 6 ani si e un copil f. istet in toate cele, nu mi se pare nicidecum retardat.

Stiu si cazul opus, in care parintii nu lasa copii chiar deloc la tv, le-am dat o data un desen animat, il sorbeau din priviri, mi-a dat de inteles discret, ca ar mai vrea unul dar sa nu vada mama..

E drept, iarasi, mama se ocupa f. mult de ei, dar cu o mana de fier, au invatat sa citeasca de la varste prescolare (mama zice ca de la 3 ani dar am retineri sa cred asta) sunt inteligenti dar nu poti sa spui ca nu au si o trauma din dauza asta.

Fetita mai mica cel putin, recunosc ca a inceput sa acorde mai multa autoritate mediului social de la scoala decat ceea ce i se spune acasa, cel putin in anumite privinte, poate minore dar e un semn ca totusi in relatia parinti-copii, ceva nu functioneaza cum trebuie.

Intr-adevar, sa-i lasi la tv cu telecomanda in mana nu e o alegere fericita, dar o selectie de desene animate de calitate poti sa le faci si sa le pui tu pe calculator/mediaplayer chiar si o data pe zi.

de acord cu AlinB in asta.

Eu practic, la ce am citit pe-aici trebuie sa fiu cine stie ce criminal in serie sau ceva de genu, la cate desene si cate tipuri de desene am vazut la viata mea. E drept, nu aveam rabdare sa ma uit mult, ca ieseam afara, dar am vazut si desene violente destule si nu m-au afectat negativ chiar deloc; ba chiar din contra. niciodata nu mi-a placut violenta. Dar dupa un timp, daca imi erau interzise anumite desene, tot faceam cumva sa le vad, fie cand erau ai mei plecati la munca si se regaseau in grila de programe la orele alea fie la alti prieteni.
Interdictiile ferme fara explicatii nu-s bune; in schimb vorbitul cu copilul/copiii pe marginea a ceea ce vad (fie si desene violente) ajuta mult, zic eu.

si eu sunt de acord cu ce a spus Alin mai sus

Copii sunt f. receptivi la ce vine de la parinti, atat timp cat parintii ii respecta ca niste mini-omuleti ce sunt si le respecta si libertatea de alegere.

Nu la modul "astea nu sunt bune, dar daca ai o alta parere oricum nu conteaza pentru ca eu iti interzic oricum sa le vezi".

Asta poate merge pana la 2-3 ani, pe urma vad ca sunt alti copii care le vad, vorbesc despre ele iar ei nestiind nimic, se simt exclusi iar cu timpul creste frustrarea ca lor le sunt interzise expres. Vor merge la alti copii sa le vada, le vor urmari cand nu sunt parintii acasa, etc. Va vedea ca nu i se intampla nimic rau (cum poate unii vor incerca sa explice cu emfaza) si e chiar distractiv.

Mai tarziu rebeliunea asta se va generaliza si pe alte planuri si va creste convingerea ca parintele e absurd, depasit, abuziv si sugestiile care vin din mediul social sunt mai importante, mai corecte.
Si uite asa se va obisnui cu altele mult mai nocive si parintele se va plange ca nu stie ce s-a intamplat cu copilul, ca era asa bun si ascultator si el (parintele) a fost un adevarat model pentru el, l-a invatat doar ce e bine.

De multe ori, in cazul "media" e vorba de curiozitate si presiune sociala, dar daca au efectiv inclinatii spre violenta, asta poate fi simptomul altor probleme, care trebuiesc investigate (ex. nevoia de securitate, nevoia de a intra intr-un cerc social unde lucrurile astea sunt apreciate) si nu brutal reprimate doar efectele lor.

Si desigur, daca desenele animate/privitul la televizor sunt asortate cu o pregatire intelectuala corespunzatoare, li se citesc si povesti educative, etc. dezvoltarea mentala si emotionala nu are de suferit, ci chiar dimpotriva.

Ce e mai bine pentru un copil de 1-2 ani, sa stea doar cu o jucarica in mana sau cu ochii in tavan sau sa mai vada si forme, culori, oameni, interactiuni, relatii, etc?
Ca nu prea poti sa ii angajezi bona care sa stea cu el si sa se joace si sa-i citeasca povesti 12 ore pe zi.

Cred ca toate studiile care indica efecte negative ale privitului la televizor sunt facute pe copii care doar asta faceau, erau uitati/neglijati de parinti pe multe alte planuri.